Bine ai venit, Vizitator
Username: Password:
  • Page:
  • 1
  • 2

SUBIECT: DACIA... Putem să uităm de Decebal?!

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34604

Imi place istoria desi nu am memoria datelor .

Din cate am citit, am ajuns la urmatoarea concluzie;

Dupa Retragerea Romana din anul 271 si pana in Evul Mediu , secolele XIV-XV , popoarele migratoare au facut ravagii pe teritoriul nostru si nu numai.

Iar Dominatia Otomana la randul ei ne-au distrus ,ne-au dominat pana in 1877.

Bine ar fi fost sa ne numim DACIA si nu Romania.

Si Rusii ne-au dominat din secolul XVIII.

Probabil cea mai frumoasa perioada a Romaniei este 1859- 1938. Dar nu neaparat pentru ca am fost Regat.
Mai de graba noroc istoric .
Romanii din Transilvania au avut o soarta cruda in Imperiul Austro-Ungar.

Din pacate noi ne transformam din popor in populatie.

Politicenii nostrii sunt legume mai precis nevertebrate.:evil:
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34605

DAR SA NU-L UITAM NICI PE TRAIAN

statuie_10_70919500.jpg
  • VASILESCU
  • Avatarul lui VASILESCU
  • Deconectat
  • Elite Member
  • SUNT UN SIMPLU MURITOR. DE UN LUCRU-MI PARE RAU CA
  • Posts: 210
  • Thank you received: 101
  • Karma: 0
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34606

VASILESCU a scris:
DAR SA NU-L UITAM NICI PE TRAIAN
Despre asta voiam să postez acum...

DACIA SUB OCUPAȚIE ROMANĂ
Nu știu ce să vă zic...despre recunoștința pe care ar trebui să o purtăm romanilor care ne-au ținut sub papuc câteva sute de ani sau câte mulțumiri să le aducem pentru aurul cărat din țară.
“<După ce l-a învins > pe Decebal, conducătorul geţilor, puternicul Traian a adus romanilor cinci milioane de livre de aur, o cantitate dublă de argint, în afară de cupe şi lucruri <scumpe>, depăşind orice preţuire, apoi turme şi arme şi peste cinci sute de mii de bărbaţi cât se poate de potriviţi pentru luptă, împreună cu armele sale” (Criton – Getica).
Eu nu știu ce să zic ... cît a fost regres sau cât a fost progres, fiecare cu părerea lui!
“Geţii, un neam barbar şi puternic – care s-a ridicat împotriva romanilor şi i-a umilit până la plătirea tributului, mai târziu, când aveau rege pe Decebal – a fost până într-atâta zdrobit de către Traian, încât tot neamul ajunsese la vreo patruzeci de bărbaţi “ (Criton-Getice).
“În felul acesta Dacia ajunse sub ascultarea romanilor şi Traian stabili în ea oraşe de colonişti (Dio Cassius-Istoria Romană).

harta-dacia.jpg

Urmând exemplul cronicarilor greci şi latini, istoricii care prezintă istoria dacilor după ocuparea lor de către romani şi se întrec în a preamări realizarile acestora în nou câştigata provincie uitându-i însă pe daci. Ni se prezintă astfel, cu exces de amănunte, realizările administraţiei romane nou instaurate, construcţiile şi oraşele nou înfiinţate, popularea ţării cu veterani de război şi romanizarea forţată a băştinaşilor.
Se uită totuşi că Dacia cucerită de romani îngloba doar Oltenia, Banatul şi partea sudică şi centrală a Transilvaniei, celelalte ţinuturi rămânând în afara graniţelor provinciei Dacia.
După moartea lui Decebal, mare parte a populaţiei va lua drumul bejeniei căutându-şi scăpare în zonele din nordul Transilvaniei, la est de Carpaţii Orientali, în Moldova şi în Câmpia Munteană, pustiul getic atât de “periculos” considerat de către romani, fapt bine reprezentat şi pe Columna lui Traian.
Însă mare parte din populaţie va rămâne sub ocupaţie romană, acceptând regulile stabilite de administraţia şi armata imperială.
Afirmaţiile lui Criton, medicul lui Traian, că ţara a fost secătuită de bărbaţi, rămânând doar vreo 40, este în contradicţie cu propria lui afirmaţie când spune că Traian a adus romanilor 500.000 de bărbaţi apţi de luptă, astfel că conta pe ajutorul conducătorilor daci-tarabostes care i se supuneau în orice luptă pe care ar fi angajat-o.
“Se pretinde însă că romanii ar fi ucis pe toţi dacii acei ce nu emigraseră din ţară. Dar după ce dânşii se supusese, fiind învinşi, pentru ce ar mai fi ucis romanii pe acei ce le recunoşteau supremaţia ? Lăsând la o parte umanitatea, care împiedică să lovești pe acel ce se roagă, constatăm că o asemenea purtare ar fi contrară politicei urmate de romani în toate ţările, politică ce le-au îndrumat dominaţiunea lumei, anume de a fi aspri cu cei împotrivitori şi blânzi cu acei ce se supuneau lor, princare ei hotăriau adese ori chiar pe potrivnici a prefera prietenia duşmăniei lor. Apoi era în interesul Romanilor de a stârpi cu totul populaţia dacă ? Care este valoarea unei cuceriri, pământul şi silistele goale sau poporaţia ce se misca pe ele ? Am vazut mai sus pe generalii romani, năvălind în Dacia şi transplantând de acolo sute de mii de oameni în Moesia, spre a spori numărul birnicilor lor <plătitori de impozite >, şi în Dacia vroim ca romanii să fi alergat ca fiarele însetate de sânge după locuitorii Daciei, ce veneau în genunchi cu femei şi copii, plângând şi cerând îndurarea învingătorilor? Poporul român era fără îndoială crud; dar cruzimea lui era răsboinică şi avea tot deauna un scop şi o ţintă; nu era setea aceea nesăţioasă de sânge a unor triburi africane de astăzi, care ucid numai pentru plăcerea de a ucide. ….
Apoi Dio Cassius, acel istoric pe cât de judicios pe atât de bine informat, ne spune apriat <limpede > că Decebal vroia să ceara pace “” văzând pe cei mai mulţi daci că trec la Traian “” . Fără îndoială că aceşti daci ce trecuseră la romani în timpul celui de al doilea războiu, erau mai cu deosebire geţii din Valahia, care la început căută să opună oarecare împotrivire, mai apoi însă urmează pe iazigi şi vin împreună cu ei să-şi plece capetele împăratului roman. Ei bine ! pe toţi aceşti trădători ai cauzei naţionale a dacilor, pe toate aceste eminente ajutoare ce veneau lui Traian chiar în ţara duşmană, să-i fi ucis romanii fără cruţare? Credem că o asemenea părere este curat vorbind absurdă. “ ( Alexandru D. Xenopol – Istoria Românilor din Dacia Traiana).
Niciun izvor nu menţionează despre mutări masive de populaţii dacice din provincia Dacia în provincia Moesia de la sud de Dunăre după cucerirea ei. Traian a preferat să-i pacifice pe daci, utilizând principiul toleranţei impuse însă cu sabia. Avea nevoie de băştinaşi pentru a-şi construi oraşele şi pentru a-şi dezvolta o vastă reţea de drumuri.
Totodata marile legiuni mutate în noua provincie pentru apărarea ei şi administraţia romană aveau nevoie de hrană, hrană care nu putea fi asigurată din alte părţi decât de la ţăranii daci, şi nu de la Roma.
O seară faină!
  • pokuletz78
  • Avatarul lui pokuletz78
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Optimism rebel
  • Posts: 722
  • Thank you received: 346
  • Karma: 4
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34612

O precizare ;

Sentimental, intim tinem mai mult la daci, as vrea sa fiu dac.
Iar noua romanilor ne place aici in Dacia .Asa simtim noi .
Ne-am pastrat limba si meleagurile .B)
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34621

ZAMOLXE - ZAMOLXIS - SAMOLXIS

Zalmoxe a fost considerat de mulți autori români ca și zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consideră chiar că a facilitat convertirea geto-dacilor, priviți ca strămoșii neamului român, la creștinism; această teorie este mai ales vehiculată de mediul creștin-ortodox român, fiindcă ar arăta predispoziția românilor pentru creștinism. Această idee se află în opoziție cu opinia mai multor cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică.
În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității.
Toate discuțiile despre Zalmoxis pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales Strabon și Iordanes care, chiar dacă adăugă multe amănunte, îl copiază pe Herodot, după cum arată tânărul cercetător Dan Dana care i-a dedicat teza sa de doctorat lui Zalmoxis, opera care este până acum cea mai completă existentă despre acest subiect.
Herodot spune că unii îi spun lui Zalmoxis și Gebeleizis, ceea ce a provocat discuții între savanți ca să se știe dacă chiar este un alt nume pentru Zalmoxis sau dacă este numele unei alte zeității confundată de Herodot cu Zalmoxis.

zamolxe.jpg

Vasile Pârvan, probabil ca să „salveze” monoteismul get, a afirmat că unii cercetători atribuie în mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de munții Haemus - munții Balcani) culturi și zeități care au fost specifice numai tracilor sudici aflați sub influența grecilor, făcând de Gebeleizis un zeu specific trac. Însă, rudenia geților și tracilor rămâne subiect de alte discuții.
Nicolae Densușianu a argumentat că numele vine de la „Zeus moș”.
Mircea Eliade afirmă ca numele zeului dac venea din frigianul zalmos care însemna lup, din acestea putem spune că numele zeității este de fapt Zalmoxis, și nu Zamolxis. Însă, fiind că limba getică nu a fost scrisă, lingvistica getică rămâne o încercare foarte riscantă.
Zalmoxis, un zeu-urs (Bärengott)
Alături de forma Zalmoxis care apare a fi cea reală (prezentă la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunoștea și forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.).
Eliade observă că una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte. Porphiros, explică varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană”, ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la nașterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter care îl așază pe zeul get printre alți „sleeping bears” („urși dormind” ).
Zeul htonic
Cealaltă etimologie interpretează numele plecând de la tema zamol, pentru care Matthäus Prätorius (1688) propusese sensul de pământ. În 1852, Cless îl compară pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pământului, Zameluks. Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat o demonstrație lingvistică, discutând în paralel Zemelô (de pe inscripțiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul zemelen (pământ) și Semele (zeița pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *g'hemel-, pământ, sol, aparținând pământului (cf. și avesticul zam, pământ, lituanianul žêmé, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, „pământ, țară”).
Nici ipoteza lui Kretschmer nu putut fi acceptată, dar Eliade a remarcat că are meritul de a fi încercat explicarea faptului cunoscut că Zalmoxis și Gebeleizis erau de fapt nume date unui singur zeu suprem.
„Sclipitor, Soare”
O altă ipoteză are în vedere partea onomastică Zelmo-, de exemplu Zelmoutas și în numele compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto, din protoindoeuropeanul *g'hel- „a sclipi; galben; verde *soare” sau *g'el- „limpede, luminos”. De asemeni în Zalmodeghikos (v. Zalmodegicos); Zermodeghikos și Zoltes. Cuvântul *soare nu este altfel format decât prin pronumele reflexiv „Se” + rădăcina „g'hel”
Cultul său. Ritualuri. Interpretări
Pe lângă impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o în lumea antică, Eliade observă și coerența legendei relatate de Herodot:
„Grecii din Hellespont sau Herodot însuși integraseră tot ce aflaseră despre Zalmoxis, despre doctrina și cultul său într-un orizont spiritual de structură pitagoriciană. Or aceasta însemna că cultul zeului geto-dac comporta credința în imortalitatea sufletului și anumite rituri de tip inițiatic. Dincolo de raționalismul și evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor săi, se ghicește caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezită să dea amănunte (dacă -ceea ce nu e însă sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseseră cu adevărat): discreția sa à propos de Mistere este bine cunoscută. Dar Herodot recunoaște că el nu crede în istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, și că, dimpotrivă, el e convins de anterioritatea daimonului get, și acest detaliu este important.” — Mircea Eliade -Istoria credințelor și ideilor religioase, vol II.
Cu privire la credința geților în nemurire menționată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esențială în înțelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein nu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”. Această „imortalizare”, după termenul folosit de Eliade, „se dobândea prin intermediul unei inițieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele grecești și eleniste”. Deși ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informațiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morții (ocultare) și reîntoarcerii pe pământ (epifanie). Iar, cât privește semnificația magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a „reactualiza raporturile dintre geți și zeul lor, așa cum fuseseră ele inițial, când Zalmoxis se afla printre ei”, constituind, astfel, o „repetiție simbolică a întemeierii cultului”, similară, doar din punct de vedere funcțional, cu reactualizarea Căii Crucii în creștinism.
Caracterul htonic al zeului a fost evidențiat de anumiți autori antici, precum și de către mulți savanți moderni, care l-au pus pe acesta în relație, pe de o parte, cu Dionis și Orfeu, și, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică șamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.
De curând exista teoria sincretică parțial anonimă conform căreia Zamolxes a fost un dac simplu care și-a înscenat moartea și învierea pentru a-și înșela neamul naiv, câștigând astfel încrederea lor cum ca ar fi o divinitate.
O seară faină!
  • pokuletz78
  • Avatarul lui pokuletz78
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Optimism rebel
  • Posts: 722
  • Thank you received: 346
  • Karma: 4
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34715

ULTIMII URMAȘI AI DACILOR LIBERI

„Misterioşi şi discreţi, asemenea locurilor în care şi-au înfipt rădăcinile, huţulii rămân o enigmă pentru călătorul însetat de cunoaştere…, o etnie neelucidată. Oameni imprevizibili şi adânci ca pădurile, în preajma cărora şi-au aşezat casele, suspicioşi şi prudenţi ca sălbăticiunile codrilor, susţin că sunt de un alt neam, deşi nu-şi cunosc istoria. Poate şi din cauză că nu obişnuiesc să şi-o scrie, cum nici dacii nu şi-au scris istoria lor. Iubitori de natură, şi-au însuşit libertatea şi liniştea ei, adăpostindu-şi casele în inima pădurii, feriţi de legile oamenilor. Singura lege le-a fost Dumnezeu, aşa cum L-au putut înţelege în sufletele lor răzvrătite şi neînduplecate. (...)“, este de părere scriitorul Casian Balabasciuc, urmaş de seamă al huţulilor de pe meleagurile Bucovinei, în prefaţa cărţii sale „Stranii povestiri huţule“.
Totul se întâmplă în inima Obcinelor Feredeu şi Obcina Mare, la 40 de km de oraşul Câmpulung Moldovenesc, departe de lumea cea mare. Locul ales, comuna Moldoviţa, o adevărată oază de linişte şi relaxare, unde am auzit că trăiesc, momentan, cei mai mulţi huţuli, care au populat aşezarea încă din secolul al XVI-lea, răspândiţi din vetrele lor, Munţii Cernohora şi ţinutul Pocuţiei.

01-coperta1_hutuli.jpg

Mai aveam să aflu că huţulii au devenit populaţia majoritară, începând cu anii 1700, iar cultura şi civilizaţia lor originală domină şi astăzi comuna. În plus, mi s-a mai spus că această populaţie are ca strămoşi dacii liberi şi păstorii valahi.

CINE SUNT
Huţulii, asemenea celorlalţi munteni din Carpaţii Nordici (boiki, lemki, goralii, valahii din Moravia), sunt urmaşii dacilor liberi (carpii, costobocii). Popoarele migratoare slave, în expansiunea lor spre vest, au ajuns în Munţii Carpaţi şi au dat de populaţia munteană, care, în ciuda greutăţilor întâmpinate în cursul anilor, şi-a păstrat identitatea până astăzi.
Potrivit unor cercetători, această populaţie formează o etnie de sine stătătoare în Carpaţii Orientali şi Nordici, un soi de oameni ai nimănui, fără o ţară a lor. Nomazi stabiliţi într-un loc sau altul, în funcţie de condiţiile de viaţă care le putea permite un trai decent, lor şi animalelor pe care le aveau ca avere.
Alte studii şi cercetări confirmă originea huţulilor: „Istoricii au observat şi concluzionat că huţulii se aseamănă cu rutenii la vorbă, limbă şi unele obiceiuri, dar se deosebesc neîndoielnic de aceştia prin fizionomie, religie (sunt în exclusivitate ortodocşi), au în limba lor o anumită bogăţie de elemente romanice.“ (Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei)
Într-una din numeroasele lui călătorii prin Bucovina, Mihai Eminescu scrie despre huţuli: „Din contra, românii le pricep limba lor fără s-o poată vorbi, şi ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe ţăranul român de baştină cum ascultă cu atenţie la ceea ce-i spune oaspetele său, când se scoboară la câmpie. Şi acest oaspete vine poate din munţii Tatrei, de cine ştie unde, şi pricepe româneşte, fără să fi vorbit vreodată un cuvânt“.
Ion Drăgușanul spune, în "Huţanii de pe valea Moldovei", Lumea Carpatică, vol. I: „Cât despre istoricii români şi ucraineni din Bucovina ultimului secol - aceştia şi-i dispută cu atâta încrâncenare încât i-ai putea suspecta că sunt pur şi simplu fascinaţi de acest neam de munteni vrednici şi de o frumuseţe care aminteşte de cea a munţilor. Interesul acesta exagerat al istorico-politicienilor nu contează nici cât praful de pe tobă în ochii huţanilor, care au convingerea că neamul lor s-a născut odată cu munţii şi că numai munţii, nu şi neamurile lumii, au dreptul să-i revendice. (...)“.
În prezent, huţulii pot fi găsiţi în Ucraina, pe cursul Tisei Albe şi celei Negre (Zacarpatia), valea Prutului şi a Ceremuşului Negru (Ivano-Francovsk) şi Cernăuţi, de-a lungul cursului Ceremuşului Alb. De asemenea, în nord-vestul jumătăţii sudice a Bucovinei istorice, ceea ce, în mare, corespunde cu judeţul Suceava de astăzi. Aşadar, huţulii se pot departaja, după locul unde s-au stabilit în perioada lor nomadă, în transcarpatici, galiţieni şi bucovineni.

ORIGINILE
Pentru că mi-am anunţat dinainte venirea, pe Casian Balabasciuc îl găsesc acasă. Scriitorul, inginer silvic de formaţie, este pe cât de masiv, pe atât de blând şi primitor. E fiu al munţilor, huţul din tată în fiu, însă are şi gene galiţiene, după cum singur spune, ceea ce îl face să se simtă din toate câte puţin: „Mă simt cetăţean al lumii, nu cetăţeanul unei zone.“ Bărbat puternic, inteligent, cu voce ca de tunet, priveşte atent interlocutorul cu doi ochi albaştri, pe care şi-i înfige în privirea acestuia de câte ori i se adresează, parcă să-l convingă de cele spuse.
„Huţulii au fost tâlhari, hoţi de vite, prădători şi probabil că istoria i-a dirijat în sensul acesta. Iniţial, ei au fost seminomazi, veneau cu turmele, epuizau o poiană, mergeau mai departe şi tot aşa. Singura lor şcoala era şcoala vieţii, care i-a făcut să înţeleagă că dacă dai tare cu baltagul şi tragi bine cu puşca, ai de toate, dacă nu, stai undeva mai deoparte şi te mulţumeşti cu ceea ce pică de la alţii.“, spune Casian Balabasciuc.
Nu omite să amintească: „Pentru că ţinutul nostru era exclusiv păduros, tâlharii, haiducii găseau loc de ascunzătoare aici. Demult, prin 1800, pădurarii, huţuli de aici, spuneau că «Cine fuge la Argel, scapă de orice urmărire». Ei s-au civilizat, constrânşi de condiţiile materiale. Au văzut că, rămânând într-un loc, pot aduna, se pot îmbogăţi. În timp, aici în zona Moldoviţei s-a înfiinţat întreprinderea de exploatare a lemnului şi au hotărât să rămână.“

URMAȘII DACILOR - COPIII ORFANI AI EUROPEI
Huţulii sunt un trib vechi de munte, risipiţi de-a lungul Carpaţilor, începând din Polonia şi până în Maramureş şi Bucovina. În ţară, ei pot fi găsiţi la Moldoviţa, Argel, Breaza, Moldova Suliţa, valea Suhei (zona Ostrei), Cârlibaba, şi în zona Maramureşului, unde sunt din ce în ce mai puţini, fiind asimilaţi de ucraineni. "Austriecii, când au venit 1776, în Bucovina, au făcut distincţie între huţuli şi ruteni. Rutenii erau ucraineni, huţulii erau nişte oameni de la munte, oameni liberi“.
Ei vorbesc un dialect, format din cuvinte româneşti, cuvinte ucrainene şi cuvinte nemţeşti. Prin port, tradiţii şi obiceiuri, se aseamănă mult cu românii.
„Huţulii sunt copiii orfani ai istoriei. Orfani, pentru că nu îşi ştiu originile. O altă similitudine între daci şi huţuli este aceea că nu şi-au scris istoria. Nu au avut dorinţa de a-şi păstra istoria, identitatea, memoria strămoşilor, şi de a-şi cultiva originile“, este de părere scriitorul Balabasciuc.

PERMANENT CU PĂDUREA
Huţulii sunt reprezentaţii omenirii în ceea ce priveşte pădurea. Trăind în locuri izolate, efectiv în mijlocul naturii, au reuşit să stabilească nişte conexiuni cu mediul în stare primordială. De aceea m-am gândit pentru prima dată la ei şi din această perspectivă am analizat relaţia om-natură.
Prin modul lor de viaţă, prin ceea ce fac zi de zi, vin în permanenţă în contact cu pădurea. Încă mai sunt vânători foarte buni, meşteşugari pricepuţi în lemn, din mâinile lor ies adevărate bijuterii brodate în trupurile paltinilor, teilor sau arinilor: bărbâncioare, cofiţe, roţi de căruţă, buciume, lăzi de zestre, instrumente muzicale sau agricole.
Încondeierea ouălor este o preocupare de căpetenie a femeilor. Majoritatea huţulilor ştiu să construiască o casă, să facă un grajd, sunt foarte buni crescători de animale şi iubesc caii nespus.

646x404.jpg

Calul a fost dintotdeauna, la fel ca baltagul, prietenul de încredere al munteanului. Animalul şi-a câştigat recunoştinţa omului, pentru că nu l-a trădat niciodată. Huţulii foloseau caii ca mijloc de locomoţie, la tracţiune, cât şi la purtatul poverilor în spinare.
Numele lor, multă vreme explicat în mod diferit, ar veni de la termenul de huţan, „hutkatese“, săltăreţ, legănat, nume iniţial dat cailor, extins apoi şi utilizat peiorativ şi pentru populaţie, este de părere istoricul Mihai Iacobescu. Astăzi, la fel ca şi oamenii, caii, atât de apreciaţi, sunt pe cale de dispariţie şi ameninţă, cu stingerea lor, sfârşitul unor tradiţii şi obiceiuri, străine generaţiilor ce vor urma.

CU CÂT MAI LIBER, CU CÂT MAI BINE
Huţulului adevărat îi place să fie liber. Pe timpuri, casele lor erau izolate, construite departe de ochii lumii, ca să nu ştie ceilalţi ce ţinea omul în bătătura lui. Îi plăcea să coboare în lume, la crâşma din sat, să meargă la o nuntă sau la o cumetrie. Viaţa lui trebuia să se desfăşoare la depărtare de ochii celorlalţi. Cu cât mai izolat, cu atât mai bine.
Chiar şi în zilele noastre, huţulii au rămas oameni liberi, îndrăgostiţi de spaţiul liber, de natură şi refractari în ceea ce priveşte ştiinţa de carte. „Copiii lor fac opt, zece clase şi apoi rămân acasă, la muncă, lângă părinţi. Mai nou, pleacă în străinătate, pentru că sunt mai bine plătiţi. Vin de acolo cu o altă imagine despre lume şi îşi dau seama că se poate trăi şi altfel“.
Pe de altă parte, huţulii ţin la familiile lor, au cultul familiei, le place să aibă mulţi copii, pentru că astfel devin o forţă în societate şi au sprijin la bătrâneţe. „Copiii cresc şi dacă ai şapte flăcăi în curte, ai deja o bandă, eşti deja o putere şi ai un sprijin, poţi ara, să faci fân, să mergi în pădure după lemne. În societate ai locul tău, pe care nu ţi-l poate lua nimeni."

Festivalul-Dacii-Liberi2.jpg

"Huţulii îşi iubesc nespus copiii, chiar sunt oameni sentimentali, în ciuda aspectului lor dur şi hotărât. Au în străfundul inimii, acolo, şi un pic de dulceaţă. Sunt foarte uniţi. Se ajută între ei.“
Credinţa supremă a huţulului este aceea că este stăpânul universului său. Scriitorul îşi continuă firul povestirii: „Fiecare huţul este un mic cosmos. Mai presus decât el este Dumnezeul universului mare. În microcosmosul lor se credeau cei mai tari. Nu exista nuntă sau sărbătoare la care huţulul străvechi să nu iasă cu pistolul, să arate că are pistol şi cât e el de iscusit în mânuirea lui. Erau trăgători foarte buni. Erau recunoscuţi în oastea imperială austriacă. Orice om care are o plăcere, devine expert în acel domeniu. Aşa şi huţulul, având arma, şi asta dându-i sentimentul de putere, el fiind setos de putere, iar pentru el arma era sfântă“.

CONCLUZIE
„Huţulii sau guţulii, un popor cu fruntea foarte lată din Bucovina, vorbind un dialect rusin, au implantat în mod evident un element mongol peste moştenirea lor rutenă. Acest element ar putea proveni de la uzii sau cumanii (tătarii) deja dispăruţi, care au penetrat această regiune în timpuri străvechi, sau ar putea fi de origine daco-română. Huţulii nu sunt prietenoşi cu boicii, vecinii lor.“ (Elnora Cuddeback Folkmar, Daniel Folkmar - Dicţionar de rase sau popoare, 1911, pag. 117, paragraf tradus din limba engleză de Marian C. Ghilea)
„Noi, huţanii, am fost aşezaţi în munţii aceştia de cătră Domnul Dumnezeu dintru începutul lumii. Şi tot ne-au cuprins şi ne-au ros neamurile străine, iar noi ne-am tras tot cătră locuri singuratice şi slobode. Aşa eu, văzând că pier şi mă înăbuş, m-am suit pe Căliman, mai aproape de Dumnezeu. Ş-aici am să mor. Iar după ce-oi muri, băieţii şi fetele mele s-or amesteca cu noroadele.“ (Mihail Sadoveanu - Ţara de dincolo de negură, 1926)
O seară faină!
  • pokuletz78
  • Avatarul lui pokuletz78
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Optimism rebel
  • Posts: 722
  • Thank you received: 346
  • Karma: 4
Who knows what the tide can bring?!
Ultima editare: by pokuletz78.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34728

POVESTEA CELOR ȘAPTE TRIBURI DE DACI
– una din tainele moştenite de limba română -


Cândva, de mult, la începutul primului mileniu înainte de Hristos, pe teritoriul României şi dincolo de acesta, locuiau şapte neamuri de obârşie pelasgă. Limba vorbită de aceştia păstra încă un important fond comun cu cea pelasgă.Ceea ce o delimita însă de limba pelasgă era un concept unitar al limbii cu particularităţi regionale. Particularitatea regională ce făcea deosebirea între vorbirea unui neam şi celălalt consta în folosirea predominant caracteristică a unei vocale. Erau şapte neamuri, precum cele şapte vocale ale limbii române.

daci-01.jpg

Cel dintâi între neamuri era al "dacilor". Vocala ce le era caracteristică era a. Ei erau daci, adică „de aici" cu alte cuvinte din această excepţie „de aici", în vorbirea curentă prin simplificare, s-a ajuns la "d'aci", respectiv daci. Teritoriul pe care trăiau era sudul Transilvaniei, de la Carpaţii de curbură până la Munţii Apuseni, partea sudică şi limita cu zona Banatului, iar spre sud erau limitaţi de Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş, Munţii Cibin, Munţii Orăştiei până către Munţii Banatului. Zona aceasta fiind vatra Daciei, celelalte neamuri erau aşezate de jur împrejurul acestuia.

daci-02.jpg

Cel de-al doilea neam este cel al "decilor". Vocala ce le era caracteristică era e. În limbajul popular, acest nume"deci" provenea asemenea celui al dacilor din "de aici", respectiv "de aci" ajungându-se la „deci" Iar prin transformare lingvistică g a luat locul lui d şi s-a ajuns la "geţi". Este cunoscut faptul că în nordul judeţului Mehedinţi există acest fenomen lingvistic de vorbire cu g ca înlocuitor al unor consoane. Teritoriul pe care trăiau este cel cunoscut ca Geţia, adică Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi sudul Moldovei, iar la sud, pe ambele maluri ale Dunării.
Al treilea neam este cel al „dicilor". Vocala ce le era caracteristică era i. Acest nume provine tot din „de aici", respectiv "de aci" mai apoi „di aci", iar prin transformarea lui a se ajunge la „dici". Teritoriul pe care trăiau este cel al Moldovei, cu precizarea că se întindea până dincolo de Nistru la est şi nord. Vorbirea celor din Moldova de azi este notorie prin i.

daci-03.jpg

Următorul neam dacic este cel al „docilor". Vocala caracteristică este o. Provenienţa este aceeaşi, adică din "de aici" din care, eludându-l pe a şi rotindu-l pe e în o, apare „doici" respectiv „doci". Teritoriul pe care trăiau este Banatul, cu menţiunea că se întindea mult la vest şi sud şi parţial Oltenia.
Cel de-al cincilea neam dacic este cel al „ducilor". Vocala lor caracteristică este u, adică vocala atribuită lui Dumnezeu. Acest neam era cel mai puţin numeros, limba ce o vorbeau era dulce, puţin cântată precum vorbesc cei de pe Târnave. Teritoriul pe care trăiau era o zonă pe axa Rupea, Agnita, Mediaş, Blaj, având cam 50 de km lăţime, iar spre nord, zona Tg. Mureş şi Reghin. Acest neam era precum leviţii la vechii evrei, adică dintre ei se alegeau preoţii.

daci-05.jpg

Următorul neam dacic este cel al „dăcilor". Vocala caracteristică este ă. Mecanismul de formare al numelui este asemănător precedentelor. Teritoriul pe care trăiau este partea de nord a Munţilor Apuseni, Bihorul, Zalăul, zona Clujului şi Maramureşul. Şi astăzi cei de pe aceste meleaguri vorbesc cu „tăţi" în loc de toţi ş.a.m.d.
Al şaptelea neam este cel al „dâcilor". Vocala caracteristică este â. Teritoriul pe care trăiau este cel al zonei Harghita-Covasna. Despre aceştia se ştiu mai puţine. Dintre ei se alegeau slujitorii în templele dacice, ce însoţeau preoţii, asemenea cântăreţilor bisericeşti de azi. Ceangăii se pare că sunt urmaşii acestui neam, ei suferind însă o puternică influenţă forţată din partea secuilor şi ungurilor, odată cu venirea acestora din urmă peste ei.
Este interesant de remarcat neamul docilor sau „doicilor". Sub presiunea altor popoare în drumul acestora spre sud, o parte a neamului docilor a migrat din locul de obârşie spre centrul şi vestul Europei, respectiv Germania de azi, Austria şi Elveţia. Numele l-au păstrat sub forma de „doici" însă scris astăzi altfel, respectiv „deutch", dar pronunţat doici, iar ţării i-au spus Deutchland.
La fel de interesant de remarcat este numele olandezilor. Aceştia spun că sunt „dutch". Adică sunt din neamul„ducilor".
La trecerea neamurilor dacice la mono-teismul Zamolxian, o parte din neamul preoţilor s-a răzvrătit, aceştia fiind cei ce locuiau în partea de nord a teritoriului acestui neam. Ca urmare a acestei răzvrătiri, s-a pus legământ de blestem peste ei întru alungarea lor. Astfel au fost nevoiţi să-şi părăsească locul de obârşie şi s-au stabilit în vestul Europei, la vărsarea Rinului în Marea Nordului. Locurile din care au plecat mai păstrează şi azi amprenta celor întâmplate atunci, în sensul că beneficul zonei locuite de aceştia este mai scăzut decât al celor dimprejur.
Ca o paranteză, se cuvine amintită în acest context o întâmplare despre un alt blestem aruncat asupra unei colectivităţi. Este vorba despre blestemul aruncat în vremea regelui dac Oroles peste o parte din bărbaţii din oastea sa. În timpul unui război împotriva unor invadatori, ca urmare a laşităţii unei părţi din oştire, dacii au fost aproape de a fi înfrânţi şi numai intervenţia, dârzenia şi vitejia de care au dat dovadă femeile dace au făcut ca duşmanul să fie alungat.
Urmarea a fost că regele a poruncit ca toţi acei trădători şi laşi împreună cu familiile lor să aibă domiciliu forţat în zone numite „sălişte". S-a pus legământ de blestem ca, în acele zone, femeile să aibă ultimul cuvânt în familie, adică bărbatul să fie sub ascultarea femeii. Exemplu este Săliştea Sibiului. Când ies din acea zonă, bărbaţii se comportă absolut normal ca orice bărbat, însă de cum intră înapoi, se schimbă radical, devenind supuşii femeilor. Cu alte cuvinte legământul încă lucrează.
În încheiere, o întrebare se naşte parcă de la sine: „Unde, pe lumea asta, se mai întâlneşte o asemenea limbă frumoasă şi bogată în unitatea şi particularităţile ei, precum limba ce-o vorbim de veacuri, limba daco-romana pentru cei de ieri şi limba română pentru cei de azi?"
O seară faină!
  • pokuletz78
  • Avatarul lui pokuletz78
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Optimism rebel
  • Posts: 722
  • Thank you received: 346
  • Karma: 4
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #34814

DACII LIBERI
de Adrian Păunescu


Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.

Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,

Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula orïcând.


O zi faină!
  • pokuletz78
  • Avatarul lui pokuletz78
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Optimism rebel
  • Posts: 722
  • Thank you received: 346
  • Karma: 4
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #35123

TRACII - Istorie Ascunsa

„Istoria antica a Europei ar trebui rescrisa! Inainte ca Roma sa ia fiinta, inainte ca Grecia sa infloreasca, neamurile traco-geto-dacice au stapanit teritorii vaste din continentul european si si-au lasat amprenta asupra intregii sale istorii.



In calatoria pe care v-o propunem catre trecutul indepartat al Europei vi se va prezenta o noua perspectiva asupra istoriei antice. Multe dintre lucrurile pe care le credeati deja bine stabilite vor fi zdruncinate. Fapte si evenimente putin cunoscute vor veni sa redefineasca istoria...
Probele materiale si izvoarele istorice dovedesc ca tracii aveau o cultura avansata si ca erau creatori rafinati de arta, ca lumea greaca a fost puternic influentata de cea traca, grecii preluand de la traci traditii si zeitati.

In acelasi timp, incursiunea in spatiul antic traco-geto-dacic va va aduce in prim plan uimitoare comori antice din aur si argint si personalitatile remarcabile ale unor eroi care au ramas adanc intipariti in memoria umanitatii.

Nu in ultimul rand, veti descoperi ca traco-geto-dacii au ajuns la conducerea Imperiul Roman, un lucru mentionat clar si dincolo de orice discutie de chiar izvoarele antice latine.

Desigur, odata cu vizionarea acestui film, intrebarile de genul: "De ce nu gasim aceste informatii in cartile noastre de istorie?" sau "Cine vrea sa ne fure istoria?" vor deveni mai acute si vor pretinde cu mult mai multa forta un raspuns de la autoritatile politice si stiintifice romanesti.

Ideea este ca redescoperirea adevaratei noastre istorii e un proces accelerat pe care nu il mai poate opri nimic. Indiferent de fortele care se opun, adevarul despre fabuloasa noastra istorie iese cu iuteala la lumina. Iar acest lucru are darul de a ne face mai uniti si mai puternici...

Asadar, Omule Bun, te invit sa urmaresti acest film facut cu credinta ca neamul nostru se poate trezi din somnul cel de moarte. Bucura-te de el, mediteaza asupra acestor informatii si fa-l cunoscut tuturor celor din jurul tau!

Cu drag, Daniel Roxin
via
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Conectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #35138

Festivalul “Adevărul despre daci” a fost real un succes!Q
Acum, după ce Festivalul Adevărul despre daci s-a încheiat, pot să spun că el a fost cu adevărat un succes, atât din punct de vedere al conținutului programului, cât și din punct de vedere al participării.

Festival5.jpg

Sala de aproape 400 de locuri a fost în cea mai mare parte a timpului plină, chiar dacă, pentru două zile, programul a început dimineața la 10:00 și s-a terminat seara la ora 22:00.
Oameni de calitate și pe scenă și în sală, atmosferă frumoasă, multe informații inedite… În plus, prezența la festival a aproximativ 150 de copii în dimineața de sâmbătă, a fost o mare bucurie.
În curând vom posta și pe internet selecții video din cadrul festivalului. Deocamdată vă prezint câteva fotografii realizate de Vlad Virban, căruia îi mulțumesc pentru că ni le-a oferit.
O seară faină!
  • pokuletz78
  • Avatarul lui pokuletz78
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Optimism rebel
  • Posts: 722
  • Thank you received: 346
  • Karma: 4
Who knows what the tide can bring?!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #36815

Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian

Ceea ce afirma acum oamenii de stiinta si istoricii din Occident, dar si cercetatorii de la Hamburg, care au prelevat AND-ul unor morminte stravechi de pe teritoriul Daciei, ca romanii sunt urmasii dacilor, ramura nordica a tracilor, este tot mai evident si devine un curent istoriografic autentic.



Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea si omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a facut recent o afirmatie care a socat lumea academica si nu numai.

El a declarat ca latina culta se trage din limba romana straveche, nu invers, cum se credea pana acum! Intr-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, in decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu carti din arhiva bibliotecii Vaticanului si fost membru al Comisiei Teologice Internationale, a facut o declaratie socanta: “Chiar daca se stie ca latina e limba oficiala a Bisericii Catolice, precum si limba Imperiului Roman, iar limba romana este o limba latina, mai putina lume cunoaste ca limba romana, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latina, si nu invers!!!

Cu alte cuvinte, nu limba romana este o limba latina, ci mai degraba limba latina este o limba romaneasca. Asadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Muntii Bucegi, din Brasov, din Bucuresti. Voi sunteti cei care ati oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latina – n.r.)”.

In general, istoricii romani au mers pe pista falsa a cercetarilor facute de Scoala Ardeleana ca dacii au fost exterminati de romani si noi suntem latini puri. Sigur, in perioada interbelica, curentul acesta latinist, mai mult politic decat stiintific, a fost atenuat, sub influenta lui BP Hasdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presarat si elemente dacice de continuitate si chiar o importanta influenta slava. A fost comod pentru istoricii romani sa sustina continuitatea latina si originea romana a romanilor din considerente politice, pentru a avea un loc important in Europa, iar romanii ardeleni oprimati sa aiba drepturi egale cu ungurii si austriecii in Transilvania.

In anii 90, la facultatea de istorie a UBB am sustinut in scrieri si seminarii elementul etnic major de origine dacica a romanilor in dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densusianu si Vasile Parvan si chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Tara Zeilor”, ce sustinea originea daca a romanilor si chiar ca limba geto-dacilor era inrudita cu latina, astfel explicandu-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columna, cu dacii capturati fara translator.

Pentru sustinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi romanii sa fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai romani NU. Bineinteles, colegii mei, adeptii teoriei cumane, slave si maghiare la baza originii poporului roman erau repede rasplatiti de Marga si profesorii de la UBB cu burse in strainatate si invitatii la conferinte nationale si internationale, pentru a se sustine tot felul de teze sorosiste.

De dragul adevarului istoric, chiar daca am fost izolat in universitate, nu am renuntat la ideea ca romanii sunt urmasii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur si simplu m-am bazat pe logica istorica simpla. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei.

Pe Traian nu l-a interesat decat un culoar de ocupatie spre capitala Sarmisegetuza si minele de sare si aur de la Rosia Montana din Muntii Apuseni, ca sa-si umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista si Decebal se intindea de la Tisa, Carpatii Padurosi in Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru pana la Bug.

In concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Muntii Orastiei si Muntii Apuseni. Dacii liberi au ramas in Partium, Maramures, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova pana la Nistru-Bug si Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a ramas in stapanirea dacilor liberi.

Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie razboaiele purtate de Daci si Romani – spunand despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) ca a fost un trac veritabil si ca razboaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine). Iar Traian, spunea inainte de a porni la lupta: “ma intorc in tara strabunilor mei“

Ocupatia romana a durat din 105 pana in 275 e.n., adica 170 de ani si numai pe un teritoriu restrans. In consecinta cum puteau fi romanizati si sa-si insuseasca limba latina dacii, daca numai o treime din teritoriul lor era ocupat de catre romani.

Mai mult, ocupatia romana a durat numai 170 de ani, cu mult mai putin ca in Galia si Britania, iar englezii nu vorbesc o limba latina, iar galeza se mai vorbeste popular pana azi in unele regiuni ale Frantei rurale. Transilvania a fost ocupata de catre austrieci de la 1700 la 1918, adica 218 ani si romanii ardeleni nu vorbesc germana nici acasa si nici pe strada, poate numai elevii de la un liceu de profil.

Basarabenii au fost ocupati 200 de ani de rusi dar vorbesc limba romana in familie. Deci ideea romanizarii Daciei ocupata teritorial numai o treime de Roma cade si din punct de vedere al simplei logici istorice.

Tot mai evident ies la lumina cercetari stiintifice legate de ADN, ca romanii sunt urmasii dacilor. Nu va trece mult timp cand curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii si poprului roman se va impune, bineinteles cu recunoasterea unor influente istorice latine sau slave.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Conectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #36816

Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: "Limba latina se trage din cea romana, nu invers"

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea si omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a facut recent o afirmatie care a socat lumea academica si nu numai. El a declarat ca latina culta se trage din limba romana straveche, nu invers, cum se credea pana acum!



Conform spuselor lui Miceal Ledwith, biblioteca Vaticanului cuprinde peste 230 de kilometri de rafturi cu documente, multe inca necatalogate

Razboaiele daco-romane nu au condus, așa cum se credea, la dispariția sau la transformarea dacilor
Intr-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, in decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea (foto), unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu carti din arhiva bibliotecii Vaticanului si fost membru al Comisiei Teologice Internationale, a facut o declaratie socanta: “Chiar daca se stie ca latina e limba oficiala a Bisericii Catolice, precum si limba Imperiului Roman, iar limba romana este o limba latina, mai putina lume cunoaste ca limba romana, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latina, si nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba romana este o limba latina, ci mai degraba limba latina este o limba romaneasca. Asadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Muntii Bucegi, din Brasov, din Bucuresti. Voi sunteti cei care ati oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latina - n.r.)”. Aceasta declaratie o puteti vedea pe internet, in clipul de mai jos, minutele 52.30 - 53.11.



Romania, Gradina Maicii Domnului

Cu alte cuvinte, teoria conform careia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, si-au abandonat limba stramosilor lor si au inceput sa vorbeasca latina e falsa. Conform declaratiei lui Ledwith, la intalnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se nascuse chiar latina. Din aceasta perspectiva, romanii apar drept unul si acelasi popor cu dacii, continuatorii directi si legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta ca si romanii ar fi fost neam tracic. Mentionam ca Miceal Ledwith este o personalitate irlandeza care nu are interese personale in Romania. De asemenea, reamintim ca Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei in tara noastra, din anul 1999, ca Romania este “Gradina Maicii Domnului”. In aceasta ordine de idei, se pune intrebarea: ce stiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?

Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci

Un studiu de paleogenetica, realizat intre anii 2003-2006, a aratat ca, genetic, suntem daci, iar teoria latinizarii facute de Imperiul Roman este falsa.

Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardos (foto), specialist in genetica, cu sprijinul Universitatii din Hamburg, Germania, a pornit de la tesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din Romania, de la un numar de 50 de indivizi apartinand populatiilor care au trait aici cu 5.000 de ani in urma. Datele genetice obtinute au fost comparate cu cele ale romanilor de astazi. Concluzia a fost ca intre actuala populatie a Romaniei si cele care au trait pe teritoriul acestei tari cu 5.000 de ani in urma exista o clara inrudire genetica, iar fondul de baza dovedeste continuitatea si legatura stransa cu populatia straveche, adica cu dacii, ramura nord-dunareana a marelui neam tracic.
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Conectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: pokuletz78

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #37794

Imparatii daci ai Romei

Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacica s-a pastrat tacere.

Enigme Istorice

De-a lungul timpului, cei mai multi istorici romani, dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma Imperiului, istoria Daciei, a Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din motive greu de inteles.

Regalian, stranepotul lui Decebal

Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea urca in ierarhiile vremii.

Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara. Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.

Dacia – abandonata sau eliberata?

Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor si administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu au avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost pierduta” in vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui imparat au incetat inscriptiile romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.

Maximinus Daia (Daza)

Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii insista ca prin “carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona, prin rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca retragerea armatei si a administratiei romane din provincie nu reprezinta un abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci, romanii au fost, efectiv, alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca Dacia este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare.

Ulterior, Aurelian a creat in sudul Dunarii o alta Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi “Dacia Ripensis”, pentru a pastra aparenta unei Dacii romane. Ce s-ar fi intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi nu ar fi venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca Dacia ar fi continuat, pentru cine stie cata vreme, sa fie provincie romana. In acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiti sa se retraga.

Aureolus, ciobanul din Carpati

Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el insusi pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita mai tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata romana, a castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al Iii-lea, cand s-au succedat la tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata. Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.

Imparatul Galeriu, “olteanul” care i-a razbunat pe daci

Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a fost. S-a nascut intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia Traiana.Se crede ca, dupa numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul crestin care ne confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma si intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian, care le-a impus tribut dacilor. In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri, imparatul s-a retras in satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale. Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian, cat si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta din istoria crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-au dumirit ce cauta acesti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala a imparatului. Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de numele de “roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a altor imparati de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.

Daia si Licinius

Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in Dacia Aureliana, la sud de Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa adoptie, a tinut sa-si pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se tragea dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul 265 si a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” in vestul imperiului, in anul 308, in timp ce Daia, nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au fost numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau tetrarhia (forma de conducere cu patru imparati, doi de rang superior si doi de rang mai mic), erau de origine dacica. Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu Daia, dar in 313, s-a aliat cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se reunisera la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealalta parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele surse, a preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar tradarea a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un conflict, in urma caruia cel din urma a iesit invingator si a devenit unic imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului roman.

Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie. S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai. Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai. Iulian Apostatul ne povesteste ca, dupa ce a vazut pentru prima data forul lui Traian, Constantin a fost abatut timp de mai multe zile, spunand ca el nu va avea niciodata un for atat de grandios. Dar nu este suficienta aceasta explicatie. Oricat de mare ar fi fost lipsa de materiale si de artisti talentati, nici un imparat nu ar fi indraznit sa distruga monumentele unui predecesor, daca acesta era pretuit, memoria sa era onorata si facea parte din galeria sacra a parintilor Romei. Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Daca Galerius nu a contribuit la disparitia acestor scrieri, se poate sa o fi facut Constantin.

Imparatul Constantin. El a pus statuile dacilor pe Arcul sau de la Roma

Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit dupa moartea sa Constantinopol, iar dupa cucerirea de catre turci, in sec. Xv, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual si cultural al intregii Europe. In vreme ce occidentul bajbaia in intunericul in care barbarii migratori l-au aruncat, in orient straluceau luminile Bizantului crestin, Noua Roma. Cat de mult a contribuit dacismul lui Constantin la aceasta transferare a gloriei romane in orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin vegheaza vechea Roma si astazi, semn al dainuirii spiritului dac peste timp.

Elena, mama lui Constantin, era nascuta, se pare, in Asia Mica, intr-o familie foarte modesta. A avut o legatura neoficiala cu Constantius Chlorus, viitorul imparat, si l-a nascut pe Constantin in teritoriul dacic de la sudul Dunarii. Scrierile vechi spun ca Elena a contribuit foarte mult la intarirea crestinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Calatorind la Ierusalim, se spune ca a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a facut in urma unor sapaturi pe care ea insasi le-a comandat si coordonat. De aceea, astazi, Sfanta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul sau din porfir rosu egiptean se afla la Muzeul Vatican, in sala numita “Crucea greceasca”. Este ornamentat, in mod destul de bizar, cu scene de lupta. Intre soldatii reprezentati se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor caciuli. Sfintii imparati Constantin si Elena, praznuiti de Biserica Ortodoxa la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.

Falsificarea istoriei

Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect. Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a “demonta” originea dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas nici un dac si ca nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana la venirea maghiarilor in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici. Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana provinciala, dar obarsia lor era dacica. Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva.

Dupa trei decenii, intr-o alta lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia sa-l numeasca pe Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”. Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.

prof. dr. Aurora Petan
  • daniel
  • Avatarul lui daniel
  • Conectat
  • Administrator
  • Cuget, deci exist!
  • Posts: 15983
  • Thank you received: 5141
  • Karma: 39
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan, pokuletz78

Rasp: DACIA... Putem să uităm de Decebal?! #43475

Descoperirea arheologilor maghiari! Unde locuiau, de fapt, dacii

dacii.jpg



Pe şantierul unui drum de centură al localităţii maghiare Nyíregyháza s-a făcut pe 19 martie o descoperire arheologică foarte importantă.
Chiar şi pentru istoricii maghiari a fost o constatare interesantă faptul că dacii locuiau teritorii mult mai mari decât actualul spaţiu al României.

Se pare că pe întrega perioadă a săpăturilor s-au descoperit ruinele unei locuinţe. Specialiştii muzeului Josa Andras au precizat că este vorba despre o aşezare dacică care provine din perioada secolului al-III-lea, potrivit agenţiei de presă MTI. În urma descoperirii amintite, totul duce cu gândul că avem de a face cu o aşezare a dacilor liberi din exteriorul primei provincii Dacia romană dată fiind perioada probabilă a provenienţei artefactelor descoperite.
Este cunoscut faptul că teritoriile triburilor daco-geţior ţineau până cel puţin la Tisa în perioada ocupaţiei romane asupra zonei centrale a fostului regat al lui Decebal.
  • Mona si Dan
  • Avatarul lui Mona si Dan
  • Deconectat
  • Platinum Member
  • Posts: 6066
  • Thank you received: 728
  • Karma: 14
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra !
Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
  • Page:
  • 1
  • 2

Prin accesarea acestui site, ești de acord cu faptul că folosim cookies .