SUBIECT: Genetica umana

Inginerie genetica reprezinta totalitatea tehnicilor care permit manipularea acizilor nucleici (ADN si ARN) in laborator. Aceasta permite izolarea unei gene si producerea ei in cantitati mari.

Copii modificati genetic

Statul spaniol a autorizat la 21 aprilie, în premieră, selecţia embrionilor, cu scopul de a oferi cuplului şansa de a concepe un copil protejat de pericolul mutaţiilor genetice invalidante, prezente în familiile viitorilor părinţi.

Comisia naţională pentru reproducerea umană asistată din Spania a luat această decizie pornind de la legea spaniolă care are ca obiect reproducerea umană asistată din 2006. Această lege stabileşte dreptul de a recurge la o tehnică de selectare a embrionilor cu scopul de "a detecta bolile ereditare grave, apariţia lor precoce, fără a avea un tratament curativ postnatal.

Până la această decizie, comisia a analizat mai multe cereri care răspundeau parţial exigenţelor legii. Unele vizau mutaţii genetice responsabile de cancerul sânului, alteraţii ale unei gene asociate cu un tip de cancer endocrin, o maladie degenerativă a creierului...

Pentru Joan Brunet, responsabil al grupului de lucru din cadrul Societăţii Spaniole de Oncologie Medicală, fiecare cerere trebuie foarte atent studiată: trebuie ţinut seama de cele peste 40 de sindroame. Pentru el, antecedentele familiale sunt foarte importante.

Spania este, de altfel, a doua ţară, după Marea Britanie, care a autorizat utilizarea acestei tehnici. În octombrie 2008, primul bebe-medicament a venit pe lume pentru a-şi salva fratele, Andres, suferind de o formă de anemie ereditară. După acest caz, în Marea Britanie au mai fost acceptate încă două cereri de "bebe-medicament".

Reactii

Biserica Ortodoxă a reacţionat, subliniind că "momentul decisiv pentru începutul vieţii umane este neîndoielnic fecundarea". Prin introducerea acestei diferenţieri de către medicina contemporană, se creează o anumită problematică scolastică, dar care are uriaşe consecinţe practice. Şi Vaticanul a luat poziţie. Susţinând "dreptul embrionului", prelaţi de la Vatican au atras atenţia că "aşa-numiţi embrioni de rezervă sunt distruşi sau utilizaţi pentru cercetarea care, sub pretextul progresului ştiinţific sau medical, reduce de fapt viaţa la nivelul unui simplu material biologic...".

Jurnalul National

Bolile se vor auto-vindeca

Expertii in terapia genica au anuntat, la inceputul lunii mai, descoperirea unei modalitati prin care celulele defecte sunt "convinse" sa se repare singure. Spre deosebire de tentativele facute pâna acum, care vizau inlocuirea genelor afectate, noua metoda are in vedere punerea in valoare a propriilor mecanisme de corectie ale celulelor. Oamenii de stiinta germani au prezentat, in cadrul conferintei anuale a Societatii Europene de Genetica Umana, desfasurata la Amsterdam, un medicament ce poate influenta felul in care se comporta o gena, in organismul pacientilor cu starea de sanatate deteriorata.

Astfel, s-a dovedit ca este posibila stimularea unei gene "inrudite" cu cea defecta, pentru reducerea simptomelor anumitor boli. Cercetarile au fost focalizate pe atrofia spinala musculara, o maladie ereditara relativ frecventa si una dintre principalele cauze ale mortalitatii infantile, afectând 1 din 6000 de nou-nascuti. Boala, provocata de degenerarea neuronilor motori din cordul spinal, determina slabirea si atrofierea muschilor de la picioare, mâini si trunchi. La pacientii cu atrofie musculara, gena care produce neuroni motorii lipseste, dar ei au in schimb "cópii" ale acesteia, insuficiente insa pentru a preveni manifestarile bolii. Specialistii de la Institutul de Genetica al Universitatii din Köln au descoperit ca medicamentul numit Valproate (deja folosit in tratarea epilepsiei) poate creste nivelul proteinei ce formeaza neuroni motori, de pâna la patru ori!

Experimentele efectuate asupra unor pacienti cu atrofie musculara au aratat o vizibila imbunatatire a starii lor de sanatate, celulele nervoase fiind stimulate sa se "repare", prin intermediul revolutionarei terapii genice. "Acest proiect demonstreaza ca e posibil sa influentam comportamentul genelor, recurgând la medicamente. Metoda descoperita de noi va spori calitatea vietii pentru bolnavii cu atrofie musculara", spune prof. Brunhilde Wirth.

Bacterii si virusi modificati genetic

Intre bacterii si virusuri se poarta o lupta de milioane de ani. Pentru a supravietui, fiecare forma de viata si-a dezvoltat de-a lungul timpului capacitati din ce in ce mai performante. Virusurile sunt entitati undeva la limita dintre organic si anorganic, astfel ca ele nu se pot inmulti singure. Pentru a-si creste populatia, virusurile au nevoie de o celula in care sa patrunda si sa-i foloseasca resursele pentru a crea noi copii de virus. Dupa ce se ajunge la un anumit numar de copii, acestea parasesc celula respectiva si invadeaza alte celule.

Cercetatorii au studiat bacterii din specia E. coli si au observat ca acestea au capacitatea de a impiedica replicarea virusurilor care le infecteaza. Bacteria permite virusului sa patrunda in celula, dupa care incorporeaza ADN-ul viral in cromozomii proprii. Astfel, bacteriile nu numai ca au facut fata luptei cu virusurile, dar au obtinut si caracteristici superioare fata de cele ale altor bacterii din aceeasi specie, bacterii care nu au interactionat cu virusuri.

Prin incorporarea unui set de 25 de gene apartinand virusului, bacteriile cresc si se inmultesc mai repede. Dupa ce s-a indepartat, experimental, materialul genetic viral din cromozomii bacteriilor, rata lor de crestere a scazut de 5 ori.

Asa s-a explicat de ce bacteriile contin 10-20% material genetic strain. Prin diversitatea genetica, acestea reusesc sa se adapteze mai bine unor conditii de mediu noi.

Includerea de material genetic in propriul genom implica, pe langa o crestere mai rapida, si o scadere a mobilitatii. Astfel, bacteriile pot alege cand sa retina si cand sa elimine informatia genetica noua, in functie de activitatea migratorie pe care o vor avea.

Procesul de captare/eliminare a materialului genetic viral este implicat in formarea de catre bacterii a biofilmelor. Acestea sunt responsabile de infectiile postoperatorii si de otitele persistente la copii.

Noile descoperiri pot avea impact atat asupra dezvoltarii medicinei cat si asupra industriei combustibililor alternativi.

Adrenoleucodistrofia, tratata genetic

Adrenoleucodistrofia, o maladie genetica rara, a fost tratata cu succes de o echipa de cercetatori francezi prin grefe de celule stem, anunta AGERPRES.



"Este pentru prima data cand am reusit sa tratam cu ajutorul geneticii o maladie grava a sistemului nervos. [...] Dupa 16 ani de studii in domeniu, rezultatele obtinute in cazul adrenoleucodistrofiei deschid drumul si pentru vindecarea altor maladii genetice grave", a declarat Nathalie Cartier, membra a echipei.

Tratamentul genetic folosit consta in grefe cu celule de maduva osoasa ale pacientului, bineinteles, dupa ce acestea au fost, la randul lor, tratate genetic.

Medicii, dupa ce preleva celulele stem, le modifica structura introducand o gena medicament pentru a inlocui genele deficiente. Odata tratate, celulele de maduva osoasa sunt reinjectate pacientului.

Tehnica utilizeaza un vector derivat al virusului HIV

Echipa condusa de prof. Patrick Aubourg din cadrul Universitatii Paris-Descartes, a folosit un vector derivat al virusului HIV, dupa ce evident, acesta a fost facut inofensiv.

"Este pentru prima oara cand este utilizat un vector derivat al virusului HIV pentru a corecta celulele stem din maduva osoasa", a explicat dr. Cartier.

Primii pacienti tratati prin noua tehnica, la spitalul Saint-Vincent de Paul din Paris, sunt copii in varsta de sapte ani si sapte ani jumatate.

"La 14 luni dupa tratament am constatat o stabilizare completa a maladiei", sustine dr. Cartiier adaugand ca nu au fost identificate efecte secundare sau anomalii genomice ale celulelor corectate.

Rezultatele noului tratament au fost publicate in ultimul numar al revistei americane Science.

Ce este adrenoleucodistrofia?

Reprezinta o afectiune genetica legata de cromozomul X ce distruge teaca de mielina care protejeaza terminatiile neuronale. Afecteaza, in special, copiii de sex masculin cu varste intre sase si opt ani, provocand moartea acestora pana la varsta adolescentei. Maladia se manifesta cu o rata de 1 la 17.000 de copii.
Sursa: PaginaMedicala.ro

A fost decodificat genomul calului domestic, foarte similar celui uman



Un grup international de oameni de stiinta a descifrat genomul calului domestic, care este foarte similar celui uman.

Potrivit oamenilor de stiinta, studiul deschide poarta cunoasterii unei importante ramuri a mamiferelor si furnizeaza punctul de plecare pentru realizarea unei harti a genelor asociate bolilor la cabaline, scrie Agerpres.

Fiintele umane ar putea fi marii beneficiari ai acestui studiu, sustin oamenii de stiinta.

Caii si oamenii sufera de boli similare, motiv pentru care identificarea factorilor genetici responsabili la cai ajuta la stabilirea originii elementului negativ la ambele organisme, a semnalat Kerstin Lindblad-Toh, directorul de biologie a vertebratelor din cadrul Institutului Tehnologic din Massachusetts (MIT).

Omul care va trai 1.000 de ani s-a nascut deja!

O declaratie-soc a unui genetician din cadrul faimoasei Universitati Cambridge a facut ieri inconjurul lumii. Aubrey de Grey a afirmat foarte sigur pe sine: “Prima persoana din istoria omenirii care o sa traiasca 1.000 de ani s-a nascut deja!”.



Ar putea parea o opinie mai mult decat optimista, dar omul de stiinta britanic este sustinut de zeci de alti cercetatori aflati in cautarea unei fantani a tineretii vesnice. In fapt, un numar tot mai mare de geneticieni, doctori si experti in nanotehnologie, insista asupra faptului ca imbatranirea poate deveni un proces reversibil.

Imbatranirea va fi stopata

“Acum 20 de ani, simpla idee a intineririi pe cale stiintifica ar fi parut o bizarerie. La ora actuala, aceasta teorie se dovedeste cat se poate de fundamentata”, a spus si Michael Rose, profesor de biologie evolutionara din cadrul Universitatii din California. Chiar si guvernul SUA a decis ca eforturile oamenilor de stiinta merita sustinute financiar in acest domeniu. Institutia aloca anual circa 2,4 miliarde de dolari cercetarilor de acest gen. Pana acum, oamenii de stiinta au reu- sit sa reduca procesul de imbatranire la forme de viata inferioare si mai e doar un pas pana la obtinerea acestui efect si la mamifere.

“Exista foarte multe cai prin care imbatranirea poate fi stopata. Peste cel mult 20 de ani, batranetea va fi complet eradicata”, concluzioneaza Robert Freitas, un expert in nanotehnologie din California.

Sursa: Libertatea

Experimente genetice neobisnuite

Oddee.com ne prezinta cateva dintre cele mai neobisnuite experimente genetice.



Au reusit experimentele lui Mengele?

Supranumit "Ingerul mortii", Josef Mengele a intrat in istorie ca fiind medicul de la Auschwitz insarcinat de Hitler cu misiunea de a crea rasa ariana. Din mai 1943 pana in ianuarie 1945, Mengele a coordonat efectuarea unor experimente inumane doar pentru a intelege misterul aflat in spatele conceperii gemenilor.

Oficial el nu a reusit niciodata. Unii oameni dornici de senzational sustin insa contrariul. De ani de zile cercetatorii incearca sa isi explice de ce intr-un mic orasel din Brazilia au venit pe lume foarte multi gemeni cu totul speciali: blonzi si cu ochi albastri.

Ce spun localnicii din Candido Godoi (foto)? Ca dupa terminarea razboiului Josef Mengele ar fi reusit sa se refugieze in America de Sud iar prin anii '60 ar fi facut vizite repetate in zona localitatii cu pricina. La inceput acesta ar fi pretins ca este medic veterinar dar ulterior si-ar fi oferit serviciile femeilor sarace. Nu se stie cu certitudine cat adevar este in spusele lor. Cert este doar ca Mengele a reusit sa scape din mainile justitiei, decedand in 1979. Puteti citi intreaga poveste aici.

Ce obtii incrucisand o capra cu un ... paianjen

De ce ar incrucisa cineva o capra cu un paianjen? Simplu, pentru a obtine in cantitati mari o substanta mai scumpa decat aurul: matasea de paianjen. Geneticienii de la Nexia Biotechnologies din Quebec impreuna cu cei de la U.S. Army's Soldier
Biological Chemical Command (SBCCOM) din Natick, Massachusetts. Experimentul pare sa fi fost o reusita: o capra, care arata ca o capra, se comporta ca o capra obisnuita dar produce lapte care contine o proteina speciala. Tratata intr-un anumit mod, aceasta poate conduce la obtinerea unei imitatii destul de bune de matase de paianjen. Inca se mai lucreaza la acest proiect.

A revenit la viata dupa 16 ani

Oamenii de stiinta japonezi au reusit sa cloneze un soarece care murise in urma cu 16 ani si care in tot acest timp fusese inghetat. Experimentul este considerat un urias succes, existand sansa de a readuce la viata specii de mult disparute, cum ar fi mamutii sau temutii tigri Smilodon.

Criticii sustin insa ca acest succes ar putea avea efecte nefaste asupra omenirii existand toate sansele aparitiei unei industrii macabre, de "readucere" la viata a rudelor decedate. Este primul experiment in care se folosesc pentru clonare celulele unui cadavru, in cei 11 ani de la nasterea celebrei Dolly.

Un tantar care sa lupte impotriva tantarilor

Este vorba de fapt despre modificarea genetica a unei specii de tantari care sa combata malaria. Acesti tantari sunt purtatori ai genei rezistente la parazitii ce cauzeaza malaria si cercetatorii spera ca introducandu-i in populatiile salbatice de tantari vor reusi sa transmita ereditar aceasta rezistenta cat mai multor indivizi.

Culturi de ... globi oculari

Prin proceduri foarte complicate, geneticienii de la Univeristatea Warwick isi propun sa obtina din celule stem globi oculari umani sau macar portiuni din ei, in speranta ca vor ajuta astfel sa rezolvarea multor probleme complicate de vedere, printre care si anumite afectiuni ale retinei.

Proiectul este de perspectiva, momentan reusindu-se doar obtinerea unor mormoloci cu trei ochi in loc de doi.

Copaci care cresc mai repede

Cercetatorii de la Universitatea Purdue lucreaza de zor la obtinerea unor tipuri de copaci care sa creasca mult mai repede si sa produca, cu costuri mai mici, celuloza necesara obtinerii de bio-etanol, unul dintre cei mai apreciati combustibili alternativi.

O molecula "vedeta"

In urma cu mai bine de o jumatate de veac (1953), trei britanici, Watson, Crick si Franklin, au reusit sa descifreze structura moleculara a ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic), purtatorul informatiei genetice. De atunci si pana acum, ADN-ul a ramas o vedeta de prim rang a cercetarii biologice.



Pastratoare a patrimoniului genetic, aceasta faimoasa molecula, care poate atinge mai multi centimetri in lungime, dar numai un nanometru ca latime, contine codul genetic transmis din generatie in generatie, la toate vietuitoarele, incepand cu virusii si terminand cu oamenii.

Informatiile privitoare la calitatile biologice si genetice ale ADN-ului s-au acumulat intr-o cantitate impresionanta si continua sa preocupe pe geneticieni si pe medici deopotriva.

Iata ca informatii de ultima ora ne prezinta surprinzatoarele calitati fizice ale acestei molecule care poate fi utilizata ca si... material de constructie! Este vorba insa de constructii cu ajutorul carora se realizeaza nanocircuite, tesaturi sau nanoroboti care nu au nimic in comun cu viul.

Cercetatorii au apelat la aceasta megamolecula, facuta din sute de milioane de atomi, deoarece, cu mijloacele stiintifice actuale, o astfel de molecula nu poate fi sintetizata pornindu-se de la un element de baza. In schimb, ea se gaseste in natura in cantitate foarte mare, este stabila si poate fi prelucrata.

Un fir de ADN se prezinta ca un lant lung de mici molecule numite nucleotide. Acestea sunt adenina (A), citozina (C), timina (T), si guanina (G). Astfel, un fir de ADN este asemanator unui cuvant foarte lung, format dintr-o succesiune a celor patru litere, succesiune care este proprie fiecarui organism viu. Putini stiu ca ADN-ul unei celule umane, daca ar fi desfasurat, ar avea un metru si jumatate lungime!

Specialistii in biologie moleculara reusesc, in ultimii ani, sa realizeze lanturi de diferite lungimi, combinand fractiuni ale moleculelor de ADN de origine virala. Astfel, este utilizat frecvent virusul M 13, al carui ADN cuprinde 9.000 de "litere", care pot fi sectionate cu ajutorul unor fermenti si reasamblate dupa dorinta.

Va veti intreba, desigur, la ce poate servi acest joc ciudat. Raspunsul este prompt: se pot realiza o multitudine de "obiecte" cu rol de suport pentru medicamente sau pentru fixarea unor molecule poluante. S-au realizat de asemenea "covorase" de 100-150 nanometri pe care s-au fixat nanotranzistori.

Deoarece ADN-ul are o capacitate remarcabila de a se plia, fizicienii au realizat forme geometrice extrem de variate si chiar au reusit sa formeze literele ADN din aceste segmente de acid nucleic.

O alta utilizare revolutionara pe baza nanotehnologiei cu ADN este aceea de a realiza un calculator care sa functioneze fara electricitate, doar pe baza capacitatii acestei molecule de a se plia dupa o ordine prestabilita. La acest proiect lucreaza deja un colectiv al Institutului Tehnologic din Pasadena, California, care a primit anul trecut 10 milioane de dolari pentru cercetari in acest domeniu.

prof. univ. dr. Ostin C. Mungiu, presedintele Asociatiei de Algeziologie din Romania

Sterilitatea la barbati va deveni amintire



A fost descoperita o gena in ADN-ul barbatilor care se presupune ca este raspunzatoare pentru infertilitatea genului masculin.

Mutatia unei gene, numite NR5A1, a fost gasita in lichidul seminal al barbatilor. Atunci cand aceasta gena sufera mutatii, inevitabil apar cazurile de sterilitate, informeaza teenproblem.net

Oamenii de stiinta, de la mai multe centre de cercetare, au pus la punct mai multe solutii ale acestei probleme. Conform lor, sterilitatea la barbati va fi, peste cativa ani, doar o trista amintire.

Cercetatorii au descoperit ca doar 4 la suta dintre barbatii afectati de aceasta problema pot fi declarati "incurabili". Ceilalti, in procent de 96 la suta, au toate sansele ca in urmatorii 3-6 ani sa aiba propriul copil.

Gene extraterestre gasite in ADN-ul oamenilor

Proiectul Genomului Uman a fost inceput in anul 1989 in SUA si de-a lungul anilor i s-au alaturat oameni de stiinta din mai multe tari: Marea Britanie, Franta, Japonia, Germania si China.

Potrivit echipei de oameni de stiinta, ipoteza este foarte aproape de a se adeveri. Ei cred ca mai mult de 95% din secventele de ADN necodificat – cunoscut sub numele de junk DNA – care se gaseste in acidul dezoxiribonucleic al oamenilor este de fapt codul genetic al unor forme de viata din alte lumi, scrie Scienceray.com.

Se gasesc in ADN-ul oricarei forme de viata de pe Pamant, dar in cazul oamenilor “doza” este mai mare decat la celelalte specii.



Aceste secvente de ADN sunt folosite de catre cercetatori ca sa explice partile lipsa, gaurile din cunoasterea istoriei speciei noastre si a felului in care am evoluat.

Prin decriptarea acestor gene extraterestre, geneticienii sustin ca toate misterele pe care teoria evolutiei nu le poate cuprinde si explica vor fi de acum incolo usor de aflat.

Cercetatorii cred ca ADN-ul extraterestru a fost “inserat” de mai multe ori, in mai multe perioade ale evolutiei umane, in interiorul celulelor noastre – fapt care ne-ar fi permis o dezvoltare mult mai rapida fata de celelalte vietuitoare.

Cercetatorii au chiar si o viziune a Creatorului in varianta lor. Ei sunt de parere ca “o forma extraterestra de viata a creat noi vietuitoare, pe care le-a plantat pe diverse planete, inclusiv Terra”.

Sursa

Terapia genica, o solutie promitatoare impotriva leucemiei la adulti

Terapia genica a condus, prin modificarea celulelor sistemului imunitar, intrarea in remisiune a unui mic grup de adulti care sufereau de o forma agresiva de leucemie, afirma autorii unui studiu publicat recent in Statele Unite.

Cei cinci pacienti, cu varste cuprinse in intervalul 23-66 ani, care sufereau de leucemie acuta limfoblastica, au beneficiat de o remisiune completa si rapida, dupa ce le-au fost administrate limfocite modificate genetic, provenind din propriile lor sisteme imunitare.

Se pare ca acest tratament a eliminat celulele canceroase care reaparusera in organism in ciuda faptului ca pacientii faceau chimioterapie, indica rezultatele acestui studiu clinic coordonat de medicul Renier Brentjens de la spitalul Memorial Sloan-Kettering din New York. Studiul a fost publicat in revista americana Science Translational Medicine, scrie MEDIAFAX.

Aceasta remisiune, obtinuta intr-un interval ce a variat intre o saptamana si 59 de zile, i-a ajutat pe patru dintre pacienti sa primeasca o grefa de maduva osoasa, un tratament eficient pentru eliminarea acestui tip de leucemie, dar care este foarte greu de suportat si necesita ca starea pacientului sa nu fie prea grava.

La cel de-al cincilea pacient, leucemia a reaparut dupa trei luni de la tratamentul genic si acea persoana era deja mult prea bolnava pentru a suporta o grefa de maduva osoasa. Pacientul a murit la scurt timp dupa aceea.

Dintre cei patru pacienti care au primit o grefa de maduva osoasa, unul a murit din cauza unei embolii pulmonare, insa ceilalti trei se simt bine si sunt in remisiune.

Aceasta tehnica genica consta in prelevarea din sangele pacientului a unor limfocite T, principalele celule din sistemul imunitar, care sunt modificate genetic cu ajutorul unui virus si sunt echipate cu un receptor molecular care le permite sa atace celulele canceroase.

Odata modificate, aceste limfocite sunt reintroduse in corpul pacientului prin perfuzii. Ele sunt capabile sa se multiplice in organism pentru a asigura o remisiune de durata. Tehnica a fost deja folosita cu succes in Statele Unite pe copii bolnavi de leucemie.

„Genele rele” – de ce avem comportamente distructive şi cum le putem contracara

Fiecare din noi are măcar un viciu, de pildă mâncarea nesănătoasă, fumatul, alcoolul, cheltuielile nechibzuite sau alţi „demoni” personali. De ce nu reuşim să ne lăsăm de fumat, să slăbim, să strângem bani sau să fim fideli partenerilor noştri? Motivul pentru care comportamentele indezirabile sunt atât de răspândite printre oameni este faptul că izvorăsc din instincte biologice modelate de-a lungul a milioane de ani şi care se transmit de la o generaţie la alta prin gene. Instinctele dezvoltate în cursul evoluţiei umane funcţionau bine în cazul strămoşilor noştri ce trăiau în natură, însă în societăţile industrializate în care trăim astăzi acestea ne pot îndruma de multe ori pe drumuri greşite.

Terry Burnham, un economist de la Universitatea Harvard, şi Jay Phelan, un biolog de la UCLA, afirmă că nu avem motive de îngrijorare. Cei doi specialişti susţin că putem prelua controlul asupra acestora instincte biologice, fiind necesar doar să înţelegem originea lor şi să apelăm la câteva acţiuni simple. Burnham şi Phelan explică modul în care putem depăşi instinctele nesănătoase în cartea „Mean Genes – From Sex to Money to Food: Taming Our Primal Instincts”, pe care o descriu drept un manual de utilizare a creierului fiecăruia. Specialiştii au analizat mii de cercetări pentru a înţelege motivele care stau la baza slăbiciunilor noastre şi pentru a căuta soluţii ca să le depăşim.
De ce avem portofelul subţire şi trupul gras?

De ce nu reuşim să punem bani deoparte? Cei doi cercetători vă recomandă următorul test: mai întâi, scrieţi pe o foaie hârtie procentul din venituri pe care vă doriţi să-l economisiţi în fiecare lună. Apoi, scrieţi procentul pe care îl economisiţi cu adevărat, analizând ceea ce aţi făcut concret în ultimele luni şi notând economiile reuşite ca procent din totalul veniturilor. Apoi comparaţi cele două sume. Realitatea este că cei mai mulţi dintre noi econonomisesc mult mai puţin decât îşi doresc.

Această problemă îşi are originile în modul care au evoluat oamenii. Ca vănători-culegători, strămoşii noştri trăiau într-o lume în care accesul la hrană era limitat. Într-o zi bună, oamenii reuşeau să ucidă un animal de mari dimensiuni, iar ca asigurare pentru viitor consumau carnea obţinută cât de repede posibil, înainte ca aceasta să se deterioreze. Aşadar, în cea mai mare parte a lungii noastre istorii pe Terra, modul în care oamenii „economiseau” pentru viitor era stocarea surplusului ca grăsime, pe corp, identic cu al multor altor animale.

Atunci când încercăm să economisim, această moştenire genetică acţionează în fundal. Ştim că ar trebui să punem ceva deoparte, însă consumul ne produce foarte multă plăcere. Chiar dacă astăzi trăim într-o lume complet diferită de cea a strămoşilor noştri, creierul continuă să gândească „atunci când am parte de surplus, trebuie să-l consum rapid, înainte să se deterioreze”. Acest lucru explică de ce tindem să cheltuim fiecare ban obţinut.

Cum putem contracara acest instinct în contextul societăţii industrializate în care trăim? Cercetătorii afirmă că trebuie să ne păcălim aceste gene străvechi. Ei subliniază că trebuie să înţelegem că nu vom avea suficientă voinţă pentru a rezista dorinţei de a consuma. Din acest motiv, cele mai eficiente metode de economisire sunt cele în care ne „ascundem” banii de propria persoană. Atunci când ne inducem sentimentul că suntem mai săraci, instinctele noastre de supraconsum sunt atenuate, permiţându-ne să trăim mai frugal. O tehnică eficientă este aceea în care avem mai puţin bani la noi. Făcând acest lucru, păcălim genele să creadă că surplusul care trebuie consumat este mai mic.

Specialiştii afirmă că accesul facil la fonduri este cel mai mare „inamic” al economisirii. De altfel, cele mai eficiente mijloace de economisire sunt cele în care facem ca resursele să nu ne fie accesibile. Burnham explică: „În America, acesta este singurul mecanism prin care lumea economiseşte. Când se pensionează, oamenii au trei surse de avuţie: pensia de la stat, conturile private de economisire pentru pensie şi casele. În toate aceste trei situaţii banii sunt luaţi dinainte, fără ca oamenii să aibă acces la ei”.

Specialiştii afirmă că secretul constă în alegerea momentului potrivit în care să ascundem sumele de bani pe care le avem la dispoziţie. Spre exemplu, atunci când obţinem o creştere a salariului putem pune mai mulţi bani în contul de economisire pentru pensie. Chiar dacă nu ne este comod, ştim foarte bine că putem să trăim cu aceeaşi sumă de bani cu care trăiam şi înainte.

Cartea „The Millionaire Next Door” descrie comportamentul oamenilor de rând care au devenit bogaţi. Concluzia surprinzătoare este că majoritatea au devenit bogaţi pentru că au cheltuit mai puţin, nu pentru că au câştigat mai mult decât media.

De ce ne este atât de greu să economisim, cât timp alte comportamente ne sunt atât de fireşti? Motivul este simplu: nu avem nevoie de foarte mult timp pentru a învăţa comportamentele dovedite a fi strict necesare supravieţuirii şi reproducerii umane de-a lungul câtorva mii de generaţii.

Acest lucru poate fi verificat cu un experiment simplu: puneţi un şarpe de jucărie în pătuţul unui bebeluş şi veţi vedea că se teme de el. În schimb, dacă îi veţi pune în pătuţ un pistol de jucărie, o ameninţare mult mai recentă la adresa vieţii umane, veţi vedea că îl va considera o jucărie interesantă.

Creierul nostru este produsul unor gene care au excelat într-o lume fără bani: de aceea stocarea grăsimii pe corp ne este facilă, însă nu avem instincte similare în ceea ce priveşte economisirea banilor.

În ceea ce priveşte greutatea excesivă, cei doi autori afirmă că este esenţial să înţelegem originile evoluţionare ale acestei probleme dacă dorim să o rezolvăm.

Astăzi trăim într-o societate în care accesul la surse de hrană nu mai reprezintă o problemă răspândită, însă în ţările în curs de dezvoltare malnutriţia şi foametea încă sunt pericole reale. În acest context, capacitatea de a stoca alimentele excedentare pe corp drept provizii pentru momentele dificile este esenţială pentru supravieţuire.

Strămoşii noştri erau de două tipuri – cei care încetau să mănânce odată ce se săturau şi cei care se gândeau la mâncare încontinuu, consumând mult mai mult decât le era strict necesar. Dintre cele două tipuri, doar unul depăşea perioadele de foamete cu suficientă energie pentru a se putea reproduce: acela care mânca mai mult decât îi era necesar, ignorând senzaţia de saţietate. Din acest motiv, astăzi în corpul nostru se găsesc genele sale.

Astăzi, acest bagaj genetic încetează să mai fie un avantaj, pentru că în loc să trăim în condiţii de foamete, avem acces la mult mai multe calorii decât ne sunt necesare pentru a supravieţui. Contextul diferă astăzi, iar genele care ne ajutau să supravieţuim şi să ne reproducem fac ca azi obezitatea să fie o problemă tot mai îngrijorătoare la nivel mondial.

Cum putem combate această problemă? Înfometarea nu este o soluţie, spun Terry Burnham şi Jay Phelan. Un proiect care evidenţiază acest fapt este Biosphere 2, în cadrul căruia 8 oameni au decis să se izoleze într-un sistem biologic de 1,3 hectare ce conţinea plante şi animale. Proiectul Biosphere era conceput pentru a studia modul în care oamenii pot trăi cu un impact minim asupra mediului înconjurător. Cu toate acestea, proiectul a dezvăluit mai multe despre natura umană.

Unul dintre lucrurile neaşteptate relevate de proiectul Biodome a fost faptul că oamenii înfometaţi sunt arţăgoşi. Participanţii au scăzut în greutate, pentru că aveau la dispoziţie foarte puţină hrană. Acest lucru s-a datorat parţial planificării, în cadrul unui experiment asupra dietei cu puţine calorii, şi parţial faptului că mai multe culturi au eşuat. Pierderea greutăţii a dus la îmbunătăţirea sănătăţii, reducând, printre altele, riscul de atac de cord. Din cauza alimentaţiei sărace, participanţii se certau constant, mâncarea fiind una dintre subiectele de dispută cele mai des întâlnite. Atunci când participanţii la studiu au revenit la vieţilor lor obişnuite, toţi au revenit la greutatea iniţială.

Un alt studiu, efectuat pe maimuţe, a oferit un rezultat similar. Cercetătorii au impus maimuţelor o dietă săracă în calorii, iar acestea au scăzut în greutate şi apoi s-au menţinut timp de doi ani. După aceşti doi ani, maimuţele au avut din nou acces nelimitat la mâncare. Deşi şi-au petrecut 10% din viaţă cu o greutate redusă, maimuţele au revenit la greutatea iniţială la scurt timp după ce au avut din nou acces la mâncare.

Atunci, ce trebuie să facem pentru a slăbi? Un indiciu preţios este oferit de studiile efectuate de companiile farmaceutice care au încercat să identifice o pastilă de slăbit. În testele clinice, aceste companii au observat că 25% dintre pacienţii care luau pilule placebo, fără ingrediente active, slăbeau 4,5 kilograme. Cum reuşeau acest lucru? Chiar dacă pastila nu conţinea nimic, pacienţii care luau parte la acest test clinic erau mai atenţi decât de obicei la ceea ce mâncau şi îşi monitorizau greutatea.

Autorii cărţii „Mean Genes” afirmă că acesta ar putea fi şi secretul unor diete ce nu au o bază ştiinţifică (spre exemplu, cele ce recomandă oamenilor să consume doar alimente de o anumită culoare), dar care par să funcţioneze: monitorizarea atentă a hranei consumate este un element important în obţinerea controlului asupra propriei greutăţi.

Acest lucru este confirmat şi de studiile efectuate asupra persoanelor care au reuşit să slăbească şi să se menţină o perioadă îndelungată. Ce aveau ele în comun? Faptul că îşi monitorizau propriile obiceiuri de consum fără a se înfometa.

Cei doi cercetători ne recomandă, de asemenea, să ne inspirăm din înţelepciunea lui Socrate. Acesta obişnuia să spună că este cel mai inteligent om din Atena pentru că ştie, de fapt, cât de puţine ştie. În aceeaşi manieră, subliniază cei doi, când este vorba de diete secretul unei voinţe puternice este conştientizarea punctelor noastre slabe. Anticiparea momentelor de slăbiciune ne permite să le reducem frecvenţa şi să limităm daunele provocate în timpul acestora.

De exemplu, dacă ştim că noaptea tindem să ne trezim pentru a ronţăi ceva dulce, putem anticipa acest moment, eliminând din casă dulciurile care ne-ar putea tenta. De asemenea, dacă ne este poftă de chipsuri, dar nu vrem să mâncăm o pungă întreagă, cei doi ne recomandă să le împărţim în două grămezi şi să aruncăm la gunoi una dintre ele la început, atunci când voinţa este încă puternică. Toate aceste metode reflectă înţelepciunea lui Socrate: acceptarea faptului că vom fi slabi ne permite să fim puternici.

Secretele plăcerii: cum ne păcălesc substanţele psihoactive creierul

Consumul de droguri este omniprezent, fie că este vorba despre alcool, cafea, sau alte substanţe chimice folosite de oameni pentru a-şi schimba starea de spirit.

În fiecare an ies la iveală nume noi de vedete ce cad pradă drogurilor, însă şi oamenii de rând sunt afectaţi de acest flagel. Consumul de alcool provoacă în rândul a milioane de persoane consecinţe care variază de la rezultate mai slabe la locul de muncă până la probleme ale ficatului. De asemenea, fumatul este un viciu care provoacă numai în SUA 500.000 de decese anual, de 12 ori mai multe decât produc accidentele rutiere.

Oamenii nu sunt singurele fiinţe asupra cărora substanţele chimice pot avea un efect pronunţat. Atunci când scroafele de porc mistreţ sunt în perioada de ovulaţie, expunerea la un feromon din saliva vierului paralizează femela, care rămâne blocată în poziţia de montă. De asemenea, cercetătorii au descoperit că atunci când şoarecilor de laborator li se oferă acces nelimitat la mâncare şi la cocaină, aceştia consumă drogul fără oprire, ignorând mâncarea şi murind de inaniţie până la urmă.

Pentru a înţelege de ce pasiunea pentru droguri este răspândită în toată lumea animală trebuie să înţelegem mai întâi de ce trupurile noastre au capacitatea de a simţi plăcere şi durere. Odată ce obţinem răspunsul la această întrebare vom putea înţelege de ce suntem atât de puternic atraşi de substanţe precum alcoolul sau cocaina.

Un experiment efectuat în anii ‘50 pe şoareci oferă un indiciu. Un psiholog a implantat electrozi în creierul şoarecilor şi a activat un stimul electric. Dacă în majoritatea zonelor această acţiune nu genera nicio reacţie, atunci când electrodul era plasat lângă hipotalamus şobolanii intrau într-o stare de extaz la activarea curentului electric.

Ulterior, experimentele au arătat că atunci când recompensa electrică era activată de rezolvarea unei sarcini - traversarea unui labirint, spre exemplu - animalul continua să încerce să ducă la bun sfârşit sarcina, dorind să obţină preţioasa recompensă. Dacă şoarecii sunt lăsaţi să-şi administreze singuri această stimulare cerebrală prin apăsarea unei clapete, o vor face în continuu, fără a lua pauze de hrănire, preferând să activeze stimulul până când mor de inaniţie.

De ce fac şoarecii acest lucru? „Genele, în cursa lor spre nemurire, doresc ca noi să efectuăm o serie de acţiuni, iar în acest scop au construit mai multe centre de tip «repetă această acţiune» în creierul nostru”, explică cei doi autori. Comportamentele favorabile din punct de vedere genetic activează aceste centre ce stimulează individul să repete acţiunea benefică genelor.

Un exemplu familiar oamenilor este orgasmul. Senzaţia plăcută pe care o generează este produsă de eliberarea unor substanţe chimice care stimulează aceeaşi parte a creierului care îi aducea pe şoareci în extaz. Atunci când sunt activate, aceste centre de tip «repetă această acţiune» asociază plăcerea comportamentului care a dus la stimularea creierului. În cazul sexului, plăcerea generată de orgasm ne face să dorim să repetăm această acţiune. În timp ce noi savurăm plăcerea orgasmelor, genele noastre au obţinut ceea ce îşi doreau: s-au reprodus, ajungând într-o nouă generaţie (fapt valabil mai ales înainte să fie concepute metode de contracepţie eficiente).

Prin conceperea unui astfel de sistem al plăcerii, genele noastre au realizat un sistem de recompensă în care eforturile oamenilor de a fi fericiţi duc la îndeplinirea obiectivelor genelor. Nimeni nu face copii pentru că vrea să-şi reproducă genele, dar prin eforturile de obţinere a plăcerii şi de evitare a durerii fiecare dintre noi încearcă, inconştient, să îndeplinească obiectivele genelor.

Drogurile deturnează acest sistem de recompense şi îl scurtcircuitează. Dacă strămoşii noştri obţineau plăcerea în modul tradiţional, prin acţiunile pe care genele doreau să le recompenseze, drogurile permit stimularea acestor centri ai plăcerii fără a mai necesare comportamentele dorite de gene.

Cum acţionează drogurile pentru a „păcăli” creierul uman? Atunci când îndeplinim un comportament dezirabil, plăcerea pe care o obţinem drept recompensă se datorează unor substanţe chimice cunoscute sub numele de neurotransmiţători, ce stimulează centrele de tip «repetă această acţiune» din creier. Drogurile, fie că este vorba despre cele concepute în laborator sau despre cele ce îşi au originea în natură, imită neurotransmiţătorii.

Atunci când consumăm un astfel de drog, creierul acţionează ca în cazul în care neurotransmiţătorii respectivi ar fi fost eliberaţi în mod natural în sistem. Creierul poate fi astfel păcălit că plăcerea este rezultatul unei acţiuni benefice, cum ar fi identificarea hranei sau a unui adăpost, când de fapt aceasta poate fi rezultatul unei doze de heroină administrate în venă, cu o seringă, într-o toaletă imundă. Centrul plăcerii percepe doar că este inundat de un set precis de semnale chimice ce induce plăcerea.

Toate substanţele psihoactive folosite de oameni funcţionează în acest mod, unele atenuând mesajele naturale ale corpului, pe când altele le amplifică. Una dintre cele mai folosite substanţe din lume, cafeaua, ne ţine treji pentru că întrerupe sistemul natural de semnalizare referitor la somn.

Pe parcursul activităţii zilnice a oamenilor, informaţia percepută de simţuri este procesată de milioane de neuroni. Toată această activitate generează „deşeuri celulare”, una dintre formele sub care se regăsesc ele fiind o moleculă cunoscută sub numele de adenosină. Acumularea de adenosină stimulează corpul nostru să doarmă pentru a ne reîncărca bateriile. Adenosina nu provoacă în sine starea de somnolenţă, ci este un mesager ce comunică celulelor din jur să îşi încetinească activitatea. Cofeina blochează acest mesaj prin deturnarea receptorilor de adenosină. Dacă adenosina este „cheia”, receptorii de adenosină sunt „încuietorile” care pot fi deschise doar cu ajutorul cheii potrivite.

Producţia de adenosină creşte de-a lungul unei zile şi din ce în ce mai mulţi receptori se umplu cu această moleculă. Efectul este că ne simţim obosiţi, stare care se remediază în urma somnului, perioadă în care adenosina este îndepărtată. Dacă nu putem dormi şi alegem în schimb să bem o ceaşcă de cafea, cofeina va produce o reacţie interesantă în corpul nostru. Întâmplător, cofeina se aseamănă la formă cu adenosina, ceea ce îi permite să se strecoare în câţiva din receptorii de adenosină, blocând astfel această moleculă. De aceea apare senzaţia de energie în urma consumului de cafea: adenosina produsă de creier nu poate transmite mesajul că ar trebui să ne culcăm.

Tot despre un „furt de identitate” este vorba şi în cazul unuia dintre cele mai periculoase droguri consumate în ziua de astăzi: cocaina. şoarecii care mureau de inaniţie deoarece îşi dedicau tot timpul stimulării hipotalamusului prin apăsarea clapetei activau eliberarea de dopamină în creier, unul dintre principalii neurotransmităţori asociaţi plăcerii. Dopamina provoacă o plăcere intensă, dar de regulă scurtă, deoarece este reciclată rapid în celula care a eliberat-o în creier.

Atunci când cineva consumă cocaină, acest drog se îndreaptă spre „centrul plăcerii” din creier, unde profită de faptul că se aseamănă cu dopamina, ceea ce-i permite să intre în celulele în locul dopaminei ce urma să fi absorbită după eliberarea în organism. Blocând reabsorbţia dopaminei, creierul beneficiază de un nivel mai mare al acestui neurotransmiţător, fapt perceput de consumatorul de cocaină ca extrem de plăcut.

Medicamentele antidepresive foarte cunoscute, precum Prozac sau Zoloft, acţionează într-un mod similar. Ele blochează reabsorbţia unui alt neurotransmiţător, serotonina, care petrece astfel mai mult timp în sinapse şi duce la îmbunătăţirea stării de spirit a pacienţilor.

Alţi neurotransmiţători, endorfinele, sunt cunoscuţi şi sub denumirea de „analgezicele naturale ale trupului uman”. Endorfinele blochează mesajele de durere transmise de simţurile corpului, fiind activate în situaţii de stres extrem (cum ar fi atunci când suntem răniţi în luptă sau când suntem la jumătatea unui maraton). Drogurile opiacee, precum morfina sau heroina, imită endorfinele, luându-le locul în receptori.

Unul dintre cele mai populare droguri este nicotina, substanţă prezentă în tutun. Odată ajunsă în corp, nicotina imită unul dintre cei mai importanţi neurotransmiţători, acetilcolina. Atunci când ajunge în receptorii de acetilcolină, nicotina îi „păcăleşte” pentru a elibera în corp adrenalină, dopamină şi alte substanţe stimulatoare. Nicotina generează creşteri bruşte ale acestor substanţe în corp, dar şi scăderi la fel de rapide, succesiune care îl face pe fumător să se simtă fericit pentru moment, însă după o perioadă scurtă de timp o să-şi dorească din nou o ţigară pentru a recăpăta senzaţia plăcută. Cu cât introduce mai multă nicotină în organism, cu atât reacţia se diminuează. Senzaţia maximă a plăcerii revine dimineaţa, după ce somnul duce la „curăţarea” nicotinei din sinapse. Din acest motiv, prima ţigară fumată într-o zi are cel mai pronunţat efect.

Cel mai versatil drog este totodată unul dintre cele mai consumate la nivel mondial: alcoolul. Această substanţă este capabilă să păcălească cel puţin patru receptori din creier. Mai întâi, alcoolul blochează receptorii neurotransmiţătorilor excitatori, reducându-ne timpul de reacţie şi afectându-ne claritatea vorbirii. Apoi, precum cocaina, dar într-o proporţie mult mai mică, alcoolul reduce absorbţia dopaminei, amplificând cantitatea acestui neurotransmiţător al plăcerii în creier.

În cel de-al treilea rând, alcoolul stimulează eliberarea de endorfine în corp, dar într-o cantitate mult mai mică decât morfina. În cele din urmă, alcoolul modifică şi amplifică eficienţa receptorilor de serotonină.

Cele patru efecte explică popularitatea acestei substanţe psihoactive în rândul populaţiilor de pe întreaga planetă. Cu toate acestea, unii oameni nu sunt înzestraţi cu instrucţiunile genetice necesare pentru conceperea unei enzime care să gestioneze acetaldehida, o substanţă otrăvitoare creată în corp în urma consumului de alcool. Dacă majoritatea oamenilor transformă acetaldehida, mulţumită acestei enzime, într-o formă nedăunătoare, cei care nu deţin enzima cheie se înroşesc la faţă, simt nevoia să vomite şi au parte de palpitaţii ale inimii. Acest „blestem” are şi un aspect pozitiv: într-un studiu efectuat în Japonia pe 1.300 de alcoolici, niciunul nu prezenta acest defect genetic, deşi 50% dintre japonezi nu dispun de enzima cheie. Aşadar, diferenţele genetice fac ca unii oameni să evite consumul de băuturi alcoolice.

Dragostea şi infidelitatea - de ce înşală oamenii?


Imaginaţi-vă că partenerul sau partenera dumneavoastră se ataşează emoţional de o altă persoană cu care formează o relaţie profundă, râde, căreia îi împărtăşeşte cele mai intime gânduri şi cu care petrece foarte mult timp. Acum imaginaţi-vă că partenerul sau partenera dumneavoastră are o relaţie sexuală de scurtă durată cu o altă persoană - una lipsită de intimitate emoţională, dar zgomotoasă şi sălbatică. Niciunul din aceste gânduri nu este plăcut, dar care dintre cele două scenarii vă deranjează mai tare?

Studiile efectuate de psihologi asupra bărbaţilor şi femeilor au măsurat stresul psihologic provocat de cele două scenarii. Ambele sunt neplăcute, aşa cum ne puteam aştepta, însă scenariul în care partenerele fac sex cu altcineva provoacă mai mult stres în rândul bărbaţilor, pe când femeile se simt mai ameninţate de scenariul în care partenerul formează o legătură emoţională (deşi în ambele scenarii stresul simţit de femei este mai mic decât cel simţit de bărbaţi).

Analizele cercetătorilor sugerează că trupul oamenilor este construit pentru infidelitate. Studiile efectuate pe gorile au relevat că testiculele acestora au dimensiunile unor mingi de golf, pe când dimensiunile testiculelor cimpanzeilor se apropie mai mult de cele ale unor mingi de baseball. La gorile, testiculele cântăresc 0,02% din greutatea totală a corpului, pe când la cimpanzei acestea reprezintă 0,30% din greutatea totală. De unde această diferenţă uriaşă?

Cercetătorii au descoperit că gorilele produc suficientă spermă pentru fertilizare, însă cimpanzeii produc mult mai multă decât este nevoie. De ce consumă cimpanzeii energie suplimentară pentru a produce mai multă spermă decât este nevoie? Studiile efectuate au arătat că gorilele femele se împerechează cu un singur mascul, pe când femelele de cimpanzeu se împerechează de câteva zeci de ori pe zi cu mai mulţi masculi. Din acest motiv, sperma mai multor cimpanzei se „luptă” în interiorul pântecului femelei pentru a o fertiliza. Pentru a câştiga această luptă, cimpanzeul care învinge trebuie să arunce mulţi „soldaţi” în luptă, ceea ce explică de ce dedică atâta energie producţiei de spermatozoizi.

Pentru a afla mai multe despre obiceiurile sexuale ale unei specii, putem studia testiculele masculilor. În cazul oamenilor, această analiză arată că nu suntem construiţi pentru monogamie, dar nici nu suntem la fel de promiscui precum cimpanzeii. Testiculele bărbaţilor cântăresc, în medie, 0,08% din greutatea corpului, de patru ori mai mult decât în cazul gorilelor, dar aproximativ de patru ori mai puţin decât în cazul cimpanzeilor. La fel ca cimpanzeii, oamenii produc mai multă spermă decât este nevoie pentru fertilizare, motiv pentru care bărbaţii cu un singur testicul nu au probleme în a se reproduce.

Mai mult, aproximativ 99% din sperma bărbaţilor nu este fertilă, ci este compusă din spermatozoizi ce au rolul de a identifica şi de a anihila sperma altui bărbat şi din alţi compuşi ce au rolul de a bloca accesul spermatozoizilor altor bărbaţi la uter.

Dimensiunile testiculelor şi prezenţa acestor substanţe în sperma bărbaţilor sugerează că universalitatea infidelităţii umane are rădăcini biologice adânci, în ciuda tuturor încercărilor diferitelor culturi de a descuraja acest fenomen.

Cei doi autori afirmă că pentru a înţelege infidelitatea trebuie să înţelegem mai întâi căsătoria. Ei susţin că bărbaţii şi femeile urmăresc obiective genetice similare prin metode diferite. În „negocierile romantice” bărbaţii promit că vor oferi timp, angajament, afecţiune şi bani. În schimb, femeile oferă timp, angajament, afecţiune şi promisiunea fertilităţii. Ambele părţi doresc să obţină ceea ce oferă cealaltă parte. Astfel, subliniază cei doi cercetători, căsătoria este o tranzacţie. În numeroase societăţi, termenii tranzacţiei sunt expliciţi, „căsătoria” fiind etichetată drept accesul exclusiv al bărbatului la sex în schimbul investiţiei sale în soţie şi în copiii săi.

Genele noastre nu dorm, avertizează cei doi autori. Din acelaşi motiv pentru care ele ne stimulează să ne căsătorim, aceleaşi gene ne vor încuraja să „trădăm” atunci când infidelitatea este în interesul lor. Infidelitatea este o tentativă, de multe ori inconştientă, prin care una din părţi încearcă să-şi îmbunătăţească rezultatele obţinute în urma tranzancţiei. Femeile infidele caută gene mai bune şi/sau parteneri mai buni, iar bărbaţii infideli caută surse suplimentare de fertilitate şi/sau parteneri mai buni.

Cei doi cercetători afirmă că divorţul oferă indicii preţioase despre căsătorie. Ei consideră că divorţurile sunt provocate de ceea ce ei numesc „cei patru F”: fertilitate, fidelitate, fonduri şi sex.

În toate societăţile, cuplurile cu copii au şanse mai mici de a divorţa, iar cu cât au mai mulţi copii, cu atât acest risc scade. Mai importantă decât fertilitatea este fidelitatea. Deşi absenţa urmaşilor poate despărţi cupluri în timp, infidelitatea poate provoca o ruptură într-o singură noapte. Un studiu efectuat în 160 de societăţi a arătat că infidelitatea este principala cauză a divorţului.

Dincolo de fertilitate şi fidelitate, divorţul poate surveni şi din cauza banilor. După cinci ani de căsnicie, femeile se plâng de trei ori mai mult decât bărbaţii că partenerul lor este zgârcit. Cele mai multe femei sunt nemulţumite de faptul că bărbaţii lor nu le cumpără cadouri.

În privinţa bărbaţilor, influenţa genetică asupra infidelităţii este binecunoscută. Rezultatele reproductive ale bărbaţilor se îmbunătăţesc în urma sexului în afara căsătoriei, astfel că aceştia sunt tentaţi să trişeze atunci când pot face acest lucru fără consecinţe negative. Majoritatea bărbaţilor care comit adulter nu fac asta pentru că doresc să scape din relaţia în care se găsesc; mai bine de jumătate dintre bărbaţii infideli studiaţi au descris căsătoria lor drept „fericită”.

Când este cel mai probabil ca bărbaţii să calce strâmb? Deoarece puterea de atracţie a bărbaţilor creşte odată cu bogăţia, aceştia înşală mai ales între vârstele de 40 şi 60 de ani, când au oportunitatea. Aceştia sunt anii de vârf din punct de vedere al venitului. Studiile arată că mai bine de o treime din activitatea sexuală a bărbaţilor în aceste decenii este desfăşurată cu alte femei decât soţiile. Bărbaţii continuă să fie fertili şi se dezvoltă în statut social şi putere de-a lungul acestor ani.

În ceea ce priveşte femeile, ele sunt mult mai atente în ceea ce priveşte infidelitatea. Pentru că o sarcină durează nouă luni şi nu necesită mai mult de câteva partide de sex în perioada fertilă, mai multe episoade de infidelitate nu sporesc numărul urmaşilor femeilor. De asemenea, femeile au, de regulă, acces la spermă, astfel că oportunitatea nu este un factor declanşator în cazul lor.

Femeile au două motive pentru care sunt infidele: ocazia de a avea gene mai bune pe care să le transmită urmaşilor şi ocazia de a obţine un partener mai dedicat. Nu este necesar ca cele două beneficii să fie oferite de acelaşi partener.

Cercetătorii au descoperit că este mult mai probabil ca femeile să fie infidele în cele patru zile din preajma ovulaţiei, adică zilele în care se înregistrează fertilitatea maximă. Statisticile arată că femeile măritate înşală rar, dar când se întâmplă, acest eveniment are loc de regulă în această perioadă. De asemenea, femeile folosesc mai rar mijloace de contracepţie cu amantul decât cu soţul. Un studiu realizat în Marea Britanie a descoperit că aproximativ 10% dintre bărbaţii căsătoriţi cresc, fără să ştie, copilul altui bărbat. În alte societăţi, estimările variază de la 1% până la 30%. Cele mai nefericite cazuri sunt descoperite atunci când bărbaţii doresc să doneze un organ copilului lor, iar testarea ţesuturilor efectuată înaintea operaţiei arată că cele două persoane nu sunt înrudite.

P.S. Articolul este mai lung . Il gasiti pe "Descopera"

Copiii "Made in China" – noile genii ale omenirii?

China sustine financiar dezvoltarea unui proiect de inginerie genetica, o initiativa despre care vice.com scrie ca ar putea creste inteligenta chinezilor cu mult peste media celorlalte popoare.



La "Beijing Genomics Institute" (BGI), unul din cele mai mari centre de cercetari genetice din lume, oamenii de stiinta lucreaza intens pentru descoperirea acelor gene umane care pot determina inteligenta.

In acest scop, ei au alcatuit o banca de informatie ADN, formata din mostre colectate de la 2.000 de persoane superinteligente din intreaga lume. O consecinta importanta va fi, spun cercetatorii, ca la finalizarea proiectului, parintii interesati de un tratament de fertilizare artificiala vor putea determina agerimea copilului lor, alegand embrionul cu cele mai multe gene "ale inteligentei".

Geoffrey Miller, un psiholog evolutionist si lector la Universitatea din New York, este una dintre cele 2.000 de persoane cu o inteligenta deosebita care au contribuit cu o mostra de ADN. In cadrul unui interviu pentru Vice, acesta dezvaluie detalii despre planul Chinei de a creste IQ-ul populatiei cu 15 puncte.

"Orice cuplu poate beneficia de fertilizarea mai multor ovule. Apoi poti testa mai multi embrioni si poti sa analizezi care va fi cel mai inteligent. Va fi copilul cuplului, cu informatiile genetice ale amandurora, dar va fi ales embrionul cel mai inteligent. Nu e vorba de inginerie genetica sau de adaugarea unor gene noi, ci de identificarea celei mai bune combinatii intre genele pe care le au cei doi membri ai cuplului", afirma Miller.

China este un lider mondial in domeniul eugeniei, avand o lunga traditie in acest domeniu. Inca din anii '90, China a inceput sa testeze bebelusii cu ultrasunete pentru descoperirea defectelor si malformatiilor si a investit foarte multi bani in cercetari genetice pentru a-si da seama care gene fac oamenii mai inteligenti.

Miller e convins ca cercetarea genetica in China este la un nivel atat de avansat fiindca, spre deosebire de cercetatorii din Vest, cei chinezi nu sunt "inhibati" de religie. In Vest, "avem probleme ideologice de genul: «N-ar trebui sa modificam legile naturii, n-ar trebui sa ne jucam de-a Dumnezeu.»" Chinezii, pe de alta parte, nu gandesc asa, sustine Miller, ci mai degraba spun: "Evident ca ar trebui sa programam genetic bebelusii ca sa fie mai sanatosi, mai fericiti si mai inteligenti!"

Merge China intr-o directie buna?, se intreaba policymic.com. Ar trebui sa-i urmam exemplul? Ar putea fi genetica ultima frontiera in incercarea de a vindeca toate bolile? Nu ar fi mai simplu daca am evita bolile inca de la nivel embrionar, in loc sa luptam contra lor mai tarziu?

Biotehnologia a ajuns astazi unul dintre cele mai dinamice domenii de cercetare. Pornind de la genetica, microbiologie sau embriologie, stiinta modificarii organismelor vii permite producerea unor medicamente superioare sau descoperirea unor tratamente pentru boli rare.

Fragmentarea ADN-ului a devenit o procedura relativ ieftina si accesibila, deschizand perspectivele crearii de medicamente personalizate, care sa inlocuiasca abordarea de tipul "aceeasi pastila merge la toata lumea".

Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord face lucrare de pionierat in domeniul crearii de organe si cartilagii cu ajutorul imprimantelor 3D, sperand in felul acesta sa rezolve cat mai rapid problema lipsei de organe pentru transplanturi.

Protezele controlate cu ajutorul mintii permit pacientilor care si-au pierdut membre sau au suferit accidente grave la coloana sa-si recapete dexteritatea prin intermediul unor brate robotice controlate cu ajutorul unor microcipuri implantate in creier. Cercetatorii au descoperit la soareci gene care pot fi eliminate pentru a pune capat obezitatii, iar aceste gene se gasesc si la oameni.

Roy Klabin, editorialist policymic.com, sustine ca deja putem produce modificari ale materialului genetic si ca nu ne mai lipseste decat o harta completa a genomului uman si informatii despre care gene sunt bune si care sunt problematice. El crede, de asemenea, ca in loc sa alegem doar "cea mai buna varianta" dintr-un lot de embrioni, dupa modelul chinez, am putea face mult mai mult decat atat: terapia genetica ne-ar putea permite sa eliminam afectiunile produse de mutatii genetice in cazul tuturor indivizilor, precum fibroza chistica sau distrofia musculara, fara a mai fi nevoie de interventii chirurgicale sau de administrarea de medicamente.

Ulterior, manipularea genetica ar putea permite imbunatatirea inteligentei si memoriei in cazul tuturor embrionilor, fara a mai mentiona schimbarile la nivel estetic, precum cresterea inaltimii, a densitatii musculare, determinarea culorii ochilor, a lungimii parului etc.

Totusi, oricat de interesanta ar suna o asemenea perspectiva, exista mai multe obiectii aduse impotriva acestui concept. Prima consta in teama ca terapia genetica ar putea ajunge sa reprezinte doar apanajul celor bogati. O alta obiectie e reprezentata de riscul aparitiei unei noi specii umane care sa ne depaseasca cu mult datorita avantajelor genetice.

Apoi, cei care se opun acestei selectii genetice se intreaba ce s-ar intampla daca guvernele ar impune programe nationale de crestere a fertilitatii? Sau de sporire a agresivitatii soldatilor? Sau de scadere a gradului de religiozitate, care e influentat, partial, de gene? Sau de crestere a tendintei de supunere din partea populatiei? Sau de controlare a orientarii lor sexuale? E usor de imaginat ce ar fi facut marii dictatori din istoria omenirii cu o astfel de unealta.

Pe de alta parte, un contraargument pertinent adus in acest context e ca descoperirile sunt neutre din punct de vedere etic, diferenta constand in modul cum e utilizata acea descoperire. Cu alte cuvinte, nu trebuie invinovatit cel care a descoperit focul, ci cel care hotaraste sa-l foloseasca pentru a incendia o casa cu el.

Discutiile despre ingineria genetica vor starni intotdeauna controverse. In acelasi timp, trebuie sa fim constienti de faptul ca nu putem opri dezvoltarea acestui domeniu. Laboratoarele private, militare si de stat din intreaga lume continua sa exploreze genomul uman, si ar fi naiv sa credem ca le putem opri. Probabil cel mai bun lucru pe care il putem face este sa monitorizam descoperirile.

Am extras citatul care ma sperie .
China sustine financiar dezvoltarea unui proiect de inginerie genetica, o initiativa despre care vice.com scrie ca ar putea creste inteligenta chinezilor cu mult peste media celorlalte popoare.

Aceasta afirmatie ma inspamanta, ma sperie .
Poporul x este superior poporului y .
"Rasa ariana superioara ... inalti, blonzi, cu ochi albastri "

Credeam ca Istoria secolului XX ne-a lecuit .

Povesti..............