SUBIECT: Plansul ne elibereaza?

Plansul te descarca?

Barbatii de obicei, se feresc sa planga de fata cu persoanele pe care nu le cunosc. Si in general, conceptia despre plans este aceea ca oamenii cu slabiciuni sau prea sentimentali plang. Am auzit de oameni care nu isi amintesc sa fi plans vreodata. Totusi, psihologii sustin ca plansul are un rol eliberator si ca ne ajuta sa ne descarcam sufletul de greutati. Totodata, aceasta mai poate fi interpretat si ca un strigat dupa ajutor. Iar din punct de vedere biologic, lacrimile ne curata ochii de impuritati.

Si eu am momente cand sunt deprimat, dar orice se intampla incerc sa rezolv intr-un fel sau altul si imi mentin macar o doza de optimism.... plansul e o refulare si pe mine care plang rar, dar rar de tot, ma ajuta sa ma descarc...

Sa plangi de fericire sau de tristete, este acest lucru o rusine?

Plansul este o forma de "descarcare" psihica. Pur si simplu, te simti mai bine dupa ce ai plans. Strict biologic vorbind, reactia trupului este de a elibera, prin lacrimi, o parte din substantele chimice secretate de organism, care se acumuleaza in perioadele de stres. De aceea, dupa ce ai plans, esti brusc mai relaxata si parca incepi sa vezi lucrurile altfel, indiferent de motivul pentru care ai simtit nevoia sa plangi.
Nu este nimic rusinos in a plange. Este o reactie fizica si psihica normala si adesea foarte utila. Cel mai adesea, nu plangem atunci cand trebuie; ne abtinem, pentru ca "nu avem voie" sa dam dovada de o asemenea slabiciune. Nemultumirea ramane insa, chiar daca alegem sa nu descarcam pe loc emotia. Psihicul va incearca apoi sa revina la echilibru, vei mai uita, va mai disparea din tensiune... dar supararea refulata va fi, cu siguranta, eliberata alta data, si asta poate intr-un moment si mai nepotrivit!
Plansul este intr-o anumita masura sanatos, dar nu echivaleaza cu rezolvarea tuturor problemelor. Nu o rezolva definitiv nici macar pe cea a supararii sau a stresului. Este un mod natural de eliberare, in masura in care nu se abuzeaza de el - practic, plansul reprezinta un instrument pentru obtinerea unui mai bun echilibru interior.

Eu de regula nu plang.Ma descarc injurand ...stiu ca nu e ortodxa metoda dar ma elibereaza enorm.Am invatat si injuraturi pe chineza si japoneza:laugh:

ADY-in chineza si japoneza cu cine te certi? ca eu daca nu injur pe romaneste, sa-ntzeleaga omul, nu ma simt bine!

adi chicago a scris:

lumi a scris:cu dr.huang si cu anestezistul care era japonez.mama lor de sarlatani.
ps.am practicat karate shoto kan ,fudo kan inainte de accident ....black belt ...si am invatat si putina japoneza .....sayonara .

Am citi pe undeva :
Ceierul secreta endomorfine (neuromediatori) responsabile cu starea sufleteasca. Fiind niste "narcotice" naturale, endomorfinele dau o stare de bine si se obtine un efect analgezic.
Plansul este o stare in care secretarea de endomorfine este sporita si astfel pshihicul suporta mai usor unele situatii neplacute.
Deci e bine sa plagi. Nu sa te plangi

Si rasul produce , in mod asemanator cu plansul endomorfine care influenteaza starea de bine. Ba chiar numai zambetul sau atitudinea pozitiva influenteaza in bine starea generala.
Deci e bine sa razi Nu sa iei in ras

O alta cale de sporire a endomorfinelor este miscarea. De exemplu la sportivi sau dansatori s-a observat o sporire sbstantiala a acestora.
Deci, gimnastica cat mai multa !

Plangem din multe motive , dar cel mai de dorit este cel de BUCURIE, FERICIRE, REALIZARE...
Sportivii cand ajung pe podium fie ei barbati sau femei, unii, plang de bucurie . E o reactie pe care nu o poti controla in totalitate. Si daca asa e facut corpul uman de a se manifesta, de ce sa ne fie rusine sa o facem?
Personal, apreciez barbatii carora in situatii sensibile, le curg cate o lacrima pe obraz. Asta denota un suflet sensibil, delicat.
Tot asa si in situatii mai grele reactionam la durere prin plans. Suntem fiinte umane, nu roboti .

E curios ...de 6 ani si 4 luni de la accident nu am plans [ma refer la decadere mentala ,psihica]
...probabil sant robot.De regula folosesc cuvinte obscene si vreau dreptate.
Expresii gen grijania ,,,,off doamne etc.

Daca Domnul Dumnezeu, in persoana Fiului Sau a plans pentru persoanele pe care le-a iubit sau chiar pt. cetatea Ierusalimului, nu vad de ce ar fi rusinos,.... sau mai stiu eu cum.... sa plangi. Nu mai plang asa de des cum mi se intapla cu ani in urma pt. ca atunci cumva mai mult, imi plangeam de mila, asta neinsemnand ca daca nu prea mai plang sunt in regula. Plansul este o stare normala atata timp cat acesta se intampla mai ales cand suntem sensibili la suferintele apropiatilor nostri! Multa sanatate si...Doamne-ajuta!

Sa presupunem ca de 6 ani si 4 luni nu ai mai avut stari nici de durere, nici de bucurie mare care sa-ti faca sufletul sa lacrimeze usor ...? Totul plan________________________ ???

adi chicago a scris:
Sa presupunem ca de 6 ani si 4 luni nu ai mai avut stari nici de durere, nici de bucurie mare care sa-ti faca sufletul sa lacrimeze usor ...? Totul plan________________________ ???

Eu refuz sa plang, plansul urateste, face riduri, strica ochii. Am destule motive sa nu plang, in schimb, injur. Sa nu fii in preajma mea in momentele mele de furie, am cate-o vorba "buna", pentru fiecare membru al familiei celui care m-a indignat. Aaaaaaa...
Odata la un an plang. Muuult. Si atat. Am observat ca nu pot combina plansul cu injuratul. La mine ori e una, ori alta. Ce e diferit, e ca in momentul cand plang nu stiu sa fiu furioasa.

danielatontsch a scris:Depinde...in legatura cu plansul! Nu totdeauna face acest lucru...dar totdeauna infrumuseteaza ... sufletul Daca ai mai multe motive pt. a injura decat a plange... ...sa inteleg ca te interesezi de toti membrii familiei respectivului ca sa nu-ti scape vre-unul de vorba "buna"? In alta ordine de idei, ce-ar fi sa inversezi intre plans si injurat? Adica odata pe an doar sa injuri, chiar daca mult (ma gandesc ca nu poti sa injuri atat de mult cat sa compensezi plansul din tot timpul anului ) Multa sanatate si...Doamne-ajuta!

Eu tre sa fiu mega -extra machit ca sa pot plange. Cand ajung la nivelul dorit, plang si de tristete si de bucurie, dupa caz.