SUBIECT: Despre diavoli si demoni

Conform Bibliei, Lucifer, fiind inger de lumina si capetenia celei de a doua trepte ingeresti, in loc sa progreseze in sfintenie, s-a mandrit, voind sa fie asemenea cu Dumnezeu. Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfant si astfel s-a transformat in diavol. Impreuna cu el au cazut si ingerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei.



Diavolii au insusirile ingerilor, cu diferenta ca, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti, ei n-au ramas in starea lor de sfintenie si bunatate, ci au cazut fara de intoarcere, in intunericul mandriei si vicleniei. Asadar, intaiul vinovat de pacat si intemeietor al rautatilor este diavolul. Dimpotriva, fiind creat de Dumnezeu bun, el insusi, prin propria vointa, s-a facut diavol, adica clevetitor, vrajmas, mincinos si defaimator. Oamenii, avand trup si suflet, pot sa treaca de la placerea trupeasca la cea sufleteasca. Diavolii insa sunt lipsiti de aceasta posibilitate, pentru ca in ei binele firesc a fost nimicit prin caderea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu raul, dar la demoni, precumpaneste si actioneaza numai raul. Ei isi gasesc placerea in tot felul de pacate, se complac mereu in rele, trecand de la un pacat la altul. Neputand savarsi pacate trupesti, ei pacatuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale carnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decat la oameni.

Dupa caderea lui Adam si a Evei din Rai, mintea omeneasca a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apara de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra in mintea omului si de a-i insufla ganduri pacatoase. Demonul care intra in acest fel in om nu se amesteca cu sufletul, ci traieste in trupul omului, posedand in chip fortat sufletul si trupul. Daca stapaneste puternic unii oameni, acest lucru se datoreaza faptului ca acestia s-au lasat stapaniti de ei, de voie buna, fara sa se impotriveasca.

Si mai grav este cand astfel de oameni sunt investiti cu functii politice si sociale

Deci... exista sau nu diavoli?

Pentru mulţi, Satana (Satan, în engleză) este doar o personificare a răului. El de fapt este o fiinţă cu propria ei existenţă distinctă. Satana apare menţionat încă din Geneza, apoi la 1 Cronici, Iov, Psalmi, Isaia, Ezechiel, Zaharia, şi în toate cărţile NT.

La fel ca şi ceilalţi îngeri, Satana posedă trăsăturile personalităţii: vădeşte inteligenţă (2 Cor. 11:3), manifestă mânie (Apoc. 12:17), dorinţă (Luca 22:31), demonstrează că are voinţă (2 Tim. 2:6), etc. Biblia se referă la Satana ca la o persoană (Iov 1; Matei 4:1-12)

Ezechiel ni-l prezintă (28:11-19) mai detaliat, şi afirmă că a fost creat (v.15). Ca orice creatură, Satana nu posedă anumite atribute care aparţin numai lui Dumnezeu, cum ar fi omniprezenţa, omnipotenţa şi omniscienţa. Deşi este o fiinţă puternică, el este limitat, şi va trebui să dea socoteală Creatorului. El aparţine ordinului îngeresc al heruvimilor, şi , deşi ‘căzut’ deţine încă, pentru o vreme, o mare putere, cu permisiunea şi controlul lui Dumnezeu. De aceea mai este şi numit “dumnezeul veacului acestuia” (2 Cor. 4:4) sau “domnul puterii văzduhului (Efes. 2:2).

În ebraică, Satana înseamnă adversar, potrivnic, oponent (Matei 4:10-11). Diavol (de la grecescul diabolos) înseamnă defăimător, calomniator (Efes. 4-27).
Diferite alte nume şi modalităţi de a desemna pe Satana, scot în evidenţă multiplele faţete ale caracterului lui, şi cam cu ce gen de lucrări se ocupă. Acestea subliniază activitatea sa (ispititor, acuzator, etc.), ‘înfăţişarea’ (balaur, şarpe, etc.), caracteristici (mincinos, ucigaş, etc.).
Una din activităţile sale permanente, este aceea de-a pârâ (Apoc. 12:10), şi n-o face de unul singur – este ajutat de mulţi creştini!



https://en.wikipedia.org/wiki/Hierarchy_of_demons

https://www.zonex.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=51&Itemid=72&Itemid=1

daniel a scris:
De unde ai gasit poza asta cu diavolul asta culturist? Asta cred ca e unul din aia care-l poseda pe Arnold.

Ca sa raspund la intrebare: Nu. Nu cred ca exista.

Sunt doar baliverne.

Dionnis a scris:Oare? Argumenteaza sa stiu si eu, pls!

Singur spui ca e posesiv diavolul... daca l'ai si vedea in realitate, e urgie mare CRED Odata ce e mentionat in Biblie numele lui, al lui Satana, si se mentioneaza ca sta in Iad, ca e duh necurat menit sa intunece mintile omului (vezi Iuda)... totul cu voia lui Dumnezeu... diavolul ii lupta pe oameni prin erezie, falsificand adevarul revelat despre Iisus, apoi ii lupta prin patimi de tot felul, pana cand omul moare... cele 3 taine, sf botez, spovedania si impartasania sunt menite pentru a-l aduce pe om in comuniune cu Dumnezeu. Asta se stie din Sfanta Scriptura... daca negi existenta si veridicitatea ei, Belzebut, Satana sau eu stiu care alt diavol, trimfa in aceasta lupta a supravietuirii omului, spre calea ce duce catre mantuire.

Prezicatorii, vrajitorii si magii, new age intra in mod constient in legatura cu demonii, vad aceste duhuri necurate... au si un cult satanic de inchinare lor... dar si preotii care fac exorcizari si slujbe de alungare a lor... pricina bolilor este una dintre consecintele indepartarii de Dumnezeu.. exista alt topic unde se dezbate acest subiect, sinuciderea tot de la vrajmas este, desfranarea, lacomia, mania, etc

Acum fiecare dintre noi e liber sa aleaga... diavolul ramane cu ispita, iar noi ne alegem cu pacatul

Ieri m-a intrebat fiica-mea daca exista zane. I-am zis ca nu exista cu adevarat, ca sunt doar in povesti si desene animate.

"-Dar de ce nu exista?"

Ce sa-i raspund?

I-am spus, ca-n povesti se spune despre calul lui Fat Frumos ca zboara ca gandul, si mananca jaratec, dar caii din viata de zi cu zi nu fac aceste lucruri. Oamenilor le place uneori sa infloreasca.

Era gata sa fie de acord cu faptul ca zanele exista doar in povesti, apoi mi-a zis (ca tot vorbeam de cai):

"-Dar unicorni, exista, nu?"

Nah. ...Am zis ca da. Nu am mai argumentat nimic.


Eu nu am ce argumente sa-ti dau. Fiecare crede ce-i place. Daca tu crezi in cele ce le-ai scris mai sus, asa o fi. Duhurile necurate lupta si ne intuneca mintile, indepartandu-ne de la calea mantuirii.

Impartial si coerent ca intotdeauna

Fac o paranteza si adaug: Astazi este Duminica a X-a dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului). Spicuiesc din Credinta, rugaciunea si postul alunga demonii

"....aflăm din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos că există mai multe feluri de demoni, unii fiind mai răi şi mai violenţi decât alţii, iar neamul de demoni chinuitor de oameni nu iese din om decât numai cu rugăciune şi post. De ce, oare, Mântuitorul face precizarea aceasta, şi anume că pentru vindecare este nevoie de credinţă, rugăciune şi post? Pentru că numai când avem credinţă puternică, rugăciune stăruitoare şi postire jertfelnică, adică dăruire totală de sine lui Dumnezeu, atunci şi El Se dăruieşte nouă deplin, adică primim în noi prezenţa sfinţeniei Lui şi puterea harului Său. Însă dacă omul nu are credinţă puternică în Dumnezeu, el este ispitit să creadă că demonii nu pot fi biruiţi, că boala nu poate fi vindecată, că totul este fatalitate nefastă, fără nici o posibilitate de schimbare în bine a unei situaţii rele."

Si acum ceva personal, doar pentru tine

Copiii de mici deprind calea pe care o vor urma in viata, ei preiau de la parinti si ce-i bun si ce-i rau... Daca ii inveti sa deosebeasca bunul de rau, le vorbesti despre Dumnezeu de mici, cu timpul, prin perseverenta si atitudine pro-crestina, copilul devenit adult stie ca raul este de la diavol si binele de la Domnul, astfel calea cea rea va fi evitata si el va deveni la randu-i model pentru proprii sai copii. Mama, tata, familia in general, este cea care prin faptele sale insufla urmasilor credinta si slava Duhului Sfant

Cu siguranta exista rau si bine , asa ca putem personifica.

daniel a scris:
Multumesc pentru cuvintele frumoase. Sentimentul este reciproc.

Cat despre educatia data copiilor, sunt sigur ca exista destui care primesc o educatie la fel de solida fara a auzi de Iisus si de Duhul Sfant.

Invata sa-si respecte parintii, sa munceasca, sa fie cinstiti, etc., chiar daca sunt musulmani, hindusi ..sau copii cine stie carui trib de salbatici de prin Amazon. Educatia ramane la fel de solida, chiar si fara povestile cu diavoli si demoni.

Posedarea diavoleasca: cand Satana preia fraiele


Numele meu e Legiune!

"Fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte. " Iacov 1:14-15

Tot articolul pe Descopera.ro

Foarte interesant

Daca se spune ca Diavolul exista, haideti sa vedem cum vi-l imaginati... rau, negru, urat, bun s.a.m.d

Eu il vad ca naiba

Aparitii demonice pe Muntele Sfant Athos. Povesti CUTREMURATOARE despre cum incerca diavolul sa corupa calugarii

Cei care cred in existenta lui Dumnezeu sunt constienti ca si Satana exista. De-a lungul timpului au circulat tot felul de povesti cu aparitii demonice. Demonii si-au facut aparitia in fata oamenilor obisnuiti, vrand sa ii prosteasca, sa ii faca sa calce alaturea de la cuvantul lui Dumnezeu. Dar Satana s-a aratat si unor fete bisericesti, preoti sau simpli calugari, aici dorinta de corupere fiind parca mai mare. In cazurile prezentate mai jos osteneala diavolului se pare ca a fost maxima, intrucat aparitiile au avut loc pe Muntele Sfant Athos.



Metodele prin care demonii incearca sa se impuna sunt numeroase, potrivit www.sfantulmunteathos.wordpress.com de la intrarea in visul acelei persoane, pana la luarea formelor oamenilor in care persoanele au incredere deplina.

Sfantul Nicodim Aghioritul a fost ispitit deseori, in felurite feluri, de duhurile rele, fie direct de ele, fie prin oameni. Cand a ajuns prima data in Sfantul Munte Athos, binecuvantatul Nicodim era atat de fricos, incat lasa usa chiliei deschisa inainte de a merge la culcare, caci se simtea linistit, stiind pe altii in jur, sau asa gandea el. Dar cand a mers in pustiu, a devenit atat de curajos, incat de fiecare data cand scria noaptea, iar diavolii erau afara, la geamul chiliei lui, soptind, el continua sa scrie fara frica. Cateodata chiar radea de smecheriile lor.

El, cel ce scrie

Intr-o noapte, cand locuia pe insula Skiropoulos, diavolii au facut un zgomot atat de puternic, incat, pentru o clipa, el a crezut ca peretele chiliei se va darama. Dar dimineata el a vazut ca toate erau la locul lor. Acelasi lucru i s-a intamplat si cand era la un alt schit. Atunci a incercat din rasputeri sa auda ce spuneau diavolii, dar nu a putut sa auda nici un lucru. Numai o data i-a inteles, spunand: «El, cel care scrie».
Altadata, ei ciocaneau in usa chiliei lui. De fiecare data ciocaneau de doua ori. Odata, in timp ce traducea Psalmul 33, la versetul unde se spune «Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei», au facut un asemenea zgomot, ca si cand o intreaga armata marsaluia spre chilia lui cu mare forta. Si, intr-adevar, in acest timp, langa chilie s-a prabusit un zid de stanca".

Om posedat de diavol

In anul 1925 a venit la Manastirea Dionisiu un om posedat de diavoli. Dupa Vecernie, in camera lui a inceput sa cante in gura mare si sa danseze in mod nebunesc, tropaind cu picioarele pe podea, pana cand a lesinat. Parintii au fost nevoiti sa-i lege mainile si picioarele, pentru a-l forta sa se odihneasca, dar el s-a eliberat de parca ar fi fost legat cu o ata.
Intr-o zi, un calugar intelept l-a legat cu metaniile si diavolul din acel om striga: "Calugare, leaga-ma si-ti voi arata unde se vor duce aceste metanii!. Si, intr-adevar, doua ore mai tarziu, omul posedat s-a dezlegat si metaniile au fost gasite in gradina.
Intr-o alta zi, dupa ce omul a dansat pana la oboseala, parintele Visarion a alergat cu o cana plina cu apa ca sa-i dea de baut. In aceasta apa, parintele adaugase si putina Aghiazma. "Vino, Yannakis, fiul meu, i-a spus lui, vino si bea putina apa rece". Pentru ca nu mai putea respira si era foarte insetat, posedatul a inceput sa bea. Insa, dupa cateva clipe, a simtit ca ii arde gatul si a spus: "Calugare, m-ai ars" si tipa si scuipa apa din gura lui.
Ce minune! Toti se minunau de lucrarea divina pe care o are Aghiazma. Dupa aceea, i s-a dat apa obisnuita, pe care a baut-o cu mare pofta. I-au citit rugaciuni de exorcizare timp de o luna, si dupa ce a fost eliberat de duhul rau, a plecat de la manastire.

De ce se teme diavolul mai tare?
Odata, in timpul exorcizarii, l-au intrebat pe diavol:
"– De ce iti este mai mult frica? De Aghiasma, de Anafora sau de Sfanta Impartasanie?
Iar diavolul a raspuns:
– Daca ati cinsti cum se cuvine Sfanta Impartasanie pe care o primiti in Biserica, nimeni dintre noi nu v-ar putea face rau.
– Yannis, de ce te temi de Sfanta Impartasanie?
– Nu-l intreba pe Yannis, lasa-l in pace. Asculta-ma pe mine si ce-ti spun eu. Nu Yannis este cel ce-ti vorbeste tie. Dezleaga-ma, ca sa ma pot scufunda in mare, si in curand voi fi in Atena!".

Spovedania spala de pacate

Un frate incepator din schitul ivirit Sfantul Ioan Botezatorul, de la chilia lui Ioasaf, desi primea Sfanta Impartasanie des, el vedea demoni. Ii aparea o pisica salbatica in fata ferestrei chiliei, gata sa-l atace. El si-a dat seama ca aceste aparitii erau demonice. Parintii l-au intrebat daca nu cumva uitase sa-si spovedeasca vreun pacat. El a recunoscut ca a ezitat sa spuna ca atunci cand traia in satul lui, omorase pe cineva neintentionat. N-a spus despre aceasta de frica sa nu fie acuzat de crima si sa fie judecat. Imediat ce s-a spovedit, aparitiile diavolesti au incetat sa mai apara.

Diavolul lasa un miros urat

Un evlavios ascet locuia in Schitul Kafsokalivia. Odata el a auzit o bataie in usa. Era cineva imbracat ca un calugar si cu un rucsac in spate, plin cu paine uscata, de care mancau toti ascetii.
– Cine esti? l-a intrebat evlaviosul parinte.
– Sunt un duhovnic de la Sfanta Ana.
– Daca esti monah si mai ales parinte duhovnicesc, fa o inchinaciune.
Imediat ce strainul a auzit aceste cuvinte, a disparut (deoarece era un demon) si a lasat in urma lui un miros urat, care a tinut trei zile. Ar trebui sa mentionam aici ca diavolul nu face inchinaciuni, nici nu I se inchina lui Dumnezeu.

Ascet momit cu mancare de diavol

Ascetul Nicodim de la Kafsokalivia (1807–1867) s-a nevoit mult. Se hranea numai cu paine si niciodata nu a mancat legume. Diavolul, care e plin de invidie si dusmanul tuturor oamenilor buni, i-a intins multe curse. I se arata cu iluzii si aparitii luminoase, dar Nicodim intotdeauna iesea invingator in lupta, pentru ca avea un parinte duhovnicesc experimentat care sa-l calauzeasca.
Odata a fost blocat de zapada in chilia sa mai mult timp, incat a folosit toata painea uscata si nu mai avea ce sa manance. Atunci i s-a aratat diavolul, ca Sfanta Treime, intr-o lumina stralucitoare si i-a spus: «Eu sunt Sfanta Treime, inchina-te in fata mea si te vei umple de har si vei avea niste mancare». In acelasi timp mese pline cu multe mancaruri imbietoare au aparut inaintea calugarului, raspandind arome ce-l ispiteau. Atletul lui Hristos, Nicodim, a ingenunchiat si l-a rugat pe Dumnezeu sa-l izbaveasca de aceasta ispita.

Diavolul ia forma de om

La doua saptamani dupa ce Sfantul Petru al Athosului s-a asezat in pestera sa, satana a pornit ispite mari, alarmand si mobilizand toti demonii ca sa-l atace pe acest pionier eroic al ascezei. Dar Sfantul Petru a devenit victorios asupra atacurilor. In timpul noptii, tatal minciunii si al invidiei si-a adunat toti soldatii. Unii au atacat pestera, aruncand cu sulite si sageti, in timp ce altii au spart stanci uriase de sus si le aruncau in jos si tipau: «Iesi din casa noastra. Altfel te vom omori».
Fiind intarit prin rugaciune, sfantul a ramas nevatamat de amenintarile si atacurile lor. Iesind din pestera pentru un scurt timp, a vazut o multime de demoni. Ridicandu-si ochii spre cer, a strigat din adancul inimii sale: «Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ma pe mine, slujitorul tau!».
Auzind numele Maicii Domnului, acei demoni au disparut cu frica. Dupa 50 de zile ei s-au intors sub forma fiarelor si serpilor, in acelasi fel in care l-au atacat pe marele dascal al pustiei, Sfantul Antonie. Si din nou sfantul s-a aparat impotriva lor facandu-si semnul Sfintei Cruci si chemand Numele sfant al Mantuitorului.
Dupa acestea, mereu, inovatorul si vicleanul dusman a incercat sa-l pacaleasca pe sfant in acest mod: a luat chipul unei rude mai tinere si a aparut in fata Sfantului Petru, comportandu-se vesel si emotionat de intalnire, dupa un asa de lung timp, spunandu-i despre tristetea si grija rudelor pentru naufragiul lui, care au fost descoperite lor de Sfantul Nicolae care, de asemenea, pretindea demonul, le-a spus lor despre rara si iubita lor comoara (Petru), ce se ascundea in padurile Athosului.
– Asa ca vino, a spus el, hai sa mergem impreuna la prietenii si rudele tale, care te asteapta. Vei gasi alta manastire, pentru ca sunt multe. Spune-mi, cum poti sa-L slujesti pe Dumnezeu mai bine: cand te desparti de lume sau cand stai in lume pentru folosul sufletelor? De ce sa stai aici in acesti munti pustii, in loc sa fii cu oamenii care te asteapta sa-i inveti. Nu-ti amintesti ce spune proorocul: «Cel care face lucruri bune din cele rele este asemenea gurii mele»?.
Sfantul a auzit aceste cuvinte si s-a tulburat. Acesta era un semn ca tanarul care-i vorbea nu era de la Dumnezeu. Si-a plecat capul si cu lacrimi in ochi a raspuns cu curaj:
– Stii bine ca nimeni nu m-a adus in acest loc, nici om, nici inger, ci Dumnezeu si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Daca nu e voia lor, eu nu pot sa plec din acest loc.
La auzul numelui Maicii Domnului, rudenia sa, in realitate un demon viclean, a disparut.

Diavolul a căzut din cer și există! Entitatea respectivă, fie negativă, fie demonică, ea exista!

Diavolul a căzut din cer și există! Bântuie pe pământ cu toate slugile lui, cu toți slujitorii lui și cu toată lucrarea lui. Sunt ferm convins că sunt oameni care atunci când le spui că există diavol râd sau își dau coate.


via

Epoca lui Antihrist



Întreaga viaţă şi lucrare a lui Antihrist pot fi rezumate în trei perioade:

Perioada întâi a lui Antihrist – cuprinsă între ziua naşterii sale şi momentul arătării lui – va trece neştiută. Sfântul Ioan Damaschin spune că „Antihrist este crescut în ascuns şi pe neaşteptate se va răscula”.

A doua perioadă a vieţii lui Antihrist se va deschide cu intrarea sa învederată în rolul de învăţător al lumii sau „prooroc”. Se prea poate să-şi înceapă lucrarea în împrejurările unei conflagraţii mondiale când umanitatea, după ce a suferit toate urâciunile războiului, nu va mai vedea nicio cale de ieşire din dezastruoasa sa fundătură, fiindcă toate mijloacele de rezolvare se vor afla în mâinile unei societăţi secrete care va coopera cu Antihrist. El va oferi un plan pentru o așa-zisă rezolvare reuşită a crizei mondiale, întemeiat pe abilitate politică şi socială – anume statornicirea unei structuri politice şi sociale uniforme în întreaga lume.

Ostenită de grozăviile războiului şi fiind oarbă duhovniceşte, omenirea nu va recunoaşte acest proiect ca fiind o cursă vicleană şi astfel va fi ademenită în cea mai nemiloasă şi mai necurmată robie. Dimpotrivă, oamenii vor întâmpina cu osanale manifestările de înaltă erudiţie, așa-zisă înţelepciune şi geniu ale lui Antihrist.

Notorietatea mondială a lui Antihrist drept gânditor de geniu, nou cârmuitor şi salvator al tuturor popoarelor va răzbate ca fulgerul printre toate neamurile, în cel mai scurt răstimp. „Duhurile rele răspândite prin văzduh vor stârni în oameni o părere unanimă, foarte înflăcărată cu privire la Antihrist, o încântare obştească şi o ademenire de neînduplecat” – spune Sfântul Efrem Sirul.

În această perioadă a lucrării sale, Antihrist nu va întrebuinţa nicio metodă silnică (tiranică), ci se va sârgui să câştige încrederea şi iubirea oamenilor prin amăgire şi printr-o făţarnică şi teatrală înfăţişare a virtuţii. El – spune Vladimir Soloviov – „va arunca vălul strălucitor al binelui şi adevărului peste taina fărădelegii”.

Sfântul Efrem afirmă că va veni într-un aşa chip, încât să-i amăgească pe toţi. Va părea smerit, blând, va urî – cum va spune despre sine – fărădelegea, dispreţuind idolii, dând întâietate cucerniciei, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, statornic, îndatoritor faţă de toţi şi preţuind în chip osebit neamul evreiesc, pentru că evreii îi vor aştepta venirea. Va întrebuinţa mijloace viclene ca să placă tuturor, astfel încât oamenii să ajungă iute să-l iubească. Nu va primi mită, nu va vorbi cu mânie, nu va avea o înfăţişare posomorâtă, ci printr-o înfăţişare cuviincioasă va începe înşelarea lumii, până ce va fi întronat.

Din bogata experienţă ascetică a marilor nevoitori ai Ortodoxiei cunoaştem că, atunci când duhul întunecat nu-l poate înfrânge pe cel care se nevoieşte duhovniceşte, lovindu-se de împotrivirea lui statornică, vine un diavol mai puternic sub chipul unui „înger de lumină” (2 Corinteni 11,14). Acest „înger de lumină” se sileşte să insufle nevoitorului duhovnicesc aplecare şi încredere faţă de arătarea sa [de lumină], ademenindu-l astfel către pierzanie. Din această pricină, putem să ne închipuim cât de uşor şi de grabnic va putea imaginea sclipitoare a lui Antihrist să stârnească şi să atragă simpatia generală.

Urmarea acestei înşelări va fi că în societatea omenească „se va ivi cererea, dorirea lui Antihrist, va răsuna glasul chemător care va arăta stăruitor că este trebuinţă de un geniu al geniilor, care să ducă dezvoltarea şi propăşirea materială la cel mai înalt nivel şi care să aducă o asemenea bunăstare pământească, încât cele cereşti să fie de prisos pentru om” – Sfântul Ignatie Briancianinov.

În vremea acestei perioade, făţărnicia lui Antihrist va merge atât de departe, încât nu numai că va dovedi toleranţă faţă de creştinism, ci chiar se va arăta preocupat de a-l ocroti. Întru cele din afară, se va sili să-L imite pe Hristos. Nefiind călăuziţi de înţelegerea duhovnicească a Bisericii, ci mai curând de înţelepciunea lumească, marea majoritate a creştinilor nu vor rezista până la capăt acestei înşelări şi-l vor socoti pe Antihrist ca fiind Hristos la a Doua Sa venire.

Monahii Mănăstirii Şolovăţ au transmis un răspuns pe care Sfântul Zosima l-a dat fiului său duhovnicesc care l-a întrebat cum să-l recunoască pe Antihrist când va veni. Sfântul călugăr i-a dat acest răspuns precis: „Când vei auzi că Hristos a venit sau S-a ivit pe pământ, atunci să ştii că acela e Antihristul”. Iar acest răspuns este şi mai exact: „Omenirea nu-l va recunoaşte pe Antihrist; îl va socoti ca fiind Hristos, îl va proclama drept Hristos… Însă nu va fi nici de trebuinţă, nici cu putinţă ca oamenii să-şi dea de veste unii altora despre Venirea (cea de a Doua) a Fiului lui Dumnezeu. El va veni fără de veste. Va veni întru atotputernicia Sa la toţi oamenii şi în întreaga lume în acelaşi timp” – Sfântul Ignatie Briancianinov.

Mântuitorul însuşi ne-a avertizat: „Atunci de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi… Deci de vă vor zice vouă: Iată în pustie este, nu ieşiţi; Iată în cămări, nu credeţi. Că precum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27).

Pentru a-i amăgi pe oameni, Antihrist va arăta multe minuni năucitoare. Sfântul Apostolul Pavel spune: „Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni ale minciunii” (2 Tesaloniceni 2, 9). Iar Sfântul Chiril al Ierusalimului adaugă: „Fiind «tatăl minciunii» (Ioan 8, 44), va înşela închipuirea prin lucrări amăgitoare, aşa încât mulţimile să creadă că văd înviat un mort care nu e înviat şi şchiopi umblând sau orbi văzând, câtă vreme nu s-a săvârşit nicio tămăduire”.

Toată această înfățișare a lui Antihrist – învăţătura şi faima lui de geniu, minunile lui mincinoase şi întreaga sa viaţă făţarnică şi plină de toată înşelăciunea – vor avea un singur ţel: să ia în stăpânire cârmuirea întregii lumi, asupra tuturor neamurilor. Dobândirea popularităţii în rândul evreilor va fi cea dintâi etapă pe acest drum. Antihrist va face tot ce-i va fi cu putinţă pentru ca evreii să-l recunoască drept Mesia al lor cel făgăduit. Va reuşi să ducă la bun sfârşit organizarea guvernului evreiesc şi se va apuca să înfăptuiască visul cel vechi de veacuri al evreilor – refacerea templului lui Solomon. După aceea „va fi silit de oameni şi va fi proclamat împărat, Iar mulţimile evreilor îl vor iubi; el va reface Ierusalimul şi le va ridica templul” (Sinaxarul din Duminica lăsatului sec de carne – numită şi a Înfricoşătoarei Judecăţi).

Doi prooroci

Cu toate acestea, sforţările lui Antihrist de a fi socotit drept adevăratul Mesia se vor lovi de o împotrivire neaşteptată şi totodată minunată, în persoanele a doi Prooroci ai Vechiului Legământ. Chiar acei doi Prooroci care prin voia lui Dumnezeu negustând moartea, au fost luaţi la Cer până la o vreme, vor veni pe pământ înainte de sfârşitul lumii pentru a-şi împlini lucrarea şi a suferi moartea. Numele acestor Sfinţi Prooroci sunt Enoh şi Ilie. Domnul îi va trimite în Ierusalim pentru a le da oamenilor din acele zile de pe urmă un ultim şi minunat avertisment împotriva înşelării care îi împresoară. Ei vor osândi fără oprelişte toată înşelarea lui Antihrist vreme de trei ani şi jumătate, cât va dura cea de-a doua perioadă a lui (Antihrist), în care se va pregăti să pună mâna pe puterea mondială. Neputând în acea perioadă să lepede înfăţişarea sa de blândeţe şi de bunăvoinţă până şi faţă de vrăjmaşii săi, lui Antihrist nu-i va fi cu putinţă să-i împiedice ori să ia niciun fel de măsură aspră împotriva Proorocilor.



În zadar se silesc unii să tâlcuiască în chip alegoric această venire minunată a Sfinţilor Prooroci Enoh şi Ilie. Sfânta Scriptură şi Tradiţia Bisericii vorbesc cu precizie atât despre venirea lor reală pe pământ, cu şapte ani înainte de sfârşitul lumii, cât şi despre învierea şi luarea lor la Ceruri.

În cartea Apocalipsei este scris: „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei şi vor prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Dumnezeului pământului. Şi de va vrea cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi-i mistuie pe vrăjmaşii lor; şi de va vrea cineva să-i vatăme, acela trebuie tot aşa să fie omorât. Aceştia au stăpânire să închidă cerul, ca să nu plouă ploaie în zilele proorociei lor, şi stăpânire au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Şi dacă vor sfârşi mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorî.” (Apocalipsa 11, 3-7)

În cartea Proorocului Maleahi, unul dintre martori este numit în chip limpede: „Iată că Eu vă trimit pe Ilie Proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare” (3, 23).

Sfinţii Părinţi Efrem Sirul (în cuvântul său despre sfârşitul lumii şi venirea lui Antihrist) şi Ioan Damaschin (în cuvântul despre Antihrist) învaţă lămurit că acei „doi martori” (Apocalipsa 11,3) care vor veni înainte de sfârşitul lumii, sunt Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh.

Tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe, exprimată în cărţile de slujbă, vorbeşte de asemeni de înţelegerea literală a proorociei Sfintei Scripturi cu privire la arătarea lui Ilie şi Enoh înainte de sfârşitul lumii, nedând niciun temei, de niciun fel, pentru o înţelegere alegorică. În Sinaxarul citit în Duminica lăsatului sec de carne se spune: „Cu şapte ani înainte (de sfârşitul lumii), după cum a proorocit Daniil, vor veni Enoh şi Ilie propovăduindu-le să nu-l primească (pe Antihrist). Antihrist îi va chinui şi le va tăia capetele” (cf. Triodul). Iarăşi, în slujba Sfântului Prooroc Ilie, în stihira de la „Doamne, strigat-am”, cântăm: „Ilie Tezvitene, nestricat făcându-te pe tine ca să nu vezi moartea, până ce vei propovădui tuturor sfârşitul”, iar în tropar, Proorocul Ilie e numit „al doilea înaintemergător al Venirii lui Hristos”. În sedealna după polieleu cântăm: „Proorocul şi Înaintemergătorul Venirii lui Hristos, Ilie prealăudate” (cf. Mineiul pe iulie, ziua a douăzecea).

Tot în Minei citim: „Sfântul Ilie, Proorocul lui Dumnezeu, a fost răpit cu trupul într-un car de foc şi este viu până acum, păzit de Dumnezeu în locaşurile raiului. A fost văzut în trup de cei trei Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor şi iarăşi va fi văzut în trup de oamenii cei muritori înaintea Venirii celei de-a Doua pe pământ a Domnului. În acea vreme, cel care odinioară a scăpat de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist, nu numai ca Prooroc, ci şi ca Mucenic, şi va fi găsit vrednic de mai mare slavă de la Dătătorul de plată, Dumnezeu”. În „Prologul” aceleiaşi zile se spune: „Ilie va veni dimpreună cu Enoh înainte de a Doua Venire a lui Hristos, pentru a osândi nelegiuirea cea fără de margini a lui Antihrist şi a însufleţi evlavia credincioşilor”.

Totuşi, în ciuda tuturor acestor avertismente, marea majoritate a oamenilor, din pricina firii şi a cugetării trupeşti, nu doar că nu vor reuşi să priceapă deplina înşelare din purtarea exterioară a lui Antihrist, ci îl vor înconjura cu laudă şi preamărirea lor. Sfântul Efrem Sirul spune că atunci când popoarele şi seminţiile pământului vor vedea virtuţi şi puteri atât de mari în Antihrist, toate dimpreună se vor uni într-un cuget ca să-l proclame cârmuitor, zicându-şi unii altora: „Oare se va mai găsi vreun alt om atât de bun şi drept?”
Atât de profund va impresiona Antihrist lumea cu purtarea lui dinainte chibzuită – arătându-se pe sine pretutindeni drept trimisul dumnezeiesc, Mesia cel adevărat – încât poporul evreu, înaintea altora, îl va proclama drept cârmuitor al lor, dispreţuind cu totul prihănirile rostite împotriva lui de către Sfinţii Prooroci Ilie şi Enoh.