SUBIECT: "Apt Necombatant" - Dilema Veche

Au aparut mai multe articole, in Dilmeva Veche privind persoanele cu dizabilitati. Tema Saptamanii este Apt Necombatant. Cred ca merita trecute linkurile aici.



***

Voință, acceptare și sprijinul celor apropiați


Am încercat să aflăm de la cîteva persoane care se confruntă, de la naştere, cu cîte o dizabilitate, cum „se descurcă“ printre semenii lor. Dacă reuşesc să ducă o existenţă normală – să aibă o viaţă socială, să beneficieze de o educaţie de calitate, să îşi găsească un loc de muncă adecvat. Şi de asemenea, cum le privesc şi le sprijină (existenţă sau nu) cei din jur.

***

Două povești exemplare


Despre nevăzători nu ştiam mare lucru. Doar locurile comune care îţi trec pe la urechi sau prin faţa ochilor din filme, cărţi ori poveşti de familie. Din ele transpar personaje în general tragice sau legate de lumea interlopă. În cel mai bun caz eroi romantici. În viaţa de toate zilele, lucrurile nu mai stau aproape deloc aşa. Mulţi nevăzători trăiesc o existenţă din multe puncte de vedere normală, datorată, într-o mare măsură, progresului tehnicii.

***

„Numai dacă nu vrei nu poți”


"Am fost la o şcoală normală. Prima învăţătoare la care m-au dus părinţii nu a vrut să mă primească, a zis că mai bine să merg la o şcoală specială. Cea de-a doua învăţătoare nu a avut problema asta, totul a decurs normal. Colegii m-au primit ca şi cum nu aş fi avut nici un handicap fizic. Depinde mult de profesor cum te primesc copiii. Nu am simţit discriminare la şcoală."

***

Ce spun angajatorii


"O persoană cu dizabilităţi are probleme mari cînd este nevoită să folosească transportul în comun, mă refer mai ales la cele care au afectat sistemul locomotor. De asemenea, clădirile în care ne defăşurăm activitatea nu au fost condiţionate să aibă rampă de acces în clădire şi la diferitele etaje."

***

Știați că...

Tehnologia folosită pentru îmbunătăţirea fotoliilor rulante destinate persoanelor cu dizabilitate locomotorie a dus la dezvoltarea tehnologiei Segway, folosită în zilele noastre ca un mijloc de transport pentru orice tip de persoană.

***

Pentru normalitate, într-o lume strîmbă


Lucrez de opt ani în recrutare şi plasare de personal. Am trecut printr-o agenţie de recrutare renumită, o firmă de software şi mai renumită, o multinaţională cotată la bursa din New York. Adevărata provocare profesională am întîlnit-o însă acum trei ani, cînd am început să recrutez şi să plasez personal cu dizabilităţi, în cadrul Fundaţiei Motivation România.

***
Cu cotă sau fără cotă?

Sistemul de cotă reprezintă obligaţia angajatorilor ca un anumit procent din personal să fie persoane cu dizabilităţi, obligaţie impusă atît angajatorilor din sectorul public cît şi din privat, în special celor care au peste un anumit număr de angajaţi. Cel mai adesea, nerespectarea acestor obligaţii atrage sancţiuni pecuniare asupra angajatorilor, iar fondurile strînse sînt utilizate pentru servicii de recuperare sau reintegrare socio-profesională pentru persoane cu dizabilităţi.

***

Conserva cu schizofrenie


Supermarketul „Muncă şi Meserii“: rafturi ordonate cu meseriaşi, debutanţi şi supracalificaţi, tot ce ţi-ai putea imagina, împachetaţi frumos de cei care i-au pregătit. E un supermarket virtual, prin ale cărui raioane te poţi plimba cu coşul să-ţi găseşti angajaţii. În cotloanele mai ascunse, sînt, la ofertă, cîteva produse exotice.


***

„Sfaturi“ pentru angajatori

Nu e simplu să fii relaxat dacă te gîndeşti să angajezi pe cineva care are o dizabilitate. Îţi pui toate întrebările posibile: De unde să încep? Cum vor reacţiona ceilalţi? Ar trebui să angajez un consilier? E potrivit spaţiul nostru? E firesc, iar răspunsurile stau în disponibilitatea angajatorului de a se adapta la nevoile speciale ale unei astfel de persoane.

***

Despre accesibilitate în București și aiurea

În 2005 am participat, împreună cu amici utilizatori de scaune rulante şi alături de organizatori, cei de la Agenţia de Monitorizare a Presei, la o campanie de accesibilizare a Bucureştiului. Au trecut cinci ani. Schimbări firave s-au produs, totuşi. Prea puţine. Prietenii din alte ţări, în vizită pe aici, mă întreabă nedumeriţi uneori: „ – Voi nu aveţi utilizatori de scaune rulante? – Ba da, răspund candid. În casă sau în intersecţii, la cerşit!“.