SUBIECT: Nostalgia

Ce linistit a fost aici !!!

Ne schimbam, asa pe nesimtite, ne schimbam continuu si nici macar nu ne dam seama de acest fapt ireversibil si parsiv asa cum este si trecerea timpului, o iluzie la fel de mare ca si timpul in sine... corect? Ok! Culmea tristetii in anumite privinte este ca nu ma pot schimba oricat as incerca



De exemplu nostalgia care ma cuprinde la auzul unor melodii din trecut sau la revederea zonelor pe unde am copilarit, etc... trebuiesc multi ani inainte pentru a patrunde in magia evenimentelor si a oamenilor din trecutul nostru, ca si locurile dealtfel, totusi... nimic nu mai este, totul a fost!

Am rasfoit albumele de foto si am gasit casa cea mai frumoasa si mai draga mie . Aici s-au petrecut lucruri de neuitat . Astazi nu mai exista casuta acesta a bunicii mele pt ca au facut un colos mare in locul ei... insa mi-am propus ca o voi reface din nou intr-un alt loc ..in amintirea celei mai dragute femei din lume .Codreanu Ana a fost numele ei .
Imi amintesc cum toamna depanusam porumb in tinda si ea ne spunea povesti . ma intreb de unde stia atatea povesti pt ca de scris nu stia sa scrie si nici sa citeasca . Ea , Ana ... s-a nascut in anul 1917 iar cunostintele ei despre istorie ajungeau pana la faraoni ..fara sa stie citi o slova . O femeie cum nu era alta ..fara asemanare ! Imi amintesc cu drag cum o vizitau nurorile de craciun ( avea noua nurori ) si-i aduceau prajituri si tot felul de bunataturi . De sarbatorile craciunului se adunau toti baietii ei cu sotiile in fata usii si o colindau . asta faceau in fiecare an in ajunul de craciun . Era magnific sa asculti copiii ei cum o colinda toti la unison pe la miezul noptii ..ah, nu va puteti imagina . Eu dormeam cu ea intr-un pat si tot ii asteptam sa vina pt ca dura mult pana se adunau toti ..se colindau unii pe alti si la urma veneau la mama lor . Mereu avea lacrimi de bucurie in ochi ..dar si eu . Ea nu a avut parte de o fetita ..asa ca am ajuns eu fetita ei ..eu care defapt eram nepoata ei ..cu alte cuvinte ea m-a crescut . Fratii tatalui meu erau precum fratii mei ..asa le si spuneam ; Stefanu nost, Mihai nost si tot asa pana la 8 caci unul din ei era tati .

Era o bunica despre care s-ar putea scrie o carte , toata lumea o respecta si o iubea dar dintre care eu cel mai mult am iubit-o . Cand se intampla sa intarzaie undeva si nu ajungea la timp acasa imi faceam mari griji si plangeam . Stateam pe cerdac si privem in zare ..ca doara , doara o veni . Stiam ca e batrana si imi era frica sa nu mi-o ia D-zeu . Oh , cand o vedeam ca apare pe carare ..fugeam in intampinarea ei sa o ajut la toate alea cate le cara ea din oras ( de-ale gurii ) Ma opream in fata ei si ma apucam sa o cert ca a stat prea mult si faceam pe suparata si nervoasa ... dar ea zicea : asa-i puiule ca ai plans ? si apoi plangeam de-a binele-a tinand-o de mana . Pe drum inspre casa imi povestea ca s-a oprit pe la pruncii ei si au tinut-o sa manance si sa -i povesteasca una alta .
Intre mine si bunica exista si inca mai exista o legatura care nu se poate defini . Parca si acum o vad cum venea la serbari la mine la scoala si era tare mandra de mine ... am invatat bine si primeam des premiul intai iar ea imi ducea cartile acasa de la premiu pt ca eu mai ramean la joaca cu copiii ..iar pe drum se lauda la babe si vecini cu mine ..si spunea : iar a luat fata mea cel mai bun premiu ca uitati-va ..iar am un brat de carti . Asta n-am sa uit niciodata . Era mandra de mine . Nu ma ajuta la invatat pt ca ea saracutza nu stia numai sa numere banii insa era foarte foarte isteata si invata totul pe de rost .
Ar mai fi multe . multe de spus cu privire la ea dar mai adaug doar ultima mea amintire cu ea .
Inainte ca sa vin in Austria , acum 19 ani ..a plans amarnic .. dar si eu . Am promis ca ma voi intoarce ..i-am zis ca vin numai pana la mami mea bilogica sa o vad ( mami era aici ) I-am zis sa nu fie trista ca vin inapoi .
Dupa ce am ajuns aici mami mea tot imi zicea sa raman , sa nu ma intorc ca aici e viitorul meu ..si din astea . Simultan l-am cunoscut si pe sotul meu si asa ca am ramas aici . In fiecare zi ma gandeam la ea si ma podideau lacrimile . Am primit o scrisoare de la o nora de-a ei care-mi scria ca mama ( deci bunica ) sufera si ca tresare de fiecare data cand latra cainele pt ca-si imagineaza ca eu m-am intors . O intrega tragedie . M-am intors dupa un an si ne-am revazut ..a fost de nedescris pt toti . Pana si copiii ei s-au bucurat de bucuria ei si a mea . Sotul meu a indragit-o imediat ..nu puteai sa nu o iubesti .

In amintirea ei si ale acelor vremuri minunate voi reconstrui acesta casa si poate ..daca soarta imi va ingadui voi scrie amintirile mele cu ea pe hartie .

De regula devin nostalgic cand ma emotionez ......Se intampla si in 1972 ....aveam 3 ani si 3 luni .

Am citit povestea ta Angi si desigur mi-am amintit si eu de bunicii mei. Bunicii de altadata nu erau ei prea scoliti dar aveau o intelepciune aparte .
Bunicul din partea tatalui, ma pupa numai pe nasuc si imi dadea cativa banuti (cei mai de valoare) iar cu bunica , stateam pe banca si ii cantam "ti-am luat basmaluta uite-asa" si ii tageam basmaua de pe cap, asta ne amuza pe amandoua , nu se supara.
Pe bunicul din partea mamei nu l-am cunoscut prea bine,pt. ca a plecat in ceruri cand eu eram prea mica dar bunica (din partea mamei) a fost pt. mine ca si pt. Angi, o a doua mama. Ea mi-a dat mare ajutor cand am devenit brusc neputincioasa din cauza bolii care a dat peste mine.
Cine nu a avut parte de niste bunici buni , chiar, ca au pierdut ceva pretios in existenta lor !
Of ! aceasta e nostalgia mea, anii copilariei, fara griji, cu joaca multa impreuna cu verii si prietenii de pe strada (nu cu un monitor in fata care numai joaca nu e aia !!!)

Angi, sa te ajute Dumnezeu sa realizezi ce ti-ai pus in inima, casuta bunicii.Ar fi o reanviere a timpului copilariei fericite trait acolo.Si cate un exemplar din viitoarea ta cartea sa ne trimiti .

sara a scris:

Asa e Sara , cine nu a avut parte de niste bunici buni , chiar ca au pierdut ceva pretios in existenta lor . Ai dreptate !

Pentru tine Angi si pentru dragostea bunicii... remember

Ai reusit sa ma inlacrimezi Daniel cu aducerea aminte a bunicilor.
Of ! ce bine era cu ei...

sara a scris:
Amintiri care raman nesterse din memoria nostra... asa-i Sara, si pe mine m-au crescut bunicii si dragostea pentru 'tataia' era si este unica

In memoria ta mama .....

daniel a scris:


Iti multumesc Daniel pt aceasta frumoasa melodie care mi-a rascolit din nou amintirile cu EA . Danke sehr mein Freund !!!

Pt surorile mele micute care au plecat dintre noi , pt bunicii mei , pt tata si pt toti cei dragi ai vostri : Dumnezeu sa-i ierte !