Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:

SUBIECT: Amintiri din Comunism

Rasp: Amintiri din Comunism #27645

Copiat din Romania Libera

Despre fizică, literatură şi România, cu profesorul emerit Peter Freund
Povestea fizicianului român care a scăpat de plutonul de execuţie al lui Gheorghiu-Dej


Peter Freund


Cum a ajuns o profesoară în scaun cu rotile doctorandă în Scoţia şi bursieră Google
Romanian dream în SUA: Cum să fondezi o afacere de succes cu 175 de dolari
După zece ani de media în Marea Britanie: România are nevoie de oameni ca mine

Este profesor emerit în fizică teoretică la Universitatea din Chicago. În Statele Unite, este o somitate. În România însă, ţara lui de origine, numele lui este cunoscut doar în cercurile restrânse ale lumii academice.

Peter Freund, unul din părinţii teoriei stringurilor şi al teoriilor supersimetriei şi supergravitaţiei, a povestit, pentru România liberă, despre cum a scăpat de regimul mareşalului Antonescu, despre plecarea din ţară la sfârşitul anilor '50 şi despre tendinţele în fizica mondială.

"Fac fizică, visez şi scriu englezeşte"

Profesorul Freund a plecat din România în urmă cu o jumătate de veac şi, deşi Timişoara rămâne o parte a sufletului său, el este acum american. "Trăiesc în SUA de 50 de ani! Mă simt american. Fac fizică, scriu şi visez pe englezeşte. Am familie americană, nevastă, două fiice şi cinci nepoţi, toţi americani, get-beget", îşi începe Peter Freund povestea.

A plecat din ţară în 1959, cu inima strânsă, pentru că fusese arestat în urmă cu trei ani, la o demonstraţie anti-sovietică. Totuşi, Peter Freund spune despre sine că era "un disident în suflet".

În 1956, a fost arestat de Securitate, când protesta alături de alţi studenţi împotriva Uniunii Sovietice. Alături de alţi tineri, a stat închis trei zile, ameninţat cu moartea şi eliberat numai după ce a semnat un proces-verbal că... n-a fost închis niciodată.

"Pentru mine, marele eveniment al acelei epoci, eveniment care m-a atins personal, a fost demonstraţia studenţească de la Timişoara, în noiembrie 1956, când am fost arestat şi apoi deţinut la Becicherecul Mic. Înainte de a fi transportat la Becicherec, camionul în care mă găseam, cu alte vreo două din şirul lung de camioane, au fost redirectionate spre cazarma din Cetate. Acolo am fost aliniaţi în faţa zidului, au apărut tancuri cu mitralierele dirijate spre noi şi era clar că ne vor mitralia. Veneau ordine noi la fiecare două minute, acum mitralierele ne luau în vizor, acum se dirijau aiurea.

Dar adrenalina curgea în fluvii în corpurile noastre şi ţipam tot felul de lozinci: "Afară cu ruşii", "Vrem libertate"... această scenă o cunoşteam toţi din filme, din opere, n-aveam nevoie de regizor: ‘N-ai timp să simţi că mori...'.

Ne-au reîncărcat în camioane şi ne-au dus la Becicherec, de unde am fost eliberaţi după trei zile şi o mică formalitate: a trebuit să semnăm un certificat că n-am fost arestaţi deloc. Ei ştiau că am fost arestaţi, noi ştiam că am fost arestaţi, dar, dacă acesta era preţul libertăţii, ei bine, aşa să fie. Spre deosebire de Doinaş şi Streinu, eu pe atunci încă nu auzisem de George Orwell. Se pare însă că Dej l-a studiat, aplica cu mare virtuozitate tot ce era necesar pentru a crea o atmosferă orwelliană.

După întoarcerea acasă, am aflat că Voice of America a anunţat că răscoala ungurilor a declanşat o răscoală şi în România. Regimul Dej a dezminţit imediat această "calomnie imperialistă" şi, ca dovadă, a prezentat semnăturile celor ne-arestaţi!", consemnează Freund, în cartea scrisă în colaborare cu prietenul său, scriitorul Radu Ciobanu, "Dialog peste Atlantic".

Trei ani mai târziu, în 1959, reuşeşte să plece din ţară spre Israel, prin programul de emigraţie pentru reunificarea familiilor. Totuşi, nu ajunge în Israel, ci în Austria, la Viena, unde îşi face doctoratul în fizică. La începutul anilor '60, primeşte cetăţenie austriacă şi abia în 1992 îşi ia cetăţenia americană, deşi trăia de câţiva zeci de ani în SUA. Motivul a fost candidatura lui Kurt Waldheim (cunoscut pentru trecutul său nazist) pentru preşedinţia Austriei. "A doua zi după anunţul domnului Waldheim am depus cererea pentru cetăţenia americană. Câteva săptămâni mai târziu, sub presiunea politică imensă, domnul Waldheim şi-a retras candidatura şi, cum mi-a spus în glumă fizicianul Ed Witten de la Princeton, «Waldheim nu vrea să fie preşedinte al unei ţări în care tu nu mai eşti cetăţean»", îşi aminteşte fizicianul.

Profesorul s-a născut în 1936, în Timişoara. Singura amintire dramatică pe care o mai păstrează din timpul războiului se leagă de intrarea armatei germane în oraş, pentru un pogrom "de adio". El îşi aminteşte călătoria împreună cu tatăl său până la Lugoj, într-un vagon de animale şi bombardamentul din Lugoj, când a fost distrusă o parte din strada pe care locuia bunica lui.

"Armata Roşie se apropia de Timişoara şi se răspândise zvonul că nemţii în fugă vor veni prin oraş pentru un ultim pogrom de adio, ca un fel de relaxare de la stresul fugii. Părinţii mei se refugiaseră la bunica mea de la Lugoj, dar pe mine m-au lăsat la Timişoara, căci eram răcit. M-au lăsat cu un vecin neamţ, D-l Daniel, un om de caracter, foarte cumsecade. El va spune nemţilor că eu sunt fiul său, şi aşa voi supravieţui. La Lugoj, bunica l-a dat afară pe tata:«Tu nu vii la mine pentru adăpost lăsându-ţi în acelaşi timp fiul în pericol, la Timişoara. Fără Peter, nu eşti binevenit în casa mea.» Tata s-a întors la Timişoara şi ruşii erau deja în oraş. Gara mare fusese bombardată şi aşa puteam călători la Lugoj numai de la gara din Freidorf, o suburbie a Timişorii, în care s-a născut Johnny Weissmuller, marele Tarzan al filmelor de la Hollywood. După un marş cam forţat de vreo două ore, am ajuns la Freidorf şi am prins locuri într-un vagon de animale, de astă-dată plin de refugiaţi, într-un tren care a pornit la miezul nopţii şi a luat şase ore pentru cei 60 de kilometri până la Lugoj. Bunica a fost foarte fericită să mă vadă şi ne-a dat un mic dejun, şi tocmai când am terminat să mâncăm, a sunat alarma pentru cel mai mare bombardament al Lugojului din tot războiul. După bombardament au rămas numai două clădiri pe toată strada bunicii, clădirea bunicii şi cea de vizavi de ea. Deci situaţia de la Lugoj era mult mai periculoasă decât cea din Timişoara, de unde am fugit. În război, norocul contează mai mult decât logica", concluzionează Peter Freund.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6077
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Amintiri din Comunism #30225

Bună tuturor!

Acum 23 de ani la Timişoara a început Revoluţia.

  • Sandiana
  • Avatarul lui Sandiana
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Si maine e o zi!
  • Posts: 753
  • Thank you received: 90
  • Karma: 6
Viata fara iubire este supravietuire.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Amintiri din Comunism #30290

22 decembrie - ziua in care se implinesc 23 de ani de la fuga sotilor Ceausescu

22 decembrie 1989 a ramas in istorie ca ziua caderii regimului comunist din Romania. In acea dimineata, dupa ce autoritatile spalasera asfaltul din centrul Capitalei de sangele victimelor din noaptea precedenta, muncitorii de pe marile platforme s-au adunat din nou si au ocupat inca de dimineata Piata Universitatii. In jurul pranzului, Nicolae si Elena Ceausescu aveau sa paraseasca sediul Comitetului Central, la bordul unui elicopter. In jurul orei 12:15, Televiziunea Româna isi reia emisia, iar Mircea Dinescu si Ion Caramitru apar in fruntea unui grup de revolutionari, anuntand fuga dictatorului si strigand "Am invins!".

Cu o seara inainte, in Bucuresti se inregistrasera primele victime ale Revolutiei. Pe 21 decembrie, dupa ora 18:00, armata a inceput reprimarea revoltei, incepand sa traga, mai intai pentru intimidare, apoi in multime.

Protestatarii - neinarmati si neorganizati - au fost intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, ofiteri ai USLA (Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista) si ofiteri de Securitate imbracati in haine civile. Se tragea asupra multimii de pe cladiri, strazi laterale si din tancuri. S-au inregistrat multe victime prin impuscare, injunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat in multime in apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau multimea cu jeturi de apa puternice, iar militienii bateau si arestau oamenii. Protestatarii au reusit sa construiasca o baricada de aparare in fata Restaurantului Dunarea, care a rezistat pana la miezul noptii, dar a fost in cele din urma doborata de fortele de ordine.

In Bucuresti, zgomotul impuscaturilor s-a oprit abia spre 3:00 dimineata, ora la care supravietuitorii revoltei au parasit strazile. In orele care au urmat, muncitorii de la salubritate au fost trimisi sa spele de sange caldaramul din centrul orasului. Despre cadavrele victimelor, se spune ca acestea ar fi fost transportate la IML, iar Procuratura Generala si Directia Sanitara au interzis autopsierea. In schimb, ca si la Timisoara, s-a dat ordin ca acestea sa fie incinerate.

In timp ce regimul planuia organizarea de adunari ale muncitorilor la locurile de munca, la care sa fie condamnate „actele huliganice” si de destabilizare, multi dintre supravietuitorii macelului din zona centrala a orasului au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele intamplate.

Bucuresti, dimineata zilei de 22 decembrie:


La 7:00 dimineata, Elena Ceausescu era informata ca un mare numar de muncitori, de la mai multe platforme industriale, inaintau spre centrul Bucurestiului. Baricadele militiei care trebuiau sa blocheze accesul spre Piata Universitatii si Piata Palatului s-au dovedit ineficiente. La 9:30, Piata Universitatii era plina de oameni. La presiunea masei imense de demonstranti, fortele armate (unitati ale armatei, militiei si securitatii) au inceput sa fraternizeze cu demonstrantii.

22 decembrie 1989:


La ora 10:00, in centrul Bucurestiului erau deja adunati 100 de mii de manifestanti. Nicolae Ceausescu a luat o portavoce, incercand sa se adreseze multumii de la balconul cladirii Comitetului Central al Partidului Comunist, insa a fost intampinat cu ostilitate si huiduieli.

In aceeasi dimineata, ministrul Apararii, Vasile Milea, este gasit mort (o ancheta realizata dupa exhumarea cadavrului, in 2005, avea sa demonstreze ca el s-a sinucis). Ceausescu anunta, printr-un comunicat, ca Milea a fost gasit vinovat de tradare, si ca s-a sinucis dupa dezvaluirea tradarii sale. El il numeste ministru al Apararii pe Victor Atanasie Stanculescu, insa documente oficiale in acest sens nu s-au gasit. Odata numit, Stanculescu incepe sa joace un rol dublu: se arata loial cuplului dictatorial, dar pe de alta parte nu pune in aplicare ordinele represive si comanda trupelor sa se retraga in cazarmi.

"M-am aflat intre doua plutoane de executie: cel al lui Ceausescu si cel al revolutionarilor!”, avea el sa marturiseasca mai tarziu.

In jurul pranzului, Nicolae Ceausescu este convins sa fuga cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comanda militara secrete din tara (cel din zona Pitesti).

Dupa fuga cuplului dictatorial, in Bucuresti se instaleaza haosul, precedat de o stare de euforie generala. Multimile descatusate invadeaza Comitetul Central iar birourile oficialilor comunisti sunt vandalizate, tintele preferate fiind portretele dictatorului si lucrarile acestuia si ale sotiei lui.

In jurul orei 12:15, Televiziunea Romana si-a reluat emisia. La TVR, Mircea Dinescu si Ion Caramitru apar in fruntea unui grup de revolutionari, anuntand fuga dictatorului si strigand "Am invins!"



Dupa vestea fugii dictatorului, in tara se instaleaza haosul. In majoritatea localitatilor din Romania au avut loc manifestatii spontane de protest fata de regimul ceausist si de solidarizare cu revolutia. Populatia a atacat sedii de partid si de stat si posturi de militie.

Ion Iliescu, in balconul CC:


In Bucuresti, Petre Roman citeste, de la balconul Comitetului Central al PCR, Declaratia in trei puncte a „Frontului Unitatii Poporului”, citita ulterior si la Televiziune. Grupul politic al lui Ion Iliescu ajunge la televiziune, iar seara, in jurul orei 23:00, la TVR este anuntata constituirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca noul organ al puterii.

Ion Iliescu a citit la posturile de radio si televiziune "Comunicatul catre tara al Consiliului FSN", care avea ca principale obiective instaurarea unui sistem democratic si pluralist de guvernamant, organizarea de alegeri libere in luna aprilie si separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat.

Seara de 22 decembrie nu a adus, insa, si finalul luptelor de strada. In acea seara si in urmatoarele 2-3 zile, indivizi necunoscuti nici pana astazi, etichetati atunci ca "teroristi", au continuat sa traga pe strazi, iar numarul victimelor Revolutiei a continuat sa creasca si dupa iesirea din scena a lui Nicolae Ceausescu.

Intre timp, cei mai importanti lideri politici din lume trimit mesaje de sprijin Revolutiei romane: George Bush, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, François Mitterrand sau Margaret Thatcher. Zilele urmatoare, Romania avea sa primeasca ca ajutor extern si alimente, medicamente, imbracaminte si echipament medical.

In acele zile, presa din intreaga lume a dedicat pagini intregi Revolutiei Romane.

Sursa
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5142
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Amintiri din Comunism #30297

Acele 4 zile , 22-25 Decembrie au fost cele mai ciudate .
Au murit multi-multi nevinovati .
Militarii au tras la nimereala . Imi amintesc de discutiile, comentariile care erau in acele zile .
Victimile nu au fost eroi, luptatori , ci pur si simplu s-au nimerit sa se afle in bataia pustilor.
Mare invalmaseala a fost atunci in orasul Braila .
Sotul unei colege de servici venise pe 23 Decembrie cu masina sa-si ia sotia de la servici.
Pe strada erau multe filtre, adica oameni inarmati care opreau masinile pentru verificari. Sa nu fie cumva teroristi , tradatori ... Sotul a oprit la primul grup de inarmati... , dupa vreo 20-30 de metri alti cereau sa opreasca la verificari ... si tot asa ... vreo 4-6 filtre de revolutionari chipurile. Sotul s-a enervat , a injurat si n-a mai oprit .
A fost impuscat in picior de un neispravit . Si uite asa sotul a devenit erou al Revolutiei .
S-au intamplat si asemenea bazaconii.
Dupa ce Ceausescu a fost executat s-au potolit lucrurile .
Cat despre REVOLUTIE ... ERA APROAPE DE NEEVITAT .
A CAZUT ZIDUL BERLINULUI , ADIO COMUNISM !
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6077
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Amintiri din Comunism #30299

Daca inainte de 22 in Targoviste nici macar intre prieteni nu vorbeam despre ce auzeam la Europa Libera ca se intampla la Timisoara, dupa fuga lui Ceausescu i-a gasit pe toti vitejia.

Pe vremea aceea inca muncem la uzina din centrul orasului. Stiu ce vorbesc. Au luat arme toti chiulangii si betivanii si au incept sa se fandoseasca prin uzina si oras. Seara trageau ca tembelii in tot ce misca, au inceput sa traga chiar si in soldati.

Cunosc personal niste "eroi" din astia au indemnizatii grase si isi pierd vremea si banii prin carciumi si la jocuri de noroc.

Trageau toti din toate partile. Unitatea de tunuri antiariene de langa oras si-a "gasit" tinte si s-a pus cu tunurile. Aveam doi Km pana acolo dar efectiv se cutremura blocul. Sodatii de pe strazi erau speriati , ofiterii lor erau zapaciti de tot felul de zvonuri.

Nevinovati au murit. O cunostiinta se uita la televizor cand i-a intrat un glont pe geam, la etajul trei. Glontul a ricosat si a omorat-o pe loc. Am mai vazut personal cand au fost omorati sau raniti trei oameni, de altii am auzit.
Era o nebunie, ne faceam mici , seara stateam pe podea. Au fost zile de teroare. S-a tras cu mitralierele de pe tancuri prin cartiere in asa zisa vanatoare de teroristi.

Targovistea a fost declarat oras martir. Martir pe naiba. Toti cei care au murit au fost ucisi de idioti inarmati, saracii de ei au fost acolo unde nu trebuia.

Mie mie rusine.
  • Petru
  • Avatarul lui Petru
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Toată lumea să trăiască numai noi să nu murim !!
  • Posts: 1036
  • Thank you received: 456
  • Karma: 10
Ce este, este.
Ce nu este, nu este.
Asta este!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: ciresaru

Rasp: Amintiri din Comunism #30341

Nu ai de ce sa-ti fie tie rusine de ceia ce s-a intamplat atunci .
Cele povestite de tine ,despre haos si betivani este pe deplin adevarat pentru ca asa s-a intamplat in majoritatea oraselor din Romania .
Da, si la Braila exista victime. S-a tras la nimereala si chiar PROSTESTE .
Sunt case facute de carpici ... iar nefericitii care au fost in calea gloantelor trase aiurea n-au avut nicio sansa .
De fapt Timisoara pana in 22 decembrie ne-au salvat , ca mai apoi Bucurestiul , Clujul , Sibiul ... si cam atat ... cred eu .
Restul a fost doar o confirmare . Revolta generalizata .
Una a vrut POPORUL si alta a iesit .
Totusi REVOLUTIA a fost INEVITABILA .
Mie unul nu-mi pare rau ,... ISTORIA ESTE ISTORIE .
Tu n-ai pretins nicicand ca esti revolutionar , asa ca de unde pana unde sa-ti fie rusine ?!
Vorba lui Badea Mircea , "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul "
  • ciresaru
  • Avatarul lui ciresaru
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Vreau sa comunic..
  • Posts: 803
  • Thank you received: 123
  • Karma: 7
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, ioanahope&ciresaru ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Amintiri din Comunism #30487

Cinevodă Nicolaescu şi românii de dincolo de ecran


Domnul Nicolaescu reuşeşte încă o dată să mă împiedice să tac. Nu cunoşteam declaraţia lui cum că a propus conducerii FSN, în frunte cu Ion Iliescu, plasarea lui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei într-o maşină şi lăsarea lor la discreţia populaţiei , "care i-ar fi linşat ca pe Mussolini".

Asta în locul procesului, care, zice Nicolaescu, "n-ar fi avut rost, întrucât era Revoluţie". Îl aud acum spunând toate astea şi îmi stă mintea în loc.

Vasăzică, patriotul Nicolaescu dorea ca poporul român să apară în ochii lumii întregi ca o haită de ucigaşi. Procesul de la Târgovişte a fost ultimul proces stalinist din Est, a fost o mascaradă sinistră, o caricatură de Justiţie, dar, în final, hotărârea executării Ceauşeştilor şi-au asumat-o un grup restrâns de oameni, între care magistraţi. Ea s-a făcut la zid de către soldaţi în uniformă.

Nicolaescu ar fi vrut ca Nicolae şi Elena să fie omorâţi de mulţime. Mai mult, marele om era convins că românii, oricare ar fi fost ei, se vor comporta ca nişte cimpanzei însetaţi de sânge! A exclus posibilitatea ca oamenii să fi reţinut şi predat autorităţilor cuplul dictatorial. Şi aceste autorităţi, adică CFSN, cum ar fi fost calificate, în România şi în lume, dacă abandonau cu premeditare nişte deţinuţi aflaţi în custodia lor unei mulţimi de oameni de pe stradă?

Tot ce-l interesa era să nu se compromită el, să "nu-şi mânjească mâinile cu sângele Ceauşeştilor" - poporul, în schimb, las' să-i sfârtece "ca pe Mussolini".

Ei, şi aici scoate capul istoricul, documentatul, "culturalul" regizor Nicolaescu. I-am cunoscut în viu capacitatea încremenitoare de a debita minciuni şi a însăila despre ce habar nu avea. Benito Mussolini şi amanta lui, Clara Petacci, nu au fost nicidecum linşaţi de mulţime. Au fost împuşcaţi cu sânge rece de câţiva partizani comunişti conduşi de "Il Colonnello" Walter Audisio, din ordinul Comitetului Naţional de Eliberare(un fel de FSN).

Apoi, cadavrele au fost transportate din satul Mezzegra într-o piaţetă din Milano, unde au fost spânzurate cu capul în jos, în cârlige de măcelărie, pentru a fi scuipate şi batjocorite de doritori.

Şi i-a dorit Sergiu Nicolaescu pe Ceauşeşti spânzuraţi cu capul în jos în Piaţa Universităţii?

Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6077
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: Amintiri din Comunism #39578

GALERIE FOTO Cum se trăia în perioada comunistă. 20 de imagini reprezentative din acele timpuri

La 25 de ani de la căderea regimului condus de Nicolae Ceauşescu, există înă mulţi nostalgici. Iată mai jos 20 de imagini elocvente din acea perioadă. Imaginile aparţin Muzeului Naţional de Istorie a României şi au fost publicate de Mediafax Zoom.


Şantierul Casei Poporului, Bucureşti, 1987


Magazin Universal, 1980

...mai multe imagini in linkurile de mai sus
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Deconectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5142
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: Amintiri din Comunism #45607

V-ați născut înainte de anii ’80? Veți rămâne uimiți de ceea ce veți citi aici…

1-13-696x444.jpg


Născuţi inainte de 1980, vedem acum, în anul 2017, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.

Suntem ultima generaţie care a jucat “Ascunselea” , “Castel”, “Raţele şi vânătorii”, “Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, “Prinsea”,”Sticluţa cu otravă”, “Pac Pac”, “Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat JJ, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză. Şi am cântat “MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu “HAPPY BIRTHDAY” la aniversări. Am sorbit din ochi “Pasiuni” mai ales “Sunset” , chiar si “Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.



Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears. Am citit “Licurici”, “Pif”, “Cireşarii”, şi am băut “Cico” şi “Zmeurată” si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri “de la TEC ” fără să ne fie teamă că “au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.

Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf. Abia aşteptam la chefuri sa jucăm “Fântâniţa”, sau “Flori, fete sau băieţi”, sau “Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dadeă un pretext să “pupăm pe gură” pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care încă au mai “cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul “sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie “De cine iţi place?” că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au “child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.

Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea “Feriţi-vă de măgăruş”. Daca citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru !
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6077
  • Thank you received: 730
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .