SUBIECT: Sarbatori crestine

12 Decembrie - Sfantul Ierarh Spiridon



Astazi il cinstim pe Sfantul Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, la icoana si moastele caruia multi oameni si-au gasit tamaduirea. Minuni se intampla deseori. Trebuie doar sa le meritam si sa credem suficient de mult in ele. Ne-o arata viata si faptele Sfantului Spiridon, facatorul de minuni, care mai este cunoscut si sub numele de „Sfantul calator“, deoarece moastele sale, pastrate intr-o biserica greceasca din Insula Corfu, dispar frecvent din racla. Se spune ca, in acele momente, Sfantul alearga in ajutorul celor care il cheama in rugaciuni, cu multa credinta. Potrivit clericilor si credinciosilor, in momentul in care Sfantul revine, trupul sau este cald si prafuit. Si papucii din matase cu care este incaltat se uzeaza, astfel ca de ziua praznuirii sale, de la an la an, sunt inlocuiti cu o pereche noua. Sfantul Ierarh Spiridon este ocrotitorul celor bolnavi, multe spitale purtandu-i numele.

Unul dintre cei mai aprigi aparatori ai dreptei credinte in perioada primului Sinod Ecumenic de la Niceea a fost Sfantul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, pe care Biserica noastra il praznuieste astazi. Este memorabila simplitatea cu care Sfantul a explicat credinta ortodoxa si cum a reusit sa converteasca un mare filosof al vremii de la arianism la Ortodoxie.

Prin simplitatea sa, Sfantul Ierarh Spiridon a reusit sa-i aduca pe multi necredinciosi la Dumnezeu, vindecand patimile multora prin darul facerii de minuni cu care a fost invrednicit. A fost prigonit in timpul imparatului roman Maximian, fiind arestat, apoi exilat. La sinodul de la Niceea l-a cunoscut pe Sfantul Ierarh Nicolae de care s-a apropiat foarte mult.

Sustinator neclintit al dreptei credinte

S-a nascut in anul 270 in localitatea Askia din Insula Cipru, din parinti simpli, iar principala indeletnicire a copilariei sale a fost pasterea oilor. Sfantul Spiridon a cunoscut taina nuntii, iar dupa ce a murit sotia sa (foarte devreme), a imbracat haina monahala, cheltuindu-si averea pentru cei care erau in lipsa si in nevoie. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, caci „vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat, si izgonea duhurile rele numai cu cuvantul“, Sfantul Spiridon a devenit pastorul spiritual al credinciosilor din cetatea Trimitundei. A trait in timpul marelui imparat Constantin, fiind un sustinator neclintit al dreptei credinte, pe care totdeauna a prezentat-o oamenilor nealterata, facand vii cuvintele Mantuitorului pentru cei ce erau in intuneric.

Dupa o viata intreaga in care a slujit cu vrednicie Bisericii din Trimitunda, in anul 348 d. Hr., la varsta de 78 de ani, Sfantul Ierarh Spiridon a trecut la Domnul, fiind ingropat in Biserica „Sfintii Apostoli“ din cetatea Trimitundei, din Insula Cipru.

Dupa ce saracinii au cotropit insula, cipriotii au deschis mormantul sau pentru a-i muta moastele la Constantinopol. Atunci i-au descoperit trupul intreg, inconjurat de o bineplacuta mireasma de busuioc, semn al sfinteniei vietii sale. La caderea Constantinopolului in mainile turcilor, in 1453, sfintele sale moaste au fost mutate in Serbia, iar de aici un parinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, le-a adus in Grecia. In prezent, moastele Sfantului Ierarh Spiridon se gasesc intr-o biserica din insula greceasca Corfu, biserica aflata la 100 de metri de Mitropolie.

Sursa: [url=https://www.ziarullumina.ro/articole;1106;1;31575;0;Facatorul-de-minuni-si-
prietenul-bolnavilor.html]Lumina[/url]

25 Decembrie: Sarbatoarea Nasterii Domnului

Pastorala la Nasterea Domnului, 2009 - PS Corneliu AUDIO



Sarbatoarea Nasterii Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea de Craciun, nu a fost praznuita de la inceput pe 25 decembrie. Pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului a fost serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, la 6 ianuarie. Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data separat de Botez, in jurul anului 375, pe 25 decembrie, in Biserica din Antiohia.

Ziua de 25 decembrie a fost introdusa ca data de serbare a Nasterii Domnului si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, in prima jumatate a secolului al V-lea. Cu timpul, s-a generalizat in intreaga crestinatate. Numai armenii sarbatoresc si astazi Nasterea Domnului la 6 ianuarie, odata cu Botezul Domnului, ca in vechime.

Prin serbarea Craciunului pe 25 decembrie, a fost posibila si inlocuirea cultului inchinat lui Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstitiul de iarna, 22-23 decembrie, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti - Ziua de nastere a Soarelui nebiruit. Sunt istorici si liturgisti care sustin ca sarbatoarea Nasterii Domnului a existat inaintea celei pagane. Acestia sustin ca Aurelian, a introdus in anul 274 sarbatoarea inchinata lui Mithra, ca o incercare de a inlocui Craciunul. Ei tin seama de marturiile provenite din arhivele romane, care indica data de 25 decembrie ca data a recensamantului imperial la care Fecioara Maria si Dreptul Iosif au participat.

Nasterea Domnului nu a inlocuit doar sarbatorea pagana inchinata lui Mithra, ci si Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care faceau parte din sarbatorile de iarna. Initial, Saturnalia era celebrata intr-o singura zi, pe 17 decembrie. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins, ajungand sa dureze o saptamana intreaga. La Saturnalii, orice respect fata de lege si moralitate disparea complet. Sarbatoarea era un prilej pentru sclavi sa sa manance, sa bea si sa se distreze impreuna cu stapanii.

Pentru ca vine sarbatoarea Craciunului e cazul sa reamintesc ca Dumnezeu Se intrupeaza si ramane Dumnezeu. Nu a avut trup aparent si a unit in Sine, firea umana cu cea divina intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit. Din iubire. Sa nu uitam ca iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca.

Sursa

26 Decembrie 2009

Soborul Maicii Domnului

Biserica Ortodoxa sarbatoreste astazi, 26 decembrie, in cea de-a doua zi a Craciunului, Soborul Maicii Domnului. Cu acest prilej, conform Sinaxarului, se face pomenire despre fuga in Egipt a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Dupa ce Irod a dat porunca sa fie taiati toti pruncii din Betleem, ingerul Domnului s-a aratat in vis lui Iosif, zicand: 'Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt'. Si a fugit in Egipt Nascatoarea de Dumnezeu cu Pruncul si cu Iosif, pentru doua pricini: intai ca sa se plineasca ceea ce s-a zis prin proorocul: 'Din Egipt am chemat pe Fiul Meu'; a doua, ca sa se inchida gura ereticilor. Daca Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul in Egipt si ar fi fost prins Pruncul si ucis, atunci s-ar fi impiedicat mantuirea oamenilor; iar daca ar fi ramas in Palestina si n-ar fi fost ucis de Irod, si ar fi scapat tocmai pentru ca sa poata implini mantuirea oamenilor, atunci multi ar fi socotit ca a purtat o naluca de trup si nu trup adevarat, iar ereticii fara de Dumnezeu ar fi indraznit sa zica: 'Daca ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar daca n-a fost ucis, inseamna ca nalucire este nasterea Lui'. Pentru aceasta a fugit in Egipt, ca sa sfarame idolii de acolo si sa mantuiasca toata lumea in vremea mantuitoarei Rastigniri si invieri.

Sfantul Cuvios Nicodim de la Tismana

Cuviosul Nicodim cel Sfintit este sarbatorit astazi, 26 decembrie, in cea de-a doua zi a Nasterii Domnului de Biserica Ortodoxa Romana.

Sfantul Nicodim s-a nascut in jurul anului 1320 la Prilep, in sudul Serbiei. De neam macedo-roman, familia s-a era inrudita cu cea a despotului Lazar si a domnului Tarii Romanesti, Nicolae Alexandru Basarab. Inca din tinerete merge in Muntele Athos si se calugareste la Manastirea Hilandar, unde mai tarziu ajunge egumen si chiar protoepistat in conducerea Sfantului Munte.

Dupa anul 1365 vine in Tara Romaneasca si intemeiaza cu ajutorul lui Vlaicu Voda (1364-1377) si Radu I (1377-1383), Manastirea Vodita (in 1369) si Tismana (inainte de 1377). Mai intemeiaza la sudul Dunarii doua mici asezari monahale, Vratna si Manastirita, in Oltenia Gura Motrului si Visina, iar in Tara Hategului intemeiaza Manastirea Prislop (la sfarsitul sec. al XIV-lea), unde a scris un Evangheliar slavon (1404-1405).

Cuviosul Nicodim a fost canonizat de Sfantul Sinod al Biserici Ortodoxe Romane in anul 1955.

27 Decembrie - Sfantul Arhidiacon Stefan, cel dintai martir pentru Hristos



Pe 27 decembrie, facem pomenirea Sfantului Stefan. Acesta era iudeu de neam, din semintia lui Avraam (Fapte 7, 2). Numele sau de Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat cel dintai dintre crestini cununa muceniciei. Sfantul Stefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintai care a vazut cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56).

In Sinedriu, Sfantul Stefan a tinut o cuvantare, in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfantului Stefan a avut loc in valea lui Iosafat.

1 Ianuarie - Taierea Imprejur cea dupa trup a Domnului; Sfantul Ierarh Vasile cel Mare al Cezareii Capadociei

Taierea Imprejur a Domnului nostru Iisus Hristos

Implinindu-se opt zile de la Nastere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi taierea imprejur, pe de o parte ca sa implineasca legea, cum spune in Evanghelie: N-am venit sa stric legea, ci s-o implinesc, pentru ca El se supunea legii, ca pe cei vinovati si robiti de dansa sa-i faca liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Sau, Care S-a nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere; iar pe de alta ca sa se arate ca a luat trup adevarat si sa astupe gurile eretice, care ziceau ca Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nalucire S-ar fi nascut.

Citeste continuarea aici !

Sfantul Vasile cel Mare

Vasile cel Mare (330-379), unul dintre cei trei Parinti capadocieni si singurul care s-a bucurat de cinstea de a fi numit "cel Mare", si aceasta datorita darurilor speciale cu care a fost inzestrat: mare personalitate ecclesiastica, organizator, excelent exponent si aparator al invataturii crestine ortodoxe, parinte al monahismului rasaritean, reformator al liturghiei.

In 370, este numit succesor al acestuia in scaunul episcopal de Cezareea, mitropolit de Capadocia si exarhal diecezei politice a Pontului. Constient de importanta misiunii sale, Vasile s-a ostenit sa fie la inaltimea raspunderilor care ii reveneau.

A incercat sa curme schismele si ereziile din intregul Rasarit crestin, prin cuvantari unite cu actiuni, prin tratate polemice, prin legaturi practice cu toti, cautand pe unii, trimitand pe altii, apeland, avertizand, blamand, cenzurand, aparand popoarele, cetatile, pe particulari, ajutand pe cei saraci, pe bolnavi si napastuitii soartei. El creeaza un complex de asistenta sociala langa Cezareea, supranumit Vasiliada, pe care Sf. Grigorie il asaza mai presus de cele sapte minuni ale lumii, in materie de credinta, il infrunta direct pe imparatul Valens, sprijinitor al arianismului si pe trimisii sai. Pentru el, succesul Bisericii era strans legat de unitatea ei. In acest sens, s-a straduit sa mentina relatii bune cu Biserica Romei.

Citeste mai multe pe CrestinOrtodox

Acatistul Sf.Vasile cel Mare AUDIO

6 Ianuarie - Botezul Domnului (Boboteaza)

In suita celor 12 sarbatori crestine importante se numara si Boboteaza (Botezul Domnului), tinuta in fiecare an in ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, inainte ca Iisus sa paseasca in viata publica, la implinirea varstei de aproximativ 30 de ani.

In ziua de 6 ianuarie, in biserici se savarseste slujba de sfintire a agheasmei mari. In Ajunul Bobotezei, slujitorii sfintelor altare merg la casele credinciosilor pentru a le aduce, prin stropirea cu apa sfintita, binecuvantarea Sfintei Treimi. Postul din Ajunul Bobotezei a fost randuit inca din vremea de inceput a crestinismului. In trecut, Ajunul Bobotezei concentra o multitudine de practici.

Aproape in aceeasi perioada, in pustiul Iordanului isi incepuse activitatea profetica Ioan Botezatorul. Prin invatatura sa, acesta ajunsese sa uimeasca si sa atraga multi oameni. Desi invataturile sale erau inscrise in Legea lui Moise, Ioan Botezatorul venea cu ceva nou: curajul sa le spuna pe fata si sa le reaminteasca permanent oamenilor ca "s-a apropiat imparatia cerurilor". Cand Mantuitorul a aparut pe malul Iordanului, Sfantul Ioan Botezatorul, luminat de Duhul Sfant, l-a recunoscut si l-a aratat multimilor. Momentului in care Mantuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toti cei patru evanghelisti.

Sarbatoarea Bobotezei este cunoscuta atat in Biserica Ortodoxa, cat si in Biserica Romano-Catolica. Botezul Domnului este amintit inca din secolul al II-lea d.Hr, de Sfantul Clement Alexandrinul si in secolul al III-lea de Sfantul Grigorie Taumaturgul. Incepand cu secolul al IV-lea, cuvantari dedicate acestei sarbatori gasim atat la parintii rasariteni, cat si la cei din Apus.

Initial, in Rasarit, Boboteaza era sarbatorita pe 6 ianuarie, impreuna cu Nasterea Domnului. Din secolul al IV-lea a fost adoptata si in Biserica apuseana, fiind cunoscuta si ca "Sarbatoarea celor trei magi". Tot atunci au fost despartite cele doua mari sarbatori: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului, ca in Apus si 6 ianuarie pentru Boboteaza.



Traditia mai spune ca la Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. Prin agheasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru sfintirea ei. "Agheasma mare" se savarseste de Boboteaza, spre deosebire de "Sfintirea cea mica" a apei, care are loc in biserica in prima zi a fiecarei luni, iar in case, la sfestanie.

La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.

Iordanitul femeilor este un alt obicei. In trecut, in satele din nordul tarii femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau, amenintandu-i cu aruncatul in apa. In unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantina sau dintr-un rau. Se spune ca in noaptea de Boboteaza tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de busuioc si pun busuioc sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an, spune traditia populara.
Boboteaza a fost sarbatorita inca de la inceput in ziua de 6 ianuarie, multa vreme impreuna cu Craciunul (lucru ramas pana astazi in practica Bisericii Ortodoxe Ruse, a Bisericii Armene si a celorlalte biserici necalcedoniene).

Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan, unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a spus: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine", iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine a fost botezat in cele din urma de catre Ioan.

Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.

7 Ianuarie - Sfantul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului



Sfantul Ioan Botezatorul a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi si a-L face cunoscut lui Israel. Evanghelistul Luca noteaza, cu o extrema precizie, data la care Ioan Botezatorul a inceput sa predice: "In al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod tetrarh al Galileii, Filip, fratele sau, tetrarh al tinutului Trahonitidei, iar Lisanias tetrarh al Abilenei, in zilele arhiereilor Anna si Caiafa, a fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie" (Luca 3, 1-2).

Rolul Sfantului Ioan Botezatorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naste in ei credinta in Hristos. El isi incepe predica cu aceleasi cuvinte ca si Mantuitorul: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Mt. 3, 2). Le atrage atentia ca nu este de ajuns sa faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mantuirea. In acest sens le spune: "Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam" (Matei 3, 9; Luca 3, , descoperind ca toate neamurile sunt chemate la mantuire. Convertirea propovaduita de Ioan presupunea recunoasterea starii de pacat in care se afla omenirea si inlaturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseica. Actul care consfinteste convertirea este "botezul lui Ioan". Acest botez, numit si al pocaintei, nu daruia iertarea pacatelor, dar presupunea cainta pentru pacatele savarsite si astfel, pregatea sufletul pentru primirea iertarii. Misiunea principala a Sfantului Ioan Botezatorul era sa puna inaintea ochilor mintii realitatea pacatului si sa trezeasca dorinta de ispasire, urmand ca Mantuitorul care avea sa vina, sa le descopere celor convertiti calea pe care sa o urmeze. Ca Ioan Botezatorul reuseste sa zguduie constiintele, o arata Sfantul Evanghelist Luca cand spune: " poporul era in asteptare" (Luca 3, 5) si toti se intrebau daca nu cumva Ioan este Mesia. Pentru a inlatura orice ispita care facea posibila confuzia ca Ioan este Mesia cel asteptat, va spune: "Eu va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine ... Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc" (Matei 3, 11). Si va incheia prin a spune: " Cel care vine dupa mine a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era" (Ioan 1, 15).

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Moastele Sfantului Ioan

Potrivit traditiei, Ioan a fost inmormantat in Samaria. Din relatarile istoricilor Rufinus si Teodoret, aflam ca mormantul sau a fost profanat in timpul imparatului Iulian Apostatul, in anul 362. Astfel, o parte din moaste a fost arsa, iar cealalta parte a fost dusa in Ierusalim, apoi in Alexandria. La 27 mai 395, a fost asezata in biserica ce ii poarta numele. Despre capul sfantului nu se cunosc foarte multe lucruri. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Astazi, capul sfantului se afla la Roma.

Sfanta Lumina a venit din nou... 2010



Doresc tuturor membrilor, Sfinte Paste cu fericire, bucurie si spor!
Iertare cer tuturor celor pe care i-am suparat... cu voie sau fara de voie.
Sa ne bucuram de invierea Domnului nostru Iisus Hristos!

Hristos a inviat!

Hristos a inviat! ... va doresc multa sanatate si fericire....Paste Ferici!

9 Aprilie 2010: Izvorul Tamaduirii - praznic inchinat Maicii Domnului

Vineri, in Saptamana Luminata, ortodoxia sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin. Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tamaduirii".

De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele

Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica. Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau.



Izvoare tamaduitoare la noi in tara

- Manastirea Ghighiu este cunoscuta nu doar prin icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa aici in anul 1958, ci si prin izvorul ei tamaduitor.
- La Manastirea Dervent pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa vindecatoare.
- Un alt loc in care putem gasi izvor cu apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara.

13 Mai 2010 - Inaltarea Domnului



La patruzeci de zile de la Invierea lui Hristos si cu zece zile inainte de Pogorarea Sfantului Duh, praznuim Inaltarea la cer cu trupul a Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Inaltarea lui Hristos arata care este destinatia omului; firea omeneasca pe care El a asumat-o a fost pe deplin transfigurata, ea nu s-a desfiintat in unirea cu cea dumnezeiasca. Daca devine nevazuta dupa Inaltare, acest lucru se datoreaza indumnezeirii ei. De altfel scopul omului nu este sa se piarda in lume, pentru ca atunci s-ar pierde cel mai important factor al realitatii.

Au existat pareri ca acest lucru a fost posibil, deoarece Hristos nu a avut un trup real. Aceste conceptii aveau ca punct de plecare dualismul dintre spirit si materie. Sfanta Scriptura ne descopera ca intreaga creatie a fost creata buna, ca cele create nu se opun Creatorului. Sfintii Parinti marturisesc ca ceea ce nu a fost asumat, nu a fost indumnezeit, deci, daca Hristos nu a asumat firea noastra, ramanem in continuare in moarte.

Continuarea pe CrestinOrtodox

21 Mai 2010 Sfintii Imparati Constantin si Elena

23 Mai 20100 - Pogorarea Duhului Sfant



“De Praznicul Cinzecimii, cand praznuim Pogorarea Duhului Sfant asupra Bisericii, roaga-te fierbinte ca Duhul Sfant sa Se pogoare asupra ta, pregatindu-te dinainte cu rugaciune si citiri duhovnicesti… trebuie sa-L implori pe Dumnezeu sa-ti dea harul Duhului Sfant si sa-ti umple sufletul pana la revarsare, pana la capatul puterilor.

Cu alte cuvinte, trebuie sa ceri sa te primeasca, inca din viata aceasta, in Imparatia Cerurilor, ca sa-ti dea arvuna si inceputul viitorului, desfatarea cea vesnica.“

Continuarea puteti citi pe Razboi intru cuvant

24 Mai 2010 - Lunea Sfantului Duh

In a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: "Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu...". Insa, in calendarele romanesti aceasta zi este trecuta ca sarbatoare a Sfintei Treimi. Se pare ca aceasta denumire a fost data sub influenta catolica. La catolici Sfanta Treime e sarbatorita in prima Duminica dupa Rusalii. In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, Lunea de dupa Rusalii este numita Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar.

https://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/lunea-sfantului-duh-119360.html

24 Iunie Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul