SUBIECT: Nu doar cuvinte...

Lumea nu-mi pare, chiar este; iar eu am impresia că sunt...
Cleopi:)

Studiul realizat de o firmă americană de consultanţă arată că încălzirea globală va duce la comiterea unui număr mai mare de infracţiuni în cursul acestui secol, de la furturi până la omucideri.

„Într-un context mai larg, schimbările climatice ne vor influenţa viaţa într-o varietate de moduri, mult dincolo de probleme precum economisirea apei în agricultură”, spune Matthew Ranson, autor al studiului.

„Avem motive să credem că ele vor avea impact şi asupra relaţiilor sociale din cartierele noastre, a duratei timpului petrecut de copii afară din casă şi a sumelor pe care suntem dispuşi să le cheltuim pentru supravegherea ordinii publice şi aplicarea legii.”

Raportul întocmit de compania americană de cercetare şi consultanţă Abt Associates arată că, între anii 2010 şi 2099, este de aşteptat ca, datorită schimbărilor climatice, numărul omorurilor în SUA să crească cu 22.000 (o creştere de 2,2%), al violurilor - cu 180.000 (+3,1%), al atacurilor - cu 2,3 milioane (+1,2%), al atacurilor soldate cu vătămări corporale grave - cu 1,2 milioane (+2,3%), al tâlhăriilor – cu 260.000 (+1%), al spargerilor de locuinţe – cu 1,3 milioane (+0,9), al furturilor în general – cu 2,2 milioane (+0,5) şi al furturilor de maşini – cu 580.000 (+0,, faţă de cifrele estimate pentru aceeaşi perioadă în absenţa schimbărilor climatice prevăzute. Studiul a fost publicat recent în Journal of Environmental Economics and Management.

„O creştere de 1% până la 3% în cazul unei anumite infracţiuni pare modestă, dar, pentru victime, pentru supravieţuitori şi pentru cei însărcinaţi cu aplicarea legii, povara unei asemenea creşteri poate fi foarte mare”, spune Ranson.

Concluziile se bazează pe analiza statisticilor privind infracţiunile şi a datelor meteorologice pentru fiecare dintre cele aproape 3.000 de districte ale SUA şi corelarea lor cu modele de predicţii privind schimbările climatice.

Pentru a compensa efectul schimbărilor climatice şi a preveni această creştere a infracţionalităţii, ar fi nevoie de o sporire imediată şi permanentă cu 4% a efectivelor forţelor de poliţie ale SUA, arată raportul.

Sursa: Los Angeles Times

Aflați că:
Despre cartierul Militari se spune ca ar fi fost botezat asa pentru ca era zona de instrucție militară și unde o vreme a funcționat „Pirotehnia Armatei“.
Natura
Roșia, castravetele și dovleacul sunt fructe, din punct de vedere botanic.
Știință și Tehnologie
Hârtia, așa cum o cunoaștem în prezent, a fost inventată în China Antică, de către Cai Lun.

Este bine de știut:
”Timp de 6 luni, din toamna pana in primavara, in salata mea zilnica exista sfecla rosie rasa cruda. Mama mea, cand avea 27 de ani era sa moara de TBC. Medicii ii mai dadusera 3 zile de trait, familia era la capataiul ei , cand a visat-o pe bunica ei care ii intindea o farfurie cu supa.-Ia fetita mea , i-a spus bunica, e supa de sfecla cu usturoi.Mama a povestit visul, bunica mea i-a dat imediat asemenea supa si a continuat sa ii dea in saptamanile urmatoare ...iar mama a mai trait pana la 74 de ani.
Imprieteniti-va cu ea! Este o garantie de sanatate pe termen lung
Putina istorie Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios. Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export. Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri, dar si cu sfecla. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes. In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla. In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa. De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla. In Romania , sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure. Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale. Este adevarat! Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol. La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri. In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert sfecla. Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani. Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii
daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare
Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier. Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari. Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei. Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei: atat tuberculii cat si frunzele.
TRATAMENTE INTERNE * Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor. * Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla
cruda. *
Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana.
Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor. * Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara). Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500- 700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente. * Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
*Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100- 150 g , timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea. * Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi. * Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi. * Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece.. * Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale. * Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.
* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l , acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile. * Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale. * Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi. * Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa.
TRATAMENTE EXTERNE * Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare. * Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme. * Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa. * Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile. * Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).
Test de sanatate cu suc de sfecla
Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari. De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, carenu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.). Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.
Vin tonic din sfecla In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste "7 pahare". Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet). Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider. Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi. Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani. Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.
SFECLA si CANCERUL
Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani. Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul. Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie. Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore. Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii. Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins. In Centrul oncologic de la Moscova , li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize. Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate. Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.„

Unde găsesc vorbe, cuvinte, voi scrie...
Unde simt trăiri, le trăiesc;
împiedicându-mă de mine însumi privind,
în jurul meu, la ceilalți...

Cleopi

Pasarea Flamingo are penajul de culoare roz sau roșie datorită caroten-ului asimilat în abundenta din sursa principala de hrana –
creveții.Peștera Vântului (descoperita de inginerul Bragagerii Bela în anul 1957) are de cel mai lung labirint subteran din Romania.
Singurul loc de pe corpul unei vaci în care exista glande sudoripare este nasul acesteia.
Papilele gustative are unui fluture se afla în picioare, de aceea el testează și consumă nectarul florilor cu picioarele.
Unul din cele mai mari exemplare de balena, pescuit pana acum, avea lungimea de 31 de metri și cântarea 100.000 de kilograme. Un asemenea monstru marin a fost prins cu harpoane și capturat după sase ore de vânătoare, timp în care au tras după el doua baleniere cu motoarele în funcțiune.
Capul călugăritei (mantia religioasa) are o poziție cu totul specială. Este singura insectă care-și poate roti capul 360 de grade. O altă ciudățenie este faptul ca are 2 ochi compuși și 3 ochi simpli.
Șerpii nu își pot închide ochii, pentru ca nu au pleoape mobile. Ochii sunt acoperiți de membrane transparente, fixe, care sunt, de fapt, solzi modificați, specializati.

Pe Marte există un aliniament accidental de roci și alte formațiuni geologice care, privit dintr-un anumit unghi, se întâmplă să arate ca un chip de om.
Cel mai scump, dar și cel mai ciudat pat de pe planetă, creație a arhitectului olandez Janjaap Ruijssenaars, costă „doar” 1.200.000 de euro. Datorită sistemului magnetic cu care este prevazut, patul plutește la 40 de centimetri de podea și poate susține o greutate de până la 900 de kilograme.
Chinezii sunt cei ce au inventat cerneala, cu 2500 ani i. Hr. Aceasta era fabricată pe bază de funingine, lipici și diferite substanțe aromatice.
Aparatul care distruge în proporție de 99% virusul gripei aviare (H5N1) și bacteriile de tipul Salmonella sau E.Coli a fost creat de o companie scoțiană. Funcționând cu raze de lumină ultraviolete, aparatul dezinfectează biroul, suzeta copilului sau capacul toaletei în doar cinci secunde.Faxul a fost inventat in 1843 de Alexander Bain și a început sa fie utilizat abia în 1964. In prezent, odată cu dezvoltarea internetului, cea mai folosita metoda de transmitere a informatiilor scrisa este e-mailul.Cel mai puternic laser din lume, Nova Laser de la Lawrence Livermore National Laboratory, USA, poate genera un puls de energie egal cu 100.000.000.000.000 wati, pentru 0, 000000001 secunde, asupra unei ținte de mărimea unui fir de nisip.Din cele 109 elemente chimice cunoscute, 92 se gasesc in natura, iar restul au fost obținute pe cale artificială.
Savantul roman, Lazar Edeleanu, a reusit pentru prima data in lume, rafinarea produselor petroliere cu bioxid de sulf, adică separarea din petrol a unor grupuri de hidrocarburi componente, fără modificarea lor chimică.

”În noaptea aia s-a luat curentul... și pentru că au fost multe cazuri de
urgență, la chemarea făcută la 911 a venit un singur paramedic.Casa era în
totala beznă când paramedicul i-a cerut fetiței de 3 ani Kathleen, să țină
în mână lanterna deasupra mamei ei, ca să aibă suficientă lumină să poată să
o ajute pe mama ei să dea naștere micului ei frățior. Cu multă sârguință,
Kathleen a făcut tot ce i s-a cerut. Și în scurt timp s-a născut frățiorul
ei Connor. Paramedicul l-a ridicat de piciorușe și i-a dat o palmă micuțului
să-l facă să plângă și să-și curețe astfel plămânii. Și imediat Connor a
început să țipe. Apoi paramedicul i-a mulțumit fetiței pentru ajutorul ei și
a întrebat-o din curiozitate și o oarecare grijă pentru psihicul fetiței...
ce crede ea despre ceea ce s-a întâmplat? Kathleen a răspuns prompt și cu
atitudine:
-N-ar fi trebuit să se bage acolo de la bun început!
Merită să mai capete încă una!!! „

Cleopi

Corectie logica....

”Patru studenți în Regie, seara, înainte de somn, stau în paturile lor și discută.
Primul: – Frate, mor de foame, ce facem?
Al doilea: – Am o idee, hai să creștem un porc! O să avem și carne și salam, de toate!
Al treilea: – Bă, ești nebun? E prea multă murdărie!
Al patrulea, uitându-se la dezordinea din cameră; vesela nespălată, ciorapii aruncați prin toată camera:
– N-are nimic, se va adapta!„

”O scoică a văzut o perlă căzută pe fundul oceanului. După mari eforturi, a reușit să apuce perla și a așezat-o lângă ea, pe o frunză. Știa că oamenii caută perle, așa că s-a gândit:
- Aceasta perlă îi va tenta. O vor lua, iar pe mine mă vor lăsa în pace.
Când a apărut primul căutător de perle, ochii acestuia erau conditionați să caute scoici, nu perle stând pe frunze. De aceea, el a apucat scoica, care, întâmplător, nu avea înăuntru nicio perlă, și a lăsat perla să cadă din nou pe fundul oceanului.
Morala: ''Știți exact unde trebuie să priviți. Tocmai de aceea nu reușiți să găsiți Esențialul.''

Sursă poveste:https://www.intelepciune.info/.

"Întâi trebuie să cunoști bine întunericul ca să poți aprecia lumina." Madeline L'Engle
"Viața nu are subtitrare, ori o înțelegi ori nu..." Wolf Wildfire
Dacă ai privi viața ca pe o relație, ce fel de relație ai tu cu viața ta? Cum te înțelegi cu ea? Cum negociezi cu ea? Cum te bucuri de ea? Cum îți arăți prețuirea față de ea? Cum o desconsideri? Cum o simți? Cum o gândești?”

Cleopi

”Istoricul de artă, Gianfranco Salvatori, susține că poate dovedi fără urmă de îndoială că adevăratul autor al celebrului tablou ”Mona Lisa” este Michelangelo. El argumentează în recenta carte publicată, ”Leonardo, no : Michelangelo, si !”, că da Vinci și Michelangelo sunt autorii unei fraude ce are să dea peste cap lumea artei.
Dovada afirmației lui Salvatori a fost la îndemâna tuturor, în Biblioteca Națională a Franței, sub forma unei confesiuni scrise de mână, ascunsă între volume. Autorul, da Vinci însuși, povestește cum aflat în Florența, într-un bar, își pierdea timpul liber jucând cărți cu... Ghici cine? Michelangelo. De precizat este si faptul că amândoi băuseră mai multe pahare decât trebuia. La un moment dat, cei doi au pus pariu că învingătorul îi va da o sarcină de îndeplinit celuilalt. Câștigând, lui da Vinci i-a venit magnifica idee de a dori ca Michelangelo să picteze un tablou.Nimic ciudat până la ultimul detaliu: pictura va purta numele lui da Vinci. Zis și făcut. Da Vinci l-a învățat timp de o lună tehnica lui de sfumato, pentru ca falsul să fie perfect. Totul a culminat cu portretul asistentului lui da Vinci, Gian Giacomo Caprotti, cunoscut ca și Salai, deghizat în haine de femeie.
După această întâmplare, fiecare s-a dus pe drumul său: Michelangelo la Roma pentru a sculpta mormântul papei Iulius al II-lea, iar da Vinci la Milano. După o perioadă, celui din urmă i-au fost solicitate serviciile la curtea regelui Francis I. Pe durata șederii sale în Franța, da Vinci a scris întreaga poveste într-un carnețel, pe care avea să îl publice, recunoscându-i meritele și admirând-i talentul prietenului său, Michelangelo. Dar, când regele i-a spus că ”Mona Lisa” este cea mai frumoasă pictură pe care a văzut-o, italianul a devenit așa de gelos pe colegul său de breaslă, încât s-a hotărât să nu mai spună adevărul. Atât da Vinci, cât și Michelangelo au luat cu ei acest secret în mormânt.
În urmă cu doi ani, Salvatori, analizând o fotografie macro a tabloului, a realizat că pe gene, ascunse în strălucirea vopselei, erau ascunse literele MBDRMF, care sunt inițialele propoziției ” Michelangelo Buonarroti Di Roma Me Fecit” ( Michelangelo Buonarroti, la Roma, m-a creat). Descoperirea i-a fost întărită de către jurnalul găsit în biblioteca franceză. „

Surse: thearttribune.com / historia.ro

Cleopi

Dama cu camelii – adevăr şi legendă

Cea mai admirată şi dorită curtezană a timpului, Marie Duplessis îşi împărţea favorurile multor parizieni bogaţi şi nobili, dar faima nemuritoare i-a adus-o legătura cu un tânăr sărac.
După o zi de călărie pe câmp, tânărul înalt, bine făcut şi, ca de obicei, în ciuda dificultăţilor financiare, impecabil îmbrăcat, se duse la spectacol, împreună cu un prieten. La Théatre des Variétés, Alexandre Dumas se uita prin binoclu mai mult la femeile frumoase, ostentativ aşezate în loji, decât la scenă. În acea seară de septembrie, în public se aflau câteva fermecătoare demi-mondene, acea categorie de femei de la marginea societăţii respectabile. Întreţinute de bărbaţi bogaţi şi în general mai în vârstă, cărora le acordau favoruri, cele mai multe tânjeau după iubirea unui tânăr chipeş, fie el şi sărac. Cel puţin, asta era convingerea fermă a tinerilor ca Dumas, care avea 20 de ani.
O femeie îi atrase atenţia în mod special. „Era înaltă, foarte zveltă, avea părul negru şi un ten alb-rozaliu“, avea să scrie el. „Avea un cap mic şi ochii migdalaţi cu acea privire de porţelan precum cea a japonezelor. Dar în ei se citea o natură mândră şi dinamică… Semăna cu o figurină de Dresda.” Femeia descrisă cu atâta pasiune era Marie Duplessis, cea mai faimoasă curtezană a epocii.

Şi ea l-a remarcat pe Dumas, căci îi făcu repede semn unui prieten, Clémence Prat, care îl cunoştea pe tânăr. La sfârşitul spectacolului, doamna Prat, amabilă, îi invită pe Dumas şi pe prietenul său acasă, pe elegantul Boulevard de la Madeleine, chiar alături de casa lui Marie. După puţin timp, Marie bătu în geam, ca să se plângă de vizita unui conte, care o plictisea nespus şi de dorinţa de a avea companie. Doamna Prat şi cei doi tineri s-au mutat imediat acolo, iar după plecarea contelui, Marie îşi invită oaspeţii la o cină cu şampanie. Spre sfârşitul mesei, ea a avut un acces de tuse şi a trebuit să iasă din cameră. Dumas a urmat-o şi a găsit-o prăbuşita pe sofa, lânga un bol de argint cu apă, în care pluteau urme de sânge.
„Sunteţi suferindă?“ o întrebă tânărul. „Puţin, dar m-am obişnuit cu asta“, răspunse frumoasa femeie. „Vă distrugeţi singură!“ „De unde atâta afecţiune spontană? V-aţi îndrăgostit de mine?“ întrebă ea, curioasă. Pentru că el ezita să răspundă, ea a insistat ca să audă mărturisirea, dar l-a şi avertizat în legătură cu două posibile consecinţe. „Ori vă voi refuza, iar atunci vă veţi simţi trădat, ori vă voi accepta, iar atunci veţi câştiga o iubită tristă, nevrotică, bolnavă şi melancolică, a cărei bucurie vi se va părea mai tristă decât durerea ei!“
Întâlnirea dintre Alexandre Dumas şi Marie Duplessis a avut loc la începutul toamnei lui 1844 şi a fost urmată de o scurtă poveste de iubire dulce-amără. Dialogul, însă, face parte din romanul publicat patru ani mai târziu, Dama cu camelii.

Viaţa unei curtezane
Născută în 1824, în acelaşi an cu Dumas, Alphonsine Plessis era fiica unui fermier, despre care se zvonea că ar fi vândut-o ţiganilor. Ajunsă, în cele din urmă, la Paris, sub numele de Marie Duplessis, ea şi-a câştigat, iniţial, existenţa făcând croitorie, dar frumuseţea ei delicată a atras repede atenţia unui proprietar de restaurant, care i-a cumpărat un apartament. Acest prim iubit a fost rapid înlocuit de ducele de Guiche, un tânar înstărit şi monden, care abandonase armata pentru a urma, zice-se, studii la Şcoala Politehnică. Ajunsă iubita ducelui, Marie Duplessis devenise cel mai comun subiect de bârfă şi era asaltată de pretendenţi. Nu avea decât 16 ani.
Plimbări cu trăsura în timpul zilei, seara spectacole la teatru sau la operă, urmate de petreceri strălucitoare şi de întâlniri romantice cu bărbaţi culanţi, aşa arăta viaţa unei curtezane. Curând serviciile lui Marie ajunseseră să fie atât de bine recompensate, încât se zvonea că putea cheltui până la 100 000 de franci aur pe an, pentru un trai luxos. Se îmbrăca frumos şi se înconjura de flori, dar, pentru că mirosul trandafirilor o ameţea, Marie prefera camelia şi îşi umplea casa cu ele, pâna când, după cum spunea un observator critic, „se închidea într-o fortăreaţă de camelii“. Marie era cultivată, putea purta discuţii despre cărţile pe care le avea în bibliotecă şi era o bună pianistă. Singurul ei defect, după cum ea însăşi mărturisea, era că minţea. Dar tot ea adăuga, amuzată: „minciunile albesc dinţii“.
Când l-a cunoscut pe Dumas, era întreţinută de bătrânul conte de Stackelberg, deoarece – l-a minţit ea pe noul pretendent – îi amintea de o fiică a lui care murise. Îl minţea şi pe Stackelberg, spunându-i că îşi petrece serile la prietena ei, Zélia, dar se întâlnea, în realitate, cu Dumas. Se pare că nu îi spusese nici unuia dintre bărbaţi că avea un al treilea iubit, pe contele de Perregaux.
Toţi admiratorii ei, însă, erau de părere că are o inimă de aur. Şi totuşi, Marie dădea impresia că trece de la un bărbat la altul, „tânjind obsesiv după linişte, pace şi iubire“, scria un critic al epocii. Subţire şi palidă, după cum cerea moda, Marie era o frumuseţe eterică. Era, însă, o femeie bolnavă, obsedată de teama că va muri tânără.
După numai câteva luni de fericire, care l-au afundat în datorii, Dumas a început sa se îndepărteze de Marie, deşi ea i-a propus să-i fie prietenă, dacă nu îi mai putea fi iubită. La 30 august 1845, el i-a scris o scrisoare de despărţire: „Nu sunt nici suficient de bogat ca să te iubesc, nici destul de sărac ca sa fiu iubit de tine, aşa cum vrei tu… Eşti prea bună ca să nu înţelegi motivele acestei scrisori şi prea inteligentă ca să nu mă ierţi.”
Ispăşirea pedepsei
Abandonată de Dumas, Marie Duplessis s-a consolat cu Franz Liszt. Apoi, la începutul anului 1846, ea a acceptat surprinzătoarea cerere în căsătorie a contelui de Perregaux. Căsătoria a avut loc la Londra, în ziua de 21 februarie. S-a sugerat că lui Perregaux îi era milă de tânăra femeie, chinuită tot mai mult de tuberculoză.
La scurt timp după întoarcerea la Paris, s-au despărţit, iar Marie a rămas singură, incapabilă să mai participe la viaţa mondenă şi obligată să-şi vândă lucrurile, pentru a scăpa de creditori. Şi-a instalat în dormitor o băncuţă pentru îngenuncheat spre a-şi face acasă rugăciunile şi în cele din urmă a chemat un preot să îi administreze ultimele sacramente, aşa cum cere Biserica romano-catolică. La 3 februarie 1847, pe când Boulevard de la Madeleine răsuna de cântecele şi râsetele carnavalului, înăuntru, curtezana de 23 de ani îşi dădea obştescul sfârşit.
Dumas călătorise, între timp, în Spania şi Algeria, împreună cu tatăl său, numit tot Alexandre Dumas, celebrul autor al celor Trei muşchetari şi al Contelui de Monte Cristo. (Cei doi sunt deosebiţi prin Alexandre pêre [tatăl] şi Alexandre fils [fiul].) Dumas a aflat de moartea lui Marie, în drum spre casă. În timpul unei plimbări, el a trecut pe lângă casa în care se întâlniseră prima oară şi îşi declaraseră dragostea şi a văzut un anunţ despre licitaţia în care urma să se vândă tot ce mai rămăsese în casă. Pentru că nu îşi permitea nici o piesă de valoare, s-a mulţumit să cumpere un lanţ de aur, pe care Marie îl purta la gât. Întâmplător, vânzarea nu numai că a adus suficienţi bani pentru plata datoriilor, dar a lăsat şi o sumă pentru o mică moştenire destinată unei nepoate preferate din Normandia. Singura condiţie din testament era ca fata să nu vină niciodată în Parisul cel plin de tentaţii care îi fusese fatal mătuşii.

Durerea naşte un roman care va deveni clasic
În luna mai a aceluiaşi an, Dumas a închiriat o cameră la hotel, a recitit scrisorile trimise lui de Marie şi a început să scrie un roman care avea să-l facă celebru.
În Dama cu camelii, curtezana Marguerite Gautier renunţă la viaţa strălucitoare din Paris, pentru a fugi cu tânărul ei iubit, Armand Duval. Idila este tulburată de tatăl lui Armand care, în timpul unei discuţii cu Marguerite, se arată sceptic în privinta sentimentelor ei pentru fiul său. Când promisiunile financiare sunt respinse, el o imploră să îl părăsească pe Armand pentru a salva onoarea familiei, căci atât timp cât fiul va avea o relaţie cu o femeie cu o asemenea reputaţie, lui îi va fi imposibil să îi găsească fiicei sale un pretendent potrivit. Cu tristeţe, Marguerite îşi părăseşte iubitul, spunându-i că preferă să se întâlnească cu un nobil bogat din oraş. Curând însă, întoarcerea la viaţa agitată de curtezană o epuizează şi o aduce în pragul morţii. Armand află cele întâmplate când este prea târziu, ajungând, totuşi, la timp pentru a o îmbraţişa pe femeia care îi leşină în braţe.
Publicat în 1848, Dama cu camelii a avut un succes enorm, iar tânărul Dumas a fost asaltat de cereri ale dramaturgilor pentru o dramatizare. Ca răspuns, el s-a retras la ţară şi a scris cu frenezie propria variantă dramatică, pe care apoi a propus-o tatălui său, director de teatru parizian şi principal autor al pieselor jucate acolo. Bătrânul Dumas s-a opus. Subiectul nu era acceptabil pentru a fi pus în scenă, el nu ar fi fost niciodată de acord. Fiul l-a rugat insistent să citească manuscrisul. „Foarte bine!“, a spus tatăl, după ce a citit primul act, după care fiul a trebuit să se ocupe de afaceri. La întoarcere, şi-a găsit tatăl în lacrimi. „Dragul meu băiat“, exclamă el, ,,m-am înşelat atât mult! Piesa ta va fi jucată!“
Piesa a fost pusă în scenă în 1852 şi a avut un succes mai mare decât romanul. Dar când Giuseppe Verdi a transformat povestea în opera La Traviata, în anul următor, Marie Duplessis a câştigat, într-un fel, nemurirea. Bineînţeles, faima ei s-a întins până în secolul XX, când au fost realizate nu mai puţin de cinci filme artistice, cel din 1936, cu Greta Garbo, fiind cel mai admirat.
sursa: Mari enigme ale trecutului

"Viața nu vine cu telecomandă, deși de multe ori trăiesc cu impresia că oi fi având una magică și cu ea aș putea controla ceva. E o iluzie. Ce e minunat e că atunci când ești prezent și implicat în propria viață, ceea ce rulează e absolut fascinant. Nu-ți mai vine să schimbi programul." Fir de Poveste
Eckhart Tolle: "A nu opune rezistenţă, a nu judeca, a nu vă ataşa, acestea sunt cele trei aspecte ale adevăratei libertăţi şi ale unei vieţi iluminate." "În tine, ca în oricare fiinţă umană, există o dimensiune a conştiinţei mult mai profundă decât gândirea. Este esenţa a ceea ce eşti tu."

Sursa: ozibuna.net