SUBIECT: Prejudecata vs Indecenta

Aproape pentru fiecare dintre noi a exista un moment in care am fost tentati de a face o "propunere indecenta", care din diverse motive nu a reusit sa ia nastere pe buzele noastre... complexe, teama de a fi refuzat sau luat in ras, neincredrea in propria persoana...

Toate acestea sunt mici fantasme ce ne bantuie subconstientul dintotdeauna ghidate de o formula magica "Oare ce va spune lumea despre mine?"

Nu v-ati gandit niciodata ca intr-o zi o sa va para RAU de TOT CEEA CE NU ATI REUSIT sa faceti? Timpul este singurul care nu te iarta... Imaginati-va ca sunteti batrani, nerealizati si ca v-ati intors in timp pentru a va schimba destinul...

Va invit acum sa destainuiti cel putin un vis, un gand, o nebunie, o propunere indecenta... pe care ati fi dorit s-o faceti dar v-ati temut de "ceea ce va spune lumea"

Imi vine sa rad. La mine nu functioneaza: ,,ce va spune lumea?". Sunt convinsa ca dorintele mele sunt prioritare. Azi insa parca i-as fi zis ceva tipei ce m-a servit cu pizza. Arunca cu ambalajul, nu-i convenea ca trebuie s-o portioneze. Mi-a stat in gat sa-i zic ceva. Parca nici pizza nu mi-a mai priit, si am un regret amar ca nu am intrebat-o de ce e atat de frustrata? Acum realizez ca o astfel de purtare m-a deranjat mai mult ca in cazul in care lumea ar fi zis ceva de mine.

Una e sa vrei, alta e sa poti. Probabil te gandesti ca pierdem pentru ca nu indraznim.Da am regrete,desi nu am indraznit tocmai pentru ca stiu ca sunt refuzat....

daniel a scris:Hm! Pai....daca propunerea era indecenta...foarte bine ca nu am spus-o! N-are cum sa-ti para rau ca nu te-ai trezit cu vre-un pumn intre ochi sau cel putin cu o sacosa plina cu cartofi in cap... ...asa ca nu are de ce sa-mi para rau!
In ceea ce priveste vorba lumii...pana mai acum 5 ani...imi era rusine sa ma ma dezbrac la mare mai mult decat pana la brau...mi-a luat ceva timp... pana sa raman doar in slip...aveam sentimentul ca toti ochii sunt atintiti doar pe picioarele mele (la care nu se uitau admirativ ci cu compasiune, mila, curiozitate, etc).....
Daca, insa as fi putut face lucruri care ar fi fost benefice sufletului meu, vietii mele...asta e alta poveste...Multa sanatae si ...Doamne-ajuta!

Viata presupune schimbare si adaptare. Cand ceva nu merge asa cum ne dorim, este bine sa ne gandim ca mai avem o sansa. Ne intoarcem din drum, alegem o alta directie, la stanga sau la dreapta, si putem sa descoperim... normalitatea. Nu vrem sa dam satisfactie celor care spun ca nu avem nici o sansa pentru a reusi in viata. Vedeti voi, daca cadeti cu fundul de pamant, va va spune toata lumea ca tot raul este spre bine, ca trece, ca tu esti singurul vinovat... sau "ce te-am pus eu sa sari in apa? E vina ta daca ai sarit"... hmm, asta suna clar a ipocrizie, cel putin asa mi se pare mie. Asta pentru ca nu se gandesc, pentru ca oricine zice ca "mie nu mi se intampla", e obisnuit sa acuze acum si sa nu se gandeasca la ce va fi maine... aici exista ceva mai rau decit oamenii rai: egoismul si indiferenta oamenilor buni...

Viata calca pe tine, nu calci tu pe viata, ce sunt se va duce, ce va ramane... sunt tot eu Cum se face ca nimeni nu ma intelege, dar toata lumea ma compatimeste? Ce sa zic.. indecenta e o latura a excentricitatii sau invers... m-am saturat de lumea prefacuta, lumea care spune ceva si in 2 zile se suceste, lumea care vine cu sfaturi despre viata, cand de fapt ei nu dau 2 bani pe propria lor persoana, m-am saturat de lumea care arunca cu cuvinte doar de dragul de a-si arata talentele, de lumea care n-ar face un compromis...

Asa cum nu seamana degetele unei maini, la fel putem constata ca nici oamenii nu seamana intre ei. E drept ca tuturor ne place sa fim apreciati de catre semenii nostrii, ne face placere sa ni se recunoasca valoarea, sa ne bucuram de o imagine favorabila, sa fim uneori in centrul atentiei etc... diferentierea semnificativa o face insa intensitatea cu care oamenii isi doresc aceste lucruri... modul de viata genereaza prejudecati. Complexele ne tin prizonierii propriului corp! Suntem prizonierii propriului corp - ma rog, marea majoritate - complexele ne fac mai 'rau' de atat: ne intretin gandurile in tonuri de gri spre negru, ganduri ce devin in timp recurente... din pacate...

Ajunge pentru azi, o sa vina continuarea curand... nu uitati... nu credeti doar ce spune lumea - sunteti mai mult decat atat