Bine ai venit,
Vizitator
|
Sfintele Moaste in Ortodoxie - Acest topic este deschis discutiilor despre Moastele Sfintilor, a minunilor savarsite prin acestea si a cinstirii lor in Biserica Ortodoxa.
Astazi, 27.07.2013, aniversam pe Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor, Doctor Fara de Arginti Pantelimon. De aceea, deschid subiectul cu cateva informatii utile credinciosilor, despre acesta. Sfantul Pantelimon a vazut lumina zilei in anul 284, pe vremea imparatului roman Maximilian. A fost educat de Eufrosin, un medic de renume, si calitatile lui deosebite l-au facut pe imparat sa-l aduca la palat. Sfantul Ermolae i-a deschis calea spre Hristos si i-a aratat tainele credintei crestine. Minunile savarsite in numele lui Hristos de catre Sfantul Pantelimon au inceput cu invierea unui copil muscat de un sarpe. Apoi, sfantul a redat vederea unui orb. Si-a impartit averea saracilor si a inceput sa se ocupe fara plata de sanatatea acestora. Imparatul Maximilian l-a condamnat la moarte prin decapitare, pentru ca nu voia sa renunte la credinta sa, dar sabia primului calau s-a topit. Cand in cele din urma i-a fost taiat capul, in loc de sange a curs lapte, iar maslinul uscat de care a fost legat a inverzit si s-a umplut de roade. Credinciosii au scos din cenusa trupul neatins de foc al lui Pantelimon si l-au ingropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, in anul 303. Moastele Sfantului Pantelimon Moastele Sfantului Pantelimon sunt imprastiate in toata lumea crestina, multimi de credinciosi gasind mangaiere si tamaduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostiveste ca spre un lucru drag, ca spre "prietenul" Sau, doctorul Pantelimon. Multe lacase de cult, biserici si manastiri, cabinete si asociatii medicale, sunt puse sub ocrotirea Sfantului Pantelimon. Atat in afara tarii, cat si la noi, moastele Sfantului Pantelimon, aduc neincetate bucurii si tamaduiri. Catedrala Episcopala din Galati si Catedrala Mitropolitana din Iasi pastreza, cu mare bucurie, cate o particica din Sfintele sale Moaste. In Bucuresti, multe biserici s-au invrednicit de darul cel mare al prezentei unei particele din Moastele Sfantului Pantelimon. Acestea sunt urmatoarlee: Biserica Sfantul Stelian Lucaci (str. Logofat Udriste), Biserica Sfantul Dumitru Posta (in spatele Muzeului de Istorie a Romaniei), Manastirea Plumbuita (str. Plumbuita, nr. 58), Biserica Adormirea Maicii Domnului – Precupetii Noi, Biserica Sfantul Antonie cel Mare ((Aleea Valea Boteni, str. Romancierilor), Biserica Stavropoleos, Biserica Sfantul Alexie (Calea Serban Voda, nr. 123), Biserica Sfantul Pantelimon (str. Iancu Capitan, nr. 24).
|
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Despre moastele sfintilor
Pentru aceia dintre noi care nu prea se descurca in adevarata viata a Bisericii, care se bizuie nu pe experienta Sfintilor Parinti, ci pe cutare sau cutare carti ori cuvinte auzite, evenimentele din ultima vreme au fost cutremuratoare. Ca atare, vreau sa va lamuresc aceasta problema pe temeiul adevaratei invataturi patristice a Bisericii, si daca pentru multi au fost neasteptate rezultatele scoaterii la lumina a moastelor, poate ca pentru ei nu vor fi mai putin neasteptate lucrurile pe care le voi spune. Multi cred ca moastele trebuie sa fie "nestricate", adica sa pastreze aspectul trupului - iar daca lucrurile nu stau asa, ei striga: "inselaciune!". Cel putin, asta este ideea pe care se straduie din rasputeri sa ne-o bage in cap. Cuvantul "moaste" se intrebuinteaza in primul rand cu acelasi inteles ca latinescul reliquia sau grecescul lipsana", care inseamna pur si simplu "ramasite pamantesti". Cuvantul nostru mosci (moaste) vine de la radacina mosci (tarie), ceea ce pentru om e tocmai scheletul, acel reazim launtric pe care se tine tot trupul. Daca e sa luam Molitfelnicul - cartea care il insoteste pe crestin intreaga viata, de la nastere pana la moarte - si il deschidem la "Randuiala ingroparii mirenilor", indata intalnim acolo cuvantul "moaste" intrebuintat cu intelesul de "ramasite pamantesti": "Murind vreunul dintre crestini, indata rudeniile sa cheme pe preot; acesta, venind la casa unde este trupul (in slavona mosci, "moastele" - n. tr.) mortului, isi pune epitrahilul, pune tamaie in cadelnita si, cadind trupul mortului si pe cei de fata, incepe: Bine este cuvantat Dumnezeul nostru...". La sfarsitul prohodirii, cand raposatul este dus la groapa insotit de cantarea "Sfinte Dumnezeule", avem: "Apoi, ridicand trupul (mosci) mortului, il duc la groapa...". Si in continuare: "...iar dupa ce se pune trupul (mosci) in groapa, arhiereul sau preotul, luand pamant cu lopata, arunca crucis deasupra trupului (verhu moscei), zicand: Al Domnului este pamantul si plinirea lui, lumea si toti cei ce locuiesc intr-insa". In primele veacuri ale crestinismului, cand moastele Sfintilor Mucenici erau cinstite la fel ca si acum, ele nu erau socotite deloc "trupuri nestricate", adica intregi, in intelesul pe care il dam noi de obicei acestui cuvant. Lucrul acesta apare foarte logic in lumina faptului ca multi dintre ei erau dati la fiare si chiar arsi: ce trup intreg putea sa mai ramana din ei? Si totusi, marturii despre cinstirea sfintelor moaste aflam deja la Eusebie al Cezareii, care spune despre ramasitele pamantesti ale Sfintilor Mucenici ca ele, aceste ramasite care reprezentau in sine tarana si cenusa, "sunt mai de pret decat pietrele scumpe si mai nobile decat aurul". Din cuvintele acestea reiese limpede ca ramasitele Sfintilor Mucenici nu erau nicidecum socotite "nestricate" in intelesul literal al cuvantului. Si Sfantul Ioan Gura de Aur, spunand despre Fericitul Vavila: "a trecut vreme indelungata de la ingroparea Sfantului Vavila, asa incat in groapa au ramas numai oasele", nu socotea, in mod evident, ca trupul unui Sfant trebuie sa fie neaparat neputrezit. O marturie asemanatoare intalnim si in Cuvantul lui despre Macabei: "Nu imi vorbi despre tarana, nu pune inainte cenusa si oasele lor putrezite de vreme, ci deschide ochii credintei si priveste la puterea lui Dumnezeu care este in ele, la harul Duhului care le imbraca la slava luminii ceresti care le inconjoara". Si Sfantul Ambrozie al Mediolanului spune ca este uimitor sa vezi cum trupurile stricacioase ale Sfintilor fac minuni. Se pot aduce de la numerosi Sfinti Parinti marturii care sa arate ca in Biserica Greaca nu s-a inteles niciodata "trup neputrezit" prin cuvantul "moaste". Iar daca e sa luam practica athonita, ne vom trezi in fata unui tablou de-a dreptul uimitor. Acolo este raspandita parerea potrivit careia in privinta fiecarui om trebuie sa fie ad litteram cuvintele: tarana esti, si in tarana te vei intoarce". Dupa ce au ingropat un calugar mort, athonitii ii scot din pamant dupa un anumit rastimp ca sa vada daca a putrezit. Daca trupul lui este nevatamat, ei socot ca omul cu pricina a fost foarte pacatos, ca "pamantul nu-l primeste", incep sa se roage cu osardie pentru el ca Domnul sa-l ierte si pamantul sa il primeasca. Asadar, aici nu poate fi deloc vorba de nestricaciunea trupului. Dealtfel daca e sa luam moastele Sfintilor greci, cum ar fi Ioan Gura de Aur, vom vedea ca sunt pur si simplu parti ale scheletului. Asa stateau lucrurile in Biserica Greaca. Dar pe pamant rusesc era alta invatatura? Sa ne amintim din nou intelesul cuvantului rusesc mosci, care vine de la o radacina care inseamna "puternic, tare". Intelesul acestei idei ni se va limpezi in cele ce urmeaza. Continuarea pe CrestinOrtodox |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Marturii ale cinstirii sfintelor moaste
Cultul sfintelor moaste a aparut odata cu cinstirea trupurilor martirilor. Din primele secole, Biserica a cinstit sfintele moaste prin zidirea de lacasuri de inchinare pe mormintele sfintilor, astfel, inca din secolul I, s-au zidit biserici pe moastele Sfantului Ignatie († 104) si pe cele ale Sfantului Polocarp († 166); a randuit zile de praznuire in amintirea aflarii sau stramutarii sfintelor moaste (pe 27 ianuarie se cinsteste aducerea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur; 29 ianuarie - aducerea moastelor Sfantului Ignatie Teoforul), a randuit si a organizat pelerinaje la mormintele sfintilor, cinstind astfel ramasitele lor pamantesti, a statornicit si a propovaduit cinstirea sfintelor moaste, aparand cultul lor impotriva ereziilor. Parintii Bisericii, adunati la Sinodul al VII-lea Ecumenic, a stabilit cu privire la cinstirea sfintelor moaste: „Domnul nostru Iisus Hristos ne-a daruit noua moastele sfintilor, ca niste izvoare mantuitoare, care revarsa in multe feluri binefaceri peste cei neputinciosi“. La acelasi sinod s-a consfintit practica veche a Bisericii de a pune sfinte moaste in masa sfantului altar si in antimise (canonul 7). Sfanta Traditie ne ofera marturii ale cinstirii sfintelor moaste in trecutul Bisericii. In Martiriul Sfantului Policarp al Smirnei se afla consemnat: „Noi am ingropat ramasitele lui intr-un loc potrivit, deoarece sunt mai pretioase pentru noi decat diamantele cele de pret“. Fericitul Augustin face referiri la minunile savarsite de moastele Sfantului Stefan; Sfantul Ambrozie vorbeste despre vindecarile savarsite de moastele Sfantului Ghervasie, iar Sfantul Ioan Gura de Aur scrie despre puterea harului care a lucrat prin moastele Sfantului Vavila: „Pentru ca un om ca toti oamenii nu poate face minuni dupa moarte; mucenicul insa poate savarsi multe si mari minuni. Nu te uita dar la aceea ca trupul mucenicului zace inainte gol si lipsit de activitatea sufleteasca, ci uita-te la aceea ca in el salasluieste o alta putere mai mare decat insusi sufletul, adica harul Sfantului Duh, care prin lucrarile sale cele minunate ne incredinteaza pe noi despre adevarul Invierii prin minunile pe care le face“ (in lucrarea „Cuvant despre Sfantul Vavila“). (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Sfintele moaste pastreaza mireasma harului dumnezeiesc
Sfintele moaste sunt trupurile nepieritoare ale sfintilor lui Dumnezeu, ramasitele din trupurile lor sau oasele lor, prin care Dumnezeu a aratat si arata atotputernicia Sa, prin savarsirea minunilor vazute intru proslavirea Sa si a sfintilor Sai, pentru ajutorul crestinilor in necazurile lor duhovnicesti si trupesti, pentru intarirea lor in adevarul si mantuirea ce o aduce credinta ortodoxa. Sfanta Scriptura ne prezinta multe minuni facute prin trupurile sfintilor cat traiau pe pamant, marturisind despre puterea ce era in ele. - O femeie s-a vindecat de curgerea sangelui numai prin atingerea de haina Mantuitorului (Luca 8, 43-44). - In Vechiul Testament se relateaza minunea invierii unui mort prin atingerea de osemintele proorocului Elisei: „Dar iata, odata, cand ingropau un mort, s-a intamplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si, speriindu-se, au aruncat mortul in mormantul lui Elisei. Cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale“ (IV Regi 13, 21). Daca prin atingerea de moastele lui Elisei proorocul, cel mort a inviat, cu atat mai mult trupurile crestinilor, imbracati in harul lui Hristos, sunt eliberate de blestem si lucreaza prin ele harul Sfantului Duh. Dupa cum vasul in care s-a pastrat vin mai pastreaza mirosul bauturii, tot astfel si trupurile sfintilor mai pastreaza mireasma harului dumnezeiesc. Sfintii, prin viata lor curata, au dobandit harul Duhului Sfant si au facut minuni cu ajutorul lui Dumnezeu. Ei intra in legatura cu oamenii care le adreseaza rugaciuni si mai pastreaza legatura cu trupurile lor, cu care au castigat sfintenia. (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan
|
Cum se fac minuni prin moastele sfintilor?
Sfintii, prin viata lor jertfelnica, au devenit „prietenii si casnicii lui Dumnezeu“. Ei nu au rupt legatura cu trupul in care au dobandit sfintenia si care s-a sfintit el insusi, primind puteri deosebite, descoperite prin minunile care au avut loc de-a lungul timpului. Faptele minunate pe care oamenii le-au constatat prin atingerea cu credinta de trupurile sfintilor, si chiar de obiectele cu care acestia au intrat in contact, i-au determinat pe crestini sa cinsteasca osemintele sfintilor, fiind constienti ca astfel Il cinstesc pe Dumnezeu Care facea minuni prin moastele sfintilor. Fericitul Ieronim ii invata astfel pe crestini: „Cinstim moastele mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Cel ai carui ucenici suntem si cinstim pe slujitori in asa fel incat cinstirea lor sa treaca asupra Stapanului, care a zis: Cel ce va primeste pe voi, pe mine ma primeste“. Apare, insa, o intrebare, formulata de Sfantul Ioan Damaschin: - „Cum poate sa faca minuni un om mort? - Cum dar prin ei (prin sfinti) demonii sunt scosi din oameni, bolnavii se vindeca, orbii vad, leprosii se curata, ispitele si supararile se risipesc, si se pogoara toata darea cea buna de la Tatal luminilor (Iacob I, 17) peste cei care cer prin ei cu credinta neindoielnica?“ Realizarea unor lucruri minunate prin mijlocirea sfintelor moaste trebuie vazuta prin credinta ca exista o legatura speciala intre sufletul unui sfant si osemintele lui, pe care moartea nu o poate distruge, in sensul ca sufletul acestuia nu paraseste cu desavarsire trupul, pastrand astfel in moaste o putere dumnezeiasca. Cinstirea sfintelor moaste ne conduce la persoana sfintilor, ca si in cazul icoanelor, iar de la persoana unui sfant trece la Hristos, Care savarseste prin moaste minuni. Astfel, sfintele moaste se dovedesc a fi un loc in care Hristos este prezent prin har. Multi oameni s-au vindecat numai prin atingerea de stergarele si de trupul Sfantului Apostol Pavel (Fapte XIX, 11-12) sau prin trecerea umbrei Sfantului Apostol Petru peste ei (Fapte V, 15), dar mai multi prin atingerea de moastele martirilor si ale sfintilor, de-a lungul timpului, de la Hristos si pana astazi. (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Minunile savarsite prin sfintele moaste dovedesc dumnezeirea Mantuitorului
Cinstirea sfintilor evidentiaza legatura si unitatea de traire a Bisericii luptatoare cu cea triumfatoare, care impreuna formeaza un singur „trup“ al carui cap este Hristos si a carei viata este Sfantul Duh. Prezenta si lucrarea Duhului se descopera si prin minunile care se fac prin sfintele moaste si reprezinta temeiul evlaviei si venerarii lor. Domnul Hristos a facut minuni pentru a arata ca este Fiul lui Dumnezeu. Chiar Sfintii Apostoli s-au convins de divinitatea Mantuitorului tot prin minuni. "Si a facut Iisus si alte semne multe inaintea ucenicilor Sai (...) Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (Ioan XX, 30-31). Dar Iisus, pentru a dovedi dumnezeirea Sa, nu limiteaza savarsirea minunilor la vremea si la persoana Sa: "Cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu si mai mult decat acestea va face" (Ioan XIV, 12). Scopul minunilor ramane insa acelasi, dovedirea dumnezeirii lui Iisus Hristos: "Orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul" (Ioan XIV,13). Nu fara o profunda semnificatie, in Biserica primara, Sfanta Liturghie era oficiata pe mormintele martirilor, iar in zilele noastre, aceasta slujba nu se poate oficia fara antimisul in care se gasesc parti din sfintele moaste. Astfel, osemintele sfintilor sunt considerate un altar de jertfa. Cunoscutul liturgist Nicolae Cabasila invata: "Daca Hristos intr-adevar se poate vedea si pipai undeva in lumea aceasta in carne si oase, apoi aceasta se poate in sfintele moaste. La urma urmei, aceste moaste sunt biserica adevarata si altarul cel adevarat, zidirea nu-i decat o imitare" ("Despre viata in Hristos"). In sfantul altar avem cea mai evidenta si sigura dovada ca Biserica Ortodoxa nu a confundat niciodata slujirea si adorarea cuvenita lui Dumnezeu cu cinstirea pe care ea o acorda sfintilor. (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Sfintii raman prezenti in duh si har, in moastele lor
In Biserica Ortodoxa, amintirea si cinstirea sfintilor este continuata, completata si dezvoltata prin cinstirea sfintelor moaste. Daca in sens larg prin moastele sfintilor se inteleg ramasitele lor trupesti, in intregime sau in parte, precum si obiectele folosite de ei in viata, sau cele care au fost in legatura cu activitatea lor, vesmintele, obiectele sau mijloacele prin care si-au aflat moartea, in sens restrans se inteleg numai ramasitele trupesti ale unor sfinti, care, prin lucrarea harului divin, au ramas nestricacioase. Sf. Ioan Damaschin arata ca Dumnezeu lucreaza prin sfantul traitor in viata, cat si prin sfintele moaste: "Sfintii inca de pe cand erau in viata au fost plini de Duhul Sfant, iar la moartea lor harul Sfantului Duh se afla in chip nelipsit in sufletele lor, in trupurile lor din morminte, in chipurile lor si in sfintele lor icoane, nu in chip substantial, ci prin har si lucrare". Sfintele moaste sunt cinstite pentru puterea vindecatoare, savarsita prin puterea harului, care se continua prin mijlocirea sfantului in moastele lui. Dumnezeu a ingaduit pastrarea unei legaturi speciale intre sfant si moastele lui, caci "puterea mortii este marginita la sfinti, sufletele lor nu parasesc cu desavarsire trupurile lor; sfintii raman prezenti in duh si har, in moastele lor chiar in cea mai mica particica". Prin impartasirea cu Sfintele Taine, crestinii sunt infiati, devenind "fii ai lui Dumnezeu", potrivit cuvintelor Sf. Ap. Ioan: "celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu". Cei care se pastreaza permanent in aceasta stare de har sporesc in virtuti si se fac prin aceasta "partasi dumnezeiestii firi" (II Petru 1, 4). Astfel, trupurile unor sfinti devin izvoratoare de mir (Sfantul Mucenic Dimitrie este cunoscut ca Izvorator de mir); cele ale altora imprastie miros de buna mireasma (Sfantul Ioan Hozevitul) sau se pastreaza neatinse de putreziciune (Sf. Cuv. Parascheva) si sunt facatoare de minuni. (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Sfintilor aducem venerare, iar lui Dumnezeu adorare
In Biserica Ortodoxa, cinstirea sfintelor moaste are un rol deosebit de important. Prezenta binecuvantata a sfintilor se manifesta in Biserica nu doar prin imaginile lor sacre, cunoscute in icoane, ci si prin sfintele lor moaste, ramasitele pamantesti ale unei vieti duhovnicesti in aceasta lume. Pentru evlavia ortodoxa, aratarea puterii lui Dumnezeu, prin sfintele moaste, are semnificatii deosebite pentru credinciosi, semnificatii pe care se cuvine sa le cunoastem pentru a ne pregati cum se cuvine in ceea ce priveste cinstirea sfintilor si a sfintelor moaste. Cultul sfintilor, privit in general, e un omagiu adus lui Dumnezeu prin cei care au devenit "casnicii Lui", adica sfintii. Acest cult consta in cinstirea, invocarea si imitarea sfintilor. El nu este un cult de adorare, ci de venerare. El nu inlatura si nici nu micsoreaza cu nimic cinstirea adusa lui Dumnezeu. Sfintilor aducem venerare, iar lui Dumnezeu adorare. Sfintii devin in timpul vietii lor pamantesti locasuri curate ale lui Dumnezeu. Cinstindu-i pe sfinti, crestinii ii cinstesc pe prietenii lui Hristos, pe fiii si mostenitorii imparatiei lui Dumnezeu: "Celor cati L-au primit, care cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu" (Ioan I, 12). Prezenta lui Hristos in sfinti nu priveste numai sufletul acestora, ci si trupul lor. E adevarat ca nu trupul, ci sufletul are capacitatea de a cunoaste pe Dumnezeu atunci cand El Se descopera. Se cuvine, insa, a preciza faptul ca "locul" specific al receptarii prezentei divine in om nu este sufletul in independenta fata de trup, ci sufletul legat de trup: "Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu?" (I Corinteni VI, 19). Avand pe Duhul Sfant lucrator in trup, sfintii devin cu adevarat "temple ale lui Dumnezeu" (I Corinteni III, 16), lacasuri ale lui Hristos, pentru ca Dumnezeu salasluieste in ei si ramane in ei vesnic. Sunt tocmai ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel, definind templul lui Dumnezeu din om: "Noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu" (II Corinteni VI, 16). (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Sfintele moaste sunt semnul unei vieti binecuvantate
Adevarul despre neputrezirea sfintelor moaste, vestit de cuvantul lui Dumnezeu cuprins in Sf. Scriptura, este confirmat si explicat de Sfanta Traditie si de scrierile parintilor Bisericii. Prin Invierea Sa, Domnul Hristos a biruit puterea mortii, si neputrezirea osemintelor sfintilor este o confirmare a acestui fapt real. Potrivit invataturii crestin-ortodoxe, trupul este nu doar organ al sufletului, ci si lacas al Sfantului Duh. De aceea, si corpul unui crestin plecat la Domnul este petrecut la groapa cu atata cinste si onoruri. Sf. Ioan Gura de Aur ne vorbeste despre cinstirea deosebita acordata osemintelor Apostolilor Petru si Pavel de catre crestini. Din secolul al treilea aflam ca au fost adunate osemintele Sfintilor Mucenici Ignatie Purtatorul de Dumnezeu si Policarp din Smirna de catre crestini, care le socoteau ca pe o "comoara scumpa, mai pretioasa decat toate nestematele si aurul". Tot din secolul al treilea sunt mai multe informatii despre cinstirea sfintelor moaste. Paganii urmareau sa distruga trupurile sfintilor mucenici, aruncandu-le in foc sau apa, pentru ca acestea sa nu fie gasite de catre crestini pentru cinstire. In secolul al IV-lea, multe moaste ale sfintilor au fost descoperite, dupa ce ele fusesera ascunse de pagani. Minunile savarsite prin osemintele unor crestini dovedeau ca acestea sunt sfinte moaste. Cand au fost dezgropate moastele Sfintilor Mucenici Ghervasie si Protasie, Sf. Ambrozie arata: "Voi singuri i-ati vazut pe multi care s-au vindecat pe loc, numai atingand cu mainile vesmintelor sfintilor". Sf. Vasile cel Mare, in cuvantarea dedicata Sfantului Mucenic Mamont, afirma: "Toti cunosc minunile prin care sfantul mucenic daruia unora sanatate, altora viata". (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Ultima editare: by daniel.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Cinstind sfintele moaste, Il cinstim si pe Dumnezeu
Catehismul ortodox invata ca, acordand cinstirea cuvenita sfintilor care s-au inaltat cu sufletele in ceruri, urmam exemplul Domnului care-i cinsteste si pretuieste. Minunile savarsite prin sfintele moaste sunt manifestari ale iubirii lui Dumnezeu fata de oameni prin osemintele sfintilor Sai. Cinstind moastele sfintilor, crestinii ortodocsi cinstesc in primul rand puterea harului dumnezeiesc, care se manifesta prin sfintele moaste. Unele sfinte moaste pastreaza culoarea galbuie, emana miros placut si revarsa sfantul mir. Altele se evidentiaza prin flexibilitatea madularelor. In aceasta stare se gasesc moastele Sf. Spiridon de pe Insula Corfu. Desi mai mult de o mie si jumatate de ani stau intr-o clima umeda si calduroasa, ele si-au pastrat moliciunea si flexibilitatea madularelor. Acest lucru se poate observa mai ales in timpul mutarii lor intr-o racla speciala, in care sunt puse pentru a fi duse intr-un pelerinaj prin oras. Invatatura despre cinstirea sfintelor moaste a fost confirmata de Sinodul al VI-lea Ecumenic, care considera moastele sfintilor drept izor de vindecare si ii supune pedepsei pe cei care nu le cinstesc. "Domnul nostru Iisus Hristos, se spune in hotararea sinodului, ne-a daruit moastele sfintilor ca izvoare mantuitoare ce-si revarsa binefacerea asupra celor slabi, in diferite moduri. Asadar, cei care indraznesc sa respinga moastele mucenicilor despre care stiu ca sunt autentice si adevarate se vor pedepsi: daca sunt episcopi sau clerici - sa fie caterisiti, iar daca sunt calugari sau mireni - sa fie lipsiti de impartasanie". In cadrul lucrarilor ale aceluiasi sinod ecumenic s-a hotarat ca moastele sa fie asezate in biserici, dupa sfintirea lor, iar nerespectarea acestei hotarari este pedepsita prin caterisirea din rangul episcopal. (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Apostolul Pavel ne recomanda sa urmam exemplul sfintilor
In evlavia ortodoxa, cinstirea sfintilor si a moastelor are o mare insemnatate, prin ei manifestandu-se puterea lui Dumnezeu. In Ortodoxie, cultul sfintilor se intemeiaza pe de o parte pe credinta ca omul, primind Tainele Bisericii, primeste harul - energie necreata a lui Dumnezeu prin care el poate sa inainteze intr-o viata curatita de patimi si infrumusetata cu virtuti; iar pe de alta parte pe credinta ca moartea fizica este doar trecerea de la viata pamanteasca la viata cea vesnica, unde este fericirea cea vesnica. In Epistola catre evrei, Sf. Ap. Pavel ne invata ca "prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga; unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere; altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti... De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte". In aceeasi epistola, Sf. Ap. Pavel le recomanda crestinilor sa-i pomeneasca pe sfinti si sa le urmeze exemplul vietii: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta", caci "Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi". (Ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
Martirii - primii crestini declarati sfinti
Potrivit Dreptului bisericesc ortodox, prin canonizare se intelege actul prin care Biserica recunoaste, declara si asaza in randul sfintilor pe crestinii adormiti intru Domnul, care au stralucit prin credinta, prin traire cat mai desavarsita, prin fapte prin care s-au facut placuti lui Dumnezeu. In limba romana, termenul "sfant" a fost preluat din limba slava "sfiat" cu derivatele sale "sfiatoi", "sfiasenai", care inseamna "luminat", "deosebit", "sfintit". Sfintenia este atributul prin excelenta al lui Dumnezeu, iar oamenii se pot impartasi de sfintenia lui Dumnezeu in masura in care se sfintesc si ei, in masura in care Hristos ia chip in ei. Din a doua jumatate a secolului I si pana la sfarsitul secolului al IV-lea s-au facut martirologii care cuprindeau nevointele, procesul si sfarsitul martiric al celor care se opuneau atat paganilor si practicilor lor, cat si celor care ii indemnau sa renunte la marturisirea lui Hristos pentru interese lumesti si alte favoruri. In secolele II-III circulau martirologii si calendare locale care cuprindeau viata si marturisirile celor pe care Biserica ii recunostea ca fiind "casnici ai lui Dumnezeu", "prieteni ai Mirelui", martiriul fiind considerat ca exprimarea maxima a credintei, slujirii si a iubirii pana la jertfa, adica a dragostei desavarsite. De aceea, martirii erau venerati ca cei mai apropiati prieteni ai lui Dumnezeu si ca cei mai puternici mijlocitori pentru crestini. Cultul lor era savarsit de catre crestini la data martiriului, prin procesiuni si rugaciuni, fie in locul unde acestia si-au gasit sfarsitul, fie la mormantul lor. Acest obicei se practica in Biserica din Smirna pentru Sfantul Policarp, martirizat la anul 155, in cea din Antiohia pentru Sfantul Ignatie Teoforul (107), in Roma pentru Sfintii Perpetua si Felicitas (203), in Biserica din Africa pentru Sfantul Ciprian de Cartagina (257), in Axiopolis pentru Sfantul Mucenic Dasius (304), in Durostorum pentru Sfantul Mucenic Emilian (362) etc. (ziarul Lumina) |
|
Respecta-te pe tine insuti si ceilalti la randul lor te vor respecta!
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|
|
|
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
Următorii utilizatori v-au mulțumit: Mona si Dan
|
Sute de oameni la coadă să se închine la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iași
Sute de persoane au venit, marţi, la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, înainte de prăznuirea hramului acesteia, scrie Agerpes. Mulţi dintre ei sunt din judeţele din sudul ţării și spun că au venit la Iaşi să se închine la racla cu moaştele Sfintei Parascheva pentru că se tem că nu vor mai putea face acest lucru în următoarele zile, deoarece Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a decis că participarea credincioşilor la sărbătorile religioase să fie permisă doar celor care au domiciliul în localitatea respectivă. Oamenii spun că au venit la Iaşi să se închine la racla cu moaştele Sfintei Parascheva pentru că se tem că nu vor mai putea face acest lucru în următoarele zile, deoarece Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a decis că participarea credincioşilor la sărbătorile religioase să fie permisă doar celor care au domiciliul în localitatea respectivă. La ora prânzului erau circa 200 de persoane care așteptau să intre, durata așteptării la rând fiind de circa 30 de minute, scrie Ziarul de Iași. Sute de persoane au venit, marţi, la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, înainte de prăznuirea hramului acesteia, scrie Agerpes. Mulţi dintre ei sunt din judeţele din sudul ţării și spun că au venit la Iaşi să se închine la racla cu moaştele Sfintei Parascheva pentru că se tem că nu vor mai putea face acest lucru în următoarele zile, deoarece Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a decis că participarea credincioşilor la sărbătorile religioase să fie permisă doar celor care au domiciliul în localitatea respectivă. Oamenii spun că au venit la Iaşi să se închine la racla cu moaştele Sfintei Parascheva pentru că se tem că nu vor mai putea face acest lucru în următoarele zile, deoarece Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a decis că participarea credincioşilor la sărbătorile religioase să fie permisă doar celor care au domiciliul în localitatea respectivă. La ora prânzului erau circa 200 de persoane care așteptau să intre, durata așteptării la rând fiind de circa 30 de minute, scrie Ziarul de Iași. La un astfel de număr de pelerini, Mitropolia gestionează extrem de strict toată deplasarea: sunt preoți la intrare care îi ghidează pe pelerini, alții care merg de-a lungul rândului și îi îndeamnă pe oameni să păstreze distanța de 1,5 metri, iar în catedrală intră oameni doar după ce au ieșit alții pe poarta principală. Reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei au decis că pelerinajul de la Iaşi, de Sfânta Parascheva, nu va fi anulat, pe fondul pandemiei de coronavirus. Sfânta Liturghie va avea loc pe 14 octombrie şi va fi oficiată pe un podium amplasat pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, în dreptul altarului Catedralei Mitropolitane. În zonă vor fi amenajate culoare de acces pentru cei care vor dori să participe la slujbă şi care, în număr restrâns, vor putea să intre în spaţii delimitate – astfel încât să nu se creeze grupuri mari de persoane şi să se poată păstra distanţa recomandată de autorităţi. În acest an nu vor fi aduse nici din ţară, nici din străinătate alte sfinte moaşte sau relicve sfinte. Zeci de mii de credincioşi sunt aşteptaţi la Iaşi în fiecare an, în luna octombrie, pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, care sunt scoase din incinta catedralei şi apoi sunt depuse într-un baldachin amenajat în curtea lăcaşului de cult. Sfânta Cuvioasa Parascheva este considerată ocrotitoarea Moldovei, iar ziua de 14 octombrie, când este hramul, transformă Iaşiul în cel mai mare centru de pelerinaj din România. Măsurile sprijinite pe rațiuni medicale cu impact public trebuie luate cu maxim discernământ și bunăvoință, astfel încât ele să nu ducă la afectarea unor libertăți, la contrarierea și tulburarea oamenilor credincioși care compun majoritatea societății românești, a transmis marți Patriarhia Română. Reacția vine în contextul în care Comitetul Național pentru Situații de Urgență a decis că în perioada următoare se vor interzice pelerinajele la evenimentele religioase, urmând să poată participa doar persoanele care au domiciliul sau reședința în respectiva localitate. |
|
" Daca batranetea ar putea si tineretea ar stii ..."
Noi, Mona si Dan ne bucuram de solidaritatea noastra, a tuturor forumistilor. Aveti admiratia noastra ! Fiind aici, simtim prietenia voastra.
Ultima editare: by Mona si Dan.
Administratorul a dezactivat accesul public la scriere.
|