Depresie si insomnii

Asa cum bine spun, "viata noastra nu este precum cea a semenilor nostri". Greu de inteles pentru cei ce nu le calca pragul. Intr-o lume plina de nenorociri, necazurile altora sunt aproape derizorii. Sunt perioade in viata fiecaruia in care toate merg prost si parca toate vin in acelasi timp, de aici si expresia "un lucru rau nu vine niciodata singur"...

Pentru multi bolnavi diagnosticul in cazul unor boli incurabile, a unor prejudicii de natura fizica sau afectiuni neuro-motorii, este o eticheta de genul "stigmatizat" care determina un soc, o prabusire a lumii sale reale. Comunicarea medic-pacient nu ar trebui sa se rezume la anuntarea diagnosticului, ci ar trebui sa vizeze si explicarea diagnosticului, a variantelor de tratament si a consecintelor lor. Medicul trebuie sa fi e deschis intrebarilor pacientului si sa incerce sa-i explice procedurile medicale la care ar putea fi supus pe intelesul lui. Adesea medicii nu fac acest lucru, iar pacientii se informeaza de la alti bolnavi, de la care afla de multe ori variante exagerate, scenarii catastrofale etc.

Tulburari de personalitate

Sanatatea este o stare de bine pe plan fizic, psihic si social. Omul devenit bolnav isi pierde unul din atributele sale fundamentale - starea de sanatate - care ii asigura o adaptare normala, adecvata, la exigentele mediului intern si extern. Boala este sinonima cu o stare de disconfort psihic si somatic.

In afara continutului sau psihosomatic, boala reprezinta o situatie existentiala diferita de cea fireasca. Acceptarea bolii poate reflecta o situatie - sursa de mari framantari sufletesti, soldate cu un evident stres psihic de durata, mai ales la persoanele care supraestimeaza problemele pe care le va pune boala.

Terapia durerii si a pierderii

Suprastructura psihica a oricarei boli include numeroase semne de intrebare; ele se refera la gravitatea, durata, modul de evolutie al bolii, precum si la existenta ulterioara a persoanei, destinul sau in general.

Intensitatea si formele de manifestare ale acesteia depind de nivelul cultural al bolnavului, de cunostintele sale cu privire la forma de manifestare si evolutia bolii, la metodele de tratament, de structura si natura relatiilor interpersonale stabilite cu membrii familiei si cu echipa terapeutica.

Adaptarea la noua conditie

Persoana care dobandeste un handicap sau are o boala incurabila suporta o trecere stadiala la ceea ce se confrunta. Se poate vorbi de o noua conditie medicala, sociala si psihologica. Esti nevoit sa te adaptezi la ceea ce s-a intamplat in viata ta si sa induri ceea ce ti-a fost dat.

1. Momentul anuntarii diagnosticului, momentul socului si al negarii

Atunci cand esti anuntat ca ai fost diagnosticat cu o boala grava ori cand urma unui traumatism este necesara amputarea unui membru sau orice alta situatie generatoare de handicap naste revolta, soc si negare. Iar toate aceste sunt raspunsuri firesti la o situatie de criza personala si care se rasfrange si asupra familiei. O buna perioada esti focalizat pe pierderea suferita si durerea cauzata de aceasta. Este stadiula acelui "De ce tocmai mie?", a unor "De ce-uri?" fara raspunsuri. Unii oameni nu reusesc sa faca fata, nu pot accepta, nu se pot impaca cu acest diagnostic. Ei nu admit si nu accepta situatia. Este, dealtminteri si greu sa te vezi in situatia de a fi nevoit sa renunti la visele pe care ti le-ai intemeiat, sa accepti refuzul unui viitor de neatins. Nu este deloc usor ca atatea vise sa se naruiasca atat de curand si atat de brutal.

Neacceptarea dizabilitatii

Boala este considerata de numerosi specialisti cat si de pacientii insisi, ca fiind un moment de pierdere a echilibrului de pana atunci, considerat de catre cei mai multi ca fiind un puternic impas. Gradul de stres psihic sporeste considerabil, daca aceasta perioada a restrictiilor si modificarilor aparute in modul de viata, este de lunga durata.

Individul realizeaza pe plan psihologic boala ca pe o agresiune, ca pe un stres contra propriei persoane, ca o stare de insecuritate sau dezastru. Pacientul poate reactiona la boala prin optimism, pesimism, negare, indiferenta sau independenta, el poate accepta sau refuza ideea de boala, fenomen care se exprima prin momentul si felul adresabilitatii sale la medic. Reactia bolnavului dupa stabilirea diagnosticului va depinde de natura lui si caracteristicile psihologice ale individului.

Psihoterapie Online

Orice abatere de la normal a formei corpului care tulbura cresterea si dezvoltarea armonioasa, modificand aspectul lui exterior, reduce aptitudinile individului si puterea de adaptare a organismului la conditiile de mediu, simultan cu diminuarea capacitatii de munca, se numeste deficienta fizica.

Scopul recuperarii consta, pe de o parte, in valorificarea la maximum a posibilitatilor individului cu dizabilitati, iar pe de alta parte, functiile psihice nealterate trebuie sa fie antrenate incat sa poata prelua activitatea functiilor afectate in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita persoanei o integrare optima in viata profesionala si sociala.