SUBIECT: Fii activ, implica-te!

Viata noastra nu inseamna neputinta, de mine si de tine depinde felul in care vom fi priviti, acceptati si respectati. Ne plangem prea mult. Aratam ca suntem neputinciosi prea des si niciodata nu alegem sa luam atitudine.

Suntem ceea ce alegem sa fim, nu ceea ce decid altii ca suntem.

Imi bat joc de mine daca nu privesc spre ce sunt eu, spre ce pot sa realizez eu... avem impreuna vise, dorinte, talente, un potential... de ce sa asteptam de la altii ceea ce deja in noi exista - viata, vointa, putere - sa nu mai asteptam ca altii sa vina sa ne ajute si sa vedem ce putem realiza impreuna.

Felul in care te vei implica va schimba viata altor persoane cu handicap!

Cum crezi ca te poti implica? Cum crezi ca te poti investi? In ce fel te vei schimba tu?

De ce faceti diferente intre noi? Pentru ca traim intr-o societate necivilizata cum este a noastra si multe altele

zurly lasa-mi un id in prv ca vreau sa vb ceva

Dani, romanului ii trebuie timp pentru a se trezi, dezmetici. Cativa zeci de ani de comunism care au trecut ca un tavalug peste toti cu sau fara dizabilitati, lasandu-ne de-a valma cu handicapuri de toate marimile. Cere-i unui om de la tara, care are mainile batatorite si inverzite de atata munca la pamant, sa-ti conduca o echipa de cosmonauti; s-ar uita, s-ar scarpina in bietu-i cap plin de gandurile pe care a fost obisnuit sa la aiba si si-ar zice in sina lui:
"s-o intors lumea cu funudu-n sus" si si-ar vedea de ale lui simple si curate. Multi dintre noi, suntem nascuti, crescuti in comunismul care ne-a denaturat si nu prea mai avem curajul sa ne uitam la noi insine, nici de cum la semenul din fata noastra. Din pacate, comunismul a avut efectul unei bombe atomice, ne trebuie zeci de ani ca sa ni se purifice constiintele, indiferent daca suntem cu handicap vizibil ori nu. Asta nu inseamna ca noi trebuie sa stam "cu mainile in san"... Eu doar mi-am spus parerea de ce ne este greu sa ne scuturam de praful trecutului si sa ne mijim ochii mintii spre ceva ce ni se cuvine si cu care nu suntem familiarizati: firescul, naturalul, omenescul.

Cu prietenie de suflet,
Cleopi

Marcel, provocarea pe care o lansam este ca eu si tu - ipotetic, IMPREUNA, sa facem diferenta... tinand cont ca putem forma un nucleu de persoane cu dizabilitati care sa-si asume curajul de a-i implica pe cei care au autoritatea de a produce atat schimbare legislativa cat si economica pentru comunitatea persoanelor cu handicap...

Si nu uita..... asa cum ne privim vom fi priviti! Nu putem cere respect daca nu ne respectam noi intre noi!

Threadul deschis aici nu este pentru cei care aleg sa creada despre ei ca sunt neputinciosi, care cer dar nu vor sa ia atitudine... de ce ne temem?

Comunismul a trecut... de 20 de ani suntem in prezent, un prezent continuu... 20 de ani am tot strigat sa se faca ceva ptr noi, dar niciodata nu am spus ce putem face noi.

IMPLICARE inseamna sa alegi sa fii activ, nu sa-mi plang de mila, sa nu astept sa mi se dea... 80 la suta dintre mesajele din forum transmit un mesaj de neputinta...

Oare aceasta ne reprezinta?

Imi spunea cineva odata: "Daca iti doresti cu adevarat, poti sa muti sii muntii din loc". Ei bine, este doar o afirmatie pompoasa, iar samburele de adevar care salasluieste in acest enunt nu e suficient de consistent pentru a-i da crezare.

Oare este doar o propaganda creata de adulti pentru copilasii care vor sa devina astronauti, balerine si medici, pentru a-i determina sa urmeze calea studiului cu multa sarguinta? Sau este dorinta si speranta ce se naste in sufletul muritorului de rand care simte o nevoie arzatoare de a-si depasii limitele si, mai apoi, de a fi rsplatit pentru sarguinta sa?

Temerile noastre primordiale ar cam fi : Daca nu iti poti depasi limitele .. nu esti om , daca ti le depasesti vei fi pedepsit !
... si aici intervine un sentiment de profunda neputinta . O neputinta crudan nemiloasa, ce-ti lasa un gust amar si cicatrici permanente. Suntem proiectati in propriul nostru abis cu o viteza uluitoare si i singurele arme ce ne raman pentru a lupta impotriva Intunericului sunt constiinta si ...resemnarea. Nu ne ramane decat sa ingropam visul si i speranta, sa privim catre alte orizonturi, putin mai apropiate, mai tangibile.

Am observat cum un simplu gest nevinovat poate sa-ti schimbe intreaga perspectiva asupra vietii, un simplu "Da" pierdut in neant are puterea de a trezi mii de alte ganduri si sperante; tot astfel, o banala strangere de mana ar putea sa naruiasca toate visurile si nazuintele ce s-au acumulat de-a lungul anilor in launtrul fiintei tale.
Si daca acceptam aceasta idee, ca omul este, prin excelenta, o fiinta aflata intr-o permanenta schimbare... cum putem oare sa contiunam sa luptam pentru o cauza ce poate maine va fi doar "cauza de ieri"?

Dani, dragii mei, ma asteptam la aceasta atitudine si sunt multumit ca a fost luata. Nu sunt de acord sa "ne lasam garda jos", doar ca nu este usor, nu inseamna ca este imposibil. Nada a fost pusa Dani,iar cele scrise de mine anterior nu este conceptia mea, daca vrei sa ma crezi, este "traducerea" a ce am auzit-o din pacate la semenii nostri valizi ori nu. Ne-am invatat sa ne scuzam si sa aruncam vina pe altii, pe comunismul care ne-a pazit, ingradit, inabusit sufocat... Sa avem pardon! Stiti ca mai treji eram atunci si mai dornici de a "muta muntii din loc"? Acum ca suntem LIBERI, trebuie sa pretuim si fructificam acest lucru atat de important pentru toti oamenii. Sunt eu acela de acord sa-i planga cineva de mila? Ma straduiesc din toate puterile mele sa nu li se para ca asa ar fi, nimanui.

Cu sincera prietenie de suflet,
Cleopi

Va zic eu acum cum ma implic: anul trecut primaria a schimbat bordurile din jurul blocului meu si din jurul blocurilor invecinate. Erau ok, acum 3 saptamani au venit din nou si au inceput sa schimbe de parca ar fi vital sa fie borduri cat mai noi, lucitoare, inalte, arogante. In repetate randuri am vorbit cu sefii lucrarii sa-mi faca rampa la nivelul asfaltului, sa nu ma rastorn cu scaunul electric. Au finalizat lucrarea, iar eu am o rampa cat casa dupa aprecierea mea. Azi am facut memorii catre zeci de persoane autorizate din primaria sectorului meu si din primaria capitalei prin intermediul lui Nicolo Della-Pupa, care lucreaza pentru primaria capitalei. Iata un aspect, va tin la curent.

Buna Daniela.....imi pare rau ca ne-am vazut doar din masina data care vine cand ajung in Bucuresti poate ne intersectam pentru o perioada mai lunga.............oricum a fost o intamplare draguta...........te pup

nig a scris:Prietene... intr-adevar, nu aici ai postat cele citate de mine, dar, pentru ca atat cat imi sta in putinta, chiar vreau sa nu deschid (in primul rand, pt. ca in totalitate depinde de mine) off-topicuri, adica nu vreau sa dau in balarii si nici sa intretin aceste off-uri (aici e putin mai dificil pt. ca depinde si de celalalt/cealalta care a scris pe langa subiectul respectiv), am facut transferul de rigoare pentru a fi in topic!
Asa ca, te incurajez sa nu te mai lasi inhibat de unii si de altii!
Repulsia fata de persoane, nu e buna! Iata, vaduveste forumul de acele ganduri, sfaturi, etc. ce ar putea fi folositoare cuiva de pe aici! Nici nu stii pe cine poti ajuta cu o vorba sau cu un sfat pe care Domnul Dumnezeu le pune doar in mintea si in inima ta!
Deci, asa cum spune titlul topicului: Fii activ, implica-te! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Imi place cum suna:"Fii activ, implica-te!" Ieri seara la "Nasul" l-am provocat pe Radu Moraru sa aprofundeze potentialul profesional al persoanelor cu dizabilitati. Am profitat de contextul in care invitatii (Raluca, Daniela, Iulian si George)au prezentat sansa obtinerii unui loc de munca, resusita lor vis-a-vis de cei de acasa, tot persoane cu dizabilitati, care au nevoie de o sansa pentru studiu sau un loc de munca. Nasu a marturisit ca intentioneaza sa pregateasca 20 de persoane cu dizabilitati pentru rubrica de stiri.

Mihai Băcanu, președintele Asociației Dizabilitate și Prietenie și activist de peste 10 ani pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, este nomina

„Totul a început în anul 2010, an în care am decis să aflu mai multe despre ce înseamnă cu adevărat dizabilitatea, omul cu dizabilitate vs societatea și mediul social. Am citit, m-am documentat, am adresat întrebări și mi-am făcut prieteni, mulți prieteni. M-am bazat pe faptul că sunt o persoană sociabilă și mi-am propus să mă implic. Să înțeleg mai bine și să compar tipologiile celor ca și mine”, a declarat Mihai Băcanu.

În anul 2013 a devenit colaborator zonal al unei organizații internaționale cu sediul la Roma, organizație care implementa în România un amplu proiect de integrare a tinerilor cu dizabilități locomotorii oferindu-le o nouă șansă la incluziune socială și integrare în muncă. În acea perioadă, peste 100 de tineri au primit dispozitive medicale și li s-a oferit o nouă șansă. A fost parte a proiectului „Tineri pe picioare”.

-ADVERTISEMENT-

Ads by
În 2018 a înființat Asociația Dizabilitate și Prietenie, împreună cu doi amici în scaune rulante, ONG cu obiectivul clar de a promova tot ce înseamnă drepturile tuturor categoriilor dizabilității din România.
A făcut donații și a sprijinit oameni cu dizabilități locomotorii. A înființat pe o rețea de socializare grupul cu același nume cu al ONG-ului, pagină care are obiective clare – dizabilitatea (socializare, discuții pe tema legislației, tot ce înseamnă reacții cu privire la derapaje și abuzuri din partea instituțiilor cu atribuții, terapii și tot ce ține de tratamente și recuperări, accesibilizare, educație, sport etc).

Ține o permanentă legătură online cu sute de persoane cu dizabilități din România dar și cu mass-media locală/centrală. Am inițiat acest an mai multe demersuri în numele asociației cerând aplicarea legislației în context.

A inițiat acțiuni de protest, una chiar în Ploiești. Activează în forul consultativ de la nivelul ASSC Ploiești – Comitetul de dialog și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități. Acolo a propus personal și s-a implementat la nivel local Reconfigurarea și trasarea conform normelor în vigoare a tuturor locurilor rezervate persoanelor cu dizabilități din Ploiești, lucru extrem de important pentru șoferii cu dizabilități. Decidenții și executivul local au înțeles că prin dialog lucrurile se pot schimba în bine.

A avut inițiativă și a oferit suport legislativ pentru proiectul unicului eveniment din România care s-a încheiat cu succes La Ploiești – Festivalul dedicat dizabilității, Noi Împreună.

- Publicitate -


Pentru viitor are în vedere noi inițiative. „Mă voi implica atât cât pot pentru a schimba în bine comunitățile persoanelor cu dizabilități din Ploiești. Nimic nu se realizează de unul singur și, mulțumesc tuturor colaboratorilor, partenerilor, amicilor, decidenților și executivului local pentru sprijin și conștientizare. Ne îndreptăm cu pași mărunți dar siguri spre normalitatea pe care toți ne-o dorim…”, a mai declarat Mihai Băcanu.


P.S. Nu inteleg de ce pe Facebook este numit Aldea . Si nu, Bacanu. Cum ramane cu responsabilitatea implicarii !!