SUBIECT: Atlantida

Atlantida (în greacă, Ἀτλαντὶς νῆσος, "insula lui Atlas") este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios și Critias.[1]

În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa și Europa de Vest. După o încercare eșuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9.500 î.Hr.)

Atlantida din dialogurile lui Platon este de obicei considerată un mit creat de acesta pentru a-și pune în evidență teoriile sale politice. S-a avansat ipoteza că sursele de inspirație se află în momente din istorie, ca erupția de pe Thera sau războiul troian, ori din evenimente contemporane lui, ca distrugerea așezării Helike în 373 î.Hr. sau invazia eșuată a Siciliei de către atenieni din 415 - 413 î.Hr.

Posibila existență a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puțin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umaniști în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăsește în cultura populară, de la opere științifico-fantastice la filme și jocuri video, iar studiul existenței sale face obiectul unei noi științe, numită atlantologie.
Primele referințe cunoscute la Atlantida se află în dialogurile lui Platon Timaios și Critias, scrise în 360 î.Hr. Un participant la dialog, Critias, discipol al lui Socrate, este cel care povestește legenda Atlantidei. Din motive necunoscute, Critias a rămas neterminat, și s-a speculat că ar fi primele două dintr-o trilogie, care ar mai conține și un al treilea, Hermocrate[2].

În Timaios, Critias, relatează ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon într-o călătorie a acestuia în Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunoștințe istorice ce se întind cu mult înapoi în timp, ei știind fapte din istoria Atenei necunoscute însăși atenienilor. Mai departe, el afirmă că Atena a reușit să învingă o armată invadatoare numeroasă, venită de pe o insulă aflată în Oceanul Atlantic, ce era "mai mare decât Asia[3] și Libia la un loc". La scurt timp după victorie, în urma unor catastrofe naturale, întraga armată ateniană a fost distrusă, iar insula Atlantida s-a scufundat în ocean.

În Critias, dialog rămas neterminat, sunt prezentate în detaliu istoria, geografia și cultura Atlantidei, în paralel cu istoria, organizarea socială și cultura vechilor atenieni. După Critias, în vechime zeii și-au împărțit între ei pământul, Atlantida fiind atribuită lui Poseidon. Poseidon s-a îndrăgostit de o muritoare numită Clito de pe această insulă, cu care a avut 10 copii. Cel mai mare, Atlas, a dat numele regiunii, și a devenit primul rege al ei. În continuare, Critias descrie geografia insulei în detaliu, amintind de bogățiile naturale, de climatul blând, și de construcțiile monumentale ale atlanților. Dă apoi detalii despre organizarea socială a atlanților, și despre obiceiurile lor. Amintește apoi de prezența naturii divine în atlanți, care i-a făcut să respecte normele etice și să ducă o viață dreaptă. Totuși, susține că această natură divină s-a tot redus, ca urmare a amestecului cu muritorii de rând, și atlanții au devenit mândri și au început să încalce legile. Zeus, văzând acestea, i-a adunat pe zei în jurul său pentru a le vorbi. În acest punct, dialogul Critias ia sfârșit, și nu se știe ce urmează.
În afară de cele două dialoguri ale lui Platon, nu mai există alte surse primare antice despre Atlantida, lucru care înseamnă că fiecare menționare a ei are la bază textele lui Platon.

Atlantida a fost considerată ficțională de mulți filozofi antici, cum ar fi Aristotel (după Strabon)[4]. Alții au considerat-o o relatare bazată pe un fapt real.[5] Filozoful Crantor, un discipol al lui Xenocrate, care era la rândul lui discipol al lui Platon, a încercat să demonstreze existența Atlantidei. Comentariul său asupra lui Timaios s-a pierdut, dar un alt istoric, Proclus, relatează călătoria acestuia în Egipt, la trei sute de ani după Solon. La templul lui Neit din Sais el ar fi găsit coloane acoperite de hieroglife, în care istoria Atlantidei apărea așa cum o relatase Platon.[6]

Tot Proclus citează un text din Etiopica[7] scrisă de Marcellus, care ar fi menționat că în trecut existau în Oceanul Atlantic șapte insule consacrate zeiței Persefona și alte trei insule uriașe, consacrate lui Hades, Amon și respectiv Poseidon. Insula Atlantida, consacrată lui Poseidon, era cea mai mare, și deținea supremația peste toate celelalte..[8] Marcellus nu a fost identificat până în prezent.

Relatarea lui Platon a fost sursă și pentru imitații parodice: istoricul Teopompus din Chios descrie un ținut în ocean numit Meropis. Această descriere, inclusă în Cartea a opta din Philippica, conține un dialog între regele Midas al Frigiei și Silene, în care acesta din urmă prezintă locuitorii insulei ca având talia dublă față de cea a oamenilor obișnuiți și care trăiesc de două ori mai mult. Ei locuiau în cetăți uriașe, și ar fi trimis a armată de zece milioane de luptători pentru a cuceri Hyperborea, însă când au aflat că aceștia, inferiori în ochii lor, erau cei mai norocoși oameni de pe pământ, au renunțat la planurile lor.[9]. Heinz-Günther Nesselrath a afirmat că acestea și alte detalii ale poveștii lui Silene reprezintă o exagerare a relatării Atlantidei, pentru a ridiculiza ideile lui Platon.[10]

Zoticus, un filozon neoplatonist din secolul al III-lea d.Hr. a scris un poem epic pe baza relatării lui Platon.[11]

Istoricul Ammianus Marcellinus, în secolul al IV-lea d.Hr., a scris, bazându-se pe o operă pierdută a lui Timagenes, un istoric din secolul I î.Hr., cp druizii din Galia susțin că unii locuitori ar fi migrat din ținuturi îndepărtate. Această relatare a fost interpretată ca descrierea sosirii unor refugiați în urma scufundării Atlantidei; afirmația lui Ammianus “ Drasidae (druizii) spun că o parte a populației este indigenă(băștinașă), dar alții au migrat din insulele și ținuturile de dincolo de Rin" (Res Gestae 15.9), a fost interpetată de alții ca indicând sosirea acestor imigranți din nord și est, nu din Oceanul Atlantic, aflat la vest.[12]

Atlantida a fost in realitate sau e doar un mit?



Atlantida ar fi fost o insula enorma, asezata dincolo de Coloanele lui Hercule. Atlantii aveau o imparatie puternica, care se intindea pe un teritoriu imens, pana in Egipt. Se mai spune ca Atlantida s-a scufundat din pricina unui cutremur foarte puternic, in decurs de o zi si o noapte.

Care este adevarul?

"Parintele istoriei", Herodot, aminteste cu o jumatate de veac inaintea lui Platon, de atlanti, popor care ocupa o zona intinsa de pe continentul african, de la muntii Atlas, pana la litoralul atlantic.

In epoca Renasterii, interesul pentru tara misterioasa a crescut brusc, mai ales dupa ce dialogurile lui Platon au intrat intr-un circuit larg. Totusi, adevarata explozie s-a produs in secolul al XIX-lea, cind a inceput sa apara literatura de specialitate si au fost emise cele mai fanteziste si mai neasteptate ipoteze cu privire la locul in care s-ar fi aflat Atlantida.

Si totusi, unde s-a aflat Atlantida?

Luand in calcul cele spuse de Platon, cel mai logic, Atlantida s-ar fi putut afla in Oceanul Atlantic si ar fi fost inghitita de mare in urma unui cataclism natural, de magnitudine mare. Potrivit afirmatiilor unor partizani ai acestei ipoteze, Insulele Azore, Canare si Capul Verde sint marturii ale continentului disparut, si anume virfurile de munti care au ramas deasupra nivelului marii/oceanului din cauza inaltimii lor considerabile. Cercetari geologice au infirmat aceasta ipoteza. Astfel, G.Wierth, om de stiinta, a elaborat o teorie conform careia Atlantida s-ar fi aflat in nodul Groenlandei, unde, cu peste zece milenii in urma, clima era mult mai blinda decit in zilele noastre. Wierth a afirmat ca atlantii, care au trait acolo, sint stramosii popoarelor indo-europene si chiar ai unor popoare din Africa rasariteana. Racirea brusca a climei i-a facut sa paraseasca aceasta regiune cu 8000 de ani i.H, stabilindu-se in Europa si, partial, in America. Tot dupa parerea omului de stiinta german, "stranepotii" atlantilor ar fi fost si unii eschimosi albi, ramasi pe locurile natale. Si totusi, aceasta posibila ipoteza n-a fost nici ea confirmata, din pacate, de nici o descoperire arheologica demna de luat in seama.



In Africa? Sau poate in Creta?

In anul 1910, Leo Frobenius, etnograf german, a descoperit in Nigeria, civilizatia neagra Ife si a crezut ca acolo s-a aflat Atlantida. Dupa numeroase sapaturi arheologice in Ife au fost descoperite vestigii care atesta ca este vorba de o civilizatie foarte dezvoltata. Totusi s-a lamurit ca civilizatia dateaza din secolele XII-XVI ale erei noastre. Prin urmare, nu exista nici o posibilitate ca Atlantida sa se fi aflat in Africa.

Din spusele unor autori greci se stie ca linga Coloanele lui Hercule se afla orasul Tartes, capitala unui regat prosper. Bogatia venea din minele care erau amplasate in diferite parti ale tarii si de pe urma comertului cu populatia de pe litoralul Atlanticului.

La inceputul secolul XX, ca urmare a sapaturilor facute in Creta de englezi si italieni, a fost descoperita o civilizatie necunoscuta, apartinind epocii de bronz. Arheologul Arthur John Evans a numit-o civilizatia minoica, dupa numele regelui Cretei, Minos. Evans a inceput lucrarile in luna martie a anului 1900 si la Knosos a descoperit ruinele unui palat cu fresce magnifice si opere de arta care nu semanau nici cu cele romane, nici cu cele grecesti. Sapaturile efectuate ulterior au dus la descoperirea citorva ansambluri de palate la Knosos, Feste, Fato Zacros si Malli. Aceste palate au fost construite la inceputul mileniului II i.H. si distruse intre anii 1400-1500 i.H. ca urmare a unor cutremure puternice. In urma sapaturilor si cercetarilor arheologice, geografice si oceanografice s-a descoperit ca aceasta cultura minoica a fost deosebit de dezvoltata. Disparitia civilizatiei minoice s-a datorat tot unui cataclism natural, o eruptie extrem de puternica, unica in istoria omenirii, a vulcanului din Insula Santorin din Marea Egee, care a erupt in secolul XV i.H.

Dar supozitiile nu au incetat. Enigma Atlantidei, in mod paradoxal s-a adincit in urma sapaturilor facute in insula Santorin, unde s-a dovedit ca pina la eruptia vulcanului, pe insula se afla un oras foarte mare. Santorin era una dintre Insulele Ciclode, denumirea ei antica fiind Thira, inainte numindu-se Caliste, adica "Preafrumoasa". Eruptia vulcanului din Santorin, cu aproximativ 3500 de ani in urma, a fost confirmata si de sapaturile arheologice efectuate in anul 1967, in insula Acrotiri. Sub lava au fost descoperite circa 15 cladiri: depozite, case de locuit si alte constructii care, se pare, au fost ingropate sub cenusa cu 1500 de ani i.H.. Dupa inceperea sapaturilor in Acrotiri, in Anglia au fost publicate doua carti in care autorii sustineau ca Atlantida nu este altceva decit Creta minoica. Totusi, dupa indelungi cercetari si studii aprofundate, nici o ipoteza nu a putut fi dovedita ca fiind reala.

Voi ce parere aveti?

Atlantida - Documentar Real ( subtitrare romana )



https://www.trilulilu.ro/video-film/atlantida-documentar-real-subtitrare-romana

https://www.peteava.ro/id-659334-atlantida-documentar

Caderea Atlantidei

Punctul de plecare al incursiunii noastre va fi Caderea Atlantidei, un eveniment teribil pentru constiinta colectiva a umanitatii. Efectele se resimt si astazi, chiar daca sunt in curs de vindecare. Acest eveniment a avut loc (cu aproximatia de rigoare) undeva in jurul anului 23.200 BC. De fapt, Atlantida a avut doua perioade importante si ca urmare, doua caderi. Prima a avut loc datorita cataclismelor aferente unui sfarsit de ciclu precesional, undeva in jurul anului 50.000 BC. Civilizatia atlantilor a renascut insa, ducand la o a doua perioada infloritoare. Caderea acesteia a insemnat si sfarsitul definitiv al Atlantidei (in linia temporala dominanta a civilizatiei umane).

Ce s-a intamplat insa ca sa provoace disparitia unui intreg continent ?
Cu aproximativ 2000 de ani inainte de sfarsitul Atlantidei, atlantii au reusit sa creeze dispozitive radionice bazate pe cristale de cuart. Ei reusisera practic sa genereze energia de care aveau nevoie folosind dispozitivele radionice. Energia generata era suficient de puternica pentru a tenta caracterele mai intunecate (bazate pe ego) ale vremii. Cativa oameni de stiinta atlanti au facut un targ cu unele grupuri ET provenind din Orion (care se aflau in navele lor spatiale in apropierea planetei), primind in schimb sisteme de propulsie de la acestia. Grupul atlantilor intunecati (bazati pe ego) a sperat sa creeze superioritate tehnologica fata de ceilalti atlanti, incarcand sa obtina tehnologie militara avansata (ceea ce se intampla si acum pe pamant cu unele guverne). Foarte repede, atlantii intunecati au inceput sa lucreze cu factiunile ET din Orion chiar pe pamant, devenind insurgenti care se opuneau Consiliului Atlantidei.

Insurgentii atlanti cu sprijinul celor din Orion au dorit din ce in ce mai multa putere de la generatoarele radionice cu cristal si au inceput sa le foloseasca in scop de razboi, ca arme (experimentand impotriva unor colonii atlante rebele din zona Marii Mediterane de astazi, Grecia, Turcia). Totusi, atlantii intunecati nu au reusit sa porneasca adevaratul razboi pe care il doreau deoarece, unul dintre generatoarele foarte puternice de cristal (cel cunoscut ca a doua Luna a Atlantidei, deoarece se afla pe o orbita planetara) a explodat, ceea ce a dus la cutremure devastatoare si miscari telurice, rezultand in scufundarea continentului si moartea celei mai mari parti ale populatiei. Foarte putini atlanti au scapat, fie in masini zburatoare, fie in vapoare. Mai mult de 90 % din cei ce au reusit sa scape pe mare au murit la scurt timp datorita unor fenomene tsunami devastatoare. Cei care au fugit pe calea aerului s-au refugiat in ceea ce acum cunoastem sub numele de America Centrala si de Sud, precum si in Egipt.

Trebuie spus ca acele cataclisme au fost traumatizate pentru constiinta umanitatii si urmele lor se afla inca sub forma de distorsiuni eterice in campurile noastre energetice. Vestea buna este ca suntem in curs de vindecare (cei care au ales sa se vindece) si este foarte important sa ne iertam atat pe noi pentru everntualul rol pe care l-am jucat in cadere, cat si pe cei ce au provocat-o direct. Trebuie inteles ca scufundarea Atlantidei s-a datorat in esenta unui dezechilibru intre Inima si Minte (in "favoarea" mintii) la nivel colectiv si nu actiunilor specifice ale unui grup, chiar daca asa ar putea parea la prima vedere. Grupul bazat pe Ego nu ar fi reusit sa distruga civilizatia atlanta daca aceasta ar fi fost echilibrata si armonioasa... Asadar, pentru a ne vindeca complet de acea trauma colectiva, este esential sa iertam, atat pe noi, indiferent ce rol am jucat cat si pe cei pe care i-am putea percepe direct responsabili. Eu de exemplu, la nivel de suflet am suferit foarte mult deoarece am inteles ceea ce pregatea grupul de atlanti bazati pe ego, dar nu am reusit sa comunic la timp acest lucru (sau sa ma fac inteles) de Consiliul Atlantidei. ca urmare, in camplul meu eteric am avut un implant (provenit din corpul cauzal, cel care contine totalitatea experientelor noastre din toate vietile) ce se manifesta in subconstient sub forma imperativa: "Nu ai suficient timp sa... (... salvezi Atlantida...)". In multiple vise recurente, implantul se exprima ca o actiune pentru care nu aveam suficient timp sa ma pregatesc. Din fericire, multe s-au vindecat in aceasta viata... Bun, am facut o mica paranteza pentru a mentiona cazul meu deoarece majoritatea dintre cei care citesc aceste insemnari au avut un rol de jucat atunci si pot avea diverse simptome in aceasta viata. Indiferent de rol, din punct de vedere Divin, fiecare suflet este pururi inocent si iubit de Dumnezeu.

O forma similara de sfarsit al civilizatiei are loc si acum.. Mentalul (sub forma Intelectului) au ascuns Spiritul si Inima in adancul fiintei umane, ceea ce duce la sfarsitul civilizatiei umane asa cum o stim. De ce am subliniat ultimele cuvinte ? Ei bine, deoarece exista doua mari diferente acum. Dispensele Divine si ajutoarele Celeste. Asadar, cei care au evoluat si au inteles cum stau lucrurile, dorind sa treaca la un nivel superior, vor continua civilizatia umana pe Pamant sub o cu totul alta forma. Inima si Mintea vor lucra din nou impreuna !

via

Imi amintesc ca in clasa a-V-a se preda Geografia Fizica a Pamantului.
Cum s-au format muntii, campiile etc. Asadar ,cum s-a format relieful.
Tin minte o chestie,o teorie. In decursul timpului,care il masuram in milioane de ani,
forta vantului si precipitatiile, apa tranforma relieful.Ne spunea atunci de pilda ca Muntii Dobrogei sunt cei mai batrani din Romania, in timp ce Delta Dunarii este pamantul cel mai nou.
Plecand de la aceasta teorie,adica de-a lungul timpului acolo unde azi sunt munti ar fi fost campie, sau chiar mare, ocean... tind sa cred ca cel putin teoretic ar fi existat si Atlandida.
In fond,astronomic stim mai multe despre Univers decat ce se afla in oceanurile Terei.
Sunt multe Enigme ale Vietii pe Tera.
Pe de alta parte,cultural vorbind, scriitorii creiaza capodopere literare,un univers al lor,care ne faccineaza si uite asa s-au format MITURILE.

Atlantida, descoperita de Google Ocean langa Africa



Google Ocean a depistat, in apele de langa Vestul Africii, o "retea de strazi" care ar putea fi ramasitele orasului antic Atlantida.

Reteaua de linii parca trasate cu rigla se afla pe fundul Oceanului Atlantic, langa Insulele Canare, informeaza The Telegraph.

Liniile formeaza un patrat perfect, fiind pozitionate la coordonatele 31 15'15.53N 24 15'30.53W. "Reteaua de strazi" a fost descoperita de catre un inginer aeronautic, care a remarcat similaritatea dintre formatiunea din ocean si o vedere aeriana a unui oras. Imaginile au fost luate de instrumentele de explorare subacvatica ale gigantului Google.

Experti in problematica Atlantidei au intervenit imediat in discutie, relevand ca reteaua este localizata intr-unul din posibilele locatii ale legendarului oras antic descris de filozoful grec Platon.

Potrivit lui Platon, orasul s-a scufundat in ocean dupa ce locuitorii sai nu au reusit sa cucereasca Atena, in jurul anului 9000 inainte de Hristos.