SUBIECT: Implicare sociala

A învins moartea! Supraviețuitorul din scaun cu rotile vorbeşte despre iadul din Colectiv

"Îmi aduc aminte tot ce s-a întâmplat. Am respirat de trei ori în zece minute. Mi-a fost greu în acele momente, dar ştiam că nu o să mor. Nu a fost vina nimănui. Presupun că toate au un sens...", a povestit Mihai.

VIDEO

Si-a salvat prietenul imobilizat in scaun cu rotile, iar acum se lupta sa traiasca.

VIDEO

Pavlos, tanarul care si-a salvat prietenul mobilizat intr-un scaun cu rotile si care a suferit rani grave, e unul dintre pacientii raniti in Colectiv care vor fi transferati in Belgia.

Minunea din viața unui copil. Operația care îi va schimba viața

În urma unei campanii umanitare desfășurate exclusiv online, Asociația “Salvează o inimă” a reușit să strângă fondurile necesare, în valoare de 21.000 de Euro, pentru operarea lui Matei Teodor. Băiețelul, în vârstă de 9 luni, suferă de hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă și, grație celor peste 4.600 de persoane care au aderat campaniei online, acesta va fi operat la începutul anului urmator.



Doctorii îi vor introduce un dispozitiv electronic, denumit implant cohlear, care transformă stimulul sonor în impulsuri nervoase și-l va ajuta pe Matei să audă pentru prima data în viață. Potrivit audiologului Anca Modan, operaţia de implantare presupune introducerea unor electrozi direct în receptorul nervos din urechea internă (denumit cohlee) şi ataşarea unui computer miniatural la suprafaţa cutiei craniene, în zona urechii, sub piele. Auzul poate fi recuperat până la un grad destul de ridicat, însă esenţială este învăţarea, desluşirea sunetelor şi vorbirea, care presupun un efort intens, continuu ce poate dura, în funcţie de caz, şi câţiva ani de zile.

"Au fost momente în care mi-am pierdut orice speranță că Matei al meu o să aibă o viață normală. Speranța a venit într-o secundă, când Asociația "Salvează o inimă" a confirmat că va iniția campania online de strângere de fonduri.

După puțin timp de la începerea ei, am văzut cum sute de oameni au început să doneze pentru băiețelul meu și am primit zeci de telefoane de încurajare. Parcă am simțit un val de energie care m-a făcut să lupt până la capăt. Acum suntem foarte nerăbdători ca Matei să fie operat și abia așteptăm să ne audă vocile și să zâmbească la auzul lor", declară Ana Maria Teodor, mama lui Matei.

Campionul paralimpic Dacian Makszin candideaza la functia de Primar al Florestiului din partea miscarii locale "Pentru Cluj"! ​

Campionul paralimpic Dacian Makszin a decis sa candideze la Primaria Floresti "nu impotriva lui Horea Sulea, ci pentru a face un loc mai bun din Floresti, casa noastra. Nu sunt multumit de cum arata Florestiul in momentul de fata, vreau o comunitate de rangul intai, nu un Floresti second hand. Imi doresc ca prin acesta candidatura a mea sa schimb mentalitatile invechite si comuniste care, din pacate, inca mai exista dupa 25 de ani. Imi doresc pentru acesta comunitate ca societatea civila sa fie mai activa si, de fiecare data cand primarul isi uita rostul pentru care a fost ales, sa fie tras de ureche si sa i se reamintasca ca este in slujba oamenilor si ca el nu este Imparatul Comunei", a declarat Dacian Makszin in momentul surprinzatorului anunt.

Dacian Makszin are 35 de ani, este nascut la 25 august 1980, si a strans la piept mai multe medalii si cupe ca si sportiv de performanta, fiind campion international paralimpic la tenis de masa.



"Imi doresc sa fiu un primar care sa nu mai spuna ca problemele cetatenilor sunt doar DOLEANTE. Sunt un om luptator care, alaturi de Dumnezeu, a reusit in viata, stiu ce inseamna sa fii om discriminat, stiu ce insemna sa nu ti se asculte problemele si sa nu fii bagat in seama, de aceea doresc sa fiu un Primar pentru TINE, cel care vrei o schimbare. Tu, cel care esti nemultumit, acum ai sansa sa schimbi ceva, de aceea, chemati-va prietenii, rudele, familia toata, sa contribuie la o schimbare in ziua votului si nu lasa ca altii sa decida in locul tau. Tu, cetatene, fa un legamant cu tine si, indiferent de problemele pe care le vei avea in ziua votului, nu lasa pe altii sa decida in locul tau. Fii parte din schimbare daca te-ai saturat de toti cei care te mint si te fura".

Citeste mai departe...

Imi doresc tare mult sa se realizeze aceasta alegere !

S-ar sparge in acest mod o multime de mentalitati gresite.

Cat despre oamenii de partid ne-am lamurit si ne-am saturat de ei ca de mere acre padurete !

Campionul paralimpic Eduard Novak organizează o gală caritabilă de Crăciun

Singurul campion paralimpic din istoria României, Eduard Novak, organizează, în premieră la Miercurea Ciuc, o gală caritabilă de Crăciun, după modelul concertului susținut de Filarmonica din Viena.



Potrivit unui comunicat remis de biroul de presă al Galei Novak, marele campion a declarat că dorește să pună bazele unei tradiții în oraș, care să vină în ajutorul celor aflați în nevoie și să aducă fericire și bucurie în inimile multor oameni.

'Dorim să punem bazele unei tradiții în oraș, iar acest concert să le ofere tuturor posibilitatea de a se bucura de sărbători și să vină în sprijinul acelor persoane care nu beneficiază de condițiile elementare de trai. Concertul de caritate de Crăciun va fi o gală patronată de mine și garantată de numele meu, o gală care are menirea de a aduce fericire și bucurie în inima multor oameni', a declarat Eduard Novak, potrivit comunicatului de presă.

Singurul campion paralimpic din istoria România a precizat că a ajuns într-un punct al vieții și carierei sale sportive în care dorește să transmită un mesaj social și să fie recunoscător celor care l-au ajutat, familiei, prietenilor, orașului care s-a născut și trăiește și țării sale.

'Viața și activitatea unui om nu este o realizare individuală, ci rezultatul unei activități complexe în care se concentrează munca unei întregi echipe. Tot ceea ce sunt astăzi mi se datorează mie însumi, perseverenței mele și sprijinului acordat de către persoanele din jurul meu. Fără dragostea și devotamentul familiei mele, nu aș fi acolo unde sunt astăzi. A venit timpul să îmi exprim recunoștința și să mulțumesc orașului și prietenilor mei pentru toată susținerea și pentru că mi-au fost mereu alături', a afirmat Eduard Novak.

Gala caritabilă Novak va avea loc în data de 21 decembrie, de la ora 19,00, în sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor din Miercurea Ciuc și se desfășoară în colaborare cu Primăria Miercurea Ciuc.

Biletele s-au pus în vânzare în data de 7 decembrie, la casieria Casei de Cultură a Sindicatelor din Miercurea Ciuc, Piața Libertății nr.16 și costă 200, 150, 100, 50, respectiv 30 de lei. De asemenea, atât cei care participă la gală, cât și cei care doresc să ajute dar nu iau parte la eveniment pot face donații cumpărând bilete de 20, respectiv 100 lei.

Eduard Novak este primul campion paralimpic din istoria României, reușind să câștige medalia de aur în proba de 4 km urmărire de la Jocurile Paralimpice desfășurate în 2012, la Londra. În calificările acestei probe, el a doborât și recordul mondial, cu timpul de 4'40"315/1000. Eduard Novak, care este și președintele Federației Române de Ciclism, a început deja pregătirea pentru Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, din 2016, în prezent afându-se în cantonament în Argentina, împreună cu antrenorul său, Cristiano Valoppi.

Cum puteti ajuta o profesoara sa aduca un milion de dolari in Romania

Manuela Prajea (foto centru), profesor de matematica la Colegiul Traian din Drobeta Turnu Severin, este unul dintre cei 50 de profesori din intreaga lume, selectati din peste 8.000 de aplicanti, care au sanse sa castige premiul Global Teacher Prize, considerat Nobelul pentru Educatie, dar pentru asta are nevoie de sprijinul intregii comunitati.



Prof. Prajea a anuntat deja ca, daca va castiga premiul in valoare de 1 milion de dolari, il va dona in intregime Colegiului Traian. Sumele vor veni in transe anuale de 100.000 de dolari, iar liceul va putea folosi banii pentru diverse investitii: calculatoare, mobilier, burse, alte dotari.

In luna februarie vor fi anuntati cei 10 finalisti, iar castigatorul va fi decis de Academia Premiului "Global Teacher", distinctia urmand sa fie inmanata in Dubai.

Pana atunci, insa, competitia continua pe Internet, iar sprijinul comunitatii este unul decisiv.

Toti cei care doresc ca premiul cel mare sa ajunga in Romania pot sa isi faca public opinia pe diverse subiecte legate de educatie, cum ar fi misiunea unui cadru didactic, importanta invatamantului, activitatea profesoarei Manuela Prajea sau initiativa fundatiei Global Varkey, initiatoarea acestui demers, printr-o postare pe Twitter, cu mentiunea speciala @TeacherPrize #TeachersMatter @ManuelaPrajea.

Ceilalti candidati sunt deja puternic incurajati de sustinatori, cu imagini, texte sau chiar filmulete, dupa cum arata mesajele postate pe Twitter, dar si pe pagina de Facebook dedicata acestei competitii.

Mesajele, in special cele de pe Twitter, se contorizeaza si sunt urmarite pe site-ul www.globalteacherprize.org.

Castigatorul premiului de 1 milion de dolari va fi decis de un juriu format din 100 de personalitati din toata lumea, care urmaresc impactul pe care cei nominalizati il au in comunitatea lor. Iar acest impact se vede cel mai limpede in mesajele transmise pe retelele de socializare mentionate.

Cum puteti ajuta sa se schimbe ceva in favoarea persoanelor cu dizabilitati din Romania.
Lista SUSȚINĂTORIOR Inițiativei legislative pentru creșterea prestației sociale a persoanelor cu dizabilități Nr. 308/20.01.2016
Se primesc liste cu semnaturi pana pe 31 martie 2016 si este nevoie de 250 000 mii !

Proiectul de Iniţiativă Legislativă Nr.308/20.01.2016, initiat de catre Consiliul Național al Dizabilității din România

Acest proiect vizeaza creșterea INDEMNIZATIEI DE HANDICAP, DUPA CUM URMEAZA:

1. pentru persoana cu handicap grav, in cuantum egal cu salariul minim pe economie;
2. pentru persoana cu handicap accentuat, în cuantum de 50% din salariul minim pe economie;
3. pentru persoana cu handicap mediu în cuantum de 25% din salariul minim pe economie.

Plicul cu semnaturi trebuie trimis la adresa: C.N.D.R. Strada Cauzasi, nr. 26, Sector 3, Bucuresti, Romania.

Despre ce plic vorbesti ?
Cine trebuie șa semneze ?
Noi, simpli cetateni ?

Daniele, imi cer scuze !
Nu citisem mesajul Sarei.
Acum m-am dumirit. Si mi-am pierdut linistea.
Cum sa procedam ca sa strangem cele "Se primesc liste cu semnaturi pana pe 31 martie 2016 si este nevoie de 250 000 mii !"


Cum gasim 250.000 de sustinatori intr-o perioada atat de scurta, doar 1 luna de zile ?
Poate nu termenul este mic , ci cum gasim 250 de mii de sustineri ?
Nu cunosc o alta initativa care sa gaseasca acesti sustinatori . Din orice domeniu al vietii sociale.

Noi incercam, Doamne ajuta !

Va rog frumos pe voi , toti membri ai Prostemcelului sa accesati pagina CONSILIUL NATIONAL AL DIZABILITATII DIN ROMANIA si semnati aceasta initiativa !
Este o initiativa publica, asa ca pot semna si rudele, prietenii si cunoscutii dumneavoastra !
Avem de lucru !
Eu cred ca este o initiativa legitima !

Eu am potat pe pagina mea de Facebook , s am dat si telefoane in tara cu urmatorul indemn;

Oameni buni !

Colega, prietena noastra Daniela Tontch din Bucuresti este
Președinte la Consiliul National Al Dizabilitatii Din Romania şiPresedinte la Filiala Bucuresti a Asociatiei Distroficilor Muscular

Ea a initiat o propunerea de imbunatatire a legislatiei pentru protejarea personelor cu dizabilitati.
Astfel exista o Lista SUSTINĂTORIOR Initiativei legislative pentru cresterea prestatiei sociale a persoanelor cu dizabilităti Nr. 308/20.01.2016

Pentru aceasta , fiecare dintre noi trebuie sa trimita o scrisoare cu semnaturile adunate de la cati mai multi sustinatori. Acesta Lista sa contina ;

Numele, prenumele, data nasterii, adresa domicililui, datele din cartea de identitate cu seria/numarul , plus semnatura sustinatorului.

Aceste date precise sa fie trimise intr-un plic prin Posta Romana pana la data de 31 Martie 2016 la adresa; Bucuresti, Romania, Strada Cauzasi, nr. 26, Sector 3, Tel/fax.: +40 314251983,

Precizare; Intru cat avem nevoie de 250 de mii de semnaturi este bine ca fiecare dintre noi sa obtinem sustinerea cati mai multori prieteni si oameni de bine

Aceasta propune ca prestatia sa fie ;

1.pentru persoana cu handicap grav, in cuantum egal cu salariul minim pe economie;
2.pentru persoana cu handicap accentuat, în cuantum de 50% din salariul minim pe economie;
3. pentru persoana cu handicap mediu în cuantum de 25% din salariul minim pe economie.


Cu respect Dan Udrea din Tulcea.

Un frizer clujean vrea să doneze lunar încasările de o zi ale salonului unei fundații care se ocupă de orfani

Un clujean care deține unul dintre puținele saloane din Transilvania în care se mai practică bărbieritul a demarat marți o campanie de strângere de fonduri destinată copiilor orfani. Practic, toate comenzile onorate marți și miercuri vor fi direcționate către Societatea de Caritate Blythswood, care are în Cluj un centru pentru adolescenții care au ieșit din sistemul de Protecție a Copilului.



'Este vorba despre o fundație scoțiană care este de 15 ani în România și care ajută copiii din orfelinate să se reintegreze în societate. Vom dedica acum două zile pentru această campanie, dar apoi vom încerca să facem câte o zi în fiecare lună, să zicem prima marți din lună, când toate încasările vor merge către fundație. Sunt eu și cinci băieți (frizeri—n.r.) și tot ceea ce facem azi și mâine donăm către societatea de caritate', a declarat, pentru corespondentul AGERPRES, Dragoș Negru, care este proprietarul frizeriei.

Acesta a povestit că ideea i-a venit când a deschis frizeria și foarte multe persoane îi treceau pragul pentru a cere bani pentru diferite cauze sociale.

'Atunci le-am spus: 'uite, lucrez o zi întreagă și toate încasările ți le au ție. Dar facem public tot. Te hotărăști și vii și îmi spui și eu mă pregătesc, fac programări de de dimineața până seara și tot ce câștig donez'. În momentul în care auzeau de public nu mai veneau a doua zi. Și atunci mi s-a părut ceva de fațadă și nu am vrut să dau bani. Că și eu pot să mă duc cu o foaie din ușă în ușă să strâng bani', a povestit Dragoș.

Astfel, în momentul în care l-a cunoscut pe coordonatorul Societății de Caritate Blythswood, John McKellar, a apărut acest proiect.

La rândul său, acesta a explicat că reprezentanții societății pe care o reprezintă au venit pentru prima dată în România încă de pe vremea dictaturii comuniste, în 1986, pentru a oferi familiilor defavorizate haine și pachete cu mâncare. Curând însă și-au dat seama că aceste ajutoare nu erau de ajuns și că este nevoie de un plan mai complex.

'Chiar înainte de revoluție, s-a venit în România prima dată, a fost un apel din partea cuiva din Cluj și au fost aduse ajutoare umanitare, haine, mâncare. A fost destul de dificil să intre, dar totuși au reușit. Dar au vrut apoi să fac ceva mai sustenabil și atunci s-a înființat, în 1995, Blythswood Romania. Lângă Cluj, în comuna Florești, a fost deschis Centrul Daniel, în urmă cu 16 ani, care ajută copiii care ies din sistemul de adopție, dar avem proiecte în mai multe zone ale României', a spus John McKellar.

Acesta a explicat că este dificil să strângi bani prin activități de caritate fără să vii, la rândul tău, cu o propunere. În felul acesta, explică el, a încercat să se orienteze în ultima vreme către întreprinzători care sunt deschiși către o colaborare în care să doneze bani și cărora să le ofere în schimb măcar serviciul de a promova acțiunea respectivă, odată cu identitatea firmei.

McKellar a explicat că problema cel mai des întâlnită atunci când încearcă să facă rost de bani pentru susținerea activităților societății de caritate este faptul că oamenii nu au încredere în sistem și reclamă că nu pot urmări ce se întâmplă cu banii pe care îi donează. În felul acesta, prin publicitatea care se face acțiunii de caritate se realizează o mai mare transparență între cele două entități.

Dragoș Negru, la rândul său, a spus că deși la început se gândea la o singură acțiune, s-a hotărât apoi să o continue, sub forma unei zile anume din lună, dedicată strângerii de fonduri pentru Casa Daniel.

Potrivit datelor Blythswood, din anul 2000, când a fost înființată, aproape 100 de tineri au beneficiat de serviciile Centrului Daniel din Florești. Acest centru rezidențial oferă un cămin tinerilor care și-au petrecut aproape întreaga viață în plasament, fiind abandonați de familiile lor. Proiectul are ca scop ameliorarea dificultăților sociale, emoționale și educaționale ale acestor tineri.

AGERPRES/(A — autor: Elena Stanciu, editor: Diana Dumitru, editor online: Anda Badea)

marţi, 5 Iul 2016

Tulcea: Peste 100 de tineri premiați la Gala voluntarului tulcean

Peste 110 persoane au primit, duminică, diplome de recunoștință și cadouri în cadrul celei de-a V-a ediții a Galei voluntarului tulcean, organizată de Direcția Județeană pentru Tineret și Sport (DJTS), Centrul EU Divers și Centrul Cultural ''Jean Bart''.



Spre deosebire de edițiile anterioare, anul acesta au fost premiate și persoane neafiliate unor asociații, această idee fiind sugerată organizatorilor de vicepreședintele Consiliului Județean, Dumitru Mergeani.

''De multe ori, voluntarii sunt cei care ajută comunitatea, dar rămân invizibili. Se spune despre ei că au foarte mult timp liber, dar nu cred că e chiar așa. Cel mai important este că au inimă'', a declarat vicepreședintele Mergeani.

Voluntarii neafiliați, care au fost premiați cu podoabe de brad realizate de voluntarii EU Divers, sunt Delia Deac, Cătălina Mitu, Corina Șelaru și Paula Oltianu, cele patru tulcence implicându-se în ajutorarea unor persoane defavorizate.

În timpul evenimentului, organizatorii au oferit kit-uri de voluntar pentru 114 tineri care s-au implicat în acțiunile derulate de 23 de asociații și instituții ale statului, iar autoritățile le-au mulțumit pentru sprijin.

''În 2004 (anul în care a devenit primar — n.red.), nu cred că erau atât de mulți voluntari. În ultimii 5 — 6 ani, fondurile pe care le acordăm de la bugetul local pentru proiectele derulate de organizațiile neguvernamentale au crescut de la 250.000 de lei la 600.000 de lei și sper ca anul viitor suma pe care o vom aloca să fie de cel puțin 600.000 de lei'', a spus primarul municipiului Tulcea, Constantin Hogea.

Valoarea totală a premiilor oferite de DJTS — care au constat în rucsacuri, agende, pixuri și tricouri — a fost de 10.000 de lei, potrivit directorului Direcției, Liviu Urlih.

AGERPRES/(A, AS — autor: Luisiana Bîgea, editor: Cristina Tatu, editor online: Gabriela Badea)

duminică, 4 Dec 2016

As schimba ziua in care a hotarat Dumnezeu ca lumea nu va fi perfecta!

Flori Iuhas este profesor universitar, a predat o serie de discipline la Facultatea de Ştiinţele Comunicării a Universităţii Ecologice, printre care şi radio, iar în prezent predă mai multe discipline legate de presa radiofonică, un curs de imaginar şi unul de tehnici de lucru jurnalistice în situaţii de criză, la Facultatea de Jurnalism și Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti.



În copilărie a fost furioasă pe dizabilitatea părinților săi care nu aud și nu vorbesc. Înzestrați cu înțelepciune, părinții lui Flori Iuhas au combinat două lumi în care ei acceptau “auzitorii”, ea “surdo-muţii”, iar rezultatul a fost armonia în familie și dezvoltarea personalității domnișoarei Iuhas.

Tatăl său a fost cel care a îndemnat-o continuu să învețe, și-a dorit ca ea să “împlinescă setea permanentă de cunoaştere şi de mirare în faţa lumii și să ajungă o persoană importantă așa cum ar fi fost el dacă nu era surdo-mut.” Azi, domnul Iuhas, le spune tuturor cu mândrie: “fata mea”!

Redactor: Dacă ar trebui să vă descrieți viața și cariera în zece rânduri, ce ați spune?

Flori Iuhas: Viaţa mi-a a fost modelată întâi de părinţii mei. De o grijă imensă!!! Nu mă puteau auzi noaptea dacă plâng. Cu rândul, au stat noapte de noapte, un an întreg la căpătâiul pătuţului în care dormeam ca să mă vadă când plâng. Am învăţat să vorbesc într-un sat dintr-o margine de lume şi ţară şi suspendat în timp pe care nu voi înceta să îl iubesc! Mi-e dor de străbunicele mele şi de bunicii care mi-au format identitatea. Le port o imensă recunoştinţă prietenei mele din copilărie Ioana Macarie şi părinţilor ei care au contribuit, cât nu îşi pot imagina, la formarea mea, şi aveau telefon în casă. Minunată invenţie telefonul, dar neaccesibilă unei familii de surdo-muţi!
Cariera a fost surprinzătoare. De la ideea că vreau să fiu o a doua Tamara Buciuceanu a scenei româneşti, dar mai de Ardeal, când mi s-au mai diminuat visele adolescenţei, am realizat că domeniul comunicării este cel mai potrivit pentru mine. Asta fac şi îmi place!

R: Cum vedea viața copilul Flori Iuhas?

F. I.: În general ca toţi copiii. M-am jucat, cu cheia de gât, în faţa blocului în Satu-Mare, am umblat desculţă prin colbul drumului la Medişa, satul bunicilor dinspre tată, unde mă ascundeam în fân ca să pot citi Winnetou şi Cireşarii, am învăţat să fac la Luduş, cu bunica dinspre mamă primele “deseturi” din viaţa mea: boabe de porumb fierte cu zahăr şi vuţăne. Astea erau nişte bagheţele de dimensiunea unui deget, făcute din aluat şi date prin pesmet cu zahăr. Le duc dorul, dar dacă le-aş face acum cred că aş pune în aluat prea multe lacrimi de dor pentru bunicii mei, care nu mai sunt, şi ar deveni sărate…

Doar că, născută într-o familie de părinţi surdo-muţi, a trebuit să comunic, de multe ori şi pentru ei. Şi cum Dumnezeu procedează prin compensare, norocul părinţilor mei a fost că eram un copil foarte curios. Mama îmi spune şi azi că nu putea să povestească nimic cu tata în prezenţa mea! O trăgeam de fustă când nu înţelegeam anumite semne şi o întrebam: “Ce vorbiţi?!” Am învăţat foarte devreme să comunic prin semne. Au fost nenumărate situaţiile în care părinţii mă luau cu ei ca să-i ajut interpretând la medic, la magazine, la vreo autoritate locală, la nunţile la care se duceau… Asta m-a făcut să fiu foarte înfiptă în realitate, încă de mică! Momentele în care trebuia să mă autoreprezint la şcoala generală primară au rămas însă memorabile! Din perspectiva cadrului universitar de astăzi sunt uimită că am reuşit să termin cele patru clase primare! Învăţătoarea nu-mi plăcea deloc! La 7 ani ştiam deja ce îmi place şi ce nu, ştiam că sticlele şi borcanele din cămară se pot vinde la un centru de colectare la care mergeam cu mama, că un bilet la film costă 3 lei când e de o serie şi 6 când e de două serii, inclusiv câte sticle şi borcane trebuie să îmi bag în ghiozdan pentru aceşti bani. Prima săptămână de şcoală am început-o cu furtişagul din cămară şi absenţe de la şcoală. Cu absenţele am recidivat! Grav era când venea învăţătoarea acasă să întrebe de ce nu merg la şcoală!

R: Au existat momente când v-ați dorit să ascundeți dizabilitatea părinților?

F.I.: Până în clasa a 8-a mereu! Era acea furie! Două palme mi-a dat mama în toată viaţa. Mă ustură şi azi amintirea lor! Una a fost legată de întrebarea: “De ce m-ai născut?!”

Ştii ce-mi pare mie tare rău?! Că sunt atât de mulţi oameni născuţi din familii ca a mea, cărora le este ruşine să îşi asume acest lucru! Oameni inteligenţi care ştiu limbajul mimico-gestual, şi care ar putea să ajute, la rândul lor, alţi oameni! Dar teama de fantomele din dulap, de o imagine socială – care oricum e schimbătoare – şi de gura lumii îi determină să tacă!

R: Au existat răutăți din partea celor din jur, din cauza dizabilității părinților?

F.I.: Da. Dar povestea a devenit frumoasă mai apoi! Un băieţel de la scară învăţase cum se face semnul de trimitere în uter, ca să fiu elegantă! O aştepta pe mama deja de câteva zile pe aleea de la bloc şi îi făcea acest semn. Mama venea acasă plângând. O întrebam de ce plânge şi refuza să îmi spună. Eram sigură că nu vine de la muncă supărată, ştiam că îi place colectivul în care munceşte! A coborât senină din autobuz. Am luat-o pe o scurtătură, am ajuns acasă înaintea ei şi m-am proptit în balcon. Şi aşa am înţeles de ce. Am mers în următoarele momente la părinţii acestui copil şi le-am spus! Nu numai că nu s-a mai întâmplat vreodată, dimpotrivă, acest “băiat” al copilăriei mele a devenit un om foarte responsabil!
E şi despre cum părinţii ştiu să le explice copiilor!

R: Cum ați reușit să vă desprindeți de părinți, nu ați avut în permanență sentimentul că trebuie să-i protejați de societate?

F.I.: Nu. Am avut dintotdeauna convingerea că părinţii mei sunt nişte oameni puternici şi dimpotrivă, ei trebuie să se desprindă de mine! Părinţii meu erau tineri când m-au făcut. Mama 22 de ani, tata 23. Ne-am format cumva împreună. Am interpus şi combinat două lumi în care ei acceptau “auzitorii” şi eu “surdo-muţii”. A ieşit o combinaţie bună şi frumoasă!

R: Cum s-a transpus amprenta copilului în viața profesională?

F.I.: În plan psihologic a fost greu. Mereu în dorinţa de auto-depăşire. Şi nu în competiţie cu mine însămi! Cu fata lui Mutu şi a lui Muta! Şi cât dureau cuvintele astea în copilărie! Cred că mă mai dor şi azi…

Tata a fost cel care m-a îndemnat mereu să învăţ. Şi-a dorit să îi împlinesc setea permanentă de cunoaştere şi de mirare în faţa lumii. Prietenii lui din copilărie s-au realizat profesional. Au ajuns directori de bănci, de filiale ale unor companii naţionale, şefi pe la diverse fabrici din oraş. “Dacă nu eram surdo-mut şi eu aş fi fost ca ei!” este şi azi un leitmotiv al vieţii lui.

Când primeam de la şcoală listele de cărţi cu bibliografia suplimentară se făcea “luntre şi punte” să îmi găsească toate titlurile de pe acele liste. Îl cunoşteau librăresele din oraş şi cred că îi şi admirau efortul pentru că rar s-a întâmplat să nu bifez toate cărţile… Mă bucur că azi spune tuturor cu mândrie: “fata mea”!

R: Cum a fost schimbarea, viața la facultate?

F.I.: Am venit la facultate, nu la aceeaşi, dar în Bucureşti cu cele mai bune prietene ale mele din liceu, Adriana şi Florina, am locuit în aceeaşi cameră, am dormit în acelaşi pat, deh, eram toate trei din familii modeste… Au mai venit şi trei colegi de la biblioteca din Satu Mare, la care am fost angajată înainte să vin, aşa că a fost invazie de sătmăreni în acea toamnă şi asta a făcut să fie uşoară tranziţia.

N-a fost uşor însă să ies de la metrou de la Romană. M-am panicat că nu mă descurc, m-am aşezat cu fundul pe trepte şi am plâns! M-a văzut o doamnă drăguţă, a zâmbit cu toată gura când i-am spus de ce plâng şi m-a scos “la lumină”.

R: Cum s-a conturat dorinţa de a fi profesor?

F.I.: A fost o întâmplare fericită care ilustrează perfect vorba românească potrivit căreia “ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus!” Am convingerea că anumite drumuri te caută până te găsesc! Munceam în presă, terminasem Jurnalism la Universitatea Hyperion, la acea vreme se numea Facultatea de Ziaristică, deja de vreo șapte ani şi fostul meu profesor şi coordonator al lucrării de licenţă, Mihai Miron, care era la acea vreme şi Preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, m-a sunat să mă întrebe dacă nu vreau să îi fiu asistentă. Cum nu făcusem modulul pedagogic în facultate pentru că nu mă vedeam la catedră, l-am refuzat cu politeţe.

După doi ani ne-am reîntâlnit, pe când eram PR la Editura şi Fundaţia Anastasia, la o expoziţie organizată de fundaţie. Şi-a reînnoit solicitarea, am refuzat iar. După încă aproximativ un an m-a sunat şi mi-a povestit că are probleme cu inima şi m-a rugat să îl însoţesc la cursuri. Preda un curs de televiziune. Nu l-am putut refuza. Imediat după curs avea şi două ore de seminar. A plecat imediat după curs şi m-a lăsat singură la seminar. Îmi tremurau genunchii de emoţie când au ridicat două studente mâna ca să mă întrebe ceva. Eram speriată că nu voi fi şti să le răspund. Dar m-am descurcat. A doua săptămână m-a chemat iar şi uite aşa “m-a prins” profesia asta.

R: Știu că în permanență apărați drepturile copiilor, studenților, dar mai cu seamă pe ale celor cu dizabilități. E o formă protectoare?

F.I.: Nu fac nicio diferenţă între copii şi persoane cu dizabilităţi sau fără. Încerc să nu fac nicio diferenţă! Planeta asta e locul nostru de baştină! Vreau să sper că sunt o persoană credibilă! Şi asta încerc să îi învăţ şi pe studenţii mei! Că există doar informaţii şi evenimente.

Viaţa mea e informativă…

Fraza pe care nu suport să o aud mereu: “Vai săracii oamenii aştia! Dar uite ce noroc au că copiii lor sunt deştepţi şi îi ajută!” Copiii oamenilor cu dizabilităţi sunt formaţi de părinţii lor. Şi din generaţie, în generaţie pot exisita formatori care să facă lumea un loc frumos de trăit!

R: Dacă ați putea să schimbați ceva din trecut, ce ați schimba?

F.I.: Din trecutul meu prea puţine! Ziua în care a hotărât Dumnezeu că lumea nu va fi perfectă!

Biblioteca pentru elevi si studenti nevazatori



Fundația Cartea Călătoare (FCC) facilitează accesul la informare, instruire și angajare pentru persoanele cu deficiențe de vedere și creșterea gradului de integrare socială a acestora cu ajutorul tehnologiilor moderne de acces.

“Acum 20 de ani, când Fundația Cartea Călătoare a organizat primele cursuri de utilizare a computerului cu echipamente asistive, maxim trei elevi nevăzători dădeau la facultate într-un an. Prin intermediul proiectului “EIN - Educație incluzivă pentru nevăzători”, desfășurat în perioada 2015-2016, FCC a asistat peste 60 de studenți”, declară Mircea Bucur, președintele fundației, potrivit unui comunicat.

Proiectul a inclus universități din cinci orașe, cu care FCC a colaborat de-a lungul timpului — București, Iași, Timișoara, Cluj și Oradea—, dar și școli de nevăzători din București, Târgu Frumos, Buzău, Cluj-Napoca, Timișoara și Arad. Dacă fundația s-a concentrat în trecut mai ales pe accesibilizarea manualelor pentru studenți, odată cu acest proiect și-a îndreptat atenția și spre liceeni, pentru a-i încuraja pe cât mai mulți să-și continue studiile. Și nu s-au rezumat la ei. Profesorilor le-a plăcut atât de mult rezultatul, încât au cerut și cărți pentru gimnaziu. Manualele au ajuns inclusiv la copii nevăzători care învață în școli obișnuite.

“În Bacău, trei copii au intrat în clasa a cincea la o școală obișnuită. Noi i-am încurajat să nu plece la o școală specială și acum învață foarte bine, le-am accesibilizat manualele necesare”, spune Mircea Bucur.

Președintele FCC știe cât de important este sprijinul în continuarea educației. A avut câțiva prieteni care i-au citit ore-n șir cursuri de matematică, pe vremea când era student, și datorită lor a putut termina facultatea. La rândul său, face tot ce-i stă în putință să-și ajute colegii cu handicap de vedere.

Folosind un scanner performant A3, o echipă formată din angajați și voluntari a accesibilizat peste 100.000 de pagini, inclusiv dicționare și cursuri străine. După corecturi atente, au convertit cărțile într-un format specific, numit daisy, utilizat de nevăzători, care se citește cu ajutorul unor softuri speciale. Un astfel de format le permite să parcurgă cartea la fel cum o parcurge cineva care vede, putând, de exemplu, să sară dintr-un capitol în altul. În cazul culegerilor de matematică, s-a folosit metoda audio, pentru ca cel care ascultă să înțeleagă perfect formulele. Toate cărțile sunt acum disponibile pe carteacalatoare.ro, o bibliotecă online la care elevi, studenți și profesori au acces gratuit.

Pe lângă asta, nu puțini au fost studenții care au cerut ajutor fundației cu scanarea unor cărți pentru examene. Unii au trimis cursuri în engleză, cineva a avut nevoie de o carte de greacă veche. Livia Andreea Iordan, studentă la master la Filosofie, crede că e omul care solicită, poate, cel mai mult serviciile de accesibilizare.

Livia l-a cunoscut pe Mircea Bucur prin 2014, la un eveniment din București, și el i-a spus atunci că dacă are nevoie de ajutor cu materialele de studiu, se poate baza pe FCC. Colaborarea lor a început cu adevărat vreo șase luni mai târziu, când Andreea a început să-și pregătească lucrarea de licență de la Litere, pentru care a studiat ipostazele personajului feminin în opera lui Mircea Eliade. A folosit vreo 50-60 de cărți, unele dintre ele voluminoase, precum Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură de Nicolae Manolescu. E un efort de scanare pe care nu ar fi putut să-l facă niciodată singură.

“A fost într-adevăr ceva extraordinar pentru mine”, spune Livia pentru care, în aproape trei ani, FCC a scanat aproximativ 800 de cărți și nu se îndoiește că ele le vor fi cândva de ajutor și altor tineri ca ea.