SUBIECT: Ironia sortii

Ironia sortii sau nu, propun sa va spuneti aici off-urile in legatura cu aceasta tema...
Presupun ca, macar o data vi s-a intamplat in viata reala sa fugiti de ceva... insa tot la acel ceva sa ajungeti...

Si o sa incep eu.. am fugit tot timpul de ziua 22 a fiecarei luni... din liceul am inceput, sau de acolo imi amintesc, probabil au fost si inainte, insa nu le-am dat atentie. Note proaste, sanctiuni, pierderi, inundatii acasa... etc. Asa a continuat "periodicitatea" pana in anul in care s-a intamplat accidentul - 2003.
Aveam o 'obsesie'... Am cunoscut un om deosebit, librar de profesie, care a suferit un atac cerebral si se deplasa foarte greu... il urmaream cum merge si cum isi misca picioarele dezordonat... Offf... intre timp a decedat, insa imaginea lui ma bantuia continuu. Acuzam in ultima vreme si eu dureri mari in talpa si laba picioarelor... cand ajungeam acasa, seara, ma calmam daca erau 'calcat' cu picioarele de copii sau sotie, dar mintea imi fugea la 'Domnul Tanase'... si-mi ziceam in gand: "daca nu o sa mai pot merge?"

Asa a trecut timpul pana in saptamana la sfarsitul careia am avut accidentul. Era vara, iunie, ziua 16 cand am facut o poza cu familia si din nou am avut acel "cosmar" / viziune. Faptul ca in momentul fotografierii m-am asezat pe scaun ca sa am 'o amintire', m-a trimis instantaneu cu gandul la intrebarea cu pricina....

Dupa cateva zile, fiind in balcon, aveam o mic dulapior cu carti acolo... am intins mana sa rasfoiesc ceva si unde credeti ca am deschis manualul de 'Medicina in familie'? La nervul sciatic. Uauu! Pe masura ce parcurgeam paginile, deveneam uimit de cum explica autorul manifestarile unei afectiuni sciatice... concluziona in final ca 'totul' duce la paralizie.
Si ca sa fie si mai complex fenomenul, in fata blocului, am un centru al unei asociatii ptr. persoane cu dizabilitati... in aceasi zi, priveam cu mila si compasiune manifestarile lor din balcon...

Peste 3 zile avea sa fie 22, zi fatala pentru mine

Tot ce mi-am dorit in viata (realist vorbind) am avut, si tot ce am gandit... s-a intamplat!
Nu mai fug de nimic, incerc sa ma feresc!

Aveti ceva de adaugat?... Va rog!

Eu niciodata nu am putut sa privesc un om in fotoliul rulant. Nici in filme nu puteam sa privesc astfel de imagini. Cuvantul paraplegie imi inducea o stare de durere, teama cumplita. Nu aceleasi reactii aveam cand auzeam cuvantul tetraplegie.Pur si simplu puteam sa suport orice discutie despre tetraplegie cat timp discutia despre paraplegie imi inducea o stare de lesin.

In ziua accidentului calatoream pe un drum national.La un moment dat a sunat mobilul.Am tras masina pe dreapta cu intentia de a opri pentru a vorbi la telefon. In momentul franarii mi-am zis: ,, Ia sa scot masina in afara carosabilului sa nu vina un nebun din spate si sa ma loveasca ''. Am scos masina in afara carosabilului pe cat imi permitea drumul, am oprit si am inceput sa vorbesc la telefon. In timp ce vorbeam la telefon un ,, nebun" cu un TIR a venit din spate, m-a lovit si m-a transformat intr-un paraplegic.

Oare gandurile mele au atras faptele ?

Sau destinul meu era asta si toata viata, in subconstient, am stiut lucrul acesta si de aceea nu suportam sa vad un paraplegic si am spus lucrul acela inainte da accident.

In ceea ce ma priveste, niciodata nu am fost intr-o astfel de situatie, ma refer la a fi urmari dramatice si profunde in viata mea! Cand mi s-a intamplat mie pocinogul sa-i spun asa (cu toate ca vad altfel lucrurile acum) poate ca asistenta respectiva sa fi fost terorizata de gandul sa nu faca un vaccin gresit, si... na belea, ca l-a facut...Mici chestii care sa se incadreze sa zic aici cu certitudine am patit, mai ales ca e si o vorba care spune, ca, de ce fugi de-aia nu scapi .Asa ca le-am si uitat pe toate (sunt acele momente cand pur si simplu se intampla si dupa nici 2 zile, cel mult, alta ironie a sortii ii ia locul....de-astea sunt cu gramada)...Una mi-a ramas in minte totusi...dar cand vad situatiile de mai sus...a lui Daniel si al lui Paula...ar fi ca o gluma proasta...Multa sanatate si ... Doamne-ajuta!

Stii prietene ca forta gandului e cea mai mare forta din univers? Eu aveam o idee fixa sa nu folosesc intr-un plan “daca”, in caz ca nu respectam ideea, sigur se alegea praful de realizarea dorita. Mi-am impus sa renunt la aceasta, pana nu se transforma in elemente de Schizofrenie. Inceputul a fost greu, acum e ok.
M-am nascut cu aceasta Distrofie Musculara, la 7 ani stiam ce este si cum se manifesta. Eram constienta ca voi ajunge in scaunul cu rotile. In copilarie si in adolescenta am vazut ca oamenii ii asociau pe cei in scaunul cu rotile, cu Oligrofenii. Am inceput sa citesc foarte mult, sa invat tot ce se poate. Pana azi nu am auzit pe nimeni spunadu-mi (in fata) ca sunt proasta. A folosit la ceva sa-i aud pe cretinii ce se considerau sanatosi.

In puii mei De obicei oamenii sunt judecati dupa felul cum arata, corpurile noastre servesc drept carte de vizita... corpul ne reprezinta in totalitate – fara el nu am exista si totusi, in ziua de azi, suntem fortati sa ne resemnam cu corpul pe care il avem... eu imi pun intrebarea: de ce?

Daca stau si ma analizez, sigur nu imi place de mine... de felul cum arat, cum stau in carucior, cum am burta... de aici, riscul de nemultumire, de dispret, de dezgust

STOP! Aceste senzatii sapa prapastia intre ceea ce suntem si ceea ce am dori sa fim. Din clipa aceea, a fi in acord cu trupul nostru inseamna sa dam dovada fata de el, deci fata de noi insine, de indulgenta si de exigenta in acelasi timp. Indulgenta pentru a-l accepta asa cum este, exigenta pentru a modifica, in limitele posibilului, ceea ce ne displace.

Ce suntem, ce vrem sa fim... nu noi hotaram, asta este ironia sortii, insa vreau sa las un mesaj acum, tuturor care sunteti in aceasi situatie ca moa: Ceea ce sunteti, asta sunteti! Acceptati-va cu toata fiinta voastra si nu doar cu intelectu'

Sa muncesti o gramada de ani si sa constati, ca .... nu ai muncit nici macar, o zi!!! Nu credeti? Ia uitati-va pe randurile de jos:

Dupa multi ani de serviciu, un om realizeaza ca nu a fost promovat, nu a fost transferat, nu i s-a marit salariul, nu i s-au dat prime si ca compania nu face nimic în acest sens. Deci omul s-a decis ca intr-o dimineata, sa mearga la managerul direct, iar dupa schimbul de amabilitati, a inceput sa-i mentioneze sefului, observatiile sale.
SEFUL, uitandu-se la el, a ras si l-a rugat sa ia loc spunand:
- Prietene, dar tu nu ai lucrat in compania asta nici macar o zi!
Omul a fost surprins sa auda aceasta dar seful a continuat sa explice:
- Cate zile sunt intr-un an?
- 365 zile iar o data la 4 ani sunt 366 zile.
- Cate ore are 1 zi?
- 24 ore.
- Cate ore muncesti pe zi?
- 8 ore/zi (de la ora 8.00 la 16.00).
- Asa, deci cat la % dintr-o zi muncesti?
Angajatul face calculele si zice:
- 8 ore/24ore = 1/3 dintr-o zi (adica 33,3%).
- Foarte bine, deci cat reprezinta 1/3 dintr-un an?
- 122 (1/3 x 366 zile=122 zile)
- Vii la Lucru in week-enduri?
- Nu dle.
- Cate zile de week-end sunt intr-un an ?
- 52 Sambete si 52 Duminici, in total 104 zile week-end.
- Merci. Daca eliminam din cele 122 zile cele 104 zile week-end, cate zile raman ?
- 18 zile.
- OK! De obicei, in fiecare an ai circa 3 saptamani de Concediu de Odihna. Acum, elimina cele 15 zile din cele 18 zile ramase. Cate zile mai raman ?
- 3 zile.
- Lucrezi de Anul Nou, Paste si Craciun ?
- Nu, domnule.
- Bun. Elimina cele 3 zile de Sarbatoare din zilele ramase. Cate zile mai raman ?
- Niciuna dle.
- Pai... Ce mai doresti?
- Am inteles dle. Va multumesc dle. pentru toti banii care mi-i oferiti. Imi pare rau, ca am incercat sa fur de la companie!

Sa mai spunem ca avem sefi rai sau ca statul nu e de treaba cu noi handicapatii!!! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Intotdeauna cu ceea ce iti este teama te vei confrunta. Important e sa trecem peste temerile noastre si peste gandurile pesimiste. Cu adevarat influentam destinul prin atitudinea si optimismul nostru cu toate ca ar fi intr-o mica sau mare masura. Sa ne gandim doar ca avem forta spirituala care indeamna pe cea materiala in finalizarea actiunilor propuse catre noi insine.

Succesul se castiga cu optimism si calitati pozitive. Nu conteaza ca suntem cu dizabilitati, noi prin infatisarea noastra pozitiva si plina de speranta le aducem frumosul. Un lucru cert este ca avem de invatat din experientele noastre si ale celor din jur. Intotdeauna sa ne gandim ca putem sa realizam ceea ce ne dorim deoarece este cineva acolo sus care ne protejeaza, chiar si atunci cand ne gandim ca suntem singuri pe lume.

CU OPTIMISM INAINTE!

In viata personala de foarte multe ori spunem ca e prea tarziu mult prea devreme... intr-un final niciodata nu e prea tarziu atata timp cat esti dispus sa lupti... prea tarziu este doar atunci cand renunti la lupta pentru simplul motiv ca te-ai saturat... si atunci aceasta expresie "Oare gandurile mele au atras faptele ?" este doar o scuza

Paula, cand vine vorba de tine insuti nu e niciodata prea tarziu... poti sa cazi dar tot atat de bine poti sa te ridici.. totul tine de tine, de forta ta de perceptie si de negare... trebuie sa ai viata in mainile tale... tu sa o controlezi, nu ea pe tine... hai impreuna sa invingem destinul, ce zici? Luptam?

Uneori ne intrebam: De ce merit eu una ca asta? De ce Dumnezeu mi-a facut una ca asta?

Offf... Dumnezeu lucreza in acelasi fel, cred. Mie nu-mi ramane decat sa am incredere in El si, in cele din urma, sa sper ca va iesi ceva minunat...

Se apropie 22 wow!!!!

daniel a scris:Si eu m-am intrebat de multe ori...De ce eu Doamne ?
Inca nu am gasit raspunsul.

Ady tu si multi altii puteti sa va intrebati mult si bine "de ce tu", daca lasi totul in voie sortii nu o sa ajungeti nicaieri si nici nu o sa primiti raspuns la intrebarea voastra. E cazul sa va luati viata in mainile voastra si sa terminati cu prostiile. Asteptati ceva de sus, atunci asteptati mult si bine. E timpul sa facem ceva pentru propria persoana, nu spun ca nu va fii greu, dar totusi vei stii ca ai gresit tu , nu "cel de sus".

lllexutzu a scris:Am inteles ca nu vrei sa polemizezi pe tema religiei, (dintr-o alta postare) totusi, faci niste remarci care se cer explicate: Despre ce "prostii" vorbesti? Multa sanatate si ... Doamne-ajuta!

Alt caz care confirma numerologia cifrelor... Michael Jackson si cifra 7

Se pare ca cifra 7 a fost o prezenta constanta in viata lui Michael Jackson. Pe langa testamentul semnat pe 7.07.2002, cu 7 ani inainte de funeraliile sale (7.07.2009), mai exista si alte coincidente legate de cifra 7.

De exemplu, hiturile lui Michael Jackson, "Black&White” si "Billie Jean” au ocupat prima pozitie in topuri timp de 7 saptamani.

Michael a fost cel de-al 7-lea copil din cei 9 ai familiei Jackson. Megastarul s-a nascut in 1958: 19+58=77.

Michael a murit pe data de 25 iunie: 2+5=7. Iar prenumele si numele artistului sunt compuse fiecare din 7 litere.

Potrivit astrologiei, cifra de vibratie 7 este un numar pitagoreic, iar persoana pe care o reprezinta este atrasa de lumea spirituala, e desprinsa de lume. Se hraneste cu tot ce este de natura spirituala, e o persoana mistica, secretoasa, tainica.

7 iulie, ziua altor tragedii sau victorii

7 iulie este, in istorie, o zi care marcheaza alte tragedii sau reusite in intreaga lume, consemneaza AFP.
Iata cateva dintre faptele istorice notabile mentionate de AFP pentru ziua de 7 iulie, potrivit unui reportaj intitulat "This Day in History" ("Azi, in istorie"), difuzat de canalul american de televiziune History Channel.

La 7 iulie 2005, un atentat care afecteaza transportul in comun londonez se soldeaza cu 56 de morti - printre care si cei patru atentatori sinucigasi - si peste 70 de raniti. Este vorba despre cel mai sangeros atentat comis in capitala britanica de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial pana azi.

In aceeasi zi, dar in 1981, presedintele american de la momentul respectiv, Ronald Reagan, o numeste pe Sandra Day O'Connor la Curtea Suprema. Este vorba despre prima femeie care ajunge in cea mai inalta instanta judiciara din tara.

La 7 iulie 1930 incepe construirea barajului Hoover pe fluviul Colorado, in Statele Unite, un proiect faraonic cu o durata de cinci ani. Lucrarea este una dintre cele mai importante realizate de mana omului.

Tot la 7 iulie, dar in 1865, Mary Surratt devine prima femeie care a fost executata de Guvernul american. A fost spanzurata dupa ce a fost acuzata de complicitate in asasinarea presedintelui Abraham Lincoln.

ironia sortii.......este ca toata viata mi-a placut sa escaladez tot ce era foarte inalt si am reusit sa cad dupa un gard care de obicei il saream fara probleme, dar asta soarta....cand este sa se intample se intampla

3 iulie 2012 5:17
Cătălin Botezatu: "Sunt cel mai nefericit om. Mi-aş schimba viaţa oricând, m-am săturat"


Dacă unii cred că o vedetă are o viaţă pe care o adoră se pare că unele persoane publice de la noi nu se simt bine aşa cum trăiesc.

Cătălin Botezatu este trist din cauza prietenilor şi din cauza faptului că trăieşte prea agitat. Designerul spune că şi-ar schimba viaţa în orice moment dacă ar putea cu una mai liniştită.



"Sunt deprimat din cauza răutăţilor din jurul meu. Lumea este obişnuită să vadă un Cătălin fercit, ei bine nu e chiar aşa. Am obosit să mai cred în oameni, în prietenii, m-am săturat de prieteni. Am mai făcut o selecţie dură a prietenilor acum 17 ani, când am avut probleme. Toţi prietenii mei mă sună numai când au nevoie. Aş vrea să văd că oamenii mă sună fără niciun motiv, să vadă ce fac. Sunt într-o perioadă 'down' din toate punctele de vedere în afară de partea profesională.

Eu sunt cel care sun de obicei şi săptămâna asta nu am sunat pe nimeni şi nu m-a sunat nimeni. Preţul celebrităţii este viaţa mea, fericirea mea. Celebritatea costă al naibii de mult. Viaţa mea este complicată prin natura jobului pe care îl am. Aş schimba oricând viaţa mea cu a altuia, una mai liniştită. Să am şi eu un weekend liber, un job normal, nu mai există o vacanţă. Îmi place, dar m-am săturat. Simt nevoia să fiu ascultat, să vorbesc cu cineva care să mă înţeleagă. Sunt cel mai nefericit om. Sunt sincer din tot sufletul. Asta văd în oglindă, un om nefericit şi atât" a mărturisit Bote la Antena 1.