SUBIECT: Mai suntem români sau ....

Suntem singura tara europeana rupta in doua de doua Regimuri Totalitare. U.R.S.S. si Germania Nazista.

Dumnezeu stie cum se va elimina aceasta nedreptate istorica .

După ce am mai citit una-alta, după scrisoarea Părintelui Iustin către români și după multe alte noutăți, pot să adaug că suntem cea mai veche națiune de pe acest continent și totuși cea mai înapoiată din punct de vedere economic.
Asta mă duce cu gândul la un bătrân cercetător, vrednic și faimos în tinerețe, acum abandonat și neputincios, ușor resemnat la elanul și tinerețea celor din jurul lui...
Ceea ce e păcat!
O zi faină!

La Mulți Ani, dragă Românie!


La Mulți Ani, dragi români, oriunde v-ați afla!
O zi faină!

Este cea mai frumoasa sarbatoare a noastra ,tuturor romanilor .

LIMBA OFICIALĂ A REPUBLICII MOLDOVA ... ESTE LIMBA ROMÂNĂ!
ÎN SFÂRŞIT!!!
Limba oficială a Republicii Moldova este "limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine", a stabilit Curtea Constituţională de la Chişinău, conferind statut de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în august 1991.
Curtea Constituţională de la Chişinău a pronunţat, joi, hotărârea privind interpretarea Articolului 13 (aliniatul 1) din Constituţie în coraport cu Preambulul Constituţiei şi cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.


Cazul a fost analizat ca urmare a sesizărilor făcute în martie şi septembrie 2013 de parlamentarii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega. Autorii sesizării au cerut conferirea statutului de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată pe 27 august 1991, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine, precum este formulat în Articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.
Preşedinţia Republicii Moldova a argumentat că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, subliniind că "naţiunea română este organizată în două state româneşti - România şi Republica Moldova". Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma "limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine" din Articolul 13 alin. (1) al Constituţiei poate fi echivalată semantic cu limba română.
"Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate. De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează", se arată în motivaţia prezentată pe site-ul instanţei constituţionale.
O seară faină!

Pokuletz78 a scris ;
"Suntem cea mai veche națiune de pe acest continent și totuși cea mai înapoiată din punct de vedere economic..."

Ai dreptate ,si-mi pare rau ca este asa. Romania ,dupa 1945 nu s-a dezvoltat firesc. A fost intoarsa pe dos .
Ma gandesc ca acesti aproape 70 de ani ramasi in urma ,... echivaleaza , cantaresc cat 2-3 secole de razboi . Intreprinderea de industrie grea "23 August", "Semanatoarea" si multe,multe altele ... Statul Roman le-a confiscat de la Indrustriasul Malaxa. Corect ?!
Dupa 1989 l-am falimentat . Corect ?!
In acest sens eu spun ca ultimii 70 de ani i-am sters, anulat din ISTORIA FIRESCA A ROMANIEI.

Am vrea sa ne industrializam, sa ne dezvoltam ... ,dar nu mai avem elanul si posibilitatile necesare .

Traim doar cu speranta ca vom izbutii cumva .

Lara Stegarescu
Este tânără de 18 ani din Basarabia, este expresia pură a sentimentului naţional. La aniversarea a 95 de ani de la unirea Basarabiei cu România, fata le-a trimis o epistolă emoţionantă fraţilor săi de pe malul drept al Prutului. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Irina Burnaia, prima femeie care a survolat Carpaţii Grecii, „descusuţi“ chiar de greci. Jucătorii eleni, analizaţi de un j... Femeile care au făcut cinste bistriţenilor: de la cântăreaţa care a im... În primăvara acestui an, un liceu din Constanţa primea o scrisoare din Basarabia. Expeditorul era Lara Stegarescu, o elevă pe care constănţenii o cunoscuseră într-o vizită la Chişinău. „Scumpii mei fraţi români de peste Prut, scumpă Românie, vă scriu din Basarabia – Pămînt Românesc! Vă scriu cu dor şi dragoste ca unor fraţi de sînge, uniţi pentru totdeauna prin pecetea falnicului nume ce ni-i dat ca să-l purtăm cu cinste, veacuri în şir…“ Aşa începea epistola fetei. Când au încheiat de citit, destinatarii aveau ochii umeziţi de emoţie. Sărbătoarea din suflet „Deschide-ţi, Mamă, braţele şi primeşte-ţi odorul neascultător! Pedepseşte-l cum se cuvine, însă nu-l lăsa din nou singur! Trăiască România Mare! Trăiască Unirea Basarabiei cu România! Să ne trăiţi şi voi, fraţi români!“ Larisa, sau Lara, eleva de peste Prut, le scrisese pentru a-i felicita de ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă. Era 27 martie 2013, la 95 ani de la istorica dată. A scris acele rânduri dorindu-şi să împărtăşească românilor de peste Prut sentimentele care o însufleţesc. „Aşa am simţit că trebuie să fac. Îi cunoscusem pe cei de la Constanţa şi am vrut să le împărtăşesc bucuria mea, în acea zi mare pentru neamul nostru. Nu am ştiut, sincer, că va avea aşa impact“, zâmbeşte timid Lara. „Păşind pentru prima dată pe aceste meleaguri, mi-am dat seama instantaneu de faptul că am fost aici“ Profesorii de la Colegiul „Mircea cel Bătrân“ din Constanţa, cărora le fusese adresată scrisoarea, au fost profund mişcaţi de patriotismul elevei din Basarabia. Au invitat-o să participe la un concurs de limba română, „Lasă-ne să te citim!“, la care Lara, posesoarea unui vocabular ales, a fost şi premiată. Însă răsplata ei a fost una specială. Dascălii au invitat-o în ţară pentru o şedere de două săptămâni. În luna octombrie, Lara Stegarescu a călcat pe pământul românesc de la malul mării. Moştenirea din sânge Lara Stegarescu este elevă în clasa a XII-a la Liceul româno-german „Mihai Kogălniceanu“ din Chişinău. Face parte dintr-o familie veche de români, care îşi are originea de pe timpul domnitorului Ştefan cel Mare. „Cel care ducea steagul în războaiele lui Ştefan ar fi strămoşul tuturor Stegareştilor. După un război câştigat, Ştefan cel Mare i-a dat stegarului său un lot de pământ în regiunea raionului Teleneşti de astăzi şi i-a zis Stegarescu. Aşa a rămas numele neamului nostru. Suntem sânge curat, românesc“, povesteşte urmaşa Stegareştilor. „Aşa am simţit că trebuie să fac. Îi cunoscusem pe cei de la Constanţa şi am vrut să le împărtăşesc bucuria mea, în acea zi mare pentru neamul nostru“ Lara şi sora ei Varvara, mai mare cu 3 ani, au fost crescute de părinţi în spirit românesc. Deşi s-au născut, au crescut şi trăiesc într-un teritoriu rusificat cu forţa, Stegareştii au reuşit să-şi poarte stindardul mai departe, aşa cum le-a fost transmis de generaţii. Dascălii. Cu D mare „La noi în casă, specificul românesc s-a păstrat intact. Am fost educate în spiritul unui devotament al culturii române, iar istoria am îndrăgit-o instantaneu. Am început să ne punem întrebări de genul: «Dacă vorbim o limbă şi ne înţelegem perfect, fără a avea nevoie de traducători, de ce unii se consideră entităţi diferite de cea veridică, demnă, românească?! De ce suferim noi, basarabenii? Unde am greşit? Ce putem face?»“, se întreabă Lara. În Basarabia, o profesoară a ştiut să-i sporească Larei sentimentele româneşti. Pentru tânăra de peste Prut, Patria, Ţara, Limba Română se scriu şi se pronunţă cu majusculă. Oamenii care i-au accentuat dragostea pentru pământul românesc sunt nimeni alţii decât dascălii săi. „Doamna Svetlana Ciuciu, profesoara mea de istorie, este cea care mi-a dezvoltat ataşamentul faţă de valorile şi de simbolurile României. Iar doamna Tamara Duca, profesoara de română, mi-a insuflat dragostea faţă de cuvânt“, spune Lara. Ea aminteşte şi rolul jucat de profesorii de sport Sicandar Bostan şi Laurenţiu Bostan, care au urmat facultatea în Bucureşti. „Au deprins în studenţie sonoritatea şi supleţea limbii române, astfel că mergeam la orele lor numai să-i aud vorbind.“ Mult e dulce şi frumoasă Lara îşi alege cu emoţie şi cu grijă cuvintele şi vorbeşte ca din cărţile vechi, cu slove preţioase. „Pentru mine, limba română e o sărbătoare! Este cel mai dulce grai, unul dintre motivele care m-au apropiat atât de mult de Patria-Mamă. Limba română, alături de istorie, constituie o alifie pentru sufletul meu, o hrană zilnică indispensabilă creşterii interioare. E un edificiu solid, dar ale cărui ziduri necesită uneori apărare…“ De curând, tânăra de 18 ani s-a alăturat mişcării „Acţiunea Civică 2012“ şi participă la manifestaţiile de la Chişinău care susţin revenirea Basarabiei la Patria-Mamă. Iar concursul de limba română de la Constanţa a fost visul nesperat de a cunoaşte, la ei acasă, oameni care au avut norocul de a se naşte la ei acasă. Sentimentul pe care l-a avut ajungând pe malul mării, la 400 de kilometri de casă, i-a fost teribil de familiar. „E datoria noastră să luptăm în continuare cu frica, umilinţa şi constrângerile, pentru a ieşi într-un final la limanul năzuinţelor noastre Unitar-Naţionale“ Două familii de ruşi lipoveni, Iacoblev şi Bogaciov, i-au fost gazde. „Păşind pentru întâia oară pe aceste meleaguri, mi-am dat seama instantaneu de faptul că am mai fost aici! Pentru că paşii cugetului meu au bătătorit de multe ori aceeaşi cale. Acum gândul meu e în stare să jure că aici s-a născut! Eram în sfârşit şi trupeşte acolo unde ani de zile mi-au hoinărit şi cugetul, şi inima, neavând nevoie, desigur, de nicio viză. Povara de a fi român în Republica Moldova Pledoaria şi credinţa nestingherită a tinerei din Basarabia este o autentică lecţie de patriotism. După absolvirea liceului, ştiu exact ce misiune am: voi activa în domeniul politic sau în cel al relaţiilor diplomatice. Vreau să contribui la apropierea Basarabiei de Ţara-Mamă. Totul este în mâinile noastre, ale tinerelor vlăstare româneşti. Gândul că fraţii de peste Prut sunt alături de noi creşte speranţa unei viitoare reîntregiri, idealul nostru preţios despre care au cântat regretaţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici şi scumpii poeţi Grigore Vieru şi Dumitru Matcovschi. Cauza românismului arde ca o torţă, iar flacăra ei luminează tot mai multe cugete. Se face treptat lumină şi în întunecoasa noastră Basarabie... Sunt fericită că m-am născut româncă, iar faptul că sunt din Basarabia nu mai are importanţă adesea pentru că, spune ea, mândria de a fi parte a poporului român nu cunoaşte nici graniţe terestre, nici limite sufleteşti. Totuşi, există şi o oarecare rezistenţă, pe care trebuie să o înfrunţi, ţinând cont de circumstanţele istorico-politice, în care s-a aflat Basarabia o bună perioadă de timp, echivalată cu un destin tragic şi dureros pentru noi, inimile române. Represiunile fostului regim şi reminiscenţele îndelungatei politici de rusificare, după anexarea Basarabiei în 1812, le mai resimţim din plin şi astăzi. E datoria noastră să luptăm în continuare cu frica, umilinţa şi constrângerile, pentru a ieşi, într-un final, la limanul năzuinţelor noastre Unitar-Naţionale“, susţine Lara. În telefon am înregistrată muzica patrioţilor basarabeni care au murit cu dorul nestins al Unirii. «Maluri de Prut» este melodia mea preferată. De câte ori o ascult îmi dă fiori. Pe malul mării, glasurile împletite ale celor doi artişti basarabeni răsună înălţător, făcând aerul rece să vibreze. Valurile se zbat, marea freamătă, vântul bate tăios, spulberând nisip, frunze şi şuviţe de păr. (Îşi şterge lacrimile care îi curg pe obraji.) Mă scuzaţi... Sunt fericită. Scumpii mei fraţi români de peste Prut, scumpă Românie, vă scriu din Basarabia – Pămînt Românesc! Vă scriu cu dor şi dragoste ca unor fraţi de sînge, uniţi pentru totdeauna prin pecetea falnicului nume ce ni-i dat ca să-l purtăm cu cinste, veacuri în şir… Multe s-au întîmplat pe acest sfînt pămînt românesc… Multe le-am răbdat şi încă le mai răbdăm, căci lupta încă continuă… Amară ne-a fost nouă soarta, românilor basarabeni, cînd jugul rusesc ne-a cuprins grumazul fiinţei şi ne-a osîndit pentru a te osîndi pe tine, Mamă şi pe voi, fraţilor! Noi frunţile nu le-am plecat, noi inimile nu ni le-am înveninat, noi cugetul nu ni l-am tulburat. Noi am înfruntat eroic ca nişte români veritabili apriga tortură şi ne-am ridicat mai demni, mai bucuroşi de tine, Românie! Cu vorba-ţi dulce pe buze, cu cîntecele vitejeşti drept îndemn în luptă, cu datinile tale străbune, ne-am mîngîiat obrazul singurătăţii în pustiul slav. Ne-am adăpostit în leagănul latinităţii şi ne-am hrănit cu poamele dulci ale graiului românesc. Au cernut asupra noastră glaciare ierni siberiene, dar inimile fierbinţi ale românilor din Basarabia au bătut parcă şi mai puternic, şi mai sfidător! Acum, cînd soarta noastră pare a fi mai blîndă, noi am devenit mai cruzi… Ah, Basarabie – copil rătăcitor! Deschide-ţi, Mamă, braţele şi primeşte-ţi odorul neascultător! Pedepseşte-l cum se cuvine, însă nu-l lăsa din nou singur! Trăiască România Mare! Trăiască Unirea Basarabiei cu România! Să ne trăiţi şi voi, fraţi români!"
27 martie, Basarabia
Lara Stegarescu
O seară faină!

CE-ȘI DOREȘTE CEL MAI BĂTRÂN ROMÂN...

Probabil cel mai bătrân român, clujeanul Ioan Moldovan, 105 ani, a trăit Marea Unire din 1918, războaiele Mondiale, comunismul și acum democrația.
Despre Unirea de la Alba Iulia, Ioan Moldovan își amintește că: ”Preotul român din satul nostru le spunea tuturor că la 1 Decembrie, la Alba Iulia, va avea loc o mare adunare generală a românilor unde oamenii vor fi întrebaţi dacă vor se unească cu ţara. Eu nu am fost că eram copil, aveam 10 ani, dar au fost oameni care au fost. Erau alte vremurile şi patriotismul era mai puternic”.


El spune că "Patriotismul de acum nu mai seamănă cu cel din trecut, pentru că în trecut amintirile dureau. Fiecare a pierdut pe cineva drag în primul război mondial când s-a luptat pentru unire”.
Clujeanul de 105 ani are o singură rugăminte către politicieni. ”Le spun să lupte să aducă Basarabia la patria mamă. Basarabia a fost smulsă fără milă de trupul ţării. Fără Basarabia nu poate trăi ţara. Cei care nu vor unirea cu Basarabia, nu sunt buni români”, a spus veteranul.
În al doilea război mondial clujeanul a fost de la est, din Odessa, până în vest, la Viena. Ioan Moldovan a fost pe rând ofiţer responsabil cu aprovizionarea şi procuror militar, şeful Curţii Mariale care a funcţionat pe lângă armata a 6-a română. S-a pensionat în 1971, din funcţia de procuror.
Ioan Moldovan are și acum o memorie de elefant, care l-a ajutat de-a lungul carierei. Născut în 11 septembrie 1908, clujeanul știe și acum numele învăţătorului său: ”Îl chema Ioan Spătărel. Era un om tare cumsecade”.
Veteranul și-a trăit copilăria în satul Sânmarghita de lângă Dej. ”Până la 13 ani nu am umblat la şcoală. Eram cu vacile la păscut. Am învăţat să scriu şi să citesc acasă. Tata primea ziare româneşti din România. La noi acasă era un fel de cerc literar. Venea lumea, citea şi apoi dezbăteau subiectele românilor. Aşa am învăţat să citesc, să scriu şi să socotesc. După clasele primare am mers la liceu, la Dej, iar apoi la Facultatea de Drept din Cluj. Era deja România. În 1936, eram doctor în drept şi am, fost numit ajutor judecător la Jibou”, a rememorat Ioan Moldovan.
În cele din urmă, după patru ani de stagiatură, Moldovan a fost mutat judecător de instrucţie la Carei, dar nu a apucat să rămână pentru că Ardealul de Nord a fost cedat ungurilor. ”Am ajuns la Sânnicolau şi apoi la Orăştie, de unde am fost mobilizat pe front şi am ajuns la Odessa, la biroul 4 al Armatei a 6-a. După doi ani, în 1942 am fost demobilizat şi trimis la Haţeg ca şi judecător de instrucţie. În 1944 am fost încorporat în Justiţia Militară, fiind procuror la Curtea Marţială. Să nu vă închipuiţi că era ca şi în filme. Făceam dosare penale pentru diferite infracţiuni. Era război, iar procurorul se ocupa de la furturi până la dezertări”, mai spune Ioan Moldovan.
Viața i s-a părut scurtă. Dacă s-ar putea ar mai trăi o dată: ”Simt că a trecut foarte repede viaţa. Dacă mă întrebaţi câţi ani i-aş da sufletului meu, v-aş răspunde că 65”.
"După cum mă simt cred că ajung la 106 ani. Uneori am dorinţa să lucrez ceva. Simt că stau prea mult. Dacă aş munci ceva mi-aş mai antrena mintea şi trupul”, a mai spus Ioan Moldovan, care recunoaște că ”nu am băut decât foarte rar şi nu am fumat niciodată. Tot timpul am avut măsură”.
La finalul discuției, Ioan Moldovan a ținut să ne arate tabloul de la absolvirii liceului, din 1928. ”Din toţi cei de acolo numai eu mai trăiesc”, a spus fostul procuror.
O seară faină!

Am aflat ce mai caut în ţara mea…
de Moise Guran

Azi dimineaţă eram la volan când l-am auzit la radio pe Crin asumându-şi prostia cu Codul Penal şi recunoscând greşeala. Crin tot n-a înţeles clar, dar nu mai contează. Mi-am dat seama că s-a terminat. Că după două zile în care am crezut că peste România se va aşterne iar negura Istoriei, de fapt noi toţi am fost capabili să facem lumină.


Este admirabil modul în care întreaga societate românească s-a coalizat pentru blocarea enormității votate cu largă majoritate de Parlamentul României. O democrație nu stă în legile în vigoare ci în aplicarea lor, în practica bună a unor reguli de respect social, în imposibilitatea de facto de a răsturna voința societății. Dezincriminarea corupției prin ceea ce s-a numit marțea neagră a democrației românești a ilustrat perfect proverbul “Ceea ce nu te omoară, te face mai puternic.” Da! Eşuarea aceastei grave încercări de amputare a democrației prin legalizarea hoției de nivel înalt a demonstrat clar că țara mea este o democrație. Că nici măcar Parlamentul, cel care teoretic reprezintă voința poporului nu se poate întoarce împotriva acestuia. Și dacă un astfel de paradox devenise realitate prin introducerea unor legi antisociale, de data asta n-au mai cârcotit trei pârliți de jurnaliști ci o țară întreagă a spus NU. Până și Curtea Supremă s-a simțit datoare să atace imediat la Curtea Constituțională superimunitatea parlamentarilor și primarilor pentru actele de corupție.
Ei bine, da, aceasta este o democrație care se apără prin propriile mecanisme de protecție. Desigur, într-o democrație matură, parlamentarii care au votat dezincriminarea coruției ar trebui să demisioneze, într-o democrație stăpână pe ea, Ponta n-ar mai certa ambasada SUA că n-a înțeles, iar ministrul de externe nu s-ar mai ofensa că nu mai vorbește nimeni cu guvernul din care face el parte, ci direct cu opinia publică prin intermediul presei. Și americanii și englezii și europenii se adresează acum publicului din România pentru că o autoritate care încearcă să justifice acte antisociale se delegitimează. Un Parlament care își pune singur eticheta de hoț nu mai este un interlocutor și nici guvernul pe care acesta îl susține nu mai este. Ar fi deja prea mult să vă spun că mă aștept să demisioneze cineva. Nu, nu sunt atât de naiv. Nici de la inexistenta opoziție sau de la parlamentarii onești care n-au votat dezincriminarea corupției nu mă aștept să plece, deși așa ar fi normal… Când tu ești curat într-o cameră în care miroase urât pleci, ieși, fugi de acolo… Iar acum Camera Deputaților pute! Dar nu mai contează.
Important pentru mine ca om, ca cetăţean al acestei ţări, este că după două zile în care am avut sentimentul că noi ca țară suntem pe marginea prăpastiei, după două zile în care m-am întrebat ce mai caut eu aici, în țara mea, am aflat un răspuns simplu pe care de fapt îl știam. Aici este locul meu și al tău și al fiecăruia dintre noi, toți cei ce credem, cei care știm sau cei care vom reuși să aflăm vreodată că țara noastră este așa cum noi înșine o facem. În aceste două zile tot noi, prin aleşii noştri, am fost pe cale să o dărâmăm, dar ne-am dovedit că suntem capabili să o și salvăm.
O zi faină!

BINGO !

Prin urmare suntem o tara democrata .

Am vazut de curand calculatoare aduse din Franta, Germania si Italia. Tastaturile mi s-au parut cu butoanele puse aiurea. Mai tarziu am inteles. Francezii , nemtii si italienii permiteau vanzarea catre cetatienii lor numai de calculatoare perfect adaptate astfel incat ei sa isi pastreze specificul national.

La noi, piata este plina de tastaturi engleza (US) - ca de, noi romanii suntem mai "destepti" decat altii sau poate ne doare-n cot de ce inseamna national.

Ieri s-a difuzat la postul CNN un interviu cu Medvedev, presedintele Rusiei. Omul vorbea in Rusa si era tradus. Niciodata n-am vazut vreun inalt oficial Rus, Francez, German sau Italian sa vorbeasca in engleza. Toti erau tradusi de catre persoane profesioniste.
Oare or fi asa de prosti ca nu stiu sa se adreseze unor delegatii straine sau unor ziaristi decat in limba materna?
Sau o fi vorba de "coloana vertebrala"?

La intalnirea cu delegatia FMI , Basascu ne-a aratat iar ca le are cu engleza ceva mai bine decat Iliescu care o masacra prin tortura. Ponta ne-a delectat si el, in diverse ocazii, cu vastele-i posibilitati de a conversa in engleza sau franceza.

Fiecare dintre ei uita ca sunt reprezentanti ai romanilor nu lingusitorii veneticilor.
Si ne mai intrebam daca mai suntem romani ...

Petrule, iti dau dreptate... nu avem demnitatea si mandria de a fi roman.
Chestiunea ar trebuii sa fie destul de simpla si chiar de neconstestat si anume;
In Uniunea Europeana sunt 27 de state. In aceste conditii fiecare limba nationala devine limba oficiala.
Si Ponta si Basescu si oricare roman ar trebui sa vorbesca la U.E. in limba romana.
In fond, asa cum noi ne straduim sa vorbim in engleza sau franceza in ultimii 170 de ani, acum cand Uniunea Europeana se vrea Uniunea Statelor Unite ale Europei, chiar si englezii, francezii, germanii etc,etc ar trebuii sa-si puna castile pe urechi si sa asculte pe albanez, pe bulgar, pe sarb, pe croat,pe maghiar etc.etc.

ASTA E !

Recunosc in schimb ca as vrea sa stiu engleza, franceza, gremana insa chiar nu reusesc.
Respectul pentru national trebuie sa existe.

In Codul Bunelor Maniere exista Regula de a saluta primul superiorul pe cel inferior.
Seful intinde mana spre subaltern.

Cam de aicea trebuie plecat spre Buna Intelegere. Jos palaria !

Pentru Mona: ar trebui să scrieți că EI nu au demnitatea de a fi români!
Nu cred că toți românii sunt la fel...există și compatrioți cu care să vă mândriți, nu?!
Altfel...de ce postați în cadrul rubricii "Români care fac cinste țării"?
Nu puneți totul la fiert, laolaltă, într-un ceaun...nu de alta, dar asta se numește terci, nu mâncare!
Iar atitudinea românească - ușor comună - de a progresa prin criticism, trebuie însoțită MEREU de o atitudine apreciativă obiectivă, altfel cred că putem cădea în capcana "jumătății goale a paharului", când nu vom putea observa pozitivul unei situații datorită pesimismului din propriii ochi...
Eu, eternul optimist, consider asta obligatoriu pentru a progresa!
O zi faină!

Citat;
"... ar trebui să scrieți că EI nu au demnitatea de a fi români!
Nu cred că toți românii sunt la fel...există și compatrioți cu care să vă mândriți, nu?!"

Da ,sunt de acord ! Ei.

Pacat, doar ca s-au trezit alesi. Caciulile lor sunt mult,mult prea mari .