Dar sau Blestem?
Sanatatea este un dar de la Dumnezeu si boala este plata pacatului, sau mai bine zis consecinta pacatului. Aceasta ar fi pe scurt invatatura ortodoxa despre sanatate si boala desi nu este chiar asa. Tainele lui Dumnezeu sunt mari si desi progresele medicale sunt uimitoare, inca sanatatea noastra se afla sub semnul hazadrului fiind determinata atat de modul nostru de viata cat si de lucrarea nevazuta a lui Dumnezeu.
Hm! E cu dus si intors,... oarecum inteleg ca vrei sa spui ca din cauza ca noi nu putem sti lucrurile mai dinainte atunci vorbim de hazard! Totusi hazardul are de a face cu pura intamplare, pe cand ca si crestin, (cum spui putin mai jos), trebuie sa scoti din vocabular acest cuvant "hazard"..... Suna chiar putin comic cand il asezi intre modul nostru de viata si lucrarea nevazuta a lui Dumnezeu!
Daca modul de viata ni-l putem controla mai mult sau mai putin, - desi factorii externi independenti de vointa noastra au si ei un cuvant greu de spus (ex: mostenirea genetica, poluarea, ambientul social) - crestin fiind, eu sunt sigur ca cel mai greu cuvant in pastrarea sanatatii sau in aparitia bolii il are Dumnezeu.
Si totusi de multe ori, din pricina liberului arbitru, mai ales aparitia bolii, are de a face si de modul nostru de viata! Aici nu vorbim de atotcunoasterea Domnului, care mai dinainte cunoscand totul...Dar ma refer la faptul ca de multe ori in Sf. Scriptura apare ideea: Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate asa ca de aici poate sa iasa orice boala...
Biserica ne invata ca sanatatea este un dar de la Dumnezeu, deoarece ne permite sa lucram faptele cele bune si sa ne indeplinim datoriile, nefiind o povara pentru ceilalti. Insa si boala poate sa fie un dar de la Dumnezeu, un dar pe care Dumnezeu ni-l trimite din diverse motive:
Boala nu e neaparat un dar (este clar urmare a pacatului), insa de multe ori El foloseste boala spre binele nostru: atat moartea cat si boala pt. crestini nu mai sunt dusmani ci devin buni aliati!
- ca plata a pacatului
(adamic prietene, restul....)- pentru pacatele nespovedite fie din nepasare fie din uitare. In acest caz, boala ne curata in aceasta viata si ne elibereaza de povara nevazuta pe care pacatele au pus-o pe sufletul nostru
Cu parere de rau ca te dezamagesc (dar de fapt cu parere de bine ca nu e asa... !) dar nu boala face ce-ai spus mai sus ci credinta in Domnul Dumnezeu in persaona Fiului Sau: despre El se spune ca a luat asupra lui pacatele noastre si prin ranile Lui suntem tamaduiti! Intelegi ideea? Deci nu ranile noastre. Ce este adevarat, este ca da boala ne mai taie din elan si mai avem timp la dispozitie de a medita....
- pentru a ne smeri si pentru a ne intari credinta - numai in boala putem sa simtim pe pielea noastra cat de firava este viata si cat de repede putem pieri. Aceasta neputinta smereste sufletul si ne problematizeaza, aducand in suflet o stare potrivnica rugaciunii si pocaintei.
Aici ....suta la suta cooooooooooooooooorect, cel putin din punctul meu de vedere....
- pentru a ne feri de un rau mai mare - asa cum moartea vine pentru ca raul sa nu se inmulteasca (Dumnezeu in intelepciunea Lui stie momentul din care daca am mai trai, am face mai mult rau decat bine), boala poate sa fie trimisa temporar pentru a "ingradi" cumva raul pe care l-am putea face sanatosi fiind, sau pentru alte circumstante dincolo de intelegerea noastra.
Poate ai sa razi dar in ce ma priveste, chiar m-am gandit foarte serios in acest sens. Cred ca am si spus ceva (tot in acest sens....) in "hai sa ne cunoastem"! Si apropo: Am auzit ca ciobanii cand au de a face cu oi care sunt bezmetice, le rupe un picior si li-l pune in atela! Ar parea crud ce fac acestia, dar hai sa fim seriosi, ce e mai bine, sa fi oloaga (ca oaie) sau sa fie mancata de lup?
- pentru a ne darui o cununa pentru vesnicie: prin trairea suferintei si dezlipirea de toate dorintele trupesti si lumesti, atunci cand boala sau necazul care provoaca suferinta vin independent de noi, adica nu ni le-am provocat noi, dobandim arvuna vesnica.
Idem raspunsul de la - cu plata pacatului....
Oricare ar fi insa cauza si rostul bolii, raportarea noastra nu trebuie decat sa fie una plina de nadejde si de bucurie duhovniceasca. Se spune ca pe cel bolnav, Dumnezeu nu l-a uitat si i-a daruit boala ca sa se trezeasca duhovniceste si ca sa isi aduca aminte de moarte. Mai ales boala permanenta sau bolile frecvente pot sa constituie un "teren" deosebit de favorabil pentru trezvie si pocainta.
Cooooooooooorect...
Pentru voi... credeti in destin?...
DESTÍN, destine, s.n. 1. Soartă, viitor. 2. Forţă sau voinţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte în mod fatal şi irevocabil tot ce se petrece în viaţa omului; fatalitate. – Din fr. destin. Asa ca afara de viitor...sub nici o forma nu pot fi de acord ca Domnul Dumnezeu are din vesnicie pe cineva de pierdut!