Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Povestea voastra.

Re:Povestea voastra. #2618

Biancai Dya ,

am citit postarea ta, m-a impresionat maturitatea ta spirituala la o varsta de inca copil. Si mie mi s-a intamplat sa dobandesc afectinea neurologica la o varsta de copil-14 ani dar eu gandeam chiar copilareste atunci, nu ma framantau asa de mult gandurile chiar daca imi era greu la situatia noua in care intrasem speriata si imi curgeau de multe ori lacrimile pe fata. Cu timpul am inteles ca asta imi va fi viata si am luptat din rasputeri sa mai recuperez din cele pierdute. Cand nu mai putem si suntem prabusiti cu totul, Dumnezeu vine sa ne dea intarire daca ii acceptam sprijinul. Poate ca nu capatam chiar ce am vrea-- santatea deplina-- dar ne ajuta sa putem duce o viata adaptata noilor conditii, ne mangaie, ajuta, ne da si bucurii...
Pune-ti nadejdea in Dumnezeu tu si familia ta, accepta voia Lui pt. viata ta si incearca ca privesti lucrurile cu optimism chiar daca e greu, bucura-te de tot ce ti se da frumos si bun, nu trece pe langa ele fara sa le vezi si sa fii acaparata numai de ce e trist si dureros.
Iubirea familiei tale e o binecuvantre mare pt. tine. Incearca sa faci tot ce poti si adapteaza -te conditiilor de care dispui. Suspinand dupa ce nu ai mereu, uiti sa te bucuri de ce inca mai ai. Nu face gresala asta mare !
Dumnezeu sa te binecuvinteze cu tot ce ai nevoie,sanatate multa, bucurie si liniste sufleteasaca. Te imbratisez!
Never_Give_Up_Winston_Churchill_.jpg
  • sara
  • Avatarul lui sara
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • \\\\
  • Posts: 964
  • Thank you received: 88
  • Karma: 12
Sara
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #2629

nustiu eu vam citit povestile sunt foarte tragice nici a mia nui mai buna dar trebuie sa trecem cu ajutorul lui dumnezeu peste ele si sa spunem ca noi osa invingem vmirela te felicit ca esti o luptatoare
:kiss:
  • costi
  • Avatarul lui costi
  • Deconectat
  • Junior Member
  • Hallo
  • Posts: 25
  • Thank you received: 2
  • Karma: 1
Nimeni nu moare virgin. Viata i-o trage fiecaruia cel putin o data.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #3284

Un lucru am invatat aici ca oricat ai trai in fiecare zi poti da peste o poveste care sa'ti inmoaie inima si in acelasi timp sa realizezi cat de greu este pe lumea asta ci cat de important este sa iubesti si sa fii alaturi unei persoane, Dragostea adevarata si Prietenia adevarata nu poate fi cumparata si valoreaza mai mult decat toti banii din lume fiindca reprezinta un dar de la dumnezeu pe care voi toti meritati si ma refer in special la Bianca si Adrian care sunt adevarati luptatori si lupt cu inima si suflet. Ii dau dreptate lui Ciresaru, cateodata si mia mie greu sa raspund, cateodata nici nu gasesc cuvinte dar adun curaj si vointa in mine si raspund cu suflet si dragoste pentru voi toti pentru ca cel putin pentru mine noi nu numai va dam speranta sa continuati ci ne dati si noua, si mia, curaj si speranta sa trecem penste obstacolele vietii ce apar de zi cu zi. Va multumesc din inima pe voi toti si ma rog la Dumnezeu pentru voi si pentru Adrian si Bianca va las cu o vorba care sper sa va ajute: Niciodata sa nu renuntati la viata, daca pentru voi nu puteti lupta atunci luptati pentru prietenii care zi de zi va sprijina si va iubesc si tin enorm la voi si va este alaturi mereu, daca intradevar aveti prieteni adevarati, o persoana iubita, si o familie care va iubeste si va ajuta mereu atunci viata merita traita orice ar fi.
  • SoulHealer
  • Avatarul lui SoulHealer
  • Deconectat
  • Senior Member
  • Heal your mind aswell as your heart!
  • Posts: 60
  • Karma: 1
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #3619

In viata nu este totul roz si oamenii sunt ca niste fiare si uneori toti avem nevoie de mesaje de incurajare si de imbarbatare... sa nu renunti la principii, in viata nimic nu e usor, chiar daca nu ai sa invingi, pentru mine deja esti castigator SoulHealer... astept povestea ta... nu doar prezentarea din "hai sa ne cunoastem" ;)

Simt ca ai ceva pe suflet....
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16141
  • Thank you received: 5258
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #5075

Ma numesc Catalina , am 25 de ani, sufar de distrofie musculara progresiva forma centurilor. Boala s-a facut simtita pe la 7 ani , medicii crezand ca am hepatita am fost tratata de aceasta. Dar ficatul era surescitat din cauza bolii care avansa iar organismul obosea foarte repede in urma oricarui efort ,dar la 11 ani amfacut biopsia si s-a pus diagnosticul de DMP. Aveam speranta ca Dzeu va face o minune si ma va vindeca facand gimnastica medicala m-a mentinut cat de cat. Am reusit sa termin Facultatea de litere a Universitatii Dunarea de jos Galati pe profilul romana-engleza. Dar ca profesoara mi se pare un salariu mic si efortul peste masura in cazul meu cel putin. Asa ca imi petrec timpul cu diverse pasiuni pe care mi le-am insusit de curand. Sa scriu pe blog sa impletesc, sa dau meditatii la engleza chiar si online, sa citesc, sa ma informez sa desenez si sa pictez.
  • Katelyn
  • Avatarul lui Katelyn
  • Deconectat
  • Junior Member
  • Posts: 21
  • Karma: 1
Ultima editare: by Katelyn.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #5076

Buna Catalina, impresionanta povestea ta, esti o luptatoare ce mai... iti doresc putere in munca ta, ambitie, credinta si dragoste cat cuprinde :blush:

Spor !!!
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16141
  • Thank you received: 5258
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #5132

Un Welcome de la Mitzza, Katelyn:)
  • Mitzza
  • Avatarul lui Mitzza
  • Deconectat
  • Elite Member
  • UUUUU what this button do ?
  • Posts: 299
  • Thank you received: 19
  • Karma: 6
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #5669

Cu toate ca sunt membru vechi pe acest forum, nu am postat decat de doua ori si de multe, multe luni nimic din partea mea. Asa ca vreau sa imi cer scuze oficial lui Daniel pentru lipsa mea de implicare din ultimile luni si sa incerc inca o data sa pasesc in acest minunat site, plin de informatii si de prieteni.
Ma numesc Silvia, 28 de ani, si am amiotrofie spinala progresiva, sindromul Kugelberg-Welander. Nu am fost niciodata un copil sanatos si am acesta boala de cand ma stiu. Din pacate boala a avansat si puterile mele sunt limitate. Nu mai merg de la varsta de 11 ani. Dar trecere a fost treptata asa ca intotdeauna am privit lucrurile ca fiind normale si firesti pentru mine. Nu pot zice ca am realizat ceea ce vroiam in viata, sau ca nu au existat lucruri pe care nu le-am facut din cauza handicapului, dar intotdeauna am privit inainte si m-am reorientat. E foarte important sa stii sa te reorientezi, nu renunta niciodata!Intotdeauna exista o cale, trebuie doar sa o cauti. Am fost un copil fericit, in ciuda limitarii fizice, in jur de 14 ani mi s-au deschis brusc ochii amintindu-mi ca nu sunt ca ceilalti; dar am pasit mai departe si am cautat sa frecventez locuri unde sunt acceptata si vazuta ca egal. E adevarat ca viata intr-un carucior cu rotile este mult mai grea dar totusi e viata noastra asa ca trebuie sa o pretuim si sa profitam de ea, cu bune si rele, in definitiv, nimeni nu e perfect sau total fericit, toti suntem la fel, fie sanatosi ori bolnavi...

Silvia_multi_mic.jpg
  • SilviaP
  • Avatarul lui SilviaP
  • Deconectat
  • New Member
  • Posts: 9
  • Thank you received: 1
  • Karma: 1
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #5671

Tkx Silvia pentru revenirea ta in forta, cu mult optimism si speranta.

Radiezi si zambesti placut in poze, sper ca esti fericita :)

Asteptam vesti calde din state, stii tu ;)
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16141
  • Thank you received: 5258
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #10873

Viata intr-un fotoliu rulant

  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16141
  • Thank you received: 5258
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #10874

Povestea unui nevazator

  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 16141
  • Thank you received: 5258
  • Karma: 40
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #11370


Carolina Tanase,
Ii se spune”o pictorita care deseneaza cu sufletul”


Se numeste Carolina Tanase, are 41 de ani. Pe ultimii 17 si-i i-a petrecut intr-un scaun cu rotile in urma unui grav accident de echitatie.
Picteaza peisaje, icoane pe lemn, pe sticla si nu in ultimul rand – cai... De la 22 de ani si a ramas singura cu o fetita de 2 ani. Atunci s-a decis sa dea un contur vocatiei sale, pictura. A terminat primul an ca student-audient la Academia de Arte “Nicolae Grigorescu” - azi Unversitatea de Arte. O pasiona sportul mai ales in aer liber, asa ca s-a inscris la Clubul Dracula pentru cursuri de hipism. Neplacut era pentru ea ca erau incluse in programul de calarie elemente de cascadorie. Se considera prea mare ca varsta pentru asa ceva, incat se hotarase sa renunte la acest sport imediat ce incepea anul doi de facultate.
Insa, un accident fatal i-a schimbat destinul. Era o zi calda de vara – 25 august 1992. Calul s-a speriat si neputand sa il redreseze, in final a cazut cu tot cu cal... I s-a fracturat coloana cervicala inca fiind agatata de gatul calului. Nemaistiind nimic, s-a desprins...Impiedicandu-l in cadere, calul a alunecat fiind in galop, a cazut peste ea si a tarat-o aproape zece metri (dupa cum au povestit ulterior ceilalti care erau cu Carolina). Greseala fatala – au ridicat-o de jos brusc si a intrat instantaneu - pentru scurt timp - in moarte clinica.
... astfel spune :
“Corpul imi ardea, am simtit ca ma desprind, si ca ma ridic, plutesc drept in sus fara voia mea. Imaginea celorlati devenea alb- negru, iar eu eram ca un abur usor, ma ridicam. In clipa urmatoare m-am speriat, ce se intampla cu mine, unde ma duc?Nu respiram, nu simteam nici o durere, nu puteam vorbi cuiva dar puteam gandi... Fata din fata mea, ma striga speriata insa vocea nu i-o auzeam...Devenea imaginea ei din ce in ce mai mica si apoi nimic.... Am vazut o lumina foarte puternica ca si cum cerul era mai luminos ca pana atunci, ramasesem undeva, asteptand....ce?.Dupa un timp, nu stiu cat - am avut senzatia ca alunec vertiginos de la inaltime si de jur-imprejur parca ma strangeau peretii unui tunel nevazut...la un moment dat m-am pomenit in corpul meu inghitind ceva greu, foarte greu – am trait senzatia stranie ca M-AM INGHITIT PE MINE – intrasem la loc !...in fractiunea de secunda in care traiam acea experienta inima a bubuit pur si simplu in creier si in urechi, am tras puternic aer in piept atat cat mai puteam si in auzul meu au inceput sa vajaie niste cascade ce ma ameteau.Abia am reusit sa vorbesc...repetam incontinuu privind cerul ca nu vreau sa mor iar primul meu gand era fiica mea, mica pe atunci...daca muream ar fi ramas singura pe pamant. ”
Urmatoarele zile petrecute la spital au fost critice. Si primele doua saptamani in reanimare...A stat in coma din prima seara pana a doua seara iar medicii se temeau pentru sansele ei de supravietuire. Diagnosticul a fost crud - tetraplegie spastica postraumatica. Sase luni le-a petrecut in spital in nemiscare dandu-i-se sa manance cu lingurita...ea nu isi mai putea folosi mainile.
La capatai i-a stat atunci, si mereu cea mai draga fiinta, mama. Primii ani de dupa accident au fost cei mai grei. Nu putea sa-si foloseasca mainile, facea sfortari mari sa poata scrie din nou si sa deseneze, abia daca putea tine creionul in mana! Simtea ca pierduse totul si pe sine insasi...
Dupa accidentul asta, avea impresia ca a ajuns la un capat de lume. Nu accepta mila nimanui si nu a acceptat-o niciodata. Era complet imobilizata, cu dureri si complicatii care depasesc imaginatia oricarui scriitor de thriller. Asa a fost timp de sase luni, atarnand viata ei ca de « un fir de ata ».
Recuperarea nu este si nu a fost insotita de multumirea ce o simt cei ce fac un sport de performanta. Asa ca a trebuit sa treaca peste starile dureroase si peste cele de lipotimie (lesin) survenite la efort sau ridicarea pe verticala (in scaun), trebuia sa continuie cu exercitiile ritmice ca sa puna la loc ceea ce se pierduse. ...spune ea :” in reanimare am pierdut jumatate din greutatea corpului meu, acolo nu avusesem voie sa mananc timp de o luna... Am ramas ca la 35 de kilograme, un schelet mergator in scaun rulant. Multi dintre cunoscutii mei au fiecare cate ceva, un har lasat de sus sa sfideze ignoranta lumii, asa cum este scris : «Puterea lui Dumnezeu se arata intru neputinta ca sa rusineze pe cei puternici si pe cei mandri... » ”
Cei mai bine recuperati lucreaza, altii picteaza sau canta la un instrument- orga, altii activeaza in fundatii pentru reintegrare sociala si drepturile omului, mai ales ale celui cu dizabilitati. Oameni de valoare, chiar daca sunt in scaun rulant , poate – de o viata si pentru o viata !
Ea a spus mereu: „Nu am pierdut niciodata credinta. Accidentul m-a apropiat si mai mult de Dumnezeu. ..atunci cand pierzi ceva in corpul fizic, exista legea compensatiei – castigi ceva la nivel mental-spiritual. ”


Picteaza insa cu aceeasi pasiune, partea proasta este ca nu face inca parte din Uniunea Artistilor Plastici si astfel nu isi poate vinde lucrarile. In expozitii? Sunt foarte greu de organizat si acolo multi au vrut sa le ia pe degeaba, din pacate...A sustinut cateva expozitii in cadrul unor fundatii mari cum este A.N.P.H. sub atentia si organizarea expozitiilor de catre Doamnei Luminita Gheorghiu, in cadrul Palatului Parlamentului si in 2006, 2007 la M.A.I., cat si in cadrul Fundatiei S.H.L. in anul 1997 la Sala Dalles, Bucuresti.

Puteti vedea o parte din lucrari in blogul personal al pictoritei: www.carollineart.weblog.ro
E lesne de inteles ca, atat cat e actuala pensie de 380 lei, banii nu-i ajung nici macar pentru culori. Acum are putine lucrari finalizate. In viitorul apropiat si-ar dori sa le poata expune si sa le vanda, si astfel sa poata face mai multe in timp. Idei are foarte multe...Si-ar dori sa dispuna de materiale pentru pictura, insa e greu cand trebuie sa.si procure si medicamentele necesare ori sa pastreze banii pentru recuperare.
Traieste cu convingerea ca <<sufletul este singura valoare cu care plecam din lume si cu faptele bune care le facem pentru aproapele nostru – ATAT!
Pentru el raspundem inaintea Domnului la Judecata si nu pentru eforturile noastre de a avea ceva sau a lasa ceva pe pamant.>>
A scris candva niste lucruri pe care doreste sa le impartaseasca si dvs, desi considera ca multi le stiu mai bine decat ea:
Legea compensatiei sau misterul suferintei
„In momentul cand omul pierde ceva pe corpul fizic, suferinta lui e atat de imensa, percepe efectiv 'un capat de lume'...ca un foc napraznic –dar purificator!- sunt atunci lacrimile ochilor si sufletului sau, caci in ordinea lumii in care a trait pana atunci, 'palpabilul', satisfacerea imediata era ordinea de baza si lege a tuturor lucrurilor...ceea ce nu stie insa, e ca atat de mult ajunge inradacinat si primeaza materialismul, incat fara sa isi fi dat seama acesta se comporta ca o tumoare. Crescuta atat de mult in fiinta omului, el nu mai vede nimic. Totul este 'filtrat' prin prisma conceptelor materiale, care ajung sa aiba un 'invelis' greu de patruns...un adevarat 'solz' pe ochiul sufletului...si suferinta, ontologica fiind omul simte ca si cum ar fi trecut de o 'extirpare' dureroasa, trecand prin ea, intru ea si la capatul ei descopera frumusetea trairii spirituale si a unei alte ordini, diferite de cea instituita in lume...Chiar daca nimeni nu va intelege, omul va descoperi in adancul suferintei frumusetea unei lumi pe care nu o banuise...frumusetea insasi a Iubirii adevarate...Iubirea sacrificiala care nu urmareste sub paravanul 'obsesiei de celalalt' implinirea unor aspiratii proprii aservind persoana; va vedea cum "alaturi de puternicul copac cresc buruienile si care sunt acestea".Va intelege ce nepretuite sunt razele soarelui dupa ce o furtuna ingrozitoare va fi trecut peste pamant, privind acestea chiar in plan spiritual.Asa cum este scris: "In adancul intunericului vor vedea Lumina", acest Adevar transcende lumea creata si este acelasi in toate, indiferent ce forme imbraca si in ce concept - de suprafata sau fundamental - il vor incadra stiintele lumii actuale, sau vor incerca sa il 'incorseteze'... transcendent fiind, esenta lui scapa observatiei analitice, este supra-rational si va putea fi cunoscut doar prin traire emotionala sau spirituala, impletita cu ratiunea adusa in planul superior al constiintei. Si doar atat cat ii este dat fiecarei fiinte, cat ii va fi necesar evolutiei sale pe pamant: Legea compensatiei functioneaza totdeauna, ca o incununare a omului....si trecand prin suferinta. ”
Carolina Tanase








Votati-o pe Carolina,merita votul nosrtu,intrati pe acest site,completati citeva date generale ptr a face un cont si votati,e o fata deosebita cu un talent mare.Multumesc!!!

https://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php?page=2
  • vasilica68
  • Avatarul lui vasilica68
  • Deconectat
  • Junior Member
  • I\'m The Boss
  • Posts: 25
  • Thank you received: 8
  • Karma: 0
Ultima editare: by vasilica68. Motiv: add
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #11371

Emotionant .Tot respectul pentru asemenea persoane.
  • adi chicago
  • Avatarul lui adi chicago
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Dum spiro ,spero
  • Posts: 2545
  • Thank you received: 64
  • Karma: 17
never give up hope
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #11390

Votati-o pe Carolina din data de 20 ale luni octombrie,e o fata foarte talentata,si merita votul nostru!!!!

https://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php
  • vasilica68
  • Avatarul lui vasilica68
  • Deconectat
  • Junior Member
  • I\'m The Boss
  • Posts: 25
  • Thank you received: 8
  • Karma: 0
Ultima editare: by vasilica68. Motiv: add
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Re:Povestea voastra. #11439

Ma numesc Camelia si ma simt onorata ca va pot impartasi cum a fost viata mea si cum este acum..In anul 1989 in urma unei interventii chirurgicale am ramas in scaunul cu rotile...a urmat zile, noptii de lacrimi si de deznadejde! Un an de zile am fost intoarsa cu cearceaful, nimeni nu imi mai garanta ca o sa stau in sezut. Mama a fost langa mine, a dormit un an de zile pe scaun si m-a sustinut in programul de recuperare! Terminasem doar sapte clase si si dupa doi ani am mers la recuperare la Techirghiol...acolo am avut sansa sa reusesc sa stau in sezut si sa pot face clasa a opta!! Tot acolo l-am intalnit si pe George colegul meu care acum este sotul meu oficial din 27 septembrie 2009!! Am terminat clasa a opta si am mers mai departe la liceul de contabilitate...10 ani am pierdut legatura cu George!!Eu in acest timp mergeam la recuperare si scoala..toata copilaria mi-am petrecut-o prin spitale!!Dupa 10 ani m-a cautat George si am inceput sa fim foarte buni prietni, sa ne confesam sa ne incurajam si sa ne sustinem moral!! Anul trecut 2008 eu am apelat la Postul de Televiziune ACASA sa fiu ajutata sa merg in Mexic pentru un implant de celule stem!!Am reusit cu ajutorul oameniilor din toata tara si cu ajutorul postului de televiziune din orasul meu RDS si a multor firme si oamenii de aici sa strang banii si am ajuns pe 6 iunie in Mexic.



Am facut implantul si am inceput sa misc catusi de putin piciorul drept!!George m-a ajutat si el cu banii!In iulie pe 11 ne-am vazut...nu ne vazusem de la 16 ani si deja noi doi eram indragostiti unul de celalalt dar ne era teama sa marturisim ce simtim!!Cu pasi marunti am intrat in relatie si in septembrie 2008 pe 20 ne-am mutat impreuna!!In noiembrie am mers din nou in Mexic pt un al doilea implant cu celule stem si a mers cu mine!!Este darul pe care mi la trimis Dumnezeu.Este un barbat iubitor, calm, atent la nevoile mele, este ingerasul meu si as dori ca toate femeile din toata lumea sa aiba un barbat ca al meu!!Anul asta am trecut prin greutati,,dar le-am trecut impreuna!

Pe 27 septembrie 2009 ne-am casatorit civil si religios inaintea lui Dumnezeu!!



Am scris ceea ce am trait si sa va incurajez ca dragostea exista si in carucior si exista mult mai intensa decat la o persoana normala!!Va doresc la toti sa intalniti jumatatea si sa fiti fericiti si sa va gasiti jumatatea!!
  • camitza_1975
  • Avatarul lui camitza_1975
  • Deconectat
  • Junior Member
  • Dumnezeu este Dragoste si El ne iubeste!!
  • Posts: 28
  • Thank you received: 1
  • Karma: 21
Ultima editare: by daniel. Motiv: edit
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.