Bine ai venit,
Vizitator
|
|
Mihai Eminescu îşi dojenea românii contemporani, întrebându-i:
„Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a ţărânei, ci iubirea trecutului?” Încep acest subiect în care am folosit citate din lucrarea Aurorei Peţan despre istoria dacilor, printr-o descriere a poporului ce locuia pe meleagurile actualei Românii, o descriere din "Dacia secretă", unde etnograful român Adrian Bucurescu consideră că numele tracilor vine de la „traeki” („bun, frumos, plăcut”) și de la „thrakios” („cutezător”). De asemenea, în "Marile Enigme", Eugen Delcea crede că numele vine de la Trakia, în care „t” este tatăl, „ra” este zeul egiptean Ra, iar „kia” este Geea a grecilor. Indiferent de natura numelui lor, cert este că tracii ocupau cea mai mare parte a suprafeței Pământului. Deși împărțiți în multe triburi cu denumiri proprii, lucru confirmat și de Herodot prin „tracii au mai multe nume, după regiuni”, toți se numeau traci, mai puțin cei din teritoriul dintre Marea Neagră, Munții Balcani, Tisa și Nistru, în mare zona României de astăzi. Tracii de pe aceste meleaguri au fost numiți daci sau geți. Acum mai bine de două milenii, istoricul și geograful grec Strabon scria în "Geografia Daciei" că „dacii au aceeași limbă cu geții” și că „elenii i-au socotit pe geți de neam tracic”, iar Herodot i-a numit pe geți „cei mai viteji și cei mai neînfricați dintre traci”. Dar documentele, dovezile, scrierile dispar, încetul cu încetul, cu cât depăşim Dacia Romană şi ne îndepărtăm în istoria mai apropiată... Este oare o simplă coincidenţă, o întâmplare că au dispărut aproape mai toate scrierile despre daci? Ce neştiut blestem bântuie memoria acestor enigmatici şi bravi strămoşi ai noştri şi ce magie poate rupe acest blestem? Este tot o întâmplare faptul că specialiştii au decretat drept "falsuri" nişte documente pe care nu le-au cercetat niciodată, refuzând să creadă că dacii şi-ar fi putut scrie propria istorie pe plăci de aur sau de plumb, precum cele de la Sinaia? Al cui somn este deranjat de aceşti inţelepţi şi curajoşi daci, care nu fac decât să-şi ceară dreptul la istorie? Este oare tot o întâmplare soarta emblematică a lui Papadopol-Calimah? Căci el a fost singurul care s-a ocupat vreodata de dramatica poveste a disparitiei manuscriselor despre daci. Dar el a fost in totalitate ignorat! Despre daci se vorbeşte în mediile academice puţin: ei sunt catalogaţi drept „barbarii” Europei, atât de proslăviţi în anii comunismului, atunci când autohtonismul şi naţionalismul era ideologizat. Şi nu deranja pe nimeni! Ba cumva erai mândru că vorbeşti de străbunii tăi, aceeaşi cu ai grecilor şi ai romanilor. Acum e uşor schimbat, a nu vorbi despre daci reprezintă un absurd şi inutil semn de dizidenţă, de manifestare anti-comunistă şi de simpatie pro-europeană: dacă vrem în Europa, e de preferat să vorbim mai mult de Roma, decât de Sarmizegetusa; dacă vrem cu Occidentul dorit de toţi, trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Nimic mai gresit! Nu putem fi universali decât prin ceea ce avem particular. Suntem români tocmai pentru că strămoşii noştri au fost daci: dacă ar fi fost celţi, noi am fi fost, probabil, francezi, iar dacă ar fi fost iberi, astăzi am fi fost spanioli. A neglija, a ignora sau a contesta importanţa componentei dacice a istoriei noastre înseamnă a nega propriul nostru specific românesc. Aşa că mă întreb, pe final, dacă după ultimele după frământări sociale, ce fac apel masiv la unitate şi identitate, vom avea parte şi de o "renaştere" a spiritului străbun sau ne vom neglija trecutul ... în continuare, aşa cum am făcut-o până acum?! O zi faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Ultima editare: by pokuletz78.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: daniel
|
LUPtatorii daci si cum puteti trezi Lupul din voi
De ce au ales dacii ca si steag/simbol lupul? De ce Marele Lup Alb este considerat aparatorul poporului dac si al urmasilor lui? Pentru a fixa faptul ca luptator are la baza cuvantul “lup” si asocierea cu anumite caracteristici ale acestuia, voi folosi forma grafica LUPtatori. Mai exista si alte denumiri pentru lup: vlah/vloh, care la germanici va deveni wolf. Iar Valahia inseamna, de fapt, tara lupilor! Razboinicii daci mai erau numiti si “lupi”. Iubitori de natura si fini observatori ai ei, dacii remarcasera forta, intelepciunea si devotamentul acestor animale. Dar observasera in special spiritul lui de sacrificiu si vointa de neinfrant! Se stie ca un lup care isi prinde un picior in capcana este in stare sa-si roada singur piciorul prins, sa si-l amputeze, doar pentru a fi din nou liber! In antrenamentele pe care le faceau, tinerii LUPtatori erau caliti si fizic, dar si psihic, ei stiind ca moartea e doar o trecere catre alta viata/dimensiune. Asa se face ca se luptau cu o daruire si un entuziasm nemaivazute la alte popoare, iar atunci cand mureau o faceau cu zambetul pe buze, spre admiratia, groaza si mirarea inamicilor lor, care nu puteau sa-si explice aceasta atitudine! Dar dacii mai aveau un mare secret! Preotii lor ii invatau sa intre intr-o stare de exaltare, un fel de transa, care le amplifica enorm energia si le stimula secretia de adrenalina, transformandu-i in LUPtatori! Ca sa va imaginati o astfel de stare, pot exemplifica folosindu-ma de un caz real: o mama vede cum fiul ei este aproape zdrobit de masina pe care o repara, atunci cand aceasta cade de pe cric. Disperata, alearga afara si reuseste sa ridice de o aripa masina in greutate de peste 1000 de kg, pana la venirea echipajului de la urgenta, adica aproape 5 minute. In mod normal, niciodata n-ar fi putut face un astfel de lucru, dar idea de a-si salva fiul i-a declansat un val de adrenalina si a primit o putere colosala! In momente limita, corpul uman poate fi capabil de performante de neimaginat! Ganditi-va cum ar fi sa accesam aceasta forta uriasa cand avem o competitie sportiva, un examen, o incercare importanta! Dacii ajunsesera la acest nivel! Intrati in starea de LUPI, faceau ravagii in randul dusmanilor! Si femeile dace stapaneau aceasta tehnica, ramanand in istorie sub denumirea de amazoane! Se poate ajunge la un asemenea control al corpului si al mintii atunci cand suntem foarte motivati, sau cand, in transa fiind, se induce o sugestie de genul “toata energia universului aici si acum”, asociata cu declansarea starii de LUPtator la receptarea unor imagini/sunete cu rol de declansator, de exemplu zgomotul pistolului de start. Iar atunci, nimic nu o sa va mai stea in cale! Avem niste stramosi cum nimeni din lume n-a avut! Auziti strigatul lupului? Treziti lupii din voi! Stiu ca sunt acolo, in adancul sufletului! Si mai stiu ca voi puteti! O zi minunata! |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78
|
Originile Dacilor si Romanilor
Dacii - Adevaruri tulburatoare |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78
|
Cred ca este o prejudecata a crede ca nu e bine sa vorbim despre Decebal, Dacia si trecutul nostru.
Mai de graba noi romanii suntem "pragmatici", ne place sa vorbim despre ce ar vrea altii sa auda . Oare celelalte popoare,de pilda danezii, suedezii, sarbii, portughezii etc,etc le este rusine sa vorbeasca despre istoria popoarelor lor ? N-am prea crede . Noi nu stim . De aceia spun, poate este doar o prejudecata a crede ca nu e bine sa ne iubim trecutul, ca nu mai conteaza ... Din potriva, avem un trecut glorios si onorant . Cand viitorul pare sumbru si cenusiu, parca atunci avem tentinta de a nega trecutul, al uratii de parca asa rezolvam ceva. Eu, noi suntem mandrii de trecutul nostru ! Va dam un argument . Suprafata Romaniei este de marime medie, a 7-a in Europa. Oare asta nu este o dovada a meritului nostru ,al romanilor ?! Noi credem ca da, si iata vecinii ne vor teritoriul si le este sila de limba romana ? Suntem invidiati. Am avea multe de facut in tarisoara noastra . |
|
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra ! Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78
|
ioanahope a scris:
Cred ca este o prejudecata a crede ca nu e bine sa vorbim despre Decebal, Dacia si trecutul nostru. Mai de graba noi romanii suntem "pragmatici", ne place sa vorbim despre ce ar vrea altii sa auda. Oare celelalte popoare,de pilda danezii, suedezii, sarbii, portughezii etc,etc le este rusine sa vorbeasca despre istoria popoarelor lor ? Bineînţeles că e stupid...N-am prea crede. Noi nu stim. De aceia spun, poate este doar o prejudecata a crede ca nu e bine sa ne iubim trecutul, ca nu mai conteaza ... Din potriva, avem un trecut glorios si onorant. (...) Copilul trebuie să îşi cinstească părinţii! Asta este prima regulă de bază a societăţii! Cea mai mare jignire adusă strămoşilor este să îi "pierzi" în trecut! Mâine ai un viitor şi azi eşti prezent datorită trecutului de ieri! O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan
|
UNDE ZAC DACII NOŞTRI?!
6 SUBIECTE INTERESANTE PENTRU MINISTERELE/INSTITUŞIILE ABILITATE 1. Documente pierdute sau înstrăinate intenţionat – Subiecte îngropate, istorie călcată în picioare se află sub Grădiştea - în Platoul Luncanilor, unde zace practic un alt oraş de mărimea Bucureştiului! Oraş descoperit pe vremea lui Ceauşescu, unde s-au început cercetările, au fost demarcate săpături, obiectivul a fost sub atenţia istoricilor şi specialiştilor militari. Cum însă serviciile secrete ale Ruşilor erau direct interesate, informaţiile au ajuns şi unde nu trebuia. Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost însă stopat, căci copii ale dosarului cu hârtile siturilor au ajuns la ruşi, apoi, mai recent, la căutători de comori şi aşa au fost înstrăinate celebrele brăţări dacice despre care unii spun că ar avea proprietăţi radionice. Lumea cu adevărat cultă este interesată de caz, BBC vine cu aparatură de ultim moment şi scanează toată zona, pretinzând că vor să facă un film despre DACI. Ce film au făcut, e mai puţin important, important fiind faptul că nu au dorit să pună la dispoziţia statului roman rezultatul cercetărilor spunând că o vor face după ce vor realize filmul. Ce date au fost descoperite de britanici sub Sarmisegetuza? Dacă nu a efectuat statul român o astfel de cercetare, neavând mijloacele necesare, de ce nu s-a stipulat în contract rezultatele acesteia?! De ce li s-a permis să scaneze teritoriul românesc şi să plece cu datele investigaţiei? 2. Proiectele de interes naţional - În august 2012, în timp ce se lucra la autostrada Sibiu-Nădlac este descoperit un alt oraş subteran, aparţinând culturii Turdaş, oraş care se întindea pe o suprafaţă de 100 de hectare datând din 4500-5000 Î.Hr. Odată cu acest oraş a fost descoperită şi o piatră care conţinea o scriere asemănătoare celei de la Tărtăria, dar mai veche decât aceasta. În mod normal odată cu descoperirea acestor situri ar fi trebuit sistată automat lucrarea la această autostradă şi declanşată cercetarea arheoligică, declararea zonei ca zonă de interes naţional, inclusă în patrimonial naţional, luate măsuri de pază şi securizare a zonei, sau dacă lipsa fondurilor nu permitea, conservarea şi paza zonei. Apoi era normal să se studieze varianta întreruperii sau anulării construcţiei şoselei în zona respectivă, făcute cercetări suplimentare scanaraea zonei, aşa cum au făcut englezii la Sarmisegetuza şi crearea unui şantier arheologic pentru a proteja descoperirea. Dar domnul ministru Şova declară că din toate autostrăzile pe care România le are în plan, cea mai urgentă este Sibiu - Nădlac, fiind prioritatea numarul 1. Pentru această porţiune de autostradă, sau mai bine zis Sibiu – Orăştie se alocă în regim prioritar suma de 700 milioane lei (sic!?). De ce această urgenţă? De ce această porţiune de autostradă din toată România, cine are interes să bage sub asfalt această descoperire arheologică unică? Ce interese serveşte domnul Şova şi regimul pe care îl reprezintă, cine doreşte îngroparea istoriei românilor? 3. Lipsă de profesioalism - În septembrie 2012, în localitatea Hândrești, comuna Oteleni, profesorul Mihai Vasilencu face o descoperire pe care media se grăbește să o califice descoperirea anului. Între piesele descoperite se găseau și unele care aveau gravate unele semne ce au fost imediat etichetate ca asemănătoare cu scrierea tăbliţelor de la Tărtăria. Este imatur, nu prematur, să se facă astfel de aprecieri, mai ales la câteva zile de la descoperire. Mai este mult drum de parcurs până vom afla ce epocă reprezintă piesele descoperite, dar nimic nu este exclus. Să sperăm doar că specialiștii nu vor proceda cum s-a procedat cu tăbliţele de la Sinaia, cuiele dacice sau cu cine știe câte alte artefacte. Dincolo de toate acestea trebuie menţionat că la începutul anului 2012, Vasilencu a mai făcut o descoperire de senzaţie. Atunci, găsirea unei serii de vestigii, vechi de peste 5.000 de ani, arată că în zona Hândreşti – Oţeleni există dovezi ale civilizaţiei umane ce ajung până în Epoca Bronzului (4.500 – 5000 de ani Î.Hr.) 4. Plăcutele din plumb de la Sinaia - sunt nişte piese ce se găseau în subsolul Muzeului Naţional de Antichităţi (actual Institutul de Arheologie) încă de la infiinţarea acestuia, “mai multe sute de astfel de plăci”, după unele surse. Se spune că ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac XIX (1873-după anumite surse) din ordinul regelui Carol I, după originalele de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape fundaţia Castelului Peleş. Despre acestea au stiut o multime de istorici, pornind de la Grigore Tocilescu, Ion Nestor, Vasile Pârvan şi până la Alexandru Suceveanu şi Alexandru Vulpe. Ce s-a intamplat cu tezaurul descoperit nu prea se pomeneşte, probabil regele Carol I avea nevoie de bani şi le-a vandut sau le-a topit. Aşa a si dispărut dovada autenticităţii acestui izvor istoric deosebit. Conform opiniilor doamnei Aurora Peţan, specialist în lingvistică, fost cercetător principal în cadrul Academiei Române, timp de un secol, nimeni nu a scris un rând despre existenţa acestor inscripţii, nimeni nu le-a cercetat. Singura contribuţie o constituie cartea domnului inginer Dan Romalo, apărută în anul 2003 şi reeditată în 2005 la editura Alcor. Dl Romalo este “părintele” acestui subiect: lui i se datorează scoaterea la lumină a pieselor, salvarea, prin fotografiere, a multora dintre plăcile dispărute astăzi, precum şi prima transcriere, analiză şi propunere de decriptare metodică a lor. Doamna Aurora Peţan, care sesizând importanţa acestor artefacte şi mai ales a mesajului pe care îl transmit peste generaţii, şi-a canalizat energia în scopul studierii şi mediatizării lor, atrăgându-şi adversitatea celor care se luptă să ţină adevărul ascuns cât mai adânc şi fiind nevoită în final să demisioneze şi să renunţe la carieră. Totuşi, deşi în ţară subiectul a reuşit să fie deocamdată înăbuşit, a trezit atenţia străinilor, care se interesează de el, inclusiv prin intermediul serviciilor de informaţii. Adrian Bucurescu, autor al cărţii „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, în care a încercat o traducere a acestora, afirmă că: „Tăbliţele de la Sinaia sunt de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi cultura noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii lor cei mai crunţi, Romanii. Importanţa lor constă nu numai în informaţiile istorice deosebit de valoroase ci şi în frumuseţea artistică, de multe ori la treapta de capodopere, literare şi plastice. În momentul de faţă nu există nici un program oficial de studiere sau - cel puţin - de protejare a pieselor, care sunt în continuare, neinventariate şi prost păstrate. Lipsa de interes a oamenilor de ştiinţă, fie ei lingvişti ori istorici, precum şi a instituţiilor în grija cărora ar trebui să se afle studierera acestei arhive, este dublată de entuziasmul unor ”traducători” fantezişti, lipsiţi de o minimă pregătire în domeniu, care discreditează în mod regretabil subiectul. Chiar dacă buna credinţă a acestora nu trebuie pusă la îndoială, rezultatele lor intoxică opinia publică, compromit subiectul şi îi îndepărtează şi mai mult pe specialişti. 5. Insula Şerpilor - Un subiect care a făcut obiectul unor dispute diplomatice aprige între România şi fosta Uniune Sovietică, apoi Ucraina. Trecând peste faptul că a reprezentat un teritoriu românesc luat cu forţa de prietenii de la răsărit, Insula Şerpilor, chiar şi aşa nelocuită cum este are şi alte puncte care o fac foarte dorită. Pe lângă poziţia strategică în Marea Neagră, pe lângă faptul că se află în platforma de exploatare a gazelor şi petrolului din Marea Neagră, mai sunt şi alte interese care ţin de istorie, civilizaţie şi cultură, care face în ultimul timp obiectul interesului direct al şefului SRI. Pe Insula Şerpilor (pe care fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a „dăruit-o” complet nejustificat Ucrainei) se mai găseau încă, în secolul XIX, ruinele unui imens templu antic, despre care N. Densuşianu ne spune că era închinat lui Apollo. În secolul XIX, acest templu a fost practic „demontat” şi transportat la Moscova, unde a dispărut cu desăvârşire. Se vorbeşte că şi acolo s-ar fi aflat un centru energetic al culturii trace. 6. Bucegii, ultima redută - cel mai important subiect este cel legat de munţii Bucegi. Lumea îşi mai aminteşte celebrul caz al elicopterului israelian prăbuşit în Bucegi, undeva în zona numită Colţii Ţapului. În articolul “Până unde merge „amabilitatea” guvernelor?” se explorează puţin implicaţiile sau îmbârligăturile subiectului Bucegi, despre interesul israelienilor pentru munţii Bucegi, Varful Omu, Babele şi zona cunoscută din antichitate drept “centrul sacru“ al lui Zalmoxis. Ei, israelienii, da, sunt interesaţi! Noi, bineînţeles că nu... O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Mai este putin si marii guvernanti vor sa scoata istoria din programa scolara.
Enervant este un fapt aproape de necorectat. Inainte... eram mandrii de Marele Prieten Sovetic. Acum daca nu suntem pro-europeni si cosmopoliti suntem prosti si inapoiati. Suntem nascuti sa le cantam altora in struna. Asta-i necazul. Cultura si sufletul sunt persiflate . |
|
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra ! Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78
|
TERRA DACICA AETERNA
Doresc să vă prezint nişte oameni cu suflete mari. Este vorba de TERRA DACICA AETERNA! Foarte mari! Pornită din iubirea de ţară, de istorie şi de moştenire perpetuă a valorilor antice, asociaţia Terra Dacica Aeterna este prima asociaţie de reenactment din România care şi-a propus şi a şi reuşit să reînvie trecutul măreţ al strămoşilor daci şi romani. Din anul 2007 au construit un pod peste timp, cu scopul de a uni trecutul cu prezentul. După aproape 2000 de ani, aceştia speră să şteargă praful aşternut peste evenimente de proporţii epice şi deschidem poarta spre vremuri ce păreau uitate... Asociaţia propune o incursiune în lumea fascinantă a dacilor, vechii stăpâni ai acestor locuri, urmărind aventura războinicilor sarmaţi şi descifrând universalitatea cuceritorilor romani. Acţiunile au ca scop mai buna înţelegere a faptelor şi vremurilor apuse, de a fi părtaşi la viaţa şi opera strămoşilor; de a readuce la viaţă poveştile lor scrise sau nescrise, înspre cinstirea memoriei lor; pentru ca toate acestea să fie din nou aici, recreate, înviate şi transpuse în trei dimensiuni. Rezultatele activităţii sunt astfel puse la dispozitia tuturor celor interesaţi de cunoaşterea trecutului. Este un efort de reconstituire, susţinut de un grup de oameni iubitori de istorie, ghidaţi de specialişti şi cercetători renumiţi ai domeniului, toţi uniţi de pasiunea pentru arheologia experimentală. Vă invit să sfidaţi barierele timpului şi să începeţi redescoperirea şi explorarea istoriei dacice împreună cu ei! Vizionare plăcută! O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Ultima editare: by pokuletz78.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: daniel
|
Iată că se găsesc resurse suficiente - chiar şi omeneşti, dacă e să vă intrebaţi - să ne amintim şi să ne respectăm străbunii noştri DACI, dar, din păcate am avut şi încă avem resurse să ne îngropăm istoria...de unii singuri!
In cartea intitulată "DURPANEUS sau CUM NU AU FOST TOPITE PLĂCILE DE AUR CU CONSEMNĂRI DIN VREMEA GETO-DACILOR GĂSITE ÎN TEZAURUL DE LA SINAIA", în ediţie samizdat, Aurel Ionescu, preşedinte al FUNDATIEI ACADEMIA DACO-ROMÂNĂ „TEMPUS DACO ROMÂNIA COMTERRA”, consemnează, printre altele o serie de argumente palpabile, în baza cărora îşi permite o serie de remarci foarte acide la adresa monarhiei şi ai unor acoliţi de-ai acesteia, dar remarcă, deopotrivă, sprijinul concret al unor personalităţi autohtone, ambele cu trimitere la tezaurul dacic cel mai de preţ, unul din cel mai important argument pentru susţinerea nivelului de evoluţie a civilizaţiei dacice. MULŢUMIRI -Lui Carol I că nu a topit cele 514 (cinci sute paisprezece) plăci din aur cu consemnări din vremea geto-dacilor, găsite în 1875, în timpul lucrărilor de construcţie a castelului Peleş la Sinaia, tezaur ce conţinea şi un număr semnificativ de monede; dar şi pentru că a mai făcut gestul benefic de a dispune copierea în plumb a unora dintre plăci, nefiind sigur că cererea de a-i fi atribuite îi va fi acceptată; -Lui Carol II care aminteşte în testamentul său că a furat câteva sute dintre plăcile de aur, plecând cu ele din ţară după abdicarea sa din 1940; -Inginerului Vasile Ionescu din Sinaia, care a trimis mai multe sesizări la C.C. al P.C.R. privind plăcile din aur, din Tezaurul de la Sinaia, fiind primul care a făcut un prim pas pentru recuperarea plăcilor; -Primului Preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu, pentru înfiinţarea Grupului ZZ - Zamolxis Zagreus, cu scopul identificării şi conservării dovezilor rămase de la geto-daci, inclusiv a plăcilor cu consemnări semnalate de ing. Vasile Ionescu; -Domnului Augustin Deac care, la Congresul de Dacologie din 2003 a anunţat existenţa la institutul Vasile Pârvan a unor copii în plumb ale unora din plăcile din Tezaurul de la Sinaia, cerând public implicarea instituţiilor statului în cercetarea acestei teme; -Domnului Napoleon Săvescu, organizator al Congreselor de Dacologie şi în România, ocazie cu care s-au făcut publice şi date privind plăcile din Tezaurul de la Sinaia; -Domnului Geo Stroe, care m-a susţinut în prezentarea acestei probleme de interes naţional; -Domnului Nicolae Leonachescu, care ne-a confirmat că la Biserica Sân Nicoară, în perioada războiului, era îngropat aur, păzit de jandarmi; -Grupului de colaboratori ai blogului Descover Dacia; -Domnului Gheorghe Şerbana; -Celor care nu au fost menţionaţi, la cererea lor, temându-se a-şi expune familiile lor, dar nu au ezitat să spună adevărul privitor la ceea ce ştiau direct sau din relatări directe, privitor la plăci. DESCONSIDERAŢII Exprim DESCONSIDERAŢIA, ori cum se exprimă feţele bisericeşti, RUŞINE LOR ŞI NEAMURILOR LOR, următorilor: -Carol I, care a făcut tot posibilul să îi fie cadorisit Tezaurul de la Sinaia, ameninţând că, dacă nu-i este dat lui, se întoarce înapoi în Germania; atribuindu-i-se Tezaurul, Carol I a dispus tăinuirea lui, cu concursul bisericii. -Carol I şi familia sa (Hohezolernii – familie de masoni), care au informat masoneria cu privire la tezaur, dar au nesocotit interesele naţiei pe care au reprezentat-o; membrii casei regale, au ştiut permanent componenţa şi locaţia pieselor din tezaur. -Carol II, care în 1939 a trimis la Muzeul din Cairo o placă, iar după abdicare a furat un număr însemnat dintre plăcile din aur, ducându-le în străinătate. -Mihai I, care a predat sovieticilor plăcile din aur cu consemnări din vremea geto-dacilor, numai pentru a-şi păstra tronul şi refuză să recunoască acest lucru pentru a împiedica recuperarea lor cu nerespectarea interesului naţional. -Bisericii Ortodoxe Române care a fost complice la tăinuirea plăcilor de aur şi care ascunde informaţii şi documente privitoare la existenţa plăcilor din ARHIVA REGATELOR GETO-DACIEI. -B.O.R. că pune interesele masonice înaintea celor naţionale. -Reprezentanţilor serviciilor secrete ante şi postbelice, cu responsabilităţi specifice, bisericii şi altor institutii, care au permis înstrăinarea plăcilor şi ascund în continuare dovezile privitoare la existenta lor, împiedicând demersurile de recuperare ale acestora. -Reprezentanţilor Academiei Române, care cu rea credinţă dezinformează, distrug sau ascund documente, falsifică informaţii şi au făcut să dispară, din 1948 pâna în prezent, mai mult de două sute dintre copiile în plumb ale plăcilor mici, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”. -Reaua credinţă cu care Dan Romalo a prezentat informaţii eronate privitoare la plăci. -Reaua credinţă cu care Dumitru Manolache a introdus la ordin, ipoteze şi informatii false privitor la topirea plăcilor, existenţa unei scrisori fictive în care Carol I ar cere scuze pentru topirea acestora etc. -Tuturor celor care, urmărind interese şi profituri personale sau ale unor grupuri de interese antiromâneşti, ascund dovezile privitoare la existenţa arhivei geto-dacilor din vremea Buerebista – Decebal, cu scopul înhibării sentimentelor de mândrie naţională. N O T A AUTORULUI În aceasta lucrare preliminară sunt prezentate date şi fapte petrecute pe parcursul investigaţiilor, lăsând cititorului libertatea de a verifica cele relatate. Mulţumesc, de asemenea, celor care pot aduce completări celor relatate. Mulţumesc, de asemenea, celor care pot contribui în continuare cu unele informaţii privitoare la plăci, care să ne ajute chiar să le recuperăm. Plăcile există şi trebuie să fie recuperate. O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
SPIRITUL DACIC RENAȘTE
O apariție literară în sprijinul subiectului este cartea "Spiritul dacic renaste", apărută la editura Vidia (www.vidia.ro), intrată deja în librăriile din toată țara de la sfârșitul anului trecut. Această carte este o expresie a dorinței autorului de a aduce mai multă lumină asupra fascinantei lumi a traco-geto-dacilor, de a contribui cu ceva la recuperarea adevărului istoric și a demnității naționale. Într-o sută de pagini integral color, cu multe deosebite și un design atrăgător, se caută să se aducă în prim-plan cele mai puternice argumente care dovedesc că suntem urmașii unui neam demn și puternic, că geto-dacii nu au pierit și că există un fir roșu al continuității, cu un capăt în antichitate și cu celalalt în sufletele multora dintre cei care locuiesc astăzi pe aceste pământuri. În afară de apariția literară mai-sus menționată - pe care, trebuie să recunosc că nu am avut ocazia să o citesc până la momentul prezentei postări - aș vrea să vă prezint rezultatele unui studiu ce a bulversat, probabil, cel mai mult spaţiul media românesc în cursul anului, acesta fiind studiul de paleogenetică realizat în Germania de domnul prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană şi Antropologie al Universităţii din Hamburg şi de doamna dr. Georgeta Cardoş, cercetător ştiinţific biolog, specialist în genetică. Potrivit concluziilor acestui studiu, populaţia actuală a României este clar înrudită cu populaţiile care au locuit pe teritoriul României în epoca bronzului şi a fierului, adică acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune în evidenţă continuitatea acestui popor, în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Înainte de a aduce în discuţie şi celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă teoria romanizării Daciei şi a descendeţei romane a poporului român, să vedem ce este paleogenetica şi ce a presupus această cercetare, realizată în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt… Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“ către trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN degradat, Paleogenetica poate aduce informaţii importante despre originea şi evoluţia omului şi a genomului uman, migraţiile populaţiilor umane, relaţiile de înrudire dintre populaţiile umane vechi şi cele actuale. Aşadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt strămoşii reali. Iar strămoşii noştri reali nu sunt romanii, ci traco-geto- dacii. Cum s-a ajuns la această concluzie şi la altele, chiar şi mai şocante? Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001, în urma unei discuţii purtate între domnul Decan al Facultăţii de Biologie (Universitatea Bucureşti), Prof. univ. dr. Călin Tesio şi domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naşte ideea realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea genetică a unor rămăşiţe osoase aparţinând populaţiilor vechi care au trăit pe teritoriul României cu situaţia genetică actuală a populaţiei acestei ţări, pentru a se verifica gradul de înrudire. Povestea lungă, spusă pe scurt este că în urma acestui studiu de paleogenetică se nasc trei concluzii mari şi late, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrităţii teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric şi a recuperării demnităţii poporului român: 1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se dovedeşte a fi continuatorul populaţiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani şi locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important, astăzi, când pretenţiile revizioniste maghiare încep din nou să se amplifice. 2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun că romanizarea Daciei nu a fost posibilă şi nu s-a produs, că suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mândrie naţională decât acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeilor dace cu un amestec multietnic de colonişti şi soldaţi ai Imperiului Roman. 3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne mărească şi mai mult respectul faţă de adevăratele nostre rădăcini, cele traco-geto-dacice, să ne redea şi mai mult demnitatea naţională furată! De aceea, consider că merită să reflectăm, cu toţii, la următoarele întrebări cheie: - Îi putem considera loiali României şi poporului român pe politicienii, academicienii şi istoricii care ignoră sau combat acest studiu (fără ca măcar îl cerceteze!!!), în condiţiile în care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, românii?! - De ce să ignori sau să lupţi cu înverşunare împotriva acestor rezultate, dacă iubeşti România şi Românii?! Poftesc doritorii la o discuție pe seama acestor teme de gândire... O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: daniel
|
Resurse dacice sunt, trebuie doar să vrei să le cauți...
Astfel că pentru unii compatrioți de-ai noștri le este facil să acceseze unele baze de date și să le pună la dispoziție celorlalți rezultatul cercetărilor lor. Aceeași situație este și cazul lui Daniel Roxin, acum foarte aproape de lansarea filmului documentar "TRACII, Istorie ascunsă", un film ce, cu siguranță, va tulbura "apele" celor deranjați de readucerea în prim plan a istoriei traco-geto-dacilor. Pentru ceilalți, sperăm să fie o mare bucurie, așa că îi invităm cu drag la lansarea acestui film care va avea loc în data de vineri, 08 noiembrie 2013, de la ora 19:00, imediat după conferința de deschidere a Festivalului Adevărul despre daci 2013, ediția I. Biografia autorului: 1.Cărti publicate: Spiritul dacic renaște - studiu istoric, 2012 - acest link. Misterele din Pădurea Baciu - roman, 2010 - acest link. Magicianul Alb - roman, 2009 - acest link. Calea iubirii, În căutarea adevărului - versuri, 2007 - acest link. 2. Apariție în antologii de proză și versuri: Cei doisprezece inorogi - poveste, Antologia "Comori de vise", 2012 Versuri, Antologia "Meridiane lirice", 2012 3. Filme documentare: Dacii - Noi dezvaluiri, 2012 https://danielroxin.blogspot.ro/2012/07/dacii-noi-dezvaluiri-documentar-iunie.html Dacii - Adevăruri tulburătoare, 2012 https://danielroxin.blogspot.ro/2012/03/dacii-adevaruri-tulburatoare-film.html Războiul parapsihologic - Dezvăluiri, 2011 https://danielroxin.blogspot.ro/2011/06/razboiul-parapsihologic-dezvaluiri.html Războiul parapsihologic - Protecția psihică, 2011 https://danielroxin.blogspot.ro/2011/08/razboiul-parapsihologic-2-protectia.html Pădurea Baciu, un Triunghi românesc al Bermudelor, 2010 https://danielroxin.blogspot.ro/2011/02/padurea-baciu-un-triunghi-romanesc-al.html 4. Televiziune: Realizator al emisiunii "Adevaruri tulburatoare" pe Nasul Tv - 2012 5. Internet: Director al "Radio Vocea Sufletului" https://www.radiovoceasufletului.ro/ Redactor sef al siteului "Adevarul despre daci" https://adevaruldespredaci.ro/ 6. Premii: Premiul Radar de Media pentru Radio Vocea Sufletului - cel mai ascultat post de radio online in 2011. Premiul II – secţiunea poezie, la Festivalul Naţional de Literatură „Dorel Sibii”, Săvârşin 2007, ediţia a IX-a, festival organizat sub egida Uniunii Sriitorilor. Filmul "TRACII, Istorie ascunsă" va fi difuzat în studioul Horia Bernea din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român - București, Șoseaua Kiseleff nr. 3, cu acces din strada Monetăriei. INTRAREA ESTE LIBERĂ! Documentarul va fi difuzat și în reluare, în aceeași locație, după următorul program: 1. Sâmbătă, 09 noiembrie, de la ora 15:30 2. Duminică, 10 noimebrie, de la orele: 10:00 (matineu) și 21:00 Vă așteptăm! Vizionare plăcută și ... o seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Ultima editare: by pokuletz78.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan
|
DACII LIBERI
O mică incursiune în istoria spațiului locuit de cei mai viteji dintre traci: Dacii liberi Dacii liberi este o noțiune convențională, care îi desemnează pe dacii din secolele II-IV p. Chr., geți în Muntenia, carpi în Moldova, costoboci în Carpații Nordici și daci "mari" în nord-vest (Satu Mare, Crișana, Zarand), care nu au intrat în componența Provinciei romane Dacia, dar care s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Roman, poate sub forma regatelor clientelare. Aceștia au întreținut relații dinamice cu Imperiul Roman, cu Dacia romană și cu celelate populații "barbare", vecine și contemporane (sarmați, goți, vandali etc.), asimilând foarte multe elemente de cultură romană provincială. Cucerirea și anexarea Daciei lui Decebal (sau poate mai precis: a zonei centrale a fostului regat geto-dacic) nu însemna supunerea tuturor triburilor traco-getice de la nordul Dunării și din Arcul Carpatic; o mare parte dintre acestea (poate mai multe decât cele înglobate între hotarele provinciei) au continuat să trăiască în libertate dincolo de Limesul nordic, răsăritean ori vestic ale provinciei romane: geto-daci si tracii liberi septentrionali (Costoboci, Carpi, Biefi, Arsietai etc.). Dacii liberi sînt numiți și „mărginași", vecini cu provincia daco-romană, cunoscuți pentru actiunile lor războinice in cursul sec. II-III, până in sec. IV, mai ales in legătura cu istoria Daciei romane si a Moesiei Inferioare. In sec. II-III sint menționate câteva incursiuni ale triburilor geto-dace libere în Dacia și Moesia; în anul 117, în legătura cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic" provocat după dispariția cuceritorului Daciei de către dacii liberi, fără îndoială cu participarea și a altor triburi (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război cu ei și desigur cu autohtonii a avut loc la 143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și Grecia pe la anul 170, - mișcări de care nici Dacia n-a rămas neinfluențată. Mai importantă pentru provincia romană carpato-danubiană pare să fi fost marea incursiune a dacilor liberi sub domnia împăratului Commodus (180-192), care s-au extins și in interiorul Daciei unde „s-au agitat provincialii" " in Dacia imperium eius recunsantibus provincialibus", HistAug., Commod. 13,5; sub acești „provinciali" ar fi greu a nu recunoaște în primul rînd tocmai populația autohtonă și apoi (dacă va fi fost cazul) și o bună parte dintre „coloniștii" daco-romani veniți din alte zone ale imperiului. Cu acest prilej, guvernatorul provinciei (legatus augusti) C. Vettius Sabinianus a încercat să pacifice un mare grup de daci liberi veniți dinspre nord in ajutorul altor triburi barbare ce atacau Dacia și le-a promis pămînt în provincia Dacia; erau 12000 (Cass. Dio, LXXII 3, 3), foarte probabil că guvernatorul Sabinianus i-a colonizat în provincie, sporind numărul brațelor de muncă de aici. Alte lupte cu dacii liberi se menționează în anul 218 (Cass. Dio, LXXVIII,27; 5) și mai tîrziu, iar în cursul sec. III devin mai frecvente incursiunile lor în teritoriile romane, alăturîndu-li-se triburi germanice. Costobocii, carpii și alte seminții trace septentrionale și-au continuat incursiunile în provinciile romane în cursul sec. II-III, iar carpo-dacii sînt menționați în alianță cu hunii ( Zosimus, IV 34). Nici în zilele noastre nu se cunoaște concret soarta „dacilor liberi" după sec. IV este foarte probabil că o mare parte dintre ei au pătruns în „fosta provincie" Dacia după evacuarea acesteia de către romani și s-au amestecat cu dacii contribuind la fortificarea puternicului nucleu "getic din stânga Dunării de Jos. Rezultă așadar că poporul geto-dacic și în general tracii din stânga Dunării nu au dispărut (în interiorul provinciei Dacia, ca și înafară) odată cu desființarea statului dac (sau uniunii de triburi, avînd centrul în podișul Transilvaniei) și cu sau odată cu dispariția lui Decebal în 106, iar marea putere și vitalitate etnică a acestor populații s-a făcut vizibilă încă în curs de trei secole (II-IV), cât ne permit să cunoaștem izvoarele istorice. Afară de un redus număr de refugiați către nord și est din Dacia transilvană (Ardeal) la 106 când a fost învins regele Decebal, daco-geții și tracii liberi erau triburile autohtone din nordul și estul spațiului lor etnic (Maramureș, Bucovina, Moldova de Nord și de Est (Basarabia), Galiția, Slovacia etc.), iar nu - cum ar fi dispuși a presupune unii critici - doar daco-geții refugiați și emigrați din provincia romană ori „expulzați" de trupele romane. Spre sfârșitul perioadei antice, dacii liberi și ceilalți traci în nord-est se pare că au fost absorbiți de triburile sarmatice, germanice, iar în evul mediu de slavi; dar - cum s-a spus - o parte dintre ei (de prin Crișana, Maramureș, Moldova) au rămas fideli Daciei carpatice, amestecați cu getodaco-romanii lăsați în urmă de armata și oficialitatea romană în 271/2, - fapt care ar contribui la facilitarea muncii de explicare a „tracismului" mult mai pronunțat al dialectului român septentrional (așa-numita „daco-română") în lexic, față de dialectele sudice, din Peninsula Balcanică, precum și la înțelegerea fenomenului de „romanizare" (sau „românizare", de expansiune a romanității, a elementului românofon) în teritoriile de la nord, vest și est de hotarele vremelnice ale provinciei Dacia Traiana. Prin zdrobirea lor militară și subjugarea politică cu exploatarea economică în sec. II-III, conștiința etnic-socială, aproape i-am zice „națională" a geto--dacilor nu a fost extirpată imediat și definitiv; ea se menține în forme latente, reapare peste veacuri: ecouri, chiar îndepărtate ale „dacismului" unor romani fruntași sînt cunoscute din sec. III și IV, exprimate limpede în izvoarele vremii; de ex. „uzurpatorul" Regalianus în Moesia (cunoscută ca Pannonia?), la cca. 260 „gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, adfinis", iar M. Acilius Aureolus era de neam getic, iar mama împăratului Galerius, Romula, era o dacă trecută în sudul Dunării, undeva pe la 242- 243. O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan
|
Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri
|
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan, pokuletz78
|
|
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan, pokuletz78
|
DACII
DIN ANTICHITATE ȘI PÂNĂ lA DOMINAȚIA ROMANĂ Antichitatea - Apariția proprietății private a determinat diferențierea socială după avere care a condus la stratificarea societății dacice și la apariția claselor sociale Tarabostes (Pileati) si Comati. Primii reprezentau aristocrația militară și sacerdotală, iar ceilalți producătorii liberi, marea masă a populației (agricultori, meșteșugari). Stratificarea socială a fost însoțită de apariția primelor triburi și uniuni de triburi, conduse de șefi militari, Regi. Principalele triburi daco-getice sunt: - apulii în zona Alba Iulia; - burii pe malurile Oltului; - carpii în Moldova Centrală; - costobocii în nordul Moldovei și în Maramureș; - crobyzii și tryzii în Dobrogea. Fiecare trib stăpânea un teritoriu cu o așezare mare, fortificată numită "dava", având rol de centru administrativ. Dovezile arheologice, precum și izvoarele narative, atestă existența unor puternice uniuni de triburi conduse de "basilei" (regi) pe întreaga durată istorică a Antichității. Astfel, in sec. al IV-lea î. Hr. este atestată uniunea de triburi condusă de "rex Histrianorum", care se opune sciților. Mai târziu, Alexandru Macedon înfrânge o uniune de triburi din nordul Dunării la 335 î. Hr. Între 300 î. Hr. și 292 î. Hr. se desfășoară confruntările dintre uniunea de triburi din centrul Munteniei condusă de Dromichaetes, cu reședința la Helis, și aceea condusă de Lisimach, care este luat prizonier. Tot în sec. III î. Hr. este menționată, intr-o inscripție de la Histria o uniune de triburi din sudul Moldovei condusă de Zalmodegikos. Între secolele III și II î. Hr., Histria este atacată de tracii sudici, conduși de Zoltes. O inscripție a cetății amintește pe Rhemaxos și pe fiul acestuia, conducători dobrogeni, care ajută cetatea. La începutul sec. II Î. Hr., în estul Transilvaniei, uniunea de triburi condusă de Oroles se luptă cu bastarnii, fiind succedată în mențiunile istorice de uniunea condusă de Rubobostes, pe același teritoriu. Dacia în anii 82 î.Hr. sau Regatul lui Burebista - Este statul dac creat prin unirea triburilor geto-dace și condus de Burebista între 82 î.Hr. și 44 î.Hr.. În sec. I î. Hr., societatea geto-dacă trece printr-un proces amplu de modernizare, care a condus la apariția statului dac centralizat, care era o monarhie militară. Primul rege dac a fost Burebista (82-44 î. Hr.). Acesta a unit triburile geto-dace, prin diplomație și lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) și a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștie. Sub Burebista, statul dac a atins cea mai mare întindere, limitele sale situându-se, potrivit lui Strabon, la N, în Carpații Păduroși, la V, la Dunărea Mijlocie și actuala Slovacie, la S în Munții Haemus (Balcani) iar la E la gurile Bugului și la Marea Neagră. În anul 48 î. Hr. întreprinde o campanie la sudul Dunării, în Pen. Balcanică. Asigurându-și granițele, Burebista s-a implicat în războiul civil dintre Caesar și Pompei, ajutându-l pe Pompei. Caesar, învingător, a organizat o expediție de pedepsire a lui Burebista, care însă a fost întreruptă prin moartea lui Caesar în 44 î. Hr., urmată la scurt timp de moartea lui Burebista. Urmașii lui Burebista - O dată cu moartea lui Burebista, statul dac, slab centralizat, s-a dezmembrat rapid în patru, apoi cinci, organizări politice. În inima statului lui Burebista, în zona Munților Orăștie, Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista, a preluat puterea. El a fost succedat de Comosicus, de Scorilo, si apoi de Diurpaneus. Acesta a făcut o incursiune în provincia Moesia în iarna 85-86 d. Hr., împotriva romanilor, care îl înfrâng. În celelalte provincii, sunt atestați Coson, rege în nordul Munteniei, amestecat în războiul civil roman din perioada lui Octavian Augustus; Cotiso, rege în Banat, care face incursiuni la sudul Dunării; Dicomes, rege în centrul și sudul Moldovei, care susține pe Marc Antoniu în lupta de la Actium; și Roles, rege în Dobrogea, care se aliază cu romanii împotriva lui Dapix și Zyraxes, în iarna 28-29 d. Hr. Regatul lui Decebal sau venirea la putere a lui Decebal sau Diurpaneus (87-106 d. Hr.) pentru rezistența la campaniile romane din 101-102 contra - Este statul dac condus între 87 - 106 de Decebal care, deși nu avea întinderea regatului creat de Burebista, unifica marea majoritate a triburilor dacice. Acesta reface unitatea statului dac, pe un teritoriu mai mic decât statul lui Burebista, însă mai centralizat și mai puternic. Încă din 87, trebuie să respingă atacurile romanilor, mai întâi la Turnu Roșu, unde înfrânge o armată romană condusă de Cornelius Fuscus, la Tapae. În 88, o armată romană sub Tettius Iulianus atacă din nou prin Banat, Decebal încheind o pace cu Domițian în 89, care îl transforma în client al Romei. Confruntarea decisivă a avut loc în 101-102 când armata romană, condusă de împăratul Traian, după ample pregătiri, a atacat Dacia, Decebal fiind silit să încheie o pace zdrobitoare. De aici și până la înfrângerea din 105-106 mai era doar un pas, facilitat de construirea podului peste Dunăre de la Drobeta de către Apolodor din Damasc Statul dac fiind ocupat, triburile dacice de la nord (Dacii liberi) au rămas cu o organizare gentilică, aliindu-se uneori cu carpii pentru a prăda în provincia romană Dacia. O seară faină! |
|
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
|