SUBIECT: Enigme ale omenirii

Enigme, controverse incertitudini

De la originea vietii la sex, pana la imbatranire si extraterestri, sunt inca multe lucruri pe care nu le intelegem complet despre lumea in care traim. Dar care ar fi, la o adica, intrebarile cele mai importante pe care ni le punem si care ar fi raspunsul lor din partea oamenilor de stiinta, in clipa de fata?

Eu cred ca lumea asta minunata in care traim si care ne fascineaza atat are un trecut destul de misterios, dar din acel trecut avem destule "semne"sa le zic asa care nu fac nimic altceva decat sa ne faca sa ridicam si mai mult din spranceana, cum ar fi marile civilizatii disparute, misterele Egiptului antic, Triunghilul Bermudelor, tot felul de desene in desert si care se vad numai din avion... etc.

Va propun sa postati si, impreuna, sa dezvoltam nedumeririle si problemele legate de aceste subiecte, necunoscute noua... pamantenilor.

Umbrele trecutului

Sa fie viata noastra o inlantuire (prestabilita) de cauze si de efecte, nascuta dintr-un spectru limitat de optiuni, sau, mai degraba, rodul unor intamplari haotice, produs al unor decizii oarbe, a caror inspiratie o aflam (sau nu) pe parcurs?

Ma intreb asta intrucat imi pare ca lumea in care traim astazi are prea putine in comun cu lumea de acum 10-15 ani. Desi au fost profeti – atunci, la fel ca si mai ina­inte – care au anticipat atat trendul, cat si unele dintre manifestarile sale. Numai ca nu multi au fost cei care le-au acordat credit.

Cine ar fi crezut, in 1990, de exemplu, ca astazi, in 2005, astronautica se va lauda cu module ajunse pe Marte si pe Titan, ca clonarea va deveni o practica obisnuita (in tarile in care nu e interzisa), cibernetica va produce lunar roboti (din ce in ce mai specializati), computerul personal va de­ve­ni o unealta comuna si indispensabila, genetica va des­cifra genom dupa genom, iar comunicatiile se vor trans­for­ma in comunicatii multimedia?

Gura de Rai

In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant


Sursa

Machu Picchu

El Dorado?

Despre cetatea sacra a incasilor, aflata pe piscurile Anzilor, acolo unde doar condorii se incumeta sa-si falfaie aripile, poetul Pablo Neruda spunea: „Machu Picchu este o calatorie spre pacea sufletului, spre contopirea eterna cu intreg Cosmosul, acolo ne simtim propria fragilitate. Este una dintre cele mai mari minuni ale Americii. Este un port al fluturilor aflat in epicentrul marelui cerc al vietii.“ Pe 24 iulie 1911, exploratorul Harold Bingham, plecat in cautarea cetatii pierdute a incasilor (a carei misterioasa existenta ii fusese atestata de un document despre Inca Libre, Manco Capac II), este parasit de insotitorul lui, un reprezentant al guvernului peruvian, dupa ce trecusera impreuna de apele vrajmase ale raului Vilcanota. Mai departe, calauza ii va fi un pusti de zece ani, care il poarta din terasa in terasa, printre liane si lighioane, piscuri de cremene si hartoape, pe carari ce ajung pana la 4.300 de metri si se reped apoi la vale, spre verdeata de nepatruns a junglei subtropicale. Deodata, exploratorul este in sfarsit recompensat pentru chinurile drumului: „In fata mea se aflau cele mai frumoase ruine incase pe care le-am vazut vreodata. Zidurile se zareau anevoie, pentru ca arborii si muschiul crescut in devalmasie sute de ani acopereau pietrele. Cand m-am apropiat, am vazut ca toate cladirile, facute din blocuri albe de granit, erau admirabil conservate. Am vazut templele, salasurile regale, sarcofagele si stelele funerare, o piata uriasa… Mi se parea ca traiesc un vis.“ Considerat a fi El Dorado, cetatea pe care spaniolii o urmarisera in fanteziile lor podite cu aur secole la rand, llaqta, orasul sacru, a fost construit din ordinul marelui inca Pachacutec intre doua varfuri golase: la sud, Machu Picchu („Stravechiul munte“, in limba quechua), iar la nord Huayna Picchu („Muntele cel tanar“). Pozitia acestui ansamblu urban (cel mai recent descoperit din intreaga arie mezo- si sud-americana), arhitectura cladirilor si cadrul natural alcatuiesc una dintre cele mai stupefiante privelisti de pe suprafata batranei Terra.

Mai multe informatii Aici!

Cum arata Templul lui Irod

Un fermier pensionat si-a petrecut 30 de ani din viata pentru a construi un model impresionant al Templului lui Irod.

Alec Garrard, 78 de ani, si-a dedicat circa 33.000 de ore pentru constructia unei replici a templului lui Irod, replica care masoara 610/366 cm. A pictat cu o rabdare uimitoare fiecare caramida si fiecare dintre cele 4.000 de statuete micute care populeaza templul. Incepandu-si proiectul la 40 de ani, domnul Garrard spune ca templul nu este inca gata si nici nu va putea fi in timpul vietii sale.

Acesta avea o mare pasiune pentru arhitectura si pentru religie, asa ca s-a gandit sa combine cele doua pasiuni si sa realizeze ceva grandios.

Doar pentru realizarea unei statuete a avut nevoie de trei ore. Spune ca in templul sau se gasesc 32 de versiuni ale lui Iisus, insa nimeni nu le-a gasit pana acum, oricat de credincios era. Tempul sau este vizitat de oameni din toata lumea care il cerceteaza curiosi cu binoclurile pentru a nu scapa niciun detaliu. Pana si arheologi celebri din Ierusalim au venit sa-i vada creatia, precum si experti de la British Museum, toti cazand de acord ca templul seamana foarte bine cu cel original. De asemenea, a avut multe oferte de cumparare, insa templul nu este de vanzare.

Mr Garrard, din Norfolk, si-a petrecut mai bine de trei ani facand cercetari asupra templului, care a fost distrus de catre romani acum 2.000 de ani si despre care se spune ca era una dintre cele mai remarcabile constructii antice. Daca stam sa ne gandim ca o simpla copie la nivel mult mai mic s-a construit in 30 de ani, putem doar sa ne imaginam cata forta de munca si cat timp au fost necesare pentru construirea originalului. Construit in 19 .Hr. de catre regele Irod, templul a fost distrus la doar sase ani dupa construirea lui. In zilele de glorie, complexul se intindea pe 36 acrii, suprafata de patru ori mai mare decat cea a Windsor Castle.

Arheologii au descoperit sculpturi Maya vechi de 2000 de ani ale unor creaturi cosmice

Arheologii au dezgroapat o serie de sculpturi maiaşe care înfăţişează monştri cosmici, zei şi şerpi în nordul junglei din Guatemala.

Recenta descoperire este cea mai veche reprezentare a faimosului mit Maya al creaţiei. Elementele ornamentale, lungi de aproape opt metri, au fost create în jurul anului 300 î.e.n.

Cercetătorilor le-a luat mai bine de trei luni să dezgroape sculpturile din El Mirador, cel mai mare oraş Maya din lume, a declarat şeful echipei de arheologi, Richard Hansen. Mayaşii au construit temple uriaşe timp de 2000 de ani şi au dispărut într-un mod misterios în jurul anului 900 e.n.



Bazinul El Mirador a fost părăsit mult mai devreme de această dată, populaţia lăsând în urmă o reţea complexă de drumuri, apeducte şi o piramidă masivă, care acum este acoperită de un strat gros de vegetaţie.

"Artefactele sunt pre-creştine, sunt extrem de valoroase şi dovedesc puterea unei ideologii care a existat mii de ani", a mai afirmat Hansen. Pe sculptură sunt ilustraţi cei doi gemeni eroi, Hunahpu şi Xbalanque, deasupra lor fiind o zeitate cu aripile deschise. Pe partea opusă se află un zeu maiaş al porumbului înrămat de un şarpe", a explicat Richard Hansen, care a lucrat şi cu Mel Gibson pentru filmul "Apocalypto."

MAUSOLEUL DIN COLINA


Descoperirea mormantului lui Irod cel Mare rezolva o enigma care i-a intrigat pe arheologi de mai bine de 30 de ani. O descoperire cu totul exceptionala al carei protagonist este Prof. Netzer de la Universitatea Ebraica din Ierusalim. Se stia din scrierile istoricului Flavius Josephus ca regele Irod a fost inhumat in colina artificiala cunoscuta sub numele de Irodium care domina intreaga regiune Bethleem, aflata la marginile desertului Iuda. Cu toate astea, sapaturile intreprinse in anul 1972 si intrerupte in doua randuri de cele doua intifade nu au permis localizarea mormantului. Astazi exista explicatia esecului primelor campanii de sapaturi. Irod trebuia sa fie ingropat la poalele colinei. Marturie stau lucrarile de amploare intreprinse in timpul vietii sale pentru constructia mormantului si a unui drum cu o lungime de 350 de metri si o latime de 30 de metri, prin care urma sa treaca cortegiul funerar.
Cercetarile s-au concentrat asupra zonei in care se oprea acest drum ceea ce a condus la degajarea unor resturi arheologice din epoci ulterioare, mai ales cea bizantina. In momentul in care a devenit clar faptul ca mormantul nu se afla in locul in care se astepta sa fie descoperit, profesorul Netzer si echipa sa de arheologi au intreprins in august 2006 noi sapaturi pe flancul colinei pentru a identifica, in final, mormantul, la sfarsitul anului 2006, intr-o panta dulce spre nord-est. Se pare ca Irod, la batranete, a hotarat, din motive necunoscute, sa fie inhumat intr-un loc diferit de amplasamentul prevazut initial.
Din mormant, acum nu se mai afla decat o scara de acces monumentala, larga de 6,5 metri, construita special pentru cortegiul funerar, si un pavaj din piatra taiata cu o suprafata de 100 metri patrati. Sarcofagul, construit din piatra rosie de Ierusalim, masurand 2,5 metri, era inchis cu un capac triunghiular decorat cu rozete. Mausoleul a fost in intregime distrus iar sarcofagul redus la fragmente de piatra. Faptasii sunt, fara indoiala, insurgentii care au ocupat aceste locuri din 1966 pana in 1972 in timpul primei revolte evreiesti care il renega pe Irod, aliat al romanilor.
Judecand dupa scrierile lui Flavius Josephus, in funeraliile regelui, nimic nu a fost uitat pentru a le face magnifice. Corpul, invesmantat in straie regale, cu o diadema pe frunte, o coroana de aur pe cap si un sceptru in mana dreapta, a fost purtat de o litiera in timp ce razboinicii inarmati pana-n dinti il insoteau. Companiile garzilor sale trace, germane si galice se aflau in fata, urmate de trupele comandate de sefii lor. 500 de ofiteri se aflau in coada cortegiului.
Descoperirea mormantului lui Irod cel Mare, pune, o data in plus, problema vestigiilor arheologice, legate de istoria evreilor, vestigii situate pe teritoriu palestinian. In dreptul international, Irodium nu se afla in Israel iar sapaturile intreprinse de arheologii Universitatii Ebraice din Ierusalim sunt ilegale. E totusi dificil de negat faptul ca personajul Irod, oricare ar fi judecata lui Flavius Josephus, e o figura de prima importanta in istoria evreilor.
DORIN MARAN

UN TRIUNGHI AL BERMUDELOR IN MAREA NEAGRA?

Cea mai mare insula îndepartata de tarmuri a Marii Negre este Insula Serpilor, care pe plan politic, spiritual si strategic a avut un trecut încarcat, disputata fiind de mai multe puteri riverane. Din aceste motive si avand în vedere vechimea ei istorica, insula si-a schimbat în nenumarate randuri numele. Fata de micimea ei ca suprafata (17 ha), de lipsa bogatiilor naturale, acest interes, concretizat cateodata prin conflicte militare, pare la prima vedere paradoxal.

Voi arata ca din cea mai adanca vechime preponderent a fost aspectul spiritual prin prezenta acolo a templului lui Apollo, care activa Ia vedere prin vindecarile de suferinte ale oamenilor, vindecari pe care le producea înca din sec. VI î.Ch. Cu trecerea vremii acest aspect si-a slabit intensitatea, devenind preponderente aspectele politice, care le includ si pe cele strategice; în zilele noastre interesele economice au devenit preponderente prin descoperirea în zonele limitrofe ale unor mari rezerve de titei neexploatate.

Revenind la planul spiritual, respectiv la templul lui Apollo, se naste întrebarea legitima de ce acestui fiu al lui Zeus si Leto, deci una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei grecesti, i-a venit ideea sa faca un templu maret pe o insulita atat de îndepartata si greu accesibila cu atat mai mult cu cat el era nascut pe mareata insula Delos, iar în arhipelagul grecesc se afla sute de insule usor accesibile. Raspunsul nu poate veni decat din stiinta vechilor greci, care cunosteau ca planeta noastra, Geea, se comporta ca o fiinta vie care are puncte sensibile asa cum noi avem chakrele. Or, un asemenea punct sensibil este tocmai Insula Serpilor calitate careia i s-a verificat în acele timpuri temeinicia prin rezultate stabile de vindecare sufleteasca si trupeasca înregistrate acolo.

Geea are de fapt linii energetice formand o grila cu puncte sensibile la intersectia acestora. Si omul are evident, în corp, asa-zise meridiane energetice care, atunci cand se racordeaza dupa o anumita tehnologie cu liniile energetice ale pamantului, se creeaza conditii de vindecare ba chiar de comunicare cu alte planete. Unul din aceste puncte de racordare Om – Geea se afla în interiorul templului lui Apollo si tehnologia functionarii lui constituie secretul predictilor de acolo.

Odata cu daramarea templului, puterea punctului de racordare Om - Geea aparent a disparut, ea intrand în adormire. In zilele noastre, cand magnetismul planetar scade, în schimb crescandu-i frecventa vibratorie, este posibil ca sa revina puterea acestui punct, chiar daca ea s-ar manifesta în planurile fine într-o alta maniera decat cea terapeutica, individual, ca in illo tempore.

Gregg Braden, un mare initiat din Santa Fe, considera ca temple importante (precum cel din Insula Serpilor) sa fi fost dispozitive de mare forta menite a ne învata ceva despre noi însine, printr-o tehnologie exterioara, la vremea respectiva. Astazi însa ne este necesar sa recurgem la o tehnologie interioara pentru crearea unui templu înauntrul nostru, desi populatiile mari se îndreapta înca prin pelerinaj spre locuri sau spre temple sacre. Oricum ar fi templul lui Apollo, cladit pe un punct sensibil al Geei, a avut o importanta deosebita la vremea respectiva asupra unui areal extins, care a cuprins tara noastra, Grecia, Balcanii si o parte din Mediterana.

Este posibil sa aratam ca intelectualitatea noastra nu a sesizat aceasta importanta, nici macar în perioada cand insula ne-a apartinut. Insulei, în general, nu i s-a acordat grija deosebita prin cercetari arheologice sau etnologice sau macar prin excursii organizate sistematic. Singura exceptie, de altfel notabila, a fost facuta de genialul istoric Nicolae Densusianu, în marea sa opera „Dacia Preistorica”, din anul 1913.

Combinand rezultatele arheologice realizate de rusi cu ecoul postum, dar înca puternic în traditia populara romaneasca, el a repus în stralucire atat cat s-a mai putut acest centru spiritual. Incinta templului si mai ales subteranul insulei necercetat pana atunci nu au constituit obiectul unor preocupari arheologice în perioada de timp cat insula a fost în posesia noastra.

Valoarea deosebita a insulei, simtita de oamenii vremii care stiau de la antecesorii lor ceea ce în zilele noastre se numeste teoria Gaia, elaborata de James Lovelock si acceptata cu greu de-abia din anul 1995, s-a manifestat nu numai concret terapeutic, dar si ezoteric, invizibil. Este vorba despre asa-numita Geometrie Sacra folosita de antici si care constata ca la suprafata planetei locurile sacre sunt legate între ele fie de linii drepte, fie facand parte din figuri simbolice geometrice simple.

Aceste linii nu se confunda cu traseul curentilor telurici si nici cu liniile energetice care au dat puterea Insulei Serpilor. Ele sunt niste tipare dupa care Cosmosul a organizat alcatuirea de suprafata a Terrei putand fi considerate ca fac parte din corpul eteric al acesteia. Cine s-ar preocupa de acest subiect ar putea sa deseneze pe un planiglob o retea conica de asemenea axe, retea care ar avea varful în Insula Serpilor, respectiv în templul lui Apollo.

Razele retelei trec prin centre sacre dintr-un evantai de tari care se gasesc în bazinul Marii Negre. Tara noastra beneficiaza de asemenea axe. Este de mentionat cea mai importanta dintre ele respectiv linia latitudinii de 45s16’ care uneste insula cu Vf. Gugu din Muntii Godeanu, despre a carui importanta spirituala nu mai este cazul a se vorbi. Linia mai trece prin alte obiective importante: Varful Silegul Mare (1682 m) din Muntii Valcan, complexul rupestru de la Corbii de Piatra, orasul Campulung, sihastria Lespezi de langa Comarnic si orasul Braila (Pentru amanunte, a se vedea Almanahul Parapsihologic din anul 1996, editura Miracol).

De remarcat ca aceasta textura conica, ceva mai concreta însa, functioneaza si în ziua de astazi sub forma unei statii puternice de radiolocatie care controleaza tot ce misca aproximativ pe acelasi areal, adica pana la Gibraltar, statie amplasata pe insula.

Incarcatura energetico-informationala a insulei se mai manifesta si în zilele noastre si probabil aceasta s-a întamplat de-a lungul istoriei chiar si în lipsa activizarii templului lui Apollo. Este vorba de unele fenomene exotice cum sunt numite în parapsihologie. O cazuistica de naufragii ciudate si disparitii fara urme a permis localizarea unui triunghi format din insula, punctul Cardon din fundul Baii Musura si insula Sahalinul Mare, triunghiul avand circa 1300 Km2.

In prima faza a naufragiului marea începe brusc sa clocoteasca si din valurile devenite albe la culoare se degaja o ceata care ameteste navigatorii. Aparitia acestei neguri este specifica ca element declansator al unor dezastre. Ea s-a mai manifestat si într-un anumit punct de la intrarea în Sinaia pe soseaua Ploiesti-Brasov. Acolo unii soferi auto sunt dezorientati, nemaifiind siguri de limitele soselei dar manifestand si o alterare a constiintei. Vehiculele ajung într-o rapa.

In triunghiul Bermudelor al Marii Negre generat de insula Serpilor fenomenul, care duce la naufragiu în cele mai multe cazuri, începe brusc, fara existenta unor semnale de avertizare si se termina în acelasi mod brusc, în intervalul creat s-a mai observat ca generatorii vaselor nu-si întrerup activitatea dar energia electrica produsa nu ajunge la consumator fiind preluata de o forta nevazuta. S-au înregistrat situatii în care nu s-a ajuns la naufragiu dar vasul a fost cuprins de o trepidatie majora care poate dura cateva minute timp în care instrumentele de bord sunt date peste cap. (Pentru alte amanunte a se vedea ziarul Gorjeanul din Tg. Jiu, 9 septembrie 2006).

Este interesant de mentionat ca asemenea fenomene au fost semnalate si în antichitate. Astfel istoricul atenian Flavius Filostratus arata ca expeditia amazoanelor pe insula nu a reusit din cauza unor vibratii aparute brusc, pe care caii lor nu le-au putut suporta, în acelasi timp o furtuna iscata din senin le-a scufundat o parte din vasele cu care venisera. Filostrat mai informeaza ca aceste vibratii insuportabile (probabil emisii de ultrasunete) se manifestau în special pe înserat si noaptea.

La vibratiile misterioase se refera si consemnarile ramase de la istoricii antici, respectiv de la Pliniu, din care rezulta ca marile pasari albe larii, care populau insula, desi stropeau templul din zbor cu apa de pe aripile lor nu puteau efectiv sa treaca pe deasupra sanctuarului lui Achille, care fusese îngropat în insula mai precis in centrul templului lui Apollo.

Un alt fenomen exotic înregistrat în triunghiul mentionat care se sprijina cu unul din varfurile sale pe insula Serpilor face parte din ceea ce literatura de specialitate denumeste „aparitii”. O asemenea aparitie clasificata ca „tehnologica” s-a înregistrat în luna iulie 1912 si a fost consemnata în ziarul Dimineata.

Atunci fregata „Cozia” aflata la 90 de mile de tarm naviga în plina zi. Deodata întreg personalul navigant a vazut imaginea unui vas bulgaresc bine cunoscut numit „Tarul Boris”. Viziunea a durat 30’. Prin telegrafie s-a stabilit ca vasul respectiv se afla însa pur si simplu, în fata portului Varna. Asemenea aparitii exotice au fost consemnate si în antichitate. Acostarea insulei, desi se facea numai pe o zona bine delimitata, era dificila din cauza stancilor si a furtunilor care „montau” marea mare parte din timp. In unele situatii cand un vas era în pericol se consemneaza ca pe mal ca reper sau pe catarg ca si carmaci aparea imaginea clara dar eterica a lui Achille. Vasul era salvat caci era bine dirijat.

Cazuistica aratata, legata de vase, poate permite acordarea triunghiului generat de insula Serpilor a numelui de triunghiul Bermudelor al Marii Negre. Disparitii de avioane în triunghi nu au fost consemnate sau nu au fost publicate.
Mai important în aceasta cazuistica este faptul ca Mircea Eliade în nuvela „Strada Mantuleasa” introduce un episod în care pilotul Darvari dispare efectiv cu avion cu tot tocmai în acest triunghi. Probabil ca episodul este o fictiune dar faptul ca în august 1930 autorul a inventat acest gen inedit pe atunci de disparitie denota ca marea lui intuitie a localizat corect zona misterioasa.

Se poate concluziona ca în timp, cel putin din sec. VI î.H. a existat si probabil mai exista fenomene înca mai putin întelese într-o zona din Marea Neagra grefata pe insula Serpilor, fenomene care merita a fi cercetate cu pasiune în interesul nostru al romanilor si al tuturor în general.

DAN CORNELIU BRANEANU

Poarta catre Iad din Uzbekistan

Localnicii au numit-o poarta Poarta catre Iad si, la o prima vedere, imensul crater aprins din Uzbekistan, din apropierea orasului Darvaz, are toate atributele pentru a fi asemanat cu mitologica poarta catre lumea subpamanteana. Nimeni nu stie unde duce si, de 35 de ani, craterul nu a putut fi explorat niciodata. In schimb, numarul turistilor care se inghesuie sa admire minunea creste de la an la an.

Totul a inceput in urma cu 35 de ani, atunci cand o echipa de geologi sovietici, forand in cautarea zacamintelor de gaze naturale, a descoperit intamplator o uriasa caverna subterana. Atunci, toate echipamentele de forare a fost inghitite de prabusirea terenului iar din pamant s-au ridicat cantitati uriase de gaz.

Civilizatia de sub Marea Neagra


Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pana acum. Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau demonstrate in final de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage capul in nisip, facandu-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai vasnici contestatari ai ipotezelor emise. In urma cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o echipa condusa de Ballard a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive.
Mai exact, era vorba despre o stânca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul a reusit sa filmeze si niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de pNicucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. In perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil in urma vreunui cutremur - fâsia de pamânt care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l in ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic.
Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii.
Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Marii Negre, cateva specii de scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime cuprinsa intre 7.500 – 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, cativa membri ai echipei lui Ballard sustin ca acesta este convins ca actuala Mare nu a existat in urma cu 10 – 15.000 de ani, aici traind o civilizatie prospera, careia ii apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie si mai incurcat, s-a pronuntat cuvintul Atlantida.
Harta intocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se intrevada ca pe vremuri, fundul marii era, in fapt, “ un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin”, dupa spune insusi coordonatorul lucrarilor.
Potopul a inceput in Romania
Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa. Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si a plecat care incotro. Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamant, fiii lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e faptul ca legendele românesti vorbesc, la randul lor, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste ‘povesti’, cum le spun majoritatea românilor.
Si totusi, atunci cand aceste “povesti” sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului
Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat in inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri.
A fost unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, in apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a inregistrat niste constructii ciclopice stranii, piramide si catadele ce par de neinchipuit pentru zilele noastre.
“In cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere, descoperiri de care românii nici macar nu au auzit”. Robinson face mai mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce care acoperea România in urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind egalitatea intre cele doua evenimente.
“Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a Pamantului”.
Padurea ingropata
La mijlocul anilor `80, autoritatile centrale de la Bucuresti au decis, cu o simpla semnatura, sa stearga sate intregi de pe harta României, sa stramute populatia, sa distruga vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Si totul in numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a maretului canal Dunare – Bucuresti.. Atunci, in mai putin de o saptamana, cateva localitati au disparut definitiv din peisajul administrativ românesc. Nu au fost iertati nici macar mortii.
“Cu buldozerele si excavatoarele i-au dezgropat, domnule. I-au incarcat in camioane, ca erau morti de zeci de ani sau de o saptamana, pe toti i-au urcat in camioane si nu i-am mai vazut de atunci. L-au luat pe tatica si pe aia batrini, nu si-ar gasi niciodata odihna”, spune cu obida Nicusor Tudor, un batrin de 74 de ani din Mihailesti, care inca se mai tine bine, ca toti cei de prin partea locului. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5 – 6 metri in adancime, cupele excavatoarelor au inceput sa se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat in afara inginerilor care coordonau lucrarile. Acestia au inteles ca acolo, la adancime, este ceva. Si au chemat arheologii. Nu mica a fost surpriza tuturor cand, continuin cu atentie sapaturile, au constatat ca la o adancime 15 – 25 de metri, se gasea nici mai mult, nici mai putin, decat o... padure preistorica. Mai mult, nisipul care le acoperise conservase atat de bine lemnul copacilor, incat acestia, eliberati de sub pamant, pareau inca in viata si se puteau deosebi soiurile.
Marea inundatie glaciara
Specialistii adusi de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime cuprinsa intre 10.000 – 12.000 de ani. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche.. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune.
Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12 milenii. Ceea ce insemna ca padurea in sine era mult mai veche. Putini au fost cei care si-au pus atunci intrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste cateva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamant care o unea cu Marea Neagra.
Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pana peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune. Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, in urma cu 10 – 12 milenii... Probabil ca dintre cei care catesc aceste randuri sunt multi care au vazut pe viu o inundatie. Si atunci au remarcat si cantitatea de nisip si mil care ramane dupa ce se retrag apele. Sa fie de vreo 20 – 30 de centimetri cel mult. Asta in conditiile in care apa ajunge sau chiar depaseste doi metri. Si atunci nu pot sa nu-mi pun o intrebare: oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca nisipul ramas in urma ei sa aiba o adancime de 15 – 20 de metri.. Calculati singuri si veti ajunge la o adancime a apei cuprinsa intre 100 – 150 de metri. Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie?
Tsunami pe Arges?
Descoperirea padurii preistorice sub pamanturile Argesului, i-au determinat pe specialisti sa efectueze cercetari si in alte zone apropiate. Rezultatele au fost fantastice: padurea se intindea pe o suprafata mare, intre localitatile Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. In plus, prospectiunile arata ca se intinde mult in sud, aria terminindu-se, probabil, undeva pe teritoriul Bulgariei. In toate locatiile, rezultatul cercetarilor a aratat un singur lucru: apele au acoperit zonele intr-o perioada extrem de scurta de timp, pe care arheologii au estimat-o la doar cateva saptamani.
“Ori asa ceva, nu se putea intampla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul in care Terra nu a fost lovita de vreu meteorit. Ori din ce stim noi, in perioada de acum 10.000 – 12.000 de ani, nici un meteorit nu a lovit Pamantul”, afirma Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. Domnia sa insa, are o terorie foarte interesanta, desprinsa parca din filmele SF. Ipoteza sa pleaca de la basoreliefurile si scrierile foarte vechi in care nici un popor din antichitate nu mentioneaza Luna, celebrul astru al noptii. Ori, daca Luna ar fi fost atunci in apropierea Pamantului, este imposibil ca acest lucru sa nu fi fost remarcat de cei vechi, buni astrologi, care urmareau mersul astrelor pe cer si influenta lor asupra vietii oamenilor. Si atunci, inseamna ca Luna nu a fost dintotdeauna satelitul natural al Pamantului.
“Mai mult ca sigur ca, in momentul in care Terra a primit Luna, Pamantul intreg a cunoscut activitatea dezastruoasa a marilor valuri. De exemplu, urmele lasate in Hawai atesta ca pe acolo au fost valuri ucigase – cum le spunem noi – sau tsunami, cum le numesc japonezii, inalte de cateva sute de metri. E posibil ca pe Arges sa avem de-a face tot cu un val imens, nu cu o inundatie catastrofala”.
In sprijinul teoriei sale, domnul Niculescu aduce lipsa aproape completa a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se intinde padurea preistorica. “Lipsa aceasta ne arata clar ca zona nu a fost una marina, permanenta, ci a fost inundata pur si simplu intamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat foarte bine copacii”.
Bizara fortificatie de lemn
Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor veniti la fata locului. Intr-una din zile, sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn, alcatuita sub forma unei mici fortificatii.
Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau de animale, in conditiile in care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura.
“Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn, este iarasi o intrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mancate de animalele marine. Dar la fel de posibil este ca locuitorii sa fi aflat din timp despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe inaltimile muntilor. Si atunci, daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura zona Agesului?”
Referitor la cetatea descoperita, locuitorii sunt convinsi ca nu a fost vorba de o fortificatie in sine, ci despre casa lui... Noe. Numai asa poate fi explicata lipsa pietrelor din fortificatie, prin aceea ca era vorba doar de o casa de locuit, fortificata impotriva actiunilor unor animale. Unii oameni de stiinta sustin ca in perioadele de mari transformari continentale, animalele – si mai tarziu oamenii – paraseau unele zone periculoase pentru altele mai ferite de primejdii. Asa s-a intamplat, probabil, si cu fortificatia de lemn, locuitorii acesteia migrand, pur si simplu catre o zona mai sigura. Pornind de la padurea antica descoperita pe linia Argesului, ulterior s-au facut sapaturi in partea opusa, pe Valea Prutului.
Si... surpriza. au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datind din aceeasi perioada de timp, respectiv sfirsitul paleoliticului si inceputul neoliticului. Doar paduri nu au fost gasite de data asta, dar probabil ca zona nu era una impadurita, ci una de cimpie.
“In acel moment am fost pusi in fata unei intrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature intreg cuprinsul tarii si sa aiba o inaltime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toata Europa? A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?”
Copacii milenari
Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiurile vechi de mii de ani si sa le arda in sobe. Pe ei nu-i impresioneaza faptul ca distrug acele vestigii arheologice aproape unice in lume. Lor le e frig si nu au cu ce se incalzi. Le e foame si trebuie sa gateasca inca pe plite, pastrate si acestea din batrini, dar niste batrini mai apropiati de zilele noastre. Si distrug copaci care au cativa metri grosime, asa cum probabil nu vor mai creste niciodata pe aceste meleaguri. Florea Dumitru, imi spune:
“Domnule, noi suntem unicat in lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem vreun copac. Noi mergem sa dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai Bunul Dumnezeu stie cum au ajuns pomii astia sub nisip. Cei mai batrini spun ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe.” Deocamdata nici o ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul copacilor milenari descreste de la o zi la alta... Trebuie oare sa condamnam localnicii pentru ca incearca sa supravietuiasca distrugand urmele trecutului? La urma urmelor, nu asa au facut dintotdeauna oamenii? Fiecare civilizatie noua a distrus-o pe cea veche. Si se pare ca nu din rautate, ci din simpla dorinta de a supravietui.


https://www.nationalgeographic.com/blacksea/ax/frame.html

Misterul Triunghiului Bermudelor a fost "rezolvat"

Zeci de vase si avioane se spune ca au disparut misterios, fara nicio urma, de-a lungul anilor, intr-o vasta zona geografica de forma triunghiulara, situata in Oceanul Atlantic, ale carei puncte imaginare sunt situate in Bermuda, Florida si Puerto Rico.



Recent insa, examinarea amanuntita a jurnalistului BBC Tom Mangold a furnizat explicatii plauzibile pentru disparitia a doua avioane comerciale britanice in zona, soldate cu pierderea a 51 de pasageri si a echipajelor.

Unul dintre avione a suferit o problema tehnica ce s-a dovedit a fi fatala, ca urmare a unui mecanism de inginerie efectutat defectuos, in timp ce al doilea este foarte probabil sa fi ramas fara combustibil, este de parere ziaristul.

Cu 60 de ani in urma, zborurile comerciale de la Londra in Bermude se aflau la inceputuri si, ca atare, erau primejdioase. O oprire de realimentare era necesara in Azore, inaintea zborului de 3200 kilometri spre Bermude, care la acea vreme reprezenta cel mai lung zbor comercial fara escala din lume.

Avioanele operau la limita capacitatilor. Astazi, avioanele care ajung in mica insula din Atlantic au suficient combustibil de rezerva incat sa vireze spre Coaste de Est a SUA, aflata la 1200 kilometri distanta, in caz de urgenta.

In plus, avioanele din secolul trecut erau mult mai putin de incredere decat cele de astazi. British South American Airways (BSAA), care opera acea ruta, avea un record in privinta problemelor de siguranta.

In trei ani, compania a avut 11 accidente serioase si a pierdut cinci avioane, cu 73 pasageri si 22 membri ai echipajului ucisi.

Incidentul care a alimentat initial nebunia misterului din Triunghiul Bermudelor a fost cel din 30 ianuarie 1948, atunci cand avionul BSAA Avro Tudor IV a disparut de pe radare fara urma. 25 de pasageri si un echipaj format din sase oameni se aflau la bordul lui Star Tiger.

Nu au fost gasite niciodata bucati de epava sau cadavre.

S-a considerat multa vreme ca este vorba de un mister total, insa astazi un numar de indicii care acuza diferite probleme de functionare ale aparatului de zbor au iesit la iveala.

Se pare ca Star Tiger a infruntat numeroase dificultati inainte sa ajunga in Azore. Radiatorul avionului avea probleme notorii si, probabil, a cedat in timpul zborului. De asemenea, se pare ca si una dintre busole dadea indicatii eronate.

Probabil ca, pentru a mentine temperatura ridicata a avionului, pilotul a decis sa zboare pe toata durata rutei transatlantice la altitudine mica, de 600 metri, arzand combustibilul cu o rata foarte ridicata.

La aceasta inaltime, avionului ii ramane foarte putina altitudine pentru manevre si de aceea, in cazul unei urgente serioase, toata altitudinea ar fi putut fi pierduta si avionul s-ar fi putut prabusi in mare in numai cateva secunde. S-a constatat mai tarziu ca Avro Tudor IV era un avion cu siguranta minima, motiv pentru care a fost retras din circulatie.

Investigand aceste cazuri si multe altele, jurnalistul BBC Tom Mangold a ajuns la concluzia ca, desi Triunghiul Bermudelor este un loc bizar prin incidenta mare de probleme si disparitii ale vaselor si avioanelor aflate in regiune, multe dintre cazuri pot fi explicate rational si putine sunt cu adevarat misterioase.

Sursa: BBC

daniel a scris:Se pare ca vinovate pentru disparitiile navelor si aeronavelor din zona Triunghiului Bermudelor sunt acumularile de gaz metan, arata doi cercetatori de la universitatea Monash din Melbourne, informeaza SalemNews.



Pana acum, s-a speculat ca disparitiile sunt cauzate de extraterestrii, anomalii spatio-temporale, vestigii ale Atlantidei scufundate sau de fenomene meteo bizare.

Profesorul Joseph Monaghan si studentul sau, David May, au publicat studiile lor in revista "American Journal of Physics", incercand sa arate ca de la fundul oceanului se ridica bule mari de gaz metan.

Gazul metan, in mod normal inghetat la mare presiune, in roca submarina, poate fi dislocat si se poate transforma in bule gazoase care se extind pe masura ce urca la suprafata.

Gazul metan ajunge in atmosfera, iar orice nava prinsa intr-o astfel de bula si-ar putea pierde capacitatea de a pluti si s-ar putea scufunda, sustin cei doi.

In plus, daca bulele de gaz metan sunt destul de mari si de dense, pot chiar sa loveasca aeronavele care zboara in zona: acestea isi pot pierde motoarele, sau pot aprinde gazul metan din jurul lor, prabusindu-se.

Zonele in care au avut loc disparitii misterioase au fost identificate de cercetatorul Ivan T. Sanderson in anii '60, ca fiind zone din Marea Japoniei, Marea Nordului si Triunghiul Bermudelor.

Masuratorile facute de oceanografi au aratat ca in zona exista cantitati semnificative de metan, in aceleasi locuri unde au existat eruptii.

Misterul constructiei piramidelor, dezlegat

Oamenii de stiinta au incercat permanent, insa fara succes, sa descopere marele secret al piramidelor - modul lor de constructie.



Un arhitect de la Universitatea Norvegiana de Stiinte si Tehnologie spune ca detine raspunsul acestei enigme, informeaza Science Daily .

Cercetatorii au fost atat de impresionati de dimensiunile blocurilor de piatra, incat au neglijat 2 aspecte esentiale. De unde stiau egiptenii pozitia precisa in care trebuia asezat fiecare piatra si cum a reusit arhitectul sef sa comunice atat de exact detaliile constructie fortei de munca alcatuita din 10.000 de oameni.

In jurul acestor intrebari si-a dezvoltat teoria asupra Piramidei din Giza Ole J. Bryn, arhitectul profesor la universitatea europeana.

Marea piramida este alcatuita din 2.3 milioane de blocuri de calcar si cantareste in total 7 milioane de tone. Are 146.6 metri inaltime si detine recordul celei mai inalte constructii antice.

Cercetatorul norvegian este de parere ca egiptenii au inventat proiectia arhitecturala moderna, separand caroiajul sistemului de masurare de constructia in sine si inducand o toleranta, procedeu utilizat astazi in arhitectura.

In urma analizarii celor mai vechi piramide egiptene s-a descoperit un sistem precis care i-a ajutat pe constructori sa inalte punctul maxim, varful piramidei, cu cea mai mare acuratete.

Atat timp cat arhitectul antic cunostea dimensiunile finale, putea proiecta piramida in maniera moderna a constructiilor, insa cu mijloacele primitive de acum 4.000 de ani.

Drumul pe care trebuie mers pentru intelegerea piramidelor este trasat de proiectia cladirii si nu de constructia propriu-zisa, concluzioneaza Bryn.

Daca principiul propus se adevereste, arheologii vor putea intocmi o "harta" care va demonstra ca piramidele nu sunt decat niste "aglomerari de pietre", ci niste constructii executate cu o precizie uimitoare.

Misterul lui Tutankhamon

Platoul muntos Belintash - locul din Balcani cu puteri miraculoase



Platoul Belintash este locul unei vechi asezari pagane situate la poalele Muntelui Negru, in apropiere de orasul bulgaresc Asenovgrad. In acest loc, tribul Bessie isi efectua ritualurile vrajitoresti.

Belintash este unul dintre cele mai misterioase si cele mai vechi locuri megalitice din lume. Se spune ca platoul de piatra este un loc magic, asociat cu multe mituri. Cate nu s-au spus despre acest taram: statie de aterizare pentru OZN-uri, vechi observator, sanctuar pagan.

Realitatea este ca pe paltoul stancos, detectoarele de metale innebunesc, mai ceva ca in Triunghiul Bermudelor. Stravechii locuitori ai acestui taram credeau ca o baie in lacurile naturale formate in urma ploilor era de ajuns pentru a capata puteri neobisnuite si capacitati magice. Acest ritual era efectuat neaparat in zilele cand aceste lacuri mici reflectau lumina Soarelui si a Lunii. Oamenii credeau ca in acest fel se conectau la Univers.

Vechii traci, in schimb, credeau ca aici era locul unde zeul Sabazios a coborat pe Pamant. Tocmai de aceea, in acest loc, pentru foarte multi ani, a fost asezat cel mai mare sanctuar inchinat zeului trac.

O alta legenda povesteste ca in acest loc a acostat Arca lui Noe. Apele potopului ajunsesera pana la acest nivel, iar Arca s-a lovit de stanci.

Adeptii curentului SF incearca, in schimb, sa acrediteze ideea ca locul a fost un punct de reper pentru navele extraterestre care aterizau pe Pamant. In timpul conferintei ufologilor din 2001, multi specialisti din domeniu au indicat Belintash drept o statie intergalactica.

In anii '90, acest loc a fost vizitat de multi parapsihologi din Bulgaria si din strainatate, pentru ca trupurile lor sa fie reincaracate cu energie cosmica.

Potrivit specialistilor, toata suprafata care inconjoara platoul muntos nu este altceva decat un mare aerodrom de aterizare pentru OZN-uri. Multi cred ca aici au aterizat si inca mai aterizeaza aceste farfurii zburatoare neidentificate.

In zona, adesea, sunt observate fenomene neobisnuite. Baba Vanga, celebrul profet bulgar, a vorbit despre campurile de energie uriasa din aceste locuri. Ea a explicat ca pe aceste meleaguri ar trebui sa moara 8 persoane inainte ca secretul sa fie dezvaluit. Locul mai este numit Stonehenge al Bulgariei.