SUBIECT: Chiroterapia

Chiroterapia se ocupa cu diagnosticarea, tratarea si prevenirea disfunctiilor sistemelor osos si muscular si a efectelor acestora asupra sistemului nervos. Practic, se reaseaza manual vertebrele si oasele. Este eficienta in special impotriva durerilor de cap si spate.

Este de fapt un gen de masaj... chiropracticianul actioneaza cu mainile reasezand efectiv vertebrele si tendoanele in pozitia lor normala.

Eu am facut acest gen de masaj acasa, anul trecut, cu un tip care era inclus in programul de recuperare pus la dispozitie gratuit de autoritatile locale... de fapt am mai scris in alta rubrica despre acest lucru. Sincer, era nemaipomenit de bine... cadeam intr-o stare de letargie totala, relax la maxim


Ati incercat si voi... ???. ???

daniel a scris:Doar masaj muscular am incercat ...urlam ca din gura de sarpe de dureri.La vertebrele mele[c6-c7] care sant inca sustinute de 2 suruburi de titan am interzis de la medic.
Cea mai adecvata terapie in cazul meu e terapia acvatica.

O metodă foarte bună pentru tratamentul de recuperare şi reeducare a deficientelor funcţionale neuromotorii este gimnastica în apa.
Terapia acvatică sau hidroterapia, aşa cum a fost cunoscută de-a lungul timpului, înseamna folosirea apei ca mijloc terapeutic şi îşi are originile cu multe secole în urmă. A fost folosită de-a lungul timpului pentru a trata afecţiunile, dar şi ca mijloc de recreere. Deşi era foarte răspândită în Europa, hidroterapia nu a fost folosită în Statele Unite mai devreme de anul 1900.
Astăzi, refacerea în mediul acvatic este o metodă folosită cu succes în activitatea sportivă agonistică, dar şi de către persoanele normale care au suferit un accident nefericit.
Deşi văzută cândva doar ca un instrument folosit în excliusivitate în fazele primare, de început, ale recuperării, reabilitarea acvatică s-a dezvoltat considerabil în ultima vreme. Acum este folosită de-a lungul întregului proces de recuperare, constituind totodată şi un mijloc de prevenire a accidentelor, făcând parte din programele de menţinere a sănătăţii.
Executarea mişcărilor în apă este mult uşurată, deoarece, conform principiului lui Arhimede, un corp scufundat într-un lichid pierde o parte din greutatea sa, care este egală cu greutatea volumului de apa dislocuit.
Cu cât apa are o densitate mai mare (cazul apelor minerale hiperconcentrate), cu atât se reduce mai mult din greutatea corpului, ceea ce face ca mişcarea să fie şi mai mult uşurată. Ca urmare a scăderii greutăţii corpului, efortul muscular necesar pentru executarea mişcărilor se reduce mult, şi bolnavii pot să execute mişcări mai ample şi mai complexe.
Căldura apei reduce contractura musculară, atenuează durerile, ceea ce favorizează executarea mişcărilor. În plus, ca urmare a vasodilataţiei determinate de temperatura apei şi de substanţele minerale din apă (sulf, iod, NaCl, CO 2 ) se îmbunătăţeşte circulaţia, cresc mobilitatea articulară şi troficitatea ţesuturilor. De aceea, în apă se poate realiza cu mai mult succes corectarea atitudinilor sau poziţiilor defectuoase şi reeducarea neuromotorie.
Bazinele sânt dotate cu dispozitive ajutătoare pentru efectuarea exerciţiilor. Există scripeţi mobili, cu centuri de prindere, prin intermediul cărora se execută tracţiuni vertebrale, în discopatii şi spondiloze.
Bolnavul fiind în apă, tracţiunea este mai blândă. Apa caldă acţionează antispastic asupra contracturilor musculare vertebrale, reducând durerea. Vasodilataţia sporeşte irigarea zonelor deficitare supuse tracţiunii.
Pentru bolnavii cu suferinţe avansate, pentru care coborârea în bazin este dificilă, se folosesc macarale cu targă sau scaun cu care aceştia sânt coborâţi în apă şi apoi supuşi exerciţiilor.
La nivelul apei, pe pereţii bazinului sânt fixate bare din material inoxidabil de care practicanţii se prind cu mâinile în timpul efectuării exerciţiilor indicate pentru afecţiunile articulare (bolnavii cu artroze, cu periartrite scapulohumerale, cu redori articulare sau cu pareze şi miopatii). Ei fac mişcări de flexie a musculaturii membrelor cu bascularea trunchiului înainte si înapoi.
Deosebit de utile sânt exerciţiile fizice în apă, indicate în tratamentul sechelelor de paralizie flasca sau spastică, în starile de contractură musculară şi în tulburările de coordonare a mişcărilor, în vederea reluării mersului. Favorizaţi de apă caldă, bolnavii pot să execute treptat mişcări mai ample. Întâi se efectuează exerciţiile de postură şi apoi cele de deplasare (mersul). Acţiunea reeducării mersului în apă se desfăşoară în etape:
ridicarea în poziţie ortostatică,
mersul sprijinit de patul de imersie
şi eventual mersul fără sprijin.
Pentru fiecare etapă exerciţiile se repetă mai multe zile în şir. Numai după obţinerea rezultatelor dorite se poate trece la o noua etapă. Prin scăderea nivelului apei se creează condiţii de crestere progresivă a efortului pentru membrele inferioare. Rezultate bune se obţin şi când fizioterapeutul îl ajută pe bolnav, în apă, să execute exerciţiile indicate.
Bolnavii cu atitudini vicioase ale coloanei vertebrale beneficiază mult de mişcările de înot pe spate.

Durata unei şedinte de hidrokinetoterapie (în apă minerală) creşte progresiv de la 8-10 minute, cu câte 2-3 minute, de la o zi la alta, ajungând la 15-20 minute pe zi. Exerciţiile se fac în reprize de 4-5 minute, cu pauze de două minute.
În cazul deficientelor motorii postinfecţioase sau operatorii, programele au un caracter individual, ele cuprinzând exerciţii adaptate fiecărui caz în parte, în funcţie de starea generală şi locala a organismului şi de scopul urmărit.
Bolnavii cu artroze şi spondiloze pot efectua exerciţiile şi în cadrul grupului cu stări clinice similare.
Hidrokinetoterapia trebuie privită ca o parte principală a complexului terapeutic balnear şi realizată pe baza criteriilor generale ale metodologiei balneare, dozată şi individualizată în raport cu starea clinică a bolnavului, caracterizată de felul şi stadiul bolii, de bolile asociate, de vârsta bolnavului şi starea lui generala.
La începutul tratamentului, temperatura apei în bazin va fi de 36-36,5°C. Cu fiecare imersie poate creşte câte 1/2 grade pâna la 38°C.
Pe baza experienţei proprii, kinetoterapeutul din fiecare cabinet îsi întocmeşte scheme şi programe de exerciţii indviduale sau colective, în funcţie de profilul stabilimentului şi de apa minerală de care dispune, diferenţiate dupa boală, starea funcţională a aparatului lezat şi vârsta bolnavului.

https://www.sfaturimedicale.ro/refacere-si-recuperare-prin-inot.html

Buna Daniel!

Eu stiu ca se spune kiropratie.

Nu am facut, dar am ascultat o emisiune.

Descrierea acestestei metode mi s-a parut interesanta.

Am uitat, cum se numea kiropractorul!



Cu drag,
Sandy

Eu stiam de termenul Kinetoterapie.Poate gresesc.Daca da ...scuze.

Chiropraxia nu inseamna kinetoterapie!

Chiropraxia este o terapie manuala a articulatiilor, descoperita in 1845 de medicul englez, Daniel Palmer. Medicul englez a infiintat zeci de scoli pentru formarea specialistilor in acest domeniu. Chiropraxia, cunoscuta si sub denumirea de "tragerea oaselor" este o metoda relativ noua in Europa si mai ales in Romania. Inductia biomecanica de rasucire si deblocare a articulatiilor vertebrale si extensia coloanei vertebrale la toate nivelele stau la baza acestui tratament.

Cuvantul chiropraxie provine de la cuvantul grecesc CHIROS care inseamna mana. Tehnica reprezinta manipularea articulatiilor si vertebrelor cu ajutorul mainilor pentru ca acestea sa poata aluneca, sau mai bine zis reveni in spatiile lor articulare. Succesul manevrei este anuntat de un zgomot specific denumit CRACMENT realizat la nivelul acelei articulatii. Terapia consta in manipulari, apasari, torsiuni si tractiuni, fiind axata in special pe tratarea afectiunilor articulare. Terapia este intalnita si sub numele de osteopatie, chiropractie, manipulari osteo-articulare, masaj ortopedic et.

Chiroterapia dupa o cautare pe google https://www.google.ro/search?hl=ro&q=chiroterapia&btnG=C%C4%83utare+Google&meta=&aq=f&oq=