SUBIECT: Ce cred oamenii din jur despre noi?

Multe, marunte...

Oamenii din jur ne vad diferiti.... cum va afecteaza parerea altora?

Parerea oamenilor din jur depinde doar de starea mea de spirit, daca eu nu sunt in apele mele , orice parerea mi se poate parea ofensiva, dar de obicei sunt foarte controlat si mi se rupe de parerea persoanelor din jur(persoane de pe strada) cei apropiati ii le ascult parerea si daca e cazul iau masuri daca nu ,nu.

Depinde de parerea lor! In rest, ar trebui sa tot spun variante cu daca... atunci... etc. si fi sigur ca iarasi n-ar interesa pe nimeni daca ( ) m-as apuca sa spun toate variantele.
P.S. Cu siguranta este o parere de care tin seama cat pot de mult! Imi pare rau ca pana acum am tinut atat de putin seama de acea parere! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Ma lasa rece parerea altora, mai ales ca aceia nu contribuie cu nimic la alinarea suferintei mele fizice. Mai nou am o metoda de urcare in masina absolut spectaculoasa, in sensul ca ma ajut de o scandura ce formeaza un fel de topogan. Un peisaj inedit pentru curiosi, insa ma duc de cate ori am chef in orice fel de loc public. In forma aceasta de urcare ajung cu picioarele pe scaunul soferului, le intorc in fata unul cate unul formand un spagat superrrrrrrrrrrrr. E? Ce ziceam spectaculos?

Am momente cand imi pasa si momente cand sunt indiferent.

Cateodata chiar pot trai linistit si fara parerea celor din jur, cel mai bine e sa iei decizile singure... clar ca fiecare are momente de slabiciune, cand judeca pripit, insa daca iti dai seama ca gestul asta e gresit, atunci e bine... inseamna ca macar incerci sa controlezi impulsurile... pe de alta parte sunt din pacate foarte multe persoane care in afara de a comenta, critica, judeca orice aspect, nu stiu... mai ales societatea contemporana pare sa puna foarte mare accent pe ceea ce e la suprafata

Va mai trece destul de multa vreme pana cand lumea sa realizeze ca nu exteriorul il face pe om... nu stiu de unde poate veni schimbarea daca nu din interiorul omului si din propria constientizare ca lucrurile sunt total altfel - iar asta cere extrem de mult timp, in puii ei...

De acord cu tine lllexutzu... singurele pareri care chiar conteaza sunt ale persoanelor importante pentru noi.

Apropo de intrebarea din titlu prietene: Pai... intreaba-i! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Nu ma intereseaza sau afecteaza ce cred altii despre mine ...Sant singurul care ma auto evaluez si ma bucur .

Prezint urmatoarea situatie... Eu, persoana cu handicap dobandit in urma unui accident ies pe strada si aud: ''Uite-l si pe ala, vecinul de la 2, vezi cum a ajuns?". Cum trebuie interpretat... ca o umilire, ca o rautate dovedita, sau cum?

In sinea mea, m-am obisnuit cu ideea, dar cuvintele dor intotdeauna. Ele sunt dovada vie ca acest gen de persoane nu inteleg si nu vor intelege niciodata ce inseamna sa ai un handicap fizic.

Am realizat ca societatea, considera ca daca esti diferit printr-o problema de sanatate, nu esti demn de a vietui printre ei. Gresit! Oamenii cu dizabilitati, sunt oameni mai speciali, intr-adevar, fizic insa. Sufleteste, au o inima mare, sentimente, se bucura si se intristeaza la fel ca si ceilalti oameni care sunt perfect sanatosi.

Societatea te respinge, te marginalizeaza si te cred o specie rara, doar pentru ca ai ceva care te diferentiaza.... de ei.

Cum comentati cand vi se spune: Imi pare rau pentru ce ai patit, etc

cred ca noi toti ne manifestam in functie de educatie de caractersi putem face diverse observatii si comentariiiar cele nepotrivite nuau rost sa ne afectezept. ca sint vorbe aiureasi daca nu le lasam sa ne atinga sint chiar aiurea in vint.

Daniel, am patit si eu faza ; Uite-o pe vecina cum a ajuns. O data de 2 ori, a 3a oara ..pana mi s-a pus pata. Am asteptat momentul potrivit sa mai fie si cativa vecini de fata..
Si i-am raspuns. Cu ce ma deosebesc de tine? El raspunse; Ca nu ai picioare si esti handicapata! deja incepuse sa fiarba sangele prin vena...Eu raspuns; Picioare am vad ca fac parte din trup, iar cuvantul handicapat nu se mai foloseste de mult e inlocuit cu dizabilitate, daca nu ma insel e o lege care imi da dreptul sa te dau in judecata. Handicapata nu s din punctul meu de veder, ca nu imi pot folosi picioarele. Vad ca si tu esti handicapat ca nu stii cum sa iti folosesti creierul degeaba te dai cult si bogat.Si ai grija sa nu ajungi si tu din greseala sa vezi cum e sa fii handicapat, din cauza unuia care nu are creier. Fratilor stii cum era la fata ...negru
Din seara respectiva nu a mai avut curajul sa imi zica in fata. Vreau sa zic ca vecinii care au asistat sunt din astia care barfesc, de isi i-au scaunelul si sta in fata blocului. In ziua urmatoare totii vecinii ziceau; Vecina, da bine i-ai zis! Bre, vecina..nu ti a fost frica! Daca dadea in tine! De dat nu cred ca dadea ca ii scoteam casa la vanzare...si nu aveam io norocul asta.

Ce infect de om Mirela .Bravo ca l-ai facut sa-si inghita limba.
Personal nu am avut niciodata probleme de acest gen din fericire.O singura data la un cabinet medical privat era sa sar din scaun si sa-l musc de gat pe un idiot beat care facea pe smecherul in sensul ca vroia sa intre la consult inaintea tuturor cu toate ca deabia ajunsese acolo si eram vreo 15 persoane care asteptam.Noroc ca m-a calmat sora mea si l-au luat la suturi si ceilalti pacienti.

Mda, discriminarea exista peste tot si mi se pare o prostie... cu toate ca eu o definesc mai bine ca o lipsa de respect fata de celalat... cel care nu se cunoaste pe sine, care nu se respecta si care nu are grija de el, nu poate crede ca va ajunge sa-i cunoasca pe ceillati sau ca-i va putea respecta.

Lipsa de tolerata este de asemenea o cauza a discriminarii. Am stat si am analizat la rece discriminarea, am avut timp deoarece am suferit si sufar in continuare de ea. Dar nu e nici o problema, acum am taria sa imi dau seama cand nu sunt dorit de cineva si sunt discriminat. Totul sta in detasare, daca nu izbucnesc pe moment incerc sa merg mai departe...

Pentru toti cei discriminati: Va exista mereu discriminare... adio socializare, valori sociale si alte cele... dar pentru cei lenesi, mandri si rai, ar fi un motiv de indreptare... zic eu

Sunt cateva articole scrise pe aceasta tema aici si aici

In concluzie ,fiecare din noi avem suflet si sentimente,avem sensibilitatea noastra.
Eu ma supar ,sau mai bine zis sufar mult uneori cand mi se imtampla sa fiu oprit pe strada sa mi se ofere bani sau cine stie ce pomana.
Iar cand remarc acel zambet zeflemist din partea tinerilor in special ,va spun cu mana pe suflet...mie mi-e si mila si sila de acesti indivizi.
Mare e gradina Domnului !
Sau daca vreti, ma bucur ca pe lumea aceasta sunt multi ,foarte multi aiuriti.
Poate fi si asta un aspect al fericirii si ignorantei.
Chiar ar fi pacat sa-i trezim.Credeti-ma !

...tu ce crezi ?...eu NO COMENT

Azi am vazut la Stirile ProTV ceva ce mi-a pus mari semne de intrebare.
Intr-un reportaj se aratau persoane perfect sanatoase ce fraieresc Statul avand certificate de hand. luate pe ochi frumosi. Chiar ministrul muncii declara ca s-au descoperit multe cazuri in neregula.

Nedumerirea mea este in legatura cu "stirea" respectiva. Care e senzationalul in stirea respectiva? Doar nu este o noutate ca sunt oameni care incearca sa incalce legile. Se obtin certificate false, diplome false, carnete de sofer false, adeverinte false, etc.

Atunci de ce "stirea" s-a bucurat de punere in scena, de animatie , de interviu luat unui ministru si de 5 minute in perioada de maxima audienta? Parea tot la fel de importanta ca si niste atentate, rapiri, catastrofe sau prabusiri de avioane.

De ce acesta insistenta pe un lucru care a existat si va exista mereu?
Oare de ce se bate moneda pe falsii posesori ai certificatelor cu handicap sau pe cei care au obtinut pensie de invaliditate in mod ilegal?


Se incercarca cumva a se invrajbi persoanele cu handicap intre ele, dar si de a invrajbi societatea impotriva oamenilor cu handicap care sunt o povara sociala?