SUBIECT: Biserica Ortodoxa in Romania

Biserica Ortodoxa (cunoscuta si ca Biserica Ortodoxa Rasariteana sau Biserica Greco-Ortodoxa), este o comunitate de credinta crestina. Astazi crestinii ortodocsi sunt organizati in biserici ortodoxe nationale autocefale (greaca, rusa, romana, sarba etc.), aflate in comuniune liturgica (euharistica) unele cu altele. Intre bisericile ortodoxe nationale, primatul onorific este detinut de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului. Dupa numarul de credinciosi, ortodocsii formeaza in lume a doua comunitate crestina, dupa Biserica Catolica.

Numele de Ortodoxie vine din limba greaca, de la ορθο (ortho - drept, corect) si δοξα (doxa - slavire sau, intr-un inteles mai general, opinie), traducandu-se deci literal „dreapta-slavire”, cu intelesul de „credinta, opinie corecta”, sau „dreapta-credinta”. Este de mentionat ca si unele din celelalte biserici crestine isi considera propriile invataturi ca fiind drepte, sau chiar singurele drepte.

Bisericile Ortodoxe Rasaritene reunesc astazi o parte importanta a credinciosilor crestini. Istoric si cultural, ele sunt purtatoare ale unei traditii bogate, dezvoltate de-a lungul a doua milenii de viata crestina intr-o larga zona geografica.

Fundamentele teologiei crestine ortodoxe au fost stabilite la primele sapte sinoade ecumenice, tinute intre secolele al IV-lea si al VIII-lea. Din motive religioase, dar si politice, geografice si culturale, intre biserica apuseana (romano-catolica) si cea rasariteana (ortodoxa) s-a produs o separare in 1054 , cunoscuta sub numele de Marea Schisma. In urma acestui eveniment, atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Catolica se considera a fi singura biserica universala (καθολικι - catolica sau „soborniceasca”) si apostolica, ca si detinatoarea dreptei credintei (Ορθόδοξια - ortodoxa). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxa pune accentul pe puritatea credintei, de unde diferenta de nume.

Biserica Ortodoxa (in integralitatea bisericilor locale ce o compun) considera ca are la baza succesiunea apostolica neintrerupta inceputa de la apostoli.

Prezenta Bisericii Ortodoxe este dominanta in zone ce s-au aflat in spatiul cultural al imperiilor bizantin si rus: Europa de Est si de Sud-est, Asia, parti ale Orientului Mijlociu si ale Africii. In prezent, numarul de credinciosi ortodocsi este majoritar in Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, Romania, Rusia, Serbia, Muntenegru si Ucraina. Mari comunitati de crestini ortodocsi traiesc si in Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum si in unele state care au apartinut Rusiei tariste, respectiv Uniunii Sovietice (Tarile baltice si Asia Centrala). Prezente ortodoxe semnificative se gasesc in multe alte tari din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate in special comunitatilor formate prin emigrarea est-europenilor.

Dogma ortodoxa

Biserica Ortodoxa a celor sapte Sinoade Ecumenice are la baza Vechiul si Noul Testament. Conducatorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Pastorul cel bun”, care indruma credinciosii, madularele vii ale Bisericii, pe calea spre mantuire. Biserica Ortodoxa a celor sapte sinoade ecumenice recunoaste un acelasi Dumnezeu treimic, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, intreit in ipostas (persoane), dar unul infiinta (esenta), Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii si complet independent in raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, in care dumnezeul / dumnezeii iau nastere intr-un univers preexistent.

Teologia Bisericii Ortodoxe, a celor sapte sinoade are la baza dragostea, caci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8

) si este reluat in scrierile teologilor ortodocsi, care afirma ca Dumnezeu este iubirea. Iubirea a fost propovaduita si aratata prin fapte de Iisus Hristos, considerat unul din cele trei ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a coborat pe pamant si s-a intrupat ca om, si-a jertfit viata si a luat asupra lui pacatele oamenilor pentru a ii mantui de pacat, iar prin invierea sa a transfigurat si indumnezeit (θεοσισ) trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru intelegerea in ortodoxie a venirii lui Hristos in trup este formula Sf. Atanasie cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca si omul sa poata deveni dumnezeu". Prin vorba si fapta, Hristos a aratat ca se poate trai in lume facand voia lui Dumnezeu („Acestea vi le-am grait, ca intru mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea. ”, Ioan 16,33) si a scos in evidenta din cele zece porunci doua, dar care cuprind totul si care il fac pe cel ce le indeplineste sa le faca in mod automat si pe restul: dragostea de Dumnezeu si de aproapele („El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata legea si prorocii.”, Matei 22, 37-40).

Teologia acestei Biserici se bazeaza pe scrierile Bibliei, pe Traditia Bisericii si pe trairea vietii religioase in cadrul Bisericii, singurul loc in care Biblia poate fi corect inteleasa. Se acorda o mare importanta Sfintei Impartasanii, eveniment in urma caruia credinciosii se unesc spiritual si material cu Iisus Hristos.

Virtutile (faptele bune) au o importanta mantuitoare, acestea facand parte din procesul de sfintire (teologie) (impartit teologic in trei etape: curatire, luminare si indumnezeire). Lucrarea virtutilor se face si in referire la episodul judecatii universale, formulata in Evanghelia dupa Matei, capitolul XXV.

Intre Biserica Ortodoxa a celor sapte sinoade pe de o parte, si catolicism pe de alta parte, exista deosebiri (a se vedea legaturile indicate in continuare). Vom mentiona doar una: ortodocsii considera ca Biserica este formata din multimea credinciosilor – madulare vii – al carei cap este Iisus Hristos – Mirele. In acest context, Biserica, ca si cladire si ca organizare administrativa are un rol subordonat, de a sprijini viata duhovniceasca a multimii credinciosilor conduse de „Pastorul cel bun”.

Conform istoricului Eusebiu, crestinismul ar fi fost adus in Dobrogea chiar de apostolul Andrei, deci foarte de timpuriu. Prima mentiune scrisa privind martiriul unor crestini pe teritoriul romanesc dateaza din anul 290 si se refera la doi mucenici rasariteni, Epictet si Astion. Trairea in spiritul invataturii lui Iisus a devenit insa mod de viata si pentru un mare numar de locuitori ai meleagurilor romanesti. Ca dovada, Biserica Ortodoxa Romana a canonizat mai multi sfinti si mucenici, ultimul dintre acestia fiind monahul Gheorghe de la Cernica (in 2005, fiind sarbatorit pe 3 decembrie).

Biserica ortodoxa in ziua de azi

Exista astazi 14 biserici ortodoxe locale autocefale si 2 autonome, aflate intre ele in comuniune euharistica; mai sunt, de asemenea, una a carei autocefalie este partial recunoscuta si 5 cu autonomie partial recunoscuta. O serie de comunitati ortodoxe, datorita unor probleme canonice, se afla in afara acestei comuniuni liturgice, dar impartasesc aceeasi credinta dogmatica (vezi lista de mai jos).

Bisericile Ortodoxe aflate in comuniune

Mai jos sunt enumerate bisericile autocefale ortodoxe aflate in deplina comuniune, in ordinea onorifica dintre acestea. Unele dintre ele contin eparhii autonome sau semi-autonome, enumerate alaturi de bisericile la care sunt subordonate.

Biserici autocefale (de sine statatoare):

• Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului
• Patriarhia Alexandriei si a toata Africa
• Patriarhia Antiohiei si a tot Rasaritul
• Patriarhia Ierusalimului si a toata Palestina
• Biserica Ortodoxa Rusa
• Biserica Ortodoxa Sarba
• Biserica Ortodoxa Romana
• Biserica Ortodoxa Bulgara
• Patriarhia Georgiei
• Biserica Ciprului
• Biserica Ortodoxa Greaca
• Biserica Ortodoxa Albaneza
• Biserica Ortodoxa Poloneza
• Biserica Cehiei si Slovaciei

Biserici autonome (cu organizare de sine statatoare, dar al caror primat este ales de o biserica autocefala):

• Biserica Sinaiului (autonoma, in cadrul Patriarhiei Ierusalimului)
• Biserica Finlandei (autonoma, in cadrul Patriarhiei Constantinopolului)

Un statut aparte are Biserica Ortodoxa Rusa din afara Rusiei, semi-autonoma, infiintata in 1922 printr-un decret al Patriarhului Moscovei, care, de-a lungul vremii a pastrat comuniunea euharistica doar cu Patriarhia Sarba si Patriarhia Ierusalimului, dar si (pana in 2007) cu o serie de Biserici aflate in afara acestei comuniuni (Bisericile de stil vechi din Grecia, Romania si Bulgaria). In 17 mai 2007, Biserica Rusa din afara Rusiei s-a reunit cu Patriarhia Rusa.

Biserici partial recunoscute

• Biserica Ortodoxa din America (autocefala, recunoscuta doar de bisericile rusa, bulgara, georgiana, poloneza si ceho-slovaca) (include o serie de arhiepiscopii si episcopii autonome, recunoscute doar de Biserica Ortodoxa din America)
• Biserica Japoniei (autonoma, in cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscuta doar de aceasta)
• Biserica Ucrainei (autonoma, in cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscuta doar de aceasta)
• Biserica Estoniei (autonoma, in cadrul Patriarhiei Constantinopolului; recunoscuta doar de aceasta)
• Arhiepiscopia Ohridei (autonoma, in cadrul Patriarhiei Sarbe; recunoscuta doar de aceasta)
• Mitropolia Basarabiei (autonoma, in cadrul Patriarhiei Romane; recunoscuta doar de aceasta)

Comunitati ortodoxe care nu se afla in comuniune cu cele de mai sus

O parte din aceste comunitati s-au despartit de una din bisericile autocefale mentionate anterior pe motive administrative; in cazul lor, ele se suprapun peste o eparhie deja existenta a bisericii de care s-au separat (Patriarhia Bulgara a Patriarhului Simeon; Patriarhia Ucraineana a Patriarhului Filaret; Biserica Ortodoxa Ucraineana Autocefala; Biserica Ortodoxa Bielorusa Autocefala; Biserica Ortodoxa Macedoneana - MPK; Biserica Ortodoxa Muntenegreana). Altele s-au despartit din cauza unor diferente de interpretare si aplicare a traditiei si canoanelor (Bisericile Ortodoxe de stil vechi din Grecia, Romania, Bulgaria etc.)

Exista si alte numeroase grupari care se autointituleaza ortodoxe, precum, in Romania, "Biserica Crestinilor Ortodocsi Traditionali a Valahilor de Pretutindeni" a lui Ioan Preoteasa.

Europa Ortodoxa

Biserica Ortodoxa Romana

Biserica Ortodoxa Romana (BOR) este una dintre bisericile autocefale ale crestinismului ortodox. Majoritatea romanilor apartin Bisericii Ortodoxe Romane, dar biserica are si credinciosi de alte nationalitati (romi, ucrainieni, etc.). Numai in Romania, numarul credinciosilor ortodocsi este, potrivit recensamantului din 2002, de 18.817.975, deci 86,8% din populatia tarii . In cadrul unui sondaj sociologic desfasurat in Republica Moldova in anul 2000, 21,5% din populatia totala si un sfert din populatia crestina au precizat ca apartin de Mitropolia Basarabiei, o subdiviziune a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriasi). Dupa unele surse, printre romanii din Ucraina 10 si Occident, se afla inca sute de mii de ortodocsi care isi afirma subordonarea canonica fata de Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta face ca numarul total al ortodocsilor romani sa fie de aproximativ douazeci de milioane.

Numele Bisericii Ortodoxe vine din limba greaca, de la ορθο (ortho - drept, corect) si δοξα (doxa - invatatura, cunoastere), traducandu-se deci prin „invatatura dreapta“, sau „invatatura corecta“.

Sfanta Liturghie in Biserica Ortodoxa Romana este rostita in limbile romana, ucraineana si sarba (si, sporadic, in limbile maghiara, engleza sau franceza).

Organizarea

Biserica Ortodoxa Romana este organizata in sase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii si 15 Episcopii in Romania, avand mai bine de douasprezece mii de preoti si diaconi, slujitori ai altarelor din parohii, manastiri si centre sociale.

In tara exista 631 manastiri, in care traiesc circa 3.500 de calugari si 5.000 de maicute. Trei Mitropolii diasporale si patru Episcopii diasporale se afla in afara Romaniei din granitele actuale, fara a socoti aici si Basarabia.

In Romania pentru ortodocsi exista mai mult de 14.500 biserici. In 2002, aproape 1.000 dintre ele erau degeaba.

Mitropoliile Patriarhiei Ortodoxe Romane de pe teritoriul Romaniei sunt:

• Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Mitropolia Moldovei si Bucovinei
• Mitropolia Ardealului
• Mitropolia Clujului, Maramuresului si Salajului
• Mitropolia Olteniei
• Mitropolia Banatului

Dogma

In Enciclopedia Romanilor (coordonator Dimitrie Gusti, vol. 1, 1938), dogma ortodoxa este sintetizata astfel:

„Cultul crestin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu in trei ipostaze (Sfanta Treime): Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai intai incomplet, in Vechiul Testament, prin Moise si prin Profeti si apoi complet, in Noul Testament, prin insusi Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiintei lui Dumnezeu face ca acolo unde se gaseste una dintre ipostazele Sfintei Treimi sa fie intreaga Dumnezeire. Proprietatile Dumnezeirii sunt si ale fiecarei ipostaze in parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi in parte sunt urmatoarele: Tatal este nenascut, naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Duhul Sfant, Fiul este nascut din veci de Tatal, iar Sfantul Duh este purces din veci de Tatal.

Dumnezeu a adus din nefiinta la fiinta toata lumea, pe cea vazuta cat si pe cea nevazuta (lumea ingerilor). O parte din lumea nevazuta a cazut, din pricina semetiei. Ea a format imparatia intunericului. Odata cu lumea incepe si timpul. Primul om, facut de Dumnezeudupa chipul si asemanarea Sa, nu a ascultat insa de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea. In bunatatea si iubirea Sa fata de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Sau, Care s-a nascut din Sfantul Duh si din Fecioara Maria, mai presus de fire, ca Dumnezeu adevarat si om adevarat si a salasuit printre oameni, invatandu i care este calea cea adevarata, care este adevarul si care este viata. Dupa cum prin neascultarea lui Adam lumea cazuse in pacat, se departase de Dumnezeu si ca urmare portile imparatiei cerurilor ii fusesera inchise, prin ascultarea care a mers pana la supunerea de buna voie mortii de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizandu i din nou portile Imparatiei cerurilor. Vestea cea buna adusa oamenilor de Iisus Hristos si jertfa de pe cruce cu corolarul Invierii din morti si Inaltarii la ceruri sunt stancile de granit pe care este cladita temelia Bisericii crestine. Pentru ca oamenii sa se poata impartasi din mantuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lasat Bisericii Sale mijloacele sfintitoare (Sfintele Taine), asigurand pe urmasii Sai, Sfintii Apostoli, ca si pe urmasii acestora, episcopi si preoti, de asistenta si conlucrarea permanenta a Sfantului Duh. Sfintele Taine lasate Bisericii Sale de Mantuitorul Iisus Hristos sunt in numar de sapte. Ele imbratiseaza toate nevoile sufletesti ale credinciosilor crestini pe calea cea noua trasata de El, ca si toate nevoile Bisericii crestine pentru propagarea in lume a operei Sale mantuitoare:

1. Prin Taina Sfantului Botez, individul este introdus in sanul comunitatii crestine spalandu-se de pacatul stramosesc (daca este mic) si de toate celelalte pacate facute pana intr'acea clipa (daca este mare).

2. Prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir (taina), celui iesit din baia Sfantului Botez i se impartaseste Sfantul Duh spre intarire si progres pe calea virtutilor crestine.

3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul implineste cuvantul lui Iisus Hrisos: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu... Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu... (Matei 26, 26-28) caci daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi (Ioan 6, 53).

4. Prin Taina Pocaintei credinciosul care a calcat legea morala crestina cuprinsa in invatatura evanghelica are putinta de a se ridica iarasi pe planul spiritual inalt pe care se gasea mai inainte de pacat.

5. Prin Taina Sfantului Maslu, credinciosul capata iertarea pacatelor si vindecare de suferintele sufletului si trupului.

6. Prin Sfanta Taina a Nuntii se intemeiaza familia crestina si se pun bazele traiului dupa vointa lui Dumnezeu prin dobandirea de prunci si perpetuarea neamului omenesc si intrajutorarea sotilor spre mantuire si, in fine,

7. Prin Taina Preotiei, sunt unsi aceia dintre credinciosi, care voiesc si sunt considerati capabili sa devina propagatori ai operei Mantuitorului Iisus Hristos in lume si impartasitori ai Sfantului Duh.

Sufletul omului este nemuritor. Dupa moartea trupului, sufletul asteapta bucurandu-se daca a facut cele bune in viata si parandu-i rau daca a facut cele rele, pana la a doua venire a lui Iisus Hristos, cand vor fi judecati atat cei vii cat si cei morti si cand fiecare isi va primi rasplata dupa faptele lui: cei buni fericirea vesnica iar cei rai chinurile vesnice. Dupa moarte nu mai este cu putinta pocainta pentru cei care au respins-o cu hotarare in viata. Pentru cei care insa au fost rapiti de greutatile vietii si, fara a dori sa lucreze raul, nu au izbutit a vietui deplin crestineste, rugaciunile Bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu imblanzirea pedepsei si chiar iesirea din Iad.

Izvoarele din care isi scoate Biserica Crestina ortodoxa principiile sale morale si adevarurile sale religioase, sunt:

• Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament (Biblia)
• Sfanta Traditie (consemnata in scris de Sfintii Parinti si Scriitori bisericesti) si
• Hotararile celor sapte Sinoade Ecumenice.

Biserica crestina ortodoxa se simte cu tenacitate legata de acestea si isi face o adevarata onoare din lupta pe care o duce pentru pastrarea lor fara schimbare. Ele sunt norma credintei celei drepte, de accea Biserica crestina ortodoxa, legata exclusiv de aceasta norma, isi merita pe buna dreptate numele ce-l poarta.”

Istoria

Pentru istoria bisericii de pe teritoriul Romaniei inainte de infiintarea Bisericii Ortodoxe Romane vezi Istoria crestinismului pe teritoriul Romaniei

Istoric BOR

I. Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre (Crestinismul daco-roman)

II. Biserica Romaneasca in secolele VII-XI

III. a. Biserica din Ţara Romaneasca şi Moldova in Evul Mediu (mijlocul secolului al XIV-lea - 1821)

III. b. Biserica Romaneasca din Transilvania in secolele XIV-XVIII

IV. Biserica Ortodoxa Romana intre anii 1821-1919 (perioada "moderna")

V. Biserica Ortodoxa Romana dupa 1918 (perioada "contemporana")

V.a. Perioada dintre 1918 şi 1944

V.b. Biserica Ortodoxa Romana in perioada dintre 1944 şi 1989

V.c. Realizari şi perspective dupa 1989

Autocefalia si ridicarea la rangul de Patriarhie

Biserica Ortodoxa Romana a luat fiinta in anul 1872 prin desprinderea Mitropoliei Ungrovlahiei si Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonica a Patriarhiei de Constantinopol si ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodata arhiepiscop de Bucuresti, in rangul de mitropolit-primat al Romaniei. Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima data de autoritatile laice mitropolitului Nifon Rusaila pe 11 ianuarie 1865. Pana la constituirea Sfantului Sinod romanesc in anul 1872 bisericile ortodoxe din Tarile Romane au facut parte integranta din Patriarhia de Constantinopol iar ierarhii ortodocsi din Tarile Romane se gaseau sub ascultarea canonica a patriarhului de Constantinopol, care s-a opus initial desprinderii celor doua mitropolii si faramitarii Bisericii Ortodoxe (precedentul fusese creat in anul 1448, cand un Sinodul de la Moscova si-a proclamat "autocefalia" fata de Constantinopol, dand astfel nastere Bisericii Ortodoxe Ruse).

Dupa proclamarea independentei de stat a Romaniei (9 mai 1877), au urmat tratative cuPatriarhia de Constantinopol, in vederea recunoasterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. Aceasta recunoastere a fost acordata pe 25 aprilie 1885 de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol aceasta este data nasterii Bisericii Ortodoxe Romane. De facto Biserica Ortodoxa Romana a luat fiinta odata cu constituirea Sfantului Sinod de la Bucuresti in anul 1872, acest eveniment marcand transformarea mitropoliilor si episcopiilor ortodoxe din parti componente ale Patriarhiei de Constantinopol in parti componente (subdivizuni) ale noii structuri.
Mitropolia Ardealului s-a unit cu Sfantul Sinod de la Bucuresti in 23 aprilie 1919: "La 23 aprilie 1919, Sfantul Sinod episcopesc al Mitropoliei Ardealului(alcatuit pe atunci numai din episcopul Ioan Papp al Aradului - care era si loctiitor de mitropolit - si dr. Miron E. Cristea al Caransebesului) a hotarat sa intre in Sfantul Sinod din Bucuresti, iar Biserica Ortodoxa din Ardeal, Banat, Crisana si Maramures 'a format parte integranta a Bisericii mame din Romania intregita' ".

Din 1925 Biserica Ortodoxa Romana este organizata ca Patriarhie. In acel an, pe 4 februarie, Sfantul Sinod a hotarat sa infiinteze Patriarhia Ortodoxa Romana. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru infiintarea Patriarhiei a fost promulgata la 25 februarie 1925. Pe 1 noiembrie 1925 a avut loc inscaunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al Romaniei (1925-1939).

Primatii Bisericii Ortodoxe Romane

Mitropoliti ai Romaniei (1865-1925)

• 1865 - 1875: Nifon Rusaila (1789-1875)
• 1875 - 1886: Calinic Miclescu (1822-1886)
• 1886 - 1893: Iosif Gheorghian (1829-1909)
• 1893 - 1896: Ghenadie Petrescu (1836-1918)
• 1896 - 1909: Iosif Gheorghian (1829-1909)
• 1909 - 1911: Athanasie Mironescu (1856-1931)
• 1912 - 1919: Conon Aramescu-Donici (1837-1922)
• 1919 - 1925: Miron Cristea (1868-1939)

Patriarhi ai Romaniei (1925-prezent)

• 1925 - 1939: Miron Cristea
• 1939 - 1948: Nicodim Munteanu
• 1948 - 1977: Justinian Marina
• 1977 - 1986: Iustin Moisescu
• 1986 - 2007: Teoctist Arapasu
• • 2007 - : Daniel Ciobotea

Teologi romani ortodocsi din secolul XX

Parintele profesor Dumitru Staniloae a trudit o viata intreaga la intregirea in limba romana a monumentului pe care il reprezinta Filocalia Romaneasca.

Un mistic al Bisericii Ortodoxe Romane este parintele Arsenie Boca. Acesta a fost si pictor de icoane, dar si un vestit duhovnic. Scrierile sale constituie astazi una din lecturile fundamentale ale multor traitori ortodocsi.

Parintele Ilie Cleopa a fost dispretuit de multi observatori superficiali pentru lipsa sa de studii „oficiale”. Cei care citesc insa cartile sale vor descoperi, in opinia unor credinciosi, „o cultura patristica uluitoare, o capacitate de sinteza teribila si o exprimare limpede”[necesita citare], ce face intelese pentru cei mai multi texte de mare dificultate. Parintele Ilie Cleopa a izbutit sa aduca teologia patristica in limba romana a secolului XX fara schimbare si fara pierdere.

Parintele Nicolae Steinhardt, evreu convertit la ortodoxie in inchisorile comuniste, este un alt reprezentant de frunte al teologiei romanesti a secolului XX.

Desi cu mai putine scrieri, parintele Paulin Lecca se impune prin efectul puternic al acestora, si mai ales al cartii De la moarte la viata, care a schimbat gandirea si credinta a mii si mii de oameni.

Un teolog si poet crestin de exceptie a fost si Traian Dorz, mare aparator al miscarii de reinviorare a trairii ortodoxe Oastea Domnului. Scrierile sale au daruit romanilor teologia unui marturisitor si traitor al invataturii ortodoxe, ale unui aparator al puterii credintei.

Parintele Ilarion Argatu a avut foarte multi ucenici si admiratori in viata, si inca si mai multi dupa trecerea la cele vesnice. Cartile sale sunt atat de apreciate si cautate de credinciosi, incat s-au gasit - ca si in cazul parintelui Dumitru Staniloaie si al altor teologi - „facatori” de scrieri care i se atribuiau in mod fals (de multe ori fiind in directa contradictie cu teologia sa).

Parintele Sofian Boghiu, originar din Basarabia, a fost un mare ascet si marturisitor crestin. El este considerat sfant de catre foarte multi ortodocsi. Pictor plin de har si duhovnic de exceptie, a lucrat lucrarea lui Dumnezeu vreme de multi ani. Parintele Sofian Boghiu si parintele Adrian Fageteanu, duhovnicii cei mai vestiti de la Manastirea Antim fiind numiti si „Apostolii Bucurestilor”, pentru marturia crestina pe care au adus-o in plina epoca a comunismului ceausist.

Toti teologii romani ortodocsi infatisati pe scurt mai sus au suferit direct din pricina prigoanei comuniste, fiind inchisi intre 5 si 17 ani pentru credinta lor.

Figuri insemnate

Ierarhi

• Daniel Ciobotea, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Scaunului Cezareei Capadociei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane
• Irineu Popa, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei
• Laurentiu Streza, Mitropolit al Ardealului, Arhiepiscop al Sibiului
• Teofan Savu, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Arhiepiscop al Iasilor
• Nicolae Corneanu, Mitropolit al Banatului, Arhiepiscop al Timisoarei
• Andrei Andreicut, Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului
• Petru Paduraru, Mitropolit al Basarabiei
• Iosif Pop, Mitropolit al Europei Occidentale si Meridionale, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale
• Serafim Joanta, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale si de Nord si Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului
• Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului
• Nicolae Condrea, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Celor Doua Americi
• Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului
• Visarion Baltat, Episcop al Tulcei
• Galaction Stanga, Episcop al Alexandriei si Teleormanului
• Casian Craciun, Arhiepiscop al Dunarii de Jos
• Sofronie Drincec, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei
• Marc Nemteanul, Episcop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
• Daniil Stoenescu, Episcop al Daciei Felix (cu sediul administrativ in Varset - Serbia)
• Vincentiu Grifoni, Episcop al Sloboziei si Calarasilor

Alti membri notabili

• Ieromonahul Rafail Noica, sihastru in Muntii Apuseni, fiul filosofului Constantin Noica
• Ieromonahul Iustin Marchis, staretul Manastirii Stavropoleos din Bucuresti
• Ieromonahul Iustin Parvu, supravietuitor al inchisorilor comuniste
• Ieromonahul Arsenie Papacioc, alt supravietuitor notabil al inchisorilor comuniste

Organizarea BOR

• Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Mitropolia Moldovei si Bucovinei
• Mitropolia Ardealului
• Mitropolia Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului
• Mitropolia Banatului
• Mitropolia Olteniei
• Mitropolia Basarabiei
• Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Germania, Europa Centrala si de Nord
• Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala si Meridionala
• Arhiepiscopia Tomisului
• Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor
• Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului
• Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Celor Doua Americi
• Arhiepiscopia Ortodoxa de Alba Iulia
• Arhiepiscopia Aradului
• Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei
• Episcopia Sloboziei si Calarasilor
• Arhiepiscopia Argesului si Muscelului
• Arhiepiscopia Dunarii de Jos
• Episcopia Caransebesului
• Arhiepiscopia Ramnicului

Vezi si Lista ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane.

Sfantul Sinod

SA NU-L UITAM PE Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului.



Înaltpreasfinţitul Gherasim s-a născut la 14 noiembrie 1914 în Munteni Buzău, jud. Ialomiţa. Studii la Seminariile de la Cernica şi „Nifon” din Bucureşti, apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1943-1947). Călugărit la Cernica (1937), ierodiacon, apoi ieromonah, slujitor la Biserica „Antim” din Bucureşti (1943-1952); stareţ al Mănăstirii Căldăruşani (1952-1970). arhiereu-vicar la Galaţi (1970-1975, cu titlul „Constănţeanul'”) şi la Râmnicu Vâlcea (1975-1984, cu titlul „Piteşteanui”), apoi episcop al Râmnicului (din 1984); în anul 2009 ridicat la demnitatea de arhiepiscop.
ACUM CONDUCE Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanu

Critici

Desi Biserica Ortodoxa Romana, considerata pastratoarea identitatii nationale, se bucura de o larga sustinere din partea populatiei, exista si voci critice la adresa acesteia. Astfel, pana in secolul al XIX-lea, BOR a avut sclavi tigani timp de jumatate de mileniu.

In perioada interbelica, ortodoxia a sustinut Miscarea Legionara si caracterul ei antisemit. O alta acuzatie se refera la colaborarea cu Securitatea in timpul regimului comunist. Astfel, mitropolitul Nicolae Corneanu recunoaste ca a furnizat politiei politice din acea perioada informatii privind "dusmanii poporului", in schimbul sustinerii avansarii in ierarhia bisericeasca.

Tot in perioada comunista, Biserica Greco-Catolica este deposedata de multe din bunurile sale in favoarea Bisericii Ortodoxe. Dupa caderea comunismului, BOR se opune retrocedarii lacaselor de cult ce apartineau greco-catolicilor.

Cazul Tanacu si atitudinea BOR a starnit controverse: In 2005, preotul Daniel Corogeanu si patru maici o supun pe Irina Cornici la un ritual de exorcizare, soldat cu moartea acesteia.

Alte critici la adresa Bisericii Ortodoxe se refera la atitudinea conservatoare a acesteia fata de utilizarea unor inovatii tehnologice, cum ar fi introducerea pasapoartelor biometrice pe motiv ca in codul de bare ar contine 666 ("numarul diavolului") sau ca ar permite controlul asupra cetatenilor de catre organizatii oculte. Aceeasi atitudine o manifesta BOR fata de problematica evolutionismului din manualele scolare de biologie, considerand ca acesta contravine dogmelor religioase, in conditiile in care Biserica Catolica accepta aceasta teoriestiintifica (totusi considerand-o o expresie a interventiei divinitatii).

In ceea ce priveste vaccinarea, reprezentantii Bisericii Ortodoxe sustin ca aceasta ar fi o "eroare medicala" si chiar o modalitate de a control demografic la nivel mondial.

Alte opinii critice vizeaza afacerile BOR si faptul ca aceasta detine o pozitie privilegiata, fiind scutita de impozite si ca este finantata de Stat.

O alta sursa de controverse o constituie constructia Catedralei Mantuirii Neamului, criticata pentru resursele financiare alocate, dar si in legatura cu utilitatea acesteia.

In ceea ce priveste predarea religiei in scoli, ASUR si alte organizatii non-guvernamentale considera ca aceasta reprezinta o sursa de indoctrinare religioasa si care promoveaza intoleranta fata de alte culte si fata de minoritati sexuale.

Afaceri si avere

Biserica Ortodoxa Romana detine la nivel national 35.000 de hectare de padure si 40.000 de hectare de teren arabil. Valoarea acestora este estimata la 420 milioane euro, potrivit unei investigatii realizate in 2011 de Televiziunea Nationala.

Aceasta institutie se afla in topul celor mai profitabile din tara, iar veniturile sale continua sa creasca. Arhiepiscopiile si Mitropoliile detin averi uriase, de la cladiri, terenuri, mii de hectare de padure pana la trusturi de presa.

Profitul inregistrat in anul 2010 de catre Patriarhia Romana a fost de 1,7 milioane euro, iar in anul 2011 de 6,6 milioane euro. In 2009, Patriarhia Romana a declarat venituri de 14 milioane de euro la administratia financiara.

Presa BOR

Radio Trinitas si-a inceput emisia pe 17 aprilie 1998, la Iasi, facand parte, de atunci si pana la data de 27 octombrie 2007, din cadrul Institutului Cultural Misionar Trinitas alMitropoliei Moldovei si Bucovinei. Din ziua de 27 octombrie 2007, Radio Trinitas si-a mutat sediul in Bucuresti si a devenit parte a centrului de presa Basilica al Patriarhiei Romane.

Pe 7 februarie 2005, Mitropolia Moldovei si Bucovinei a lansat la Iasi Ziarul Lumina. Pe 14 octombrie 2005, ziarul s-a imbogatit cu saptamanalul Lumina de Duminica, care din din 2006 este distribuit la nivel national. De la 1 decembrie 2007, Ziarul Lumina apare si in Bucuresti iar din 2008 este distribuit la nivel national.

Pe 27 octombrie 2007, Patriarhia Romana a inaugurat un centru de presa modern, numit Basilica, care cuprinde televiziune (Trinitas TV - lansat la acel moment), radio (Trinitas), cotidian (Ziarul Lumina), saptamanal (Lumina de Duminica) si agentie de stiri (Basilica).

Pe 16 iunie 2008 a fost lansata agentia de stiri Basilica.