SUBIECT: Miracole si minuni crestine

Miracolele produse de-a lungul istoriei moderne au dus la intarirea credintei, pe de o parte, si la noi intrebari si dileme, pe de alta parte. Cert este ca miracolele recunoscute de Biserica si-au facut loc, alaturi de Sfintele Scripturi, in universul de credinta al lumii contemporane.

A crede in miracole intr-o lume seculara ca cea contemporana pare, in sine, un miracol. Iar daca privim si la statisticile care avertizeaza cu privire la numarul in declin al credinciosilor, fenomenul poate parea inexplicabil. Totusi, numarul celor care cred in miracole a crescut cu 33% in ultima decada, la 55%.

Minunile ortodoxiei sunt:

1. Lumina Sfanta. In fiecare an la Ierusalim, in Biserica ce s-a inaltat pe locul Invierii, apare o lumina ce vine din cer, se plimba prin Biserica. Lumina Sfanta vine doar la Patriarhul ortodox de la Ierusalim si nu la alte denominatiuni crestine. Mai multe la: https://www.orthodoxphotos.com/Pascha_Holy_Light/index.shtml

2. Apele Iordanului merg in sens invers pentru cateva minute. Cand Iisus a intrat in apele Iordanului pentru botez, acestea au inceput miscarea in sens invers . In fiecare an, la slujba de Boboteaza, apele acestea se misca in sens invers cateva minute, cand crucile crestinilor ortodocsi sunt aruncate in apa.

3. Apa sfintita - Aghiasma Mare. La sfintirea apei se schimba miscarea moleculara a apei din miscare Browniana dezordonata, in miscare ordonata. Apa sfintita poate fi bauta si dupa un an, desi apa obisnuita devine de nefolosit in acelasi interval de timp; la catolici apa sfintita nu rezista ca la ortodocsi.

4. Trupurile sfintilor nu putrezesc si, mai mult, realizeaza miracole dupa moarte. De exemplu, aici sunt minunile Sfintei Parascheva: https://www.sfantaparascheva.com/minuni.php . Darul profetiei si alte daruri intaresc puterea ortodoxiei.

Dintre minunile ORTODOXIEI

1. Stiinta nu poate explica misterul norului, care in fiecare an coboara pe Muntele Tabor, locul Schimbarii la Fata a Domnului - continuare...

2. Giulgiul din Torino, martorul Invierii - continuare...

3. Moastele sfintilor rezista focului - continuare...

4. Sfantul Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul de minuni - continuare...

5. Sfantul Alexandru din Svir, sfantul care s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime - continuare...

6. Apele tamaduitoare ale Basarabiei - continuare...

7. Lumina Sfanta s-a pogorat la mormantul Domnului - continuare...

8. Minunea raului Iordan care-si intoarce apele la Boboteaza - continuare...

via

Credeti in minuni.. in miracolele crestinismului?

10 miracole crestine ce au uimit lumea

Aparitia Fecioarei Maria in Zeitoun (1968 – 1970)


Una dintre cele mai faimoase aparitii ale Fecioarei Maria a avut loc in Zeitoun, Cairo. Imaginea a fost vazuta de cateva milioane de oameni intr-o perioada de 2-3 ani. Patriarhul Bisericii Copte a confirmat aparitia ca fiind una reala.

Moastele


Moastele sunt ramasite trupesti ale unor sfinti care nu au putrezit dupa moartea acestora. Acestea constituie un criteriu (desi nu determinant) in canonizarea sau declararea unui sfant de catre Biserica. Sute de astfel de moaste au fost descoperite de-a lungul timpului, printre cele mai celebre de la noi din tara fiind cele ale Sf. Imp. Constantin si Elena , Sf. Dimitrie cel Nou, Cuv. Parascheva, iar in Biserica Catolica cele ale Sf. Bernadette sau ale Sf. Silvan.

Therese Neumann (1896 – 1962)


Therese Neumann a fost o crestina catolica, de nationalitate germana, cunoscuta pentru stigmatele sale. Semnele patimilor lui Hristos (rani pe spate, pe frunte, la maini si picioare) ii apareau in fiecare vineri din Saptamana Patimilor . Acestea nu se vindecau si au putut fi constatate pe corpul sau si dupa moarte. Din anul 1922 pana la moartea sa (1962), Therese Neumann nu a mancat nimic altceva in afara de Sf. Euharistie. Acest fapt a fost confirmat in iulie 1927 de catre un medic si de patru calugarite franciscane care au supravegheat-o timp de doua saptamani. Discutiile pentru canonizarea sa ca sfant au inceput in Biserica Catolica in urma cu trei ani.

Statuia din Akita (1973 – 1975)


In 1973, sora Agnes Katsuko Sasagawa din Akita, Japonia, a avut o viziune cu Fecioara Maria. Pe 28 iunie, o rana in forma de cruce a aparut in podul palmei stangi a lui Agnes. Cateva zile mai tarziu, maicile au observat cum din palma dreapta a unei statui a Fecioarei Maria, aflata in biserica manastirii, au inceput sa curga picaturi de sange. Acest lucru s-a intamplat pana pe 29 septembrie, cand semnele au disparut. Doi ani mai tarziu, aceiasi statuie a inceput sa planga. Un profesor al Institutului de Medicina Legala din Akita a confirmat ca lacrimile si sangele sunt de natura umana. In iunie 1988, cardinalul Ratzinger (actualul papa Benedict al XVI-lea), sef al Biroului de Investigatii, a declarat minunile autentice.

Lourdes (1858)


Aceasta aparitie a Feciorei Maria a fost semnalata pe 11 februarie 1858, cand Bernadette Soubirous, o tanara in varsta de 14 ani, a povestit mamei sale ca a vazut o `doamna` in pestera Massabielle. Bernadette strangea lemne pentru foc impreuna cu sora sa si un prieten. Aparitii asemanatoare au avut loc cu alte 17 ocazii in acel an. Tanara a fost indemnata sa sape la baza unei stanci, unde va gasi un izvor. Izvorul a fost descoperit si constituie in prezent un loc de pelerinaj pentru milioane de oameni ce vin la aceasta pestera. Au fost semnalate numeroase vindecari miraculoase, confirmate de oficialitatile medicale din localitate.

Iosif de Cupertino (1603 – 1663)


Iosif de Cuperino este un sfant italian, cunoscut pentru faptul ca putea sa leviteze. Este considerat ocrotitorul celor care calatoresc cu avionul, al persoanelor cu handicap mental si al elevilor putin inzestrati. A fost canonizat in 1967. Unul dintre cele mai faiomoase zboruri ale sale este cel care a avut loc in prezenta papei Urban VIII.

Salul Sfantului Juan Diego (1474 – 1548)


Juan Diego Cuauhtlatoatzin este un sfant de origine mexicana. Aflat in drum spre unchiul sau muribund, sfantul a avut o viziune cu Fecioara Maria care l-a asigurat ca unchiul sau nu va muri. Mai mult, i-a cerut sa urce pe un deal pentru a culege flori (desi era luna decembrie). Juan Diego a ascultat si a gasit pe o colina trandafiri, pe care i-a dus ulterior episcopului. Acesta a putut sa vada pe salul lui Juan imaginea cunoscuta ulterior sub numele de `Doamna din Guadelupe`. Impresionat, ierarhul a poruncit construirea unui adapost, astazi loc de pelerinaj, pe colina unde sfantul a avut viziunea.

Padre Pio (Sfantul Pio de Pietrelcina) (1887 – 1968)


Francesco Forgione, cunoscut mai traziu drept Padre Pio, este un sfant italian, preot in ordinul monahal Capuchin, renumit pentru stigmatele sale. Desi a pastrat mult timp secrete ranile sale, acestea au fost in cele din urma analizate de numerosi oameni de stiinta. Moastele sale sunt pastrate astazi in biserica San Giovanni.

Minunea din Lanciano (700 d. Hr.) - Click pe poza ptr video

In jurul anului 700 d. Hr, un calugar din orasul italian Lanciano a fost desemnat pentru a savarsi liturghia in biserica Sf. Legontian. In timpul slujbei, a vazut cum painea si vinul devin carne si sange – evidente pastrate pana astazi. Cazul a fost investigat in 1970-1971 de un grup de profesori ai Universitatii din Siena. Acesta a constatat ca atat carnea, cat si sangele sunt de natura umana, grupa AB.

Miracolul Soarelui


Acesta a fost observat de peste 100 000 de oameni, in data de 13 octombrie 1917, in apropierea localitatii Fatima, Portugalia. Trei copii de ciobani au prevazut evenimentul – lucru atestat de ziarele locale. Conform martorilor oculari, dupa o ploaie, soarele a aparut dintre nori sub forma unui disc opac ce se rotea. Mai multi dintre cei prezenti au declarat ca hainele, complet ude de la ploaie, au fost uscate instantaneu. Evenimentele au fost confirmate de Avelino de Almeida, reporter pentru ziarul portughez O Seculo si de Dr. Joseph Garrett, profesor de stiinte naturale al Universitatii din Coimbra. Minunea a fost pusa pe seama Fecioarei Maria de Fatima si a fost atestata de care Biserica Romano-Catolica in 1930.

Femeia vindecata de Papa Ioan Paul al-II-lea, dezvaluiri despre miracol

O femeie din Costa Rica, al carui anevrism cerebral a disparut dupa ce s-a rugat Papei Ioan Paul al II-lea, a izbucnit in lacrimi, vineri, cand a vorbit public pentru prima oara despre miracolul confirmat de biserica - al vindecarii sale ca urmare a rugii catre fostul Suveran Pontif.



Floribeth Mora, in varsta de 50 de ani, a fost prezentata de biserica romano-catolica, dupa ce Papa Francisc a aprobat miracolul de care era nevoie pentru canonizarea Papei Ioan Paul al II-lea, scrie agentia Associated Press.Cu lacrimi in ochi, Mora a descris cum a fost trimisa acasa cu medicamente impotriva durerii, insa fara nicio speranta aparenta pentru tratament, gandindu-se ca va muri, in urma anevrismului cerebral din anul 2011.

Ea a spus ca o fotografie a fostului papa a parut ca vorbeste cu ea in timpul procesului de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, medicul sau spunand ca anevrismul cerebral a disparut fara a fi gasita vreo explicatie. Familia femeii a pastrat tacerea, in timp ce au asteptat semnarea decretului papal prin care se recunostea povestea sa ca fiind un miracol. Vineri, impreuna cu sotul sau, cu medicii si cu oficialii catolici, Mora le-a spus reporterilor ca a trecut de la a crede ca va muri la o stare de sanatate perfecta.

Floribeth Mora a povestit ca, pe 8 aprilie 2011, a mers la spital cu o durere puternica de cap, fiind diagnosticata cu migrena severa. Dupa trei zile, ea s-a intors la spital, iar o serie de teste au relevat un anevrism pe partea dreapta a creierului, care incepuse sa sangereze. Doctorii nu au putut opri sangerarea, iar medicul lui Mora a consultat alti colegi din America Latina si Spania, care l-au sfatuit impotriva oricarei operatii, din cauza accesului dificil la zona afectata.

Familia sa i-a construit un altar in afara casei, iar in timp ce Mora privea beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, pe 1 mai 2011, a luat o revista si, privind la fotografia cu papa, a auzit o voce. "Mi-a spus 'Ridica-te, nu iti fie teama'", a povestit Mora. Femeia a recunoscut ca s-a ridicat si s-a simtit dintr-o data mai bine, iar mai multe examene medicale au relevat faptul ca anevrismul sau cerebral a disparut pur si simplu.

Ulterior, ea a calatorit la Roma, unde a fost supusa unor alte examene, iar oficialii bisericii au inceput sa lucreze la clasificarea recuperarii sale drept un miracol. Papa Francisc urmeaza sa stabileasca o data pentru canonizarea lui Ioan Paul al II-lea, la o viitoare intalnire cu cardinalii.

Apa de la Lourdes ar putea avea proprietati tamaduitoare, potrivit oamenilor de stiinta

Apa izvorului de la Lourdes, careia crestinii catolici ii acorda proprietati de vindecare a bolilor, a constituit subiectul unei reuniuni a oamenilor de stiinta, printre care si Luc Montagnier, castigator al Premiului Nobel.



Acestia incearca sa gaseasca o explicatie stiintifica pentru cazurile miraculoase de insanatosire constatate la unii dintre pelerinii care vin sa se roage si sa bea apa sfiintita de la Lourdes, informeaza 7sur7.be.

"Eu caut motive rationale...", a declarat profesorul Montagnier, co-descoperitor al virusului ce provoaca SIDA. Acesta a expus o teorie prin care incearca sa explice influenta asupra sanatatii a undelor electromagnetice de frecventa joasa prin intermediul apei.

"Eu nu stiu sa explic miracole", a declarat reumatologul american Esther Sternberg, prezent si el la conferinta. Acesta a pus accentul pe faptul ca in astfel de locuri in care se roaga numerosi oameni se creeaza puternice emotii pozitive, care au, fara indoiala, un rol important in vindecarea bolilor. "Se petrec modificari in creier care permit corpului si sistemului imunitar sa lupte impotriva bolii", a spus medicul Sternberg.

Scopul reuniunii organizate de Biroul de constatari medicale de la Lourdes este de "a transmite un mesaj al stiintei alaturi de cel al credintei", au comunicat cei prezenti. Concluzia a fost ca nu se contesta proprietatile tamaduitoare ale apei de la Lourdes, insa nu s-a ajuns la un numitor comun in ceea ce priveste o posibila explicatie stiintifica.

Orasul Lourdes, situat in sud-vestul Frantei, este vestit printre milioanele de pelerini catolici care sosesc aici an de an. Acestia se inchina si beau apa de la izvorul ce tasneste din grota considerata locul aparitiei Fecioarei Maria. Din cele 7.000 de dosare de vindecari primite incepand cu anul 1884, Biserica Catolica a admis ca fiind miraculoase doar 67 de cazuri.

O italianca s-a vindecat miraculos la Lourdes



O femeie din Italia sustine ca a reusit sa se ridice, in mod miraculos, din scaunul de rotile dupa ce a mers la apa sfintita de la Lourdes.

Antonietta Raco, in varsta de 50 de ani, suferea de scleroza laterala amiotrofica, iar in ultimii patru ani boala a evoluat foarte mult, femeia ajungand sa mearga in scaunul cu rotile, scrie La Repubblica.

Medicul care o trateaza pe femeie din 2006 sustine ca la ultima vizita, in iulie, aceasta nu putea sa stea singura in picioare, iar situatia nu parea a se remedia prea usor.

Antonietta sustine ca se afla pe un scaun in biserica din Lourdes, alaturi de sotul sau, cand a auzit deodata o voce si un indemn care a vindecat-o.

Medicii sustin ca vindecarea femeii este miraculoasa.

Fecioara Maria a vindecat o italianca - Biserica Catolica recunoaste oficial minunea

Biserica romano-catolica a recunoscut in mod oficial producerea celei de-a 69-a minune de la Lourdes, dupa ce o italianca a fost vindecata complet in urma vizitelor la celebrul sanctuar din sudul Frantei.



Danila Castelli avea 34 de ani cand a inceput sa aiba probleme cu tensiunea arteriala, dupa ce suferise o histerectomie, o anexectomie si o pancreatectomie partiala, relateaza Independent Catholic News.

Pe masura ce starea sa de sanatate se inrautatea, Danila si sotul ei au decis sa mearga la Sanctuarul de la Lourdes si sa faca terapie la baile de acolo, in mai 1989, iar dupa tratament a inceput sa se simta din ce in ce mai bine.

Dupa ce a fost consultata de o echipa de specialisti in 1989, in 1992, in 1994, in 1997 si in 2010, medicii au ajuns la concluzia ca italianca s-a vindecat in mod miraculos si ca simptomele ei au disparut pe fondul unui remediu neidentificat, care nu are nicio legatura cu terapia si interventiile chirurgicale suferite.

Ca urmare a vindecarii miraculoase, monseniorul Giovanni Giudici, episcopul de Pavia, dioceza de care apartine Danila Castelli, a declarat vindecarea acesteia ca efectul unei minuni divine.

Sanctuarul de la Lourdes este vizitat anual de milioane de pelerini din intreaga lume, fiind renumit pentru vindecarile miraculoase ale bolnavilor care se inchina acolo. Desi se spune ca 7.000 de vindecari miraculoase s-ar fi petrecut in urma vizitarii sanctuarului, Biserica Romano-Catolica recunoscuse in mod oficial doar 68 dintre acestea.

Apa de la Lourdes ar putea avea proprietati tamaduitoare, potrivit oamenilor de stiinta

Papa Pius al X-lea a fost cel care a dispus ca toate vindecarile produse in urma pelerinajelor intreprinse la Lourdes sa fie analizate din punct de vedere stiintific, pe parcursul a mai multor consultari facute de o echipa compusa din zeci de specialisti.

Explicatia pentru aceste vindecari miraculoase ar fi faptul ca acolo, la Lourdes, in 1858, s-ar fi aratat insasi Fecioara Maria.

MOASTELE SE SUNT FACATOARE DE MIMUNI. DUPA SF SLUJBA SE POATE TRECE PE SUB RACLA . MARE TAMADUITOR. SE GASESC LA SF MANASTIRE BISTRITA VALCEA

Minunea Sarbatorii Schimbarea la Fata (Muntele Tabor)

Minunea din Siria

In decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a infatisat la mai multe agentii de presa pentru a relata urmatoarea intamplare de necrezut, care i s-a petrecut si care i-a schimbat viata. Povestea aceasta a aparut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat in ziare, reviste si brosuri in intreaga Arabie Saudita, in Siria, Palestina si in tarile vecine.

Acum cativa ani, acel barbat s-a casatorit cu o musulmanca foarte bogata, insa stearpa. Anii au trecut, si in pofida tuturor straduintelor si a cheltuielilor medicale insemnate, facute la multi doctori, au ramas fara copii. Parintii lui i-au propus sa se casatoreasca cu o alta femeie, pastrandu-o si pe intaia sa sotie (legea locala ingaduie pana la patru casatorii concomitente).
Obosit, nelinistit si deznadajduit, barbatul nu a primit sfatul parintilor sai, ci a ales sa plece in vacanta cu sotia sa in Siria. Ajunsi acolo, au inchiriat o limuzina si un sofer care sa ii poarte ca ghid in calatoriile lor prin Siria. De-a lungul vacantei, soferul a observat ca perechea saudita parea amarata, indurerata, mahnita. Deoarece devenise apropiat de pereche, soferul i-a intrebat ingrijorat de ce sunt nefericiti - poate pentru ca nu sunt multumiti de felul in care conduce excursia?

Perechea i-a marturisit soferului ca pricina nefericirii lor este neputinta de a avea copii. Soferul, care era si el musulman, le-a spus atunci ca, in Siria, crestinii ortodocsi au o manastire numita Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvant grecesc care inseamna Preasfanta si un cuvant arab care inseamna Doamna noastra) si ca multi oameni care nu pot avea prunci se indreapta catre icoana ei facatoare de minuni. Ei merg la manastire si li se da sa manance din fitilul candelei care arde inaintea icoanei celei minunate. Iar apoi "Maria" crestinilor le da cele ce doresc, dupa credinta lor.

Insufletiti de emotie, arabul saudit si sotia sa i-au cerut soferului sa ii duca la manastirea "Saidnaya" a "Doamnei Crestinilor", spunand: "Daca vom avea un copil, ma voi intoarce si iti voi da 20.000 de dolari SUA, iar manastirii 80.000 de dolari SUA". Astfel, s-au dus la manastire si au facut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au intors la ei acasa si dupa ceva vreme, femeia a fost gasita insarcinata. Dupa cateva luni, a nascut un baietel minunat. A fost cu adevarat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea.

Acum, de indata ce sotia sa a nascut, barbatul saudit a vrut sa se intoarca in Siria, ca sa-si tina fagaduintele pe care le facuse. La intoarcere, l-a sunat pe acelasi sofer si i-a cerut sa il ia de la aeroportul din Damasc. Insa soferul era un om viclean si rau, si i-a convins pe doi prieteni ai sai sa mearga impreuna cu el la aeroport ca sa il ia pe bogatul arab saudit, sa ii ia banii si sa il omoare. Asadar, l-au luat pe bogatas de la aeroport, iar el, in timp ce conduceau, fara sa isi dea seama ca planuisera sa il omoare, le-a spus prietenilor soferului ca le va da fiecaruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemultumiti, s-au abatut de la drumul catre manastire si au mers intr-un loc pustiu, unde l-au omorat pe barbatul saudit, apoi i-au taiat capul si celelalte parti ale trupului sau (mainile si picioarele) in bucati. Orbiti de patima si coplesiti de fapta groaznica pe care tocmai o savarsisera, au pus ramasitele barbatului in portbagajul masinii, in loc sa le paraseasca acolo. Dupa ce i-au luat banii, ceasul si tot ce mai avea, au purces sa caute un alt loc pustiu pentru a scapa de ramasite.

Apoi, pe cand se aflau pe autostrada nationala, masina a facut o pana si s-a oprit in mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca sa vada ce se intamplase cu motorul. Un trecator s-a oprit sa ii ajute, insa ei, temandu-se ca nu cumva sa se descopere fapta lor cea groaznica, au spus ca nu au nevoie de ajutor. Insa in timp ce pleca, motociclistul in trecere a observat sange picurand din spatele vehicolului, si a chemat politia pentru investigatii, caci intreaga scena si cei trei oameni dadeau de banuit. Politistii a sosit si, vazand sangele de sub masina si de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci cand au deschis portbagajul, dintr-odata!, barbatul saudit s-a sculat, in chip vadit si minunat in viata si teafar, zicandu-le: "Chiar acum aceasta Panaghia a ispravit sa-mi coasa gatul, chiar aici (si le-a aratat zona marului lui Adam), dupa ce mi-a cusut restul trupului". Vazand aceasta, cei trei ucigasi si-au pierdut de indata mintile - au innebunit. Politia le-a pus catusele si in timp ce erau purtati catre un spital de nebuni, criminalii strigau ca este cu neputinta ca barbatul saudit pe care il omorasera, decapitasera si macelarisera sa mai fie in viata.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de catre doctori, iar acestia au confirmat si au intarit faptul ca cusaturile erau facute de putina vreme, validand astfel aceasta intamplare minunata. Cusaturile erau, si sunt inca, evidente. Atunci cand sauditul a iesit din portbagajul masinii, parea a fi, literalmente, facut din nou (pus laolalta), marturisind intr-una ca Panaghia a pus la loc trupul sau si l-a inviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat dupa aceasta, arabul saudit si-a chemat rudele in Siria, si au mers toti impreuna la manastirea Panaghiei Saidnaya, dand lauda, slava si rugaciuni, iar in locul darului initial de 80.000 dolari SUA (pe care il fagaduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Nascatoarea de Dumnezeu.

Astazi, atunci cand barbatul acesta istoriseste amanuntele acestei minuni coplesitoare, isi incepe povestirea cu cuvintele: "Pe cand eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmeaza." - ceea ce arata ca nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.
Aceasta minune a covarsit cu infricosata surprindere toata lumea araba - musulmana si intreg Orientul Mijlociu.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi!

Imagini de la manastirea unde s-a petrecut minunea:

IMAGINI

Este unica in lume. Probabil singura pictata pe cand modelul se afla inca in viata. O infatiseaza pe Fecioara Maria cu pruncul in brate si nu a mai fost vazuta de o jumatate de secol. Se stie ca exista la Manastirea Saidnaya doar datorita mirosului de mir si a minunilor pe care, de mai bine de o mie de ani, continua sa le infaptuiasca.

Drumul de la Damasc pana la Saidnaya ("Doamna Noastra" in traducere, la fel ca Notre-Dame), de numai cativa kilometri spre Nord de capitala Siriei, trece aproape fara sa il simti. Abia iesit pe autostrada strajuita de zeci de reprezentante ale celor mai importante marci de masini din lume, intri intr-un alt univers, intr-un alt capitol al istoriei pe care credeai ca o poti vedea doar in documentare.

Saidnaya, mica localitate siriana in care istoria de mii de ani este prezenta si astazi la fiecare pas, se gaseste pe muntele Qallamoun, la o altitudine de 1.500 de metri fata de nivelul Mediteranei, marea cu care Dumnezeu a binecuvantat aceste tinuturi. Pe aceste meleaguri se spune ca si-a omorat Cain fratele, pe Abel, dand nastere celei mai cunoscute pilde despre invidie, ura si tradare. Dar cel mai interesant fapt este statutul localitatii, unic si el in lume, cele peste 40 de biserici construite la cam tot atatea case, facand din asezarea siriana singura localitate-biserica din lume!

De altfel, primul lucru pe care il vezi la intrare este o biserica. Cioplita in stanca. Al doilea lucru este tot o biserica. Lipita de o casa. Al treilea lucru, o alta biserica, de data aceasta pe o cornisa abrupta, printre maslini. Si tot asa, pana la obiectivul principal, Manastirea Saidnaya, care, dupa atatea cladiri abia sesizabile, ti se infatiseaza maiestuoasa si impunatoare ca o revelatie.

Istoria Manastirii de la Saidnaya, devenita prin importanta si numar de credinciosi care ii calca pragul al doilea loc de pelerinaj crestin dupa Ierusalim, incepe undeva in jurul anului 547 era lui Christos si poarta hramul Maicii Domnului. Povestea ctitoriei este, ea insasi, o pilda de credinta. Se spune ca Justinian I, imparatul Bizantului, aflat in plina campanie militara impotriva persilor, a ridicat o tabara pe aceste meleaguri.

Ramas fara apa si provizii, soarta parea sa-i fi devenit potrivnica pana cand, zarind o gazela in departare, a pornit in urmarirea ei. Crezand ca o vaneaza, imparatul a fost condus de gazela pana la un izvor cu apa cristalina, de existenta caruia Justinian nu stia si care insemna salvarea armatei sale. Atunci, gazela s-a transformat intr-o icoana, a Maicii Domnului, si i-a spus: "Tu nu ma vei ucide, Justinian, ci vei inalta pentru mine o biserica pe acest deal".

Cum s-a construit locasul

Intors in tabara, imparatul a povestit intamplarea si a dat porunca sa se porneasca degraba la intocmirea planurilor pentru manastire. Dupa o vreme, constatand neputinta arhitectilor de a realiza un edificiu pe masura asteptarilor sale, a contribuit el insusi la intocmirea planurilor dupa un vis in care Maica Domnului i-a aparut si l-a indrumat. Acest plan se afla la baza constructiei care se vede astazi, uimind deopotriva cu frumusetea si autenticitatea ei. Doar a fost proiectata de un imparat!

In prezent, la manastirea care are hramul Maicii Domnului si tine de Patriarhia Antiohiei si a intregului Orient, se afla circa 30 de maicute si o maica stareta care se ocupa atat de cele sfinte, cat si de cele lumesti, adica de administrarea locasului si de chivernisirea averii si a proprietatilor. Fiindca e nevoie si de asa ceva, in conditiile in care miilor de vizitatori ce sosesc aici anual nu li se percepe nicio taxa de intrare.

Manastirea rivalizeaza cu Ierusalimul

Pentru a simti un miracol nu e nevoie sa treci neaparat pragul manastirii. Nu numai ca harul divin se simte pretutindeni printr-o senzatie de liniste sufleteascape care o percepi imediat ce te gasesti in preajma sfantului locas, dar, urcand treptele impozante din piatra, undeva la jumatatea distantei ramase de strabatut pana la poarta manastirii, o constructie din fier forjat iti atrage atentia.

Este vorba despre o protectie din metal, un fel de grilaj ridicat in jurul primei minuni de la Saidnaya, in jurul unei aparitii cu totul speciale. Conturul Sfintei Fecioare se poate vedea cat se poate de clar iesind parca din treapta pe care ai fi putut calca daca n-ai fi fost avertizat. Zecile de biletele albe insemnand tot atatea dorinte puse in acea zi, lustrul impecabil al locului, urmarea miilor de atingeri, constituie dovada ca acel contur are o putere miraculoasa si ca vizitatorii cred in ea.

Principalul motiv pentru care Manastirea Saidnaya a ajuns sa rivalizeze cu Ierusalimul in ceea ce priveste numarul de pelerini - foarte interesant, nu neaparat crestini - este insa icoana facatoare de minuni. Recunoscuta acum in toata lumea, icoana este una dintre cele patru pictate de Sfantul Evanghelist Luca si, se spune, a fost facuta avand ca model chiar pe Maica Domnului, fiind cea mai fidela reprezentare a Fecioarei Maria. Istoria pastrata in manuscrise spune ca, la sfarsitul secolului al VII-lea, maica Marina, stareta manastirii, a rugat un pelerin grec din Egipt, ce si-a gasit adapost aici in drumul sau catre Tara Sfanta sa ii aduca o icoana deosebita din Ierusalim, "pretioasa si frumoasa a Nascatoarei de Dumnezeu, pe care manastirea sa o aiba ca pe un odor de mult pret."

Pelerinul, Teodor pe numele lui, a promis ca asa va face. Dar, o data ajuns in orasul sfant, a uitat de juramant si a dat sa plece fara icoana. O voce insa l-a intors din drum amintindu-i de fagaduiala. Cum putea s-o uite? Jurase sa nu o faca. Teodor s-a intors si a cumparat icoana reprezentand pe Fecioara Maria. Pe drumul de intoarcere, el si-a dat seama ca icoana l-a scapat si de atacul miselesc al talharilor si de celelalte necazuri care au lovit caravana cu care trebuia sa plece in desert.

Atunci a hotarat sa o pastreze pentru sine, mintind-o pe stareta ca a uitat sa o cumpere. Si minunea s-a aratat din nou, facand imposibila plecarea pelerinului din manastire, ca si cum un zid s-ar fi ridicat in jurul sau. Abia atunci a realizat ca locul icoanei facatoare de minuni era in acea manastire din Saidnaya si a lasat-o acolo spre a folosi credinciosilor.

Atat scrierile vremii, pastrate cu sfintenie in biblioteca manastirii, cat si informatiile orale transmise din generatie in generatie atesta puterile divine ale icoanei. De la ingenuncherea celebrului Salahdin, sultanul Egiptului si al Siriei, care a fost nevoit sa renunte la proviziile ce le furase din manastire, si pana la carjele abandonate, ca dovada a tamaduirilor miraculoase, istoria este plina de exemple de minuni infaptuite in "fortareata crestina" ridicata intru cinstirea Maicii Domnului pe muntele Qallamoun.

Icoana, adapostita intr-o caseta din argint

Drumul prin manastire pana la icoana trece printr-o curte interioara si prin ganguri inguste alternate cu intranduri generoase si icoane pictate cu maiestrie pe pereti. Pe masura ce te apropii de "locul minunilor", asa cum este denumita camera ce adaposteste icoana facatoare de minuni, iti dai seama ca te afli intr-un loc deosebit. Oboseala dispare ca prin farmec, luata parca de aceeasi mana care tocmai ti-a alungat gandurile rele.

O icoana mare pe perete, apoi inca una, o camera rotunda unde, sub banca din lemn masiv, zac nefolositoare acum bastoane, cadre si carje. Te apleci putin si intri in cel mai important loc al manastirii. O camera rotunda, cufundata in semiintunericul conferit de lumina catorva lumanari, o masa in mijloc si mirosul de mir. Maicuta calauzitoare ne spune ca icoana facatoare de minuni se gaseste zavorata intr-un spatiu special construit in perete. Deschide cu cheia o usita metalica, in spatele careia, intr-o caseta din argint, ferecata si ea la randul ei, se gaseste icoana Maicii Domnului.

Ultima data cand a fost vazuta a fost acum 50 de ani, dar o copie fidela se gaseste deasupra spatiului in care se gaseste caseta din argint ce adaposteste originalul. Misterul sfintei lucrari infaptuite de Evanghelistul Luca dainuie si astazi, nimeni neputand explica faptul ca aceia fara de credinta au ratacit drumul spre icoana sau, pur si simplu, un zid nevazut le-a atinut calea spre sfantul locas.

Cum de icoana, dupa atat timp, continua sa fie izvoratoare de mir? Cum de tamaduirile miraculoase au loc si astazi uimind lumea medicala prin infirmarea unor diagnosticuri considerate fara de scapare? Cum de minunile se intampla nu numai pentru crestini, ci si pentru reprezentantii altor religii care s-au rugat la Saidnaya intru insanatosire grabnica si iertare de pacate? Raspunsul aveam sa il aflu in acel loc luminat ca o aura de lumanari si mirosind dumnezeieste a mir.
Atunci cand, pentru prima oara in viata am realizat ca, daca imi doresc ceva cu adevarat, acea dorinta se va implini. Si ca misterul puterii icoanei facatoare de minuni consta in credinta.

Minunile tamaduitoare ale Sfântului Grigorie Decapolitul



În fiecare an, la 20 noiembrie, crestinii ortodocsi si greco-catolici îsi amintesc de Sfântul Grigorie Decapolitul, ocrotitorul de seceta, de foc, de navalitori, dar, mai cu seama, de boli. Putini sunt cei care nu stiu cât de bogate spiritual sunt locurile pe care se înalta Manastirea Bistrita de la Costesti, Vâlcea. Ele adapostesc de mai bine de 500 de ani moastele Sfântului Grigorie Decapolitul.

În anul 1497, marele ban Barbu Craiovescu le-a adus de la Constantinopol si le-a daruit bisericii.
Batuse Stambulul în lung si-n lat sa le gaseasca si în final le-a dat de urma la un negustor musulman.
De atunci, minunile Sfântului se înfaptuiesc mai ales pentru cei ce i se închina cu evlavie.

Ani de uitare

Înconjurata de ziduri înalte, Manastirea Bistrita pare o cetate fortificata. Cu greu îti vine sa crezi ca dupa instaurarea „puterii populare” si pâna în 1980, chiliile ei au fost temnita politica si camin pentru copiii cu deficiente psihice.

Închisa si abandonata, biserica a ramas cufundata în tacere, pastrând în taina moastele Sfântului.
Dupa 1989, obstea monahala si-a recapatat stralucirea. Acum, mii de pelerini vin sa se închine celui mai venerat sfânt din Oltenia si sa-i ceara ocrotirea.

Istorie si minuni...

Amabile si atente cu cei care le trec pragul, maicile îti povestesc lucruri de neuitat. Nu le place sa vorbeasca despre minuni, ci doar le pomenesc în treacat, considerând ca lucrarea Sfântului se arata doar celor care o merita.

Dar putina istorie e bine sa fie amintita. În trecut, Sfântul era scos din manastire la vreme de seceta sau de mare restriste, cum a fost molima de ciuma din 1765, în Bucuresti. Mii de oameni erau atunci secerati zilnic de boala.

De aceea, domnitorul Stefan Racovita a hotarât sa aduca aici moastele Sfântului Grigorie Decapolitul.

Racla i-a fost asezata în Catedrala Mitropoliei si purtata zilnic pe strazi pentru alungarea molimei. În câteva zile, ciuma era învinsa.

Povesti din sate vâlcene

Oricât de multi turisti sau pelerini s-ar afla în biserica manastirii, zgomotele se sting ca prin minune. Oamenii trec prin fata sfintei racle cu gândurile si rugaciunile lor. Abia afara, în curte, femeile se mai dau în vorba.

Cineva povesteste despre o batrâna care s-a lecuit în copilarie. Bunica ei a visat ca trebuie sa mearga cu copilul la moaste, sa se roage. Când au plecat spre casa, micutei îi era foame.

A fost primul semn al vindecarii. Acum, copila de altadata vine în fiecare an sa multumeasca. În anii '50, un alt copil a fost vindecat de epilepsie în Postul Mare. Fusese adus de mama lui, o femeie din comuna Vaideeni. A stat cu el câteva zile la manastire si copilasul s-a vindecat. Locuitorii satelor din apropierea manastirii povestesc cu darnicie si alte minuni.

Multi s-au tamaduit de boli grele de piele, ungându-se cu ulei din candela de deasupra moastelor, altii, cei mai multi, s-au vindecat de boli psihice.

Bucuria sufletului

Putini sunt cei care stiu câte povesti se afla sub fiecare lespede a Manastirii Bistrita, dar asta conteaza mai putin. Aici, importanta este credinta. Daca o ai, moastele Sfântului Grigorie Decapolitul te ajuta sa te vindeci. În suflet, mai ales, dar si trupeste.

Drumul pâna aici îti da o bucurie mai puternica decât orice medicament. Si asta este cea mai vindecatoare dintre minuni.

ASTAZI SARBATORIM PE SF GRIGORE DECAPOLITUL DE LA VALCEA

Vindecari miraculoase - Savitchi Stela (Anevrism cerebral)

Vindecari prin credinta - Roxana Ivanescu

Mărturie din România despre o minune recentă a Maicii Domnului „Pantanassa”

Noi, robii lui Dumnezeu, Mircea-Nicolae şi Daniela-Monica, mărturisim spre cinstirea Maicii Domnului Pantanassa faptul că cele relatate mai jos sunt întocmai cu realitatea.



„Consider că avem de-a face cu un cancer de gradul II, însă cu noroc poate fi doar de gradul I” - dr. prof. chirurg oncolog, afirmaţie făcută cu ocazia vizitei medicale dinaintea operaţiei în cadrul unei clinici din Bucureşti, septembrie 2013.

Monica: Dorim să vă împărtăşim cu bucurie minunea pe care Maica Domnului Pantanassa a făcut-o asupra casei noastre, prin ştergerea definitivă a unui diagnostic de cancer la sân. În acest sens, vom începe relatarea noastră cu vizita pe care soţul, Mircea, a făcut-o în toamna lui 2011 în Sfântul Munte Athos, cu prilejul căreia a descoperit taina icoanei Pantanassa de la Sfânta Mănăstire Vatoped.

O copie minunată a acestei icoane a fost adusă în casa noastră şi de atunci nu a existat zi în care să nu-i ţinem candela aprinsă şi săptămână în care să nu-i înălţăm acatist de cinstire. În acest pelerinaj soţul l-a cunoscut într-un mod deosebit pe stareţul Mănăstirii Vatoped, Gheronda Efrem, cel care printre multe descoperiri îi spunea că i-ar face plăcere să-i cunoască soţia, pe mine. Ştiind că femeile nu au acces în Sf. Munte, soţului i s-a spus că părintele stareţ obişnuieşte să iasă la o anumită perioadă în afara Sfântului Munte pentru binecuvântarea credincioşilor şi credincioaselor care nu pot ajunge la Mănăstirea Vatoped. Peste doi ani am ajuns să înţelegem de ce a dorit să mă cunoască.

Citeste mai departe...

Minune a Maicii Domnului în Siria: Musulman tăiat bucăți adus la viaţă în chip minunat

În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presă pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care i s-a petrecut şi care i-a schimbat viaţa. Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste şi broşuri în întreaga Arabie Saudită, în Siria, Palestina şi în ţările vecine. Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmancă foarte bogată, însă stearpă. Anii au trecut, şi în pofida tuturor străduinţelor şi a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fără copii. Părinţii lui i-au propus să se căsătorească cu o altă femeie, păstrându-o şi pe întâia sa soţie (legea locală îngăduie până la patru căsătorii concomitente).

Obosit, neliniştit şi deznădăjduit, bărbatul nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a ales să plece în vacanţă cu soţia sa în Siria. Ajunşi acolo, au închiriat o limuzină şi un şofer care să îi poarte ca ghid în călătoriile lor prin Siria. De-a lungul vacanţei, şoferul a observat că perechea saudită părea amărâtă, îndurerată, mâhnită. Deoarece devenise apropiat de pereche, şoferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiţi – poate pentru că nu sunt mulţumiţi de felul în care conduce excursia?

Perechea i-a mărturisit şoferului că pricina nefericirii lor este neputinţa de a avea copii. Şoferul, care era şi el musulman, le-a spus atunci că, în Siria, creştinii – şi anume creştinii ortodocşi – au o mănăstire numită Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă Preasfânta şi un cuvânt arab care înseamnă Doamna noastră) şi că mulţi oameni care nu pot avea prunci se îndreaptă către icoana ei făcătoare de minuni. Ei merg la mănăstire şi li se dă să mănânce din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate. Iar apoi „Maria” creştinilor le dă cele ce doresc, după credinţa lor.

Însufleţiţi de emoţie, arabul saudit şi soţia sa i-au cerut şoferului să îi ducă la mănăstirea „Saidnaya” a „Doamnei Creştinilor”, spunând: „Dacă vom avea un copil, mă voi întoarce şi îţi voi da 20.000 de dolari SUA, iar mănăstirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la mănăstire şi au făcut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasă şi după ceva vreme, femeia a fost găsită însărcinată. După câteva luni, a născut un băieţel minunat. A fost cu adevărat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarea.

Acum, de îndată ce soţia sa a născut, bărbatul saudit a vrut să se întoarcă în Siria, ca să-şi ţină făgăduinţele pe care le făcuse. La întoarcere, l-a sunat pe acelaşi şofer şi i-a cerut să îl ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul era un om viclean şi rău, şi i-a convins pe doi prieteni ai săi să meargă împreună cu el la aeroport ca să îl ia pe bogatul arab saudit, să îi ia banii şi să îl omoare. Aşadar, l-au luat pe bogătaş de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fără să îşi dea seama că plănuiseră să îl omoare, le-a spus prietenilor şoferului că le va da fiecăruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemulţumiţi, s-au abătut de la drumul către mănăstire şi au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorât pe bărbatul saudit, apoi i-au tăiat capul şi celelalte părţi ale trupului său (mâinile şi picioarele) în bucăţi. Orbiţi de patimă şi copleşiţi de fapta groaznică pe care tocmai o săvârşiseră, au pus rămăşiţele bărbatului în portbagajul maşinii, în loc să le părăsească acolo. După ce i-au luat banii, ceasul şi tot ce mai avea, au purces să caute un alt loc pustiu pentru a scăpa de rămăşiţe.

Citeste mai departe...