SUBIECT: Va certati cu ai vostri?

Va certati cu familia ?
Eu frecvent cu sora mea ...ma face expirat dupa tot sacrificiul facut pentru ea si fiul ei inainte de accident.Pentru ei am fost acolo si ei stiu asta.
Iarta-i Doamne .
Mi-a zis ca dupa ce beau am ochii asimetrici ....ca ai lui Basescu ....doamne da-le minte .

adi chicago a scris:Adi, in momentul in care simti ca pleoapele devin grele, adu-ti aminte de ce ai invatat in copilarie... adica 'melc, melc cotobelc' si trage de ele....

Daca melcul poate, tu nu?

Referitor la certuri, da... si eu am momente in care ma simt 'cocos castrat' si izbucnesc pe moment in polemici cu ai mei. Bine este ca nu dureaza mult, in max o ora parca nici nu imi aduc aminte sa fi intrat in contradictiei cu cineva... eu ii inteleg pe ei si ei pe mine, lucru mai mult decat multumitor pentru toata familia.

Iata ce spune Omar Khaiam :


"Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi si zei.
Nu neaga, nu afirma. Dar vezi în ochii sai
Ca nimenea nu este mai trist si mai uman.

Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei, bine, sunt!
Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?
Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.
Îmi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!


Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi n compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar ;
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese."

Timpul tau expira doar cand D-zeu a hotarat .....
( gandeste-te daca ar trebui sa schimbi si tu ceva la tine ..inainte ca ei sa-ti fie pe plac )

adi chicago a scris:M-am certat.... NU ma mai cert! De cel putin 10 ani. Nu e meritul meu. Si nici al lor. Este aceeasi sora, care are grija de tine?Care? Al Bibliei sau al altor carti?
Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

ihdsimmeu a scris:Unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Iisus Hristos, care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti. Deasemenea tot Iisus spune: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau... Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Stii prea bine, prietene

adi chicago a scris:Nasol man, toti trecem prin asa ceva... durerea devine profunda atunci cand stai sa te gandesti 'ce barbat eram odata' si cum am ajuns... offf Doamne, insa daca am privi si din prisma celorlalti, de multe ori trebuie sa le dam dreptate...

Acum fiind in postul Craciunului, chiar daca scanteia de scandal apare din varia motive, constientizez si las sa treaca de la mine... sper sa rezist pana la final cu ajutorul Lui

Cum ma mai provoci prietene! Dar sunt provocari de bun simt, asa ca: Intrebarea cu "Care Dumnezeu..." si-a avut si-si are rostul, dar doar in acel context ... In legatura cu spusele Domnului Hristos, de fapt sunt ale lui... Dumnezeu Tatal (dar pentru ca El este una cu Tatal, in aceasta ecuatie poate fi privit ca fiind spus si de El...) ... Face parte din prima porunca, din cele 10
Si da, ai perfecta dreptate atunci cand spui ca de fapt de multe ori, nu suntem capabili sa ne punem in pielea celorlalti...Multe rani n-ar fi existat, sau daca le-am constientiza macar dupa tragedie, multe rani ar putea fi vindecate recunoscandu-ne vina...Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Ai dreptate Marius

Referitor la intrebarea din topic, revin si cu parere de rau, spun DA din nou...

Stiu ca nu am rabdare suficienta, insa daca nu as fi provocat, daca as capta mai multa atentie si respect... alta viata . Oricum trecem prin "incercari" fata de care altii care nu stiu ce-i imobilizarea si neputinta, habar nu au... si nu suntem singuri, tragem dupa noi si familia in acest carusel randuit sau predestinat... Domnul stie mai bine... diavolul deasemenea... ufffff

Cand eram la ai mei acasa da, dar acum ca m-am casatorit si nu mai locuiesc cu ei nu,dar depinde.....

M-am certat si ma cert cam cu toata lumea!
Imi "sare tandara" destul de repede.
Poate ca boala cronica si neputinta in crestere m-au facut mai irascibil si paranoic.
Nu e o scuza dar poate fi o explicatie ca nervii mei rezista mai putin .
Ma si aprind rau, mai ales cand simt ca cei apropiati imi arata mila sau imi arata ca le e rusine cu mine ca sunt bolnav ori ca ma considera vinovat pentru ce sunt.
Stiu ca pierd multe prin atitudinea mea. Am reusit sa-mi stric familia, copii abia de ma mai saluta, cu tata sunt "la cutite", prietenii au inceput sa ma ocoleasca.
Deocamdata ma intretin inca singur si-mi permit sa fac cum ma duce mintea.
Poate ca gresesc, si nu judec bine, dar asta e. Am un talent "sa-mi dau cu stangul in dreptul" ceva de speriat.
Din pacate, nici ceilalti nu se gandesc ca atitudinea mea se poate datora faptului ca gandirea mi-e influentata de starea mea, de nemultumirile si frustrarile mele. Dimpotriva, ceilalti pun intotdeauna atitudinea mea pe seama relei vointe ori a negativismului si se lanseaza in certuri cu mine.
Din asta ies mereu in pierdere dar macar simt ca nu m-am lasat calcat in picioare fara sa ripostez.