SUBIECT: Respectati Demnitatea Persoanelor cu Dizabilitati din Romania

Cine se va ocupa de persoana cu dizabilitati dupa moartea parintilor?

Datorita faptului ca in Romania nu exista o lege concreta si clara de protectie si promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilitati. Dupa moartea parintilor nostri ne-am trezit practic in jungla fara sa stim sa supravietuim si sa luam decizii favorabile noua. De aceea am fost nevoiti sa facem compromsuri mari care ne-au afectat in mod iremediabil viata.

- Acest lucru s-a intampat din cauza faptului ca parintii nu ne-au invatat sa luam decizii favorabile pentru noi si nu ne-au acordat independenta pe masura ce ne-am maturizat, integrandu-ne in familie, cerandu-ne parerea si tinand seama de ea la luarea deciziilor ce afectau intreaga familie.

- Vina lor este doar partiala, principalul vinovat fiind statul care a considerat ca daca ofera persoanelor cu dizabilitati indemnizatii lunare mizere, adevarate pomeni, acestea nu mai au nevoie de altceva.

- Situatia este tragica, nemaiavand sprijinul parintilor din toate punctele de vedere si nici pe cel al statului care nu se implica, ajungem fie in strada, fie la mana binevoitorilor, asa cum mi s-a intamplat si mie.

Stimati parlamentari, ce aveti de gand sa faceti pentru ca aceste lucruri sa nu se mai repete?

PS: Aceast sondaj a fost creat de Nicolo Della-Pupa, acum un an de zile

Sursa

Eu as fi mai optimist si as mai adauga o casuta la sondaj, pe care o voi vota aici:

Statul

Acest subiect este unul foarte grav, delicat, sensibil ... nici nu stiu cum sa-l definesc .
Cine se va ocupa de persoana cu dizabilitati dupa moartea parintilor?

Intrebarea este grava . Se adreseaza in cazul persoanei cu handicap grav.
Daniel spune ca "parintii nu ne-au invatat sa luam decizii pentru noi. "
Da este adevarata aceasta observatie . E dureros acest fapt.
Eu observ si altceva . Omul in general nu este pregatit sa lupte cu viata .
Parintii care au copii cu handicap se trezesc intro minoritate. Parintii sunt si ei oameni, au sentimente... sunt milosi .
Nu sunt pregatiti sa duca o lupta, un efort in plus fata de ceilalti parinti cu copii sanatosi.
Da Daniele, sunt de acord cu tine , Statul ar trebuii sa acorde un sprijin in plus pentru copii cu handicap, si mai ales familia respectiva sa primesca sprijin psihologic specializat.
Dar cand spun "STATUL ROMAN" mai de graba ma refer la Societatea Civila . Noi toti .
Adica , in urma Recesamantului/cercetarii se stie ca in anume loc exista familia aceia care ce confrunta cu problema aceasta .
Daca Societatea Civila ar face presiuni si ar prelua o parte din grijile parintilor, si ar educa acel copil intr-un mod mai special , nici parintele nu s-ar simtii singur pe lume .
Si de ce nu am spune-o ? Acel copil creste, se maturiseaza si el la randul lui sa-si dezvolte un plan de supravietuire , dar si efortul pentru demnitate , atat cat se poate .
Acum sunt DRAME INDIVIDUALE pentru ca nu stim cum sa traim omeneste .
Avem libertate , avem dreptul sa facem orice, suntem in DEMOCRATIE . Dar ce putem face, si cat ne duce mintea ?
In timp ce un copil se straduieste sa invete carte si eventual urmeaza un curs suplimentar educational (Dans/karate/inot) ,copilul cu dizabilitati se straduieste sa reuseaca sa manance singur, sau sa urce o scara la scoala .
Aceste ajutoare, acest sprijin moral este mai important pentru familia respectiva si iata nu se poate cuantifica in ajutor banesc.
Actiunea fizica, efortul, gestul in sine cine sa-l faca si cum ?
Cine este Statul ? Cum il sanctionam ?
Asta e durerea mare !