SUBIECT: Invidia, boala fara leac

Invidia este cel mai pacatos sentiment pe care il cunoaste omenirea... este dorinta a ceea ce nu poti sa ai, nu poti sa fi sau sa devii... acest sentiment apare atunci cand caracterul nostru devine slab si devenim frustrati de bucuria aproapelui nostru.

Invidia-i un vierme ce roade,
Pana ce puterea iti scade,
Un vampir ce suge din greu
Din sangele sufletului tau.

Acolo unde e invidie nu e loc de iubire... am citit candva un fel de definitie a invidiei, cei invidiosi in loc sa se bucure de ce au ei, se supara de ce au altii.

Poate un invidios din fire sa devina un om care sa se bucure sincer de realizarile celor din jur in special de realizarile prietenilor lui ? Sunteti si voi cuprinsi de acest sentiment?

Invida strica orice bun din tine, nu te ajuta cu nimic daca esti invidios ci te face intr-o persoana care nu poate fi niciodata multumit cu ce are sau cum este iar din aceasta cauza nu vei fi niciodata fericit si implinit. Decat sa fii invidios mai degraba zi mersi lui Dumnezeu ca ai ce ai, altii au mai putin ca tine si se multumesc.

Stiu ca doare, ucide chiar. De cand merg la biserica, incet, incet am invatat sa fiu "inteleapta", sau cel putin ma straduiesc. Am invatat sa ajut neconditionat. Ma simt ok stiu ca se intoarce altfel de la Doamne Doamne. Cred ca e un leac.

Ai facut bine Daniela ca ai ales calea asta Si eu merg pe aceasi cale, aceea de a ajuta neconditionat, cu pasiune si sa fii foarte motivat sa duci pana la capat problema ( cel putin asa sunt eu, daca ma apuc sa ajut pe cineva nu ma las pana nu se rezolva) Iar cand reusesti sa ajuti pe cineva si iti multumeste aia ii adevarata recompensa care te face sa te simti bine si multumita pentru ceea ce ai facut

Am avut o gramada de cunostinte care, atunci cand le spuneam ceva, chiar si o vorba buna, din rautate nu imi dadeau dreptate-mai precis, din invidie-, sau cel putin erau impartiali.

Cand invidiezi pe cel de langa tine, oare de ce nu te departezi de el…? De ce, totusi vrei sa il inrautatesti si pe el, si mai ales, de ce vrei sa profiti de pe urma prieteniei lui, nearatandu-i de fapt, ca tu esti invidios? Pentru ca iti convine. Iti convine sa manipulezi bunatatea celui de langa tine dupa bunul plac, fara ca el sa afle asta, poate chiar niciodata.

Ma deranjeaza faptul ca atunci cand zici un adevar, esti considerat rautacios, si bineinteles, invidios. Mi-e ciuda, ca de cele mai multe ori trebuie sa tacem, fara sa spunem nimic, iar ceilalti ii catalogheaza pe cei ce nu “iau atitudine” drept prosti si lasi.
Nu imi place sa tac, dar tac. In viata daca taci, obtii multe lucruri marunte, dar valoroase.

Cand doi oameni se cearta, ei sunt priviti din exterior ca niste certareti, lumea nemaiobosindu-se sa afle motivul pentru care cei doi se cearta -care de altfel este cel mai important-, si ii catalogheaza in felurite moduri, spunand ca nu este frumos sa te certi, ca asta tine de educatie- de multe ori si cei mai educati se cearta- indiferent din ce cauza. Normal ca pot afirma asta din moment ce nu sunt implicati direct, si nici macar indirect.

Mai apoi, daca aduci motivatii pentru lucrul de la care te certi cu persoana respectiva, ti se suprima dreptul de a te apara si toate vorbele si argumentele pe care le aduci, in scopul de a demonstra adevarul, vor fi ineficiente spre a-ti arata vina (sau “vina“) in cearta iscata.

Cu cat calitatile sunt mai multe, cu atat trebuie sa nu te mandresti cu ceea ce ti-a dat Dumnezeu, si sa nu faci niciodata abuz de calitatile pe care le ai, pentru ca nu se stie niciodata cand Dumnezeu ti le-ar putea lua inapoi.

De multe ori, atunci cand am incercat sa arat fata adevarata a lucrurilor, am fost judecata aspru pentru asta, si de multe ori cand aveam dreptate, ceilalti ma nedreptateau. De multe ori, cand stiam care este adevarul, nu puteam spune nimic, fiindca aveam un lacat pe gura.

Chiar si acest post ar putea fi interpretat in diferite moduri, ramane la latitudinea fiecaruia sa spuna orice vrea (daca vrea, bineinteles).

andreea_ioana a scris:Invidia imi pare, mai degraba un sentiment decat un pacat. E urat, asa-i, dar asa zisa invidie nu se aplica peste tot.... nu te simti niciodata inferioara altora, nimeni nu este perfect.

Fiecare cu personalitatea lui, poate ca asa zisa 'oftica' nu rezulta totdeauna din invidie ci si din sentimentul ca esti nedreptatit/a de soarta... uneori.

O piesa muzicala pe teama invidiei ... moldovenilor

daniel a scris:Invidia e boala grea ..multumesc Doamne ca nu invidiez ci sant invidiat.

Buna tuturor

Sunt desteapta, frumoasa, si am destule calitati!
Singurul defect este lipsa modestiei.

Nimeni nu ma invidiaza, ci dimpotriva mi se plange de mila!



Cu drag,
Sandy

Un citat celebru spune Invidiosii vor muri, dar invidia niciodata.......E scris de Moliere....

Puteai scrie la Maxima zilei citatul din Moliere.

Cu drag,
Sandy

Viaţa este un amalgam de frumos şi urât, de iubire şi ură, care interacţionează în oameni, iar raportul dintre pozitivităţi şi negativităţi ne determină calităţile şi defectele.Femeia defineşte noţiunea de frumuseţe, dacă n-ar fi ea n-am înţelege frumosul.Iubirea unui bărbat este o sete de frumos şi o dorinţă de a poseda acest frumos.
Din experienţe acumulate în timp învăţăm ce-nseamnă să fii om : un înger întinat de păcate şi ispite, cu aripile rupte de dezamăgiri şi eşecuri, un pelegrin în căutarea fericirii şi iubirii.
Toţi purtăm ascuns adânc în noi un spital cu fiinţe groteşti, care se numesc obsesii, boli psihice, renunţări, blazări, angoase, etc, însă chirurgul numit raţiune le operează prin voinţă şi pragmatism, pe unele le vindecă, pe altele, incurabile, le aruncă în gunoiul existenţial.
Dacă am avea puterea de a vedea înlăuntrul oamenilor, ne-am îngrozi de ce-am descoperi: simptome ciudate erodând emoţiile, variaţii bizare ale stărilor sufleteşti, o conversaţie unică între sine, egoism şi lăcomie.
Printre bolile sociale contemporane, un loc aparte îl ocupă invidia.Invidia este egoismul celui care se crede nedreptăţit, când starea lui materială reflectă obiectiv potenţialul şi capacitatea lui de a-i depăşi pe alţii sau de a fi întrecut.
Invidia este o plăcere sadică a celui infectat de această plagă lăuntrică, de a-şi calomnia prietenul, de a bârfi calităţile cunoştinţelor şi de a defăima iubita altuia, insinuând că este infidelă.
Omul invidios se încarcă cu energie negativă şi cu efervescenţe ale urii, cu care îşi hrăneşte sufletul funebru.Îşi găseşte în egoism un aliat cu care atacă cu perfidie cinstea în omul integru.Prin calomnie falsă creşte un ideal negru, iar omul bolnav de invidie decade într-un vârtej de bârfă şi răutate, răscolind ambiţiile nejustificate.
Omul invidios este o fire mărginită care are cu prostia o relaţie specială şi dispreţuieşte omul superior, cu care intră într-o emulaţie ridicolă.
Spre deosebire de oamenii buni care percep realitatea ca o armonie cu sine înşişi şi cu ceilalţi şi care transformă existenţa disonantă în eufonii senzoriale, oamenii invidioşi sunt străbătuţi de dezarmonii şi stridenţe interioare, de strigăte asurzitoare de ură şi de grimase sinistre de răzbunări.
Oamenii invidioşi îşi spală minciuna în întuneric, o îmbracă în umbre şi o trimit în oamenii deschişi deghizată în cuvinte onctuoase.
Dacă am putea pătrunde în sufletele răscolite de invidie, ne-am înspăimânta de mormintele imense în care au fost îngropate calităţile, de spaţiul infernal în care arde iubirea şi de ura colosală care tronează înlăuntru.
Fiecare ne luptăm cu fantome existenţiale, unii reuşesc să le dizolve prin raţiune, alţii se lasă posedaţi iremediabil de ură şi invidie.