SUBIECT: Sanatatea si boala

Astazi fiind Evanghelia vindecarii paraliticului, a unui paralizat numit 'slabanog' Iisus Domnul ii spune inainte de al vindeca 'Fiule, iertate iti sunt pacatele tale'. Puterea de a ierta pacatele este si o putere vindecatoare. Mantuitorul Iisus Hristos vindeca mai intai sufletul omului paralizat, care este bolnav din cauza pacatelor nemarturisite sau neiertate, iar dupa aceea, ii spune: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta!'

Desigur, nu toate bolile sunt urmarea pacatelor. Unele dintre boli sunt ingaduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de pacate sau pentru a nu ne pune nadejdea in sanatatea noastra trupeasca mai mult decat in ajutorul lui Dumnezeu. Orbul din nastere s-a nascut orb nu pentru ca a pacatuit, fiindca el nu putea sa pacatuiasca inainte de a se naste. Mantuitorul spune: 'Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu'. Prin urmare, nu trebuie sa judecam prea repede pe oamenii bolnavi, crezand ca orice boala este urmare a pacatului si aici dau inca un exemplu, pe cel al Sfantului Apostol Pavel, caci boala acestuia a fost data ca sa nu se mandreasca pentru multele daruri duhovnicesti pe care le-a primit.

Evanghelia ne mai arata ca avem datoria sa ne ingrijim nu numai de vindecarea trupului, ci mai intai sa ne ingrijim de vindecarea sufletului. Sufletul nostru se imbolnaveste prin pacat, devine slabanog si slabanogit. De aceea, pacatul, ca boala a sufletului, trebuie curatit prin iertare, adica pocainta si spovedanie, iar dupa ce cautam mai intai sanatatea sufletului, putem cauta si pe cea a trupului.

Cat despre somatizare... raportul dintre boala fizica si cea psihica este foarte complex iar tratamentele sint destinate in mare parte 'usurari'" simptomelor dar nu vindecarii acestor patologii... nu se ajunge la boli psihice si nici la dementa din cauza asta! Stati linistiti!

Duminica Slabanogului

Evanghelia din "Duminica Slabanogului" ne descopera ca "in Ierusalim era o Scaldatoare a Oilor, numita Vitezda, care avea cinci pridvoare. In acelea zacea o multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.

Caci ingerul Domnului se pogora la vreme in scaldatoare si tulbura apa. Si cel ce intra cel dintai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos de orice boala era stapanit" (Ioan 5, 1-4). Din multimea celor aflati in suferinta, evanghelistul se opreste asupra unui om, un paralitic. El suferea de acesta boala de 38 de ani.

Hristos il intalneste si il intreaba daca doreste sa se faca sanatos. Acesta ii raspunde: "Doamne, om nu am ca, atunci cand se tulbura apa, sa ma arunce in scaldatoare. Pana ce vin eu, coboara altul inaintea mea"

Continuarea aici...

Boala si tratamentul

Ce inseamna boala - acest lucru este mai bine sa nu-l aprofundam. Ea inseamna mila lui Dumnezeu, nevazuta pentru noi... A ne ruga pentru insanatosire nu este pacat. Toate sunt de la Dumnezeu: si bolile, si sanatatea; si tot ceea ce este de la Dumnezeu ni se da spre mantuirea noastra. A ne trata, insa, nu este pacat, chiar daca de la Dumnezeu este boala: caci si ratiunea medicala tot Dumnezeu o da si medicamentele tot Dumnezeu le-a creat. El stie ce ii este mai de folos fiecaruia... si doctori nu ei vindeca. Dar vindeca atunci cand Dumnezeu binecuvanteaza. Se intampla ca Dumnezeu prin boala sa-i apere pe unii de nenorocirile care nu i-ar fi ocolit daca ar fi fost sanatosi...

Boala ne smereste pe toti, dar pe unii ii invata sa carteasca impotriva lui Dumnezeu. Aceasta-i boala! Ce sa facem? Induram si multumim lui Dumnezeu, zicand in sinea noastra: "Boala aceasta este pentru pacatele mele cele mari si nenumarate. Domnul mi-a luat puterile ca macar asa sa ma cuminteasca. Nici El nu mai stie cum sa ma indrepte. Doamne, Dumnezeul meu! Ai mila de neputincioasa Ta faptura!"

In timpul bolii invatam smerenia, rabdarea, blandetea si recunostinta fata de Dumnezeu. Faptul ca vine nerabdarea este un lucru omenesc. Cand vine, trebuie sa o alungam. De aceea si exista sentimentul greutatii situatiei, ca sa rabdam. Daca nu se simte greutatea, nici rabdare nu exista.

daniel a scris:Nu intru in polemici ,dar cei fara dureri crunte normal ca se smeresc si au rabdare.Apropo
textul de unde e preluat?Exista secte religioase care condamna o simpla transfuzie sanguina .

daniel a scris:Se zice ca DUMNEZEU VINDECA NU NE DA BOLI DIN MILA.

boala e absenta sanatatii asacum umbra e absenta luminii. dar umbra nu exista din punct de vedere material e doar umbra ce ar fi daca ne am imagina si am crede ca si bolile noastre ar fi umbre era doar o idee

Rugaciunea ajuta bolnavii

Un articol interesant preluat de aici

Rugaciunile de mijlocire, facute in favoarea unei persoane bolnave, au efecte medicale deosebite, puterea lor fiind direct proportionala cu numarul si credinta celor ce se roaga.

In incercarea de a explica stiintific puterea vindecatoare a rugaciunii, au fost efectuate de-a lungul vremii numeroase cercetari, incepand cu acelea desfasurate de Alexis Carrel, laureat al Premiului Nobel.

In Statele Unite, pionierul unor asemenea studii a fost dr. Randolph Byrd, cardiolog la un spital din San Francisco, conform iwriteiam.nl.

Acesta a impartit aleatoriu 393 de pacienti, spitalizati cu probleme cardiace grave, in doua grupe: una alcatuita din subiecti pentru care urmau sa fie inaltate rugaciuni de mijlocire, in completarea tratamentului obisnuit (A), iar o alta de control, compusa din bolnavi tratati in aceleasi conditii ca si pana atunci (.

Un grup de credinciosi romano-catolici si protestanti s-a rugat de la distanta, un anumit numar de zile, pentru bolnavii ce faceau parte din prima grupa (A).

S-a lucrat in sistem "dublu-orb", asa incat pacientii, asistentele medicale si medicii din spital ce se ocupau de bolnavi, nu cunosteau repartizarea subiectilor pe grupe.

Rezultatele finale au aratat ca pacientii ce au beneficiat de rugaciunile de mijlocire au avut de cinci ori mai putina nevoie de tratamente cu antibiotice, riscul de edem pulmonar s-a redus de trei ori si nici unul dintre subiectii din grupa A nu a avut nevoie de respiratie mecanica, 10% dintre participantii din prima grupa ameliorandu-si starea de sanatate mult mai rapid, comparativ cu aceia din grupa de control neutra (.

Un experiment asemanator, desfasurat in Kansas, a demonstrat si el ca 11% dintre pacienti au prezentat o ameliorare a starii de sanatate.

American Heart Association Journal a publicat un studiu in care se arata ca meditatia, rugaciunea, repetarea unor mantre (functie de credinta religioasa a aceluia ce se roaga), elimina complicatiile diverselor boli, grabesc vindecarea si, in orice caz, au efecte mult mai bune decat simpla schimbare a stilului de viata.

Cercetarile medicale din ultima vreme au demonstrat ca rugaciunea pentru sine, dar si cea spusa pentru altii scad nivelul hormonilor de stres, reduc tensiunea arteriala, durerile cronice, tulburarile de somn, anxietatea.

Studii extrem de aprofundate pe tema rugaciunilor de mijlocire au fost realizate si de catre oamenii de stiinta rusi.

Revista Pravda a prezentat rezultatele obtinute de prof. Valeri Slezin, din Petersburg, in masurarea fortei rugaciunii.

Acesta a studiat electroencefalogramele unor calugari in timp ce acestia se rugau si a pus in evidenta "stingerea" completa a cortextului, ce fusese observata anterior doar la sugarii in varsta de trei luni, ce se simt protejati in bratele mamelor lor.

Biserica ortodoxa binecuvanteaza rugaciunile facute "pentru tot sufletul necajit si intristat", multi credinciosi din tara noastra adresandu-se Maicii Domnului, cunoscuta in popor ca avand disponibilitatea de a se ruga cu iubire si smerenie pentru cei care au nevoie de ajutor.

Cel ce se roaga pentru altul trebuie sa aiba mintea deschisa, sa se fereasca sa faca asocieri, sa formeze imagini, fiind suficient ca sa il mentioneze pe subiect, rugaciunea nedirectionata fiind cea mai buna cale pentru ca bolnavul sa revina la starea de sanatate cea mai potrivita pentru el la acel moment.

Desi in opozitie cu ceea ce se invata la cursurile de vizualizare a scopurilor, rugaciunea indirecta are o forta mai mare tocmai pentru ca nu este bruiata de dorinte limitate, care pot sa nu fie in armonie cu adevarata noastra menire si a celor pentru care ne rugam.

Vointa de a fi vindecat !



Din cartea "Terapeutica bolilor spirituale", Jean Claude Larchait

Jean Claude Larchet este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai importanti teologi ortodocsi contemporani. Nascut in 1949, profesorul francez Jean-Claude Larchet este doctor atat in Filosofie (1987) cat si in Teologie (1994). Prima teza de doctorat, cea in filosofie, s-a intitulat "Terapeutica bolilor spirituale. O introducere in traditia ascetica a Bisericii Ortodoxe", in timp ce teza in teologie, a avut titlul "Indumnezeirea omului la Sfantul Maxim Marturisitorul".

SURSA

7 reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii


1. Starea de bine mintal grabeste refacerea fizica

Este regula numarul unu, si toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grabeste refacerea fizica… Sanatatea noastra este o functie a psihicului si a gandirii pozitive. Omul este ceea ce gandeste. O gandire care selecteaza afecte pozitiv, o gandire bazata pe multumire ferma va asigura o sanatate buna sau o recuperare rapida. Aceasta se intampla deoarece traim intr-o lume in care pierdem adesea conditia sanatatii celei bune. Multumirea launtrica este garantul pastrarii acestei stari.

Cum se poate dobandi multumirea? Muta mintea de la „veacul acesta“ si mintea se va schimba. Intrebati-va: suntem multumiti? Exista o relatie intre multumire si inteligenta, intre multumire si intelegere? Daca esti tipul cerebral, intai intelegi lumea si esti multumit ca lumea este ceea ce este. Daca apartii tipului intuitiv, afectiv, intai iti creezi starea de multumire, si va urma intelegerea. Depinde carui tip mental ii apartii. Daca dominanta este intuitiva, atunci creeaza-ti o stare de multumire; din ea va rezulta inteligenta. Daca dominanta este cerebrala, atunci intelegerea creeaza multumire.

Este un fapt valabil si in relatia dintre doi oameni, doi soti. V-ati pus vreodata intrebarea de ce apar frecvent situatii conflictuale intre soti? Pentru ca nici unul nu intelege natura celuilalt. De pilda, femeia trebuie inteleasa din punct de vedere al dinamicii afective. Osciland intre inchidere si deschidere. Ca sa se refaca afectiv, uneori femeia se inchide, se retrage in sine, pare mahnita. Barbatul o vede inchisa si retrasa, si atunci se gandeste ca sentimentele ei fata de el s-au racit. Dar acel barbat nu intelege ca asa-zisa raceala a femeii este o faza naturala prin care ea trebuie sa treaca pentru a-si reface comportamentul afectiv.

Dinamica masculina este alta, osciland intre fuga si revenire. Ca sa-si refaca afectivitatea, barbatul fuge. Iata de ce, atunci cand vede un barbat „fugind“, femeia n-ar trebui sa se teama ca sentimentele lui fata de ea s-au racit; ea ar trebui sa stie ca dinamica lui afectiva se reface prin fuga. Aceasta idee nu trebuie inteleasa eronat, cum ca cei care fug au si dreptate s-o faca. Fuga poate fi exprimata divers — un barbat „fuge“ in cititul presei, e absent din casa. E si asta o fuga. Sau „fuge“ sa joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la manastire, daca este mai pios. Femeia trebuie sa inteleaga ca barbatul are, la un moment dat, nevoie sa „fuga“. Intelegerea faptului ca asemenea stari sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care genereaza ulterior perturbari de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie cu amprenta de durata asupra copiilor.

Psihologii au explicat deja ca majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii nostri mai tarziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute in perioada copilariei acestora. Aceasta este, deci, prima regula: sanatatea este o consecinta a binelui mental. Iar acest bine mental are la baza intelegerea si stare de multumire. Nu automultumire, ci acea multumire care, la urma urmei, inseamna intelegere.

2. Nu considera boala ca o pedeapsa pentru pacate

Unii considera boala ca fiind o pedeapsa pentru pacate: aceasta este o dovada de slabire psihica. Omul bolnav se reface mai greu cand considera ca a fost batut de Dumnezeu, si ca Atotputernicul i-a dat boala in chip de pedeapsa. Dar daca boala nu este o pedeapsa pentru pacate, ce este atunci? Putem vorbi despre boala ca fiind o oprire de la pacat, o informatie, o atentionare ca am incalcat o lege.

Intr-o carte celebra, care se cheama “Calatorie inspre soare apune”, personajul principal este o maimuta. O maimuta poznasa, nascuta dintr-o piatra. Si ea s-a dus sa caute initierea. Un maestru a ajutat-o sa obtina initierea si, astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Insa cu toate ca era nemuritoare, maimuta tot facea pozne. Poate e si situatia omului: desi dobandeste atata stiinta, salbaticia din el nu dispare. Ei bine, ajungand aceasta maimuta, la un moment dat, in cer, face taraboi printre sfinti, rastoarna niste cazane unde se fierbea elixirul vietii, strica niste tocmeli… Sfintii atunci se supara si se plang lui Dumnezeu ca o maimuta intoarce totul cu susul in jos. Si atunci Dumnezeu ii spune lui Buddha: „Ia tu maimuta asta, ca e in India, e din tara ta. Ia-o si da-i un leac sa se astampere!“ Si Buddha a luat atunci un cerculet de fier, l-a pus pe capul maimutei si l-a fixat bine, ca ea sa nu-l poata da jos, spunandu-i: „De cate ori vei calca o lege divina, cercul te va strange!“ Si a venit maimuta pe Pamant; cum facea o pozna mare, cerculetul o strangea si atunci se cumintea.

Iata deci ca durerea ei de cap nu era o pedeapsa, ci o informatie ca a incalcat o lege sacra, o lege impotriva vietii. Noi nu stim ca in realitate am incalcat o lege daca ne-am corecta atitudinea si n-am mai incalca legea, ne-ar lasa durerea de cap, fara pastila si fara doctor. Iata deci ca boala nu e o pedeapsa pentru pacat, ci o oprire de la pacat.
S-a pus adesea intrebarea: „De ce ne imbolnavim?“. Un raspuns ar fi ca ne imbolnavim ca sa ne amintim de Dumnezeu. Intotdeauna cand suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Putem spune ca de fapt, ne imbolnavim ca sa ne smerim, ca sa ne aducem aminte ca suntem trecatori. In afara de asta, de ce ne mai imbolnavim? Ne imbolnavim ca sa smulgem tandrete. In lumea aceasta in care toti sunt grabiti, nimeni nu vrea, nu are timp ca sa ne dea tandrete. Atunci, inconstient, ce facem? Ne imbolnavim, ca sa smulgem tandrete, caldura. Le amintim celor din jur ca ne datoreaza caldura, caci ei uita! Toti datoram ceva semenului.

3. Boala nu trebuie privita ca o catastrofa, ci ca un prilej de introspectie, de liniste, de intrerupere a gandurilor

Definitia pacatului o stim. Pacatul sunt grijile si incalcarea celor trei legi universale revelate. Daca pana acum nu stiati foarte limpede ce inseamna „pacat“, iata o definitie ajutatoare. Pacat inseamna sa ai griji — daca ai griji, ai pacate. Grijile ne imputineaza linistea, imputineaza viata. „Rumegarea“ gandurilor slabeste omul. Boala prilejuieste aceasta intrerupere a grijilor; este o oprire fortata din „mecanica pacatului“, din mecanica vietii pacatoase. Exista o a 11-a porunca — noi stim doar 10, pe care le-am interiorizat si dupa care ne conducem. Porunca a 11-a apare ca un verset in Psalmul 45, suna asa: „Opreste-te si cunoaste!“ („Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10). Consideram aceasta fraza ca porunca a 11-a.

Stiti ca in Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! In afara de cele 10, cele mai importante, in primele 5 Carti ale lui Moise apar deci si multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreste-te si cunoaste!“. Nu poti ajunge la cunoastere din mers. Noi trebuie sa descoperim oprirea spirituala. Opreste-te si citeste Filocalia sau Patericul. Opreste-te si fa un minut de introspectie. Introspectie inseamna linistea interioara. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspectia este doar liniste interioara.

Opreste-te deci si cunoaste inaltimea ta spirituala, precum si dimensiunea ta cea mare. Aceasta a 11-a porunca este incununarea celor 10 porunci cunoscute, dupa ce te-ai civilizat, cand incepi sa-ti descoperi dimensiunea metafizica. „OPRIREA“ este o practica. Ea a fost dezvoltata in Filocalia, care a propus „exercitiul celor 6 opriri“. Acest „opreste-te“ se poate referi si la controlul celor 6 surse de agitatie si dezorganizare a personalitatii. Prima oprire este stabilitatea fizica: ea atrage dupa sine stabilitatea mintii si lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la pacat. A treia oprire este oprirea de la mancarea care ne aprinde. A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral — deci un indemn de a te aduna cu oameni sporiti, cu oameni cu preocupari inalte. Oprirea este stazis. In greceste, stazis inseamna exercitiu spiritual, cum ar fi rugaciunea. Si rugaciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire, de introspectie.
Omul se imbolnaveste nu numai pentru ca incalca o lege, ci sa-si aminteasca de o lege sacra, si sa se schimbe…

4. Boala este un prilej de schimbare

Daca vom privi boala din acest punct de vedere si daca nu ne vom mai teme de ea, vom constata ca astfel iesim mai repede din boala. Dupa ce au fost bolnavi, multi oameni si-au schimbat modul de a manca, de a trai, de a (con)vietui.

5. Devii sanatos daca iti doresti cu adevarat acest lucru

Asta inseamna, intrucatva, ca multi sunt bolnavi pentru ca, in inconstient, ei se lasa sa fie bolnavi. Afirmatia poate parea, la prima vedere, socanta. Si totusi, ei sunt bolnavi, in primul rand, ca sa-si atraga un beneficiu nevrotic: vor sa fie tratati ca niste copii. Cand lupta vietii ne copleseste, toti simtim nevoia sa fim tratati precum copiii; atunci subconstientul „cheama“ o boala. Daca vrei cu adevarat sa devii sanatos, devii sanatos.

6. Ajuta-ti subconstientul sa grabeasca vindecarea

Acest lucru este posibil: sa-ti ajuti subconstientul. Este un proces care se petrece in stare de relaxare, intr-o stare destinsa — mai ales daca esti bolnav. Relaxat, cu ochii inchisi, repeta-ti formule ale insanatosirii. Cea mai curenta astfel de formula este: „Ma simt din ce in ce mai bine, pe zi ce trece si din toate punctele de vedere“; trebuie rostita la indicativ prezent, pentru ca subconstientul nu cunoaste alte timpuri verbale. Aceasta formula a fost folosita de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea si prin climat psihic spiritual, sute de cazuri. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de catre rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul si formatiunile reticulare trimit comenzile de refacere acolo unde este slabita structura noastra. Daca aceasta formula este repetata de trei ori pe zi, in perioadele noastre de slabire, timp de 21 de zile, admitand ca este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine intotdeauna o imbunatatire.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boala poate sa fie un prag initiatic

Boala nu numai ca iti da o informatie despre viata, dar iti poate crea si conditia unei schimbari mentale profunde, o traire initiatica. Acestea sunt regulile restabilirii sanatatii. Ajungem din nou la regula dintai: starea de bine mental intretine starea de bine fizic si grabeste refacerea fizica. Cu cat vom supraveghea mai bine mentalul, cu atat vom stapani starea de sanatate. Omul ar trebui sa stie nu numai cum poate sa isi revina, cum sa-si restabileasca sanatatea. El ar trebui sa stie cate ceva despre corelarea dintre greseala si boala — ce tip de greseala naste o categorie de boala — tocmai pentru a evita imbolnavirea. Asta trebuie retinut: faptul ca, sanatosi fiind, putem sa evitam o eventuala imbolnavire prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi cladita prin autoimpunere si prin purificare.

Predispozitia noastra pentru boala vine din predispozitia pe care o avem de a alege raul. Noi alegem raul. Dumnezeu nu vrea raul omului; omul alege raul. Omul alege raul pentru ca este uneori nestiutor. Nu stie exact ce este bine si ce este rau. Alteori omul alege raul din constrangere. Este constrans sa il aleaga. Constrangerea tine de firea omului, de nasterea lui. Originea bolilor depaseste, adesea, puterea noastra de intelegere.

Exista 3 origini reperabile:

1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai nascut cu o povara in soarta. Nu esti raspunzator de aceste boli, ele sunt niste poveri. Te-ai nascut cu ele.

2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute in perioada prenatala si in copilarie. Daca au existat conflicte puternice sau traume in acea perioada, individul le va resimti in tot timpul vietii. Iata de ce copilaria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grija.

3. Boli cu surse nomice. Nomos, in limba greaca, inseamna lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o incalcare a Legii revelate. Si este palierul actual: cumul cotidian de erori.

Pe langa toate acestea, la maturitate putem sa observam ca in noi exista o predispozitie la imbolnavire in functie de anumite coordonate — doua la numar. Adica: (1) ne imbolnavim pentru ca suntem agresivi si (2) ne imbolnavim pentru ca ne simtim vinovati.
Agresivul si vinovatul se imbolnavesc mai usor. Neagresivul si nevinovatul fac fata multor conditii grele fara sa se imbolnaveasca; fac fata si mediilor contaminate fara sa se imbolnaveasca. In privinta agresivitatii, trebuie spus ca de multe ori nici nu o constientizam. Va stiti agresivi? Cu siguranta nu!

Exista printre cunostintele mele un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserica, este un bun inchinator, un practicant al religiei. Cu toate aceste calitati, femeia din preajma lui, prietena lui simtea langa el un disconfort extraordinar. Cei doi au venit la mine sa ma intrebe de ce se intampla acest lucru, de ce ea simte astfel. Daca o priveai pe acea tanara cu un ochi care vede aura, constatai ca in preajma barbatului respectiv aura ei era perforata, zdrentuita parca. Concluzia este ca barbatul avea o agresivitate inconstienta, foarte puternica, care zdrentuia aura partenerei sale. El s-a mirat atunci — de unde agresivitate, cand se stia pios, milostiv? Stand un pic de vorba cu el, am aflat ca mai fusese casatorit, divortase si purta o ura inversunata primei sale sotii. E lesne de inteles ca, in preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru ca el se impotriveste femeii in sine. Afland acestea, barbatul m-a intrebat ce-i de facut. „Trebuie sa-ti rezolvi agresivitatea inconstienta“, i-am spus. In viata sa constienta, el era bun, milostiv, insa inconstient era agresiv. El stia ca este bun ca painea lui Dumnezeu — facea si pomeni, punea lumanari la biserica — , nu agresiv.
„Cum sa-mi dizolv agresivitatea inconstienta?“ m-a intrebat.
L-am sfatuit ca in fiecare zi, in rugaciunile sale, sa o pomeneasca pe fosta lui sotie si sa ceara pentru ea putere, sanatate, gandire buna.
„Cum sa cer asa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie! a ripostat el. Nu pot sa ma rog pentru ea!“
„Acest nu pot trebuie sa-l depasesti! Numai daca te rogi pentru ea o sa-ti dizolvi agresivitatea inconstienta“.
„Dar nu merita…“, mi-a raspuns.
„Tocmai pentru ca nu merita! Cu cat te rogi mai mult pentru ea, cu atat ea va inflori, acolo unde se afla“.
„Dar nu merita sa infloreasca! Vreau sa piara, sa se usuce!“
„Iata, cred ca ti-ai constientizat destul de bine de ce, cand se afla langa tine, partenera are aura zdrentuita!“, i-am zis eu atunci.

Ce se intampla cand ai o aura zdrentuita? Esti vulnerabil. Poti sa iei foarte usor o gripa sau o infectie, de exemplu. In acelasi timp, poti resimti influenta negativa ce vine dinspre o anumita persoana, sau pur si simplu din campurile din jurul nostru (din care, cand suntem sanatosi, selectam numai pozitivitatea). Revenind, pot sa va spun ca acel pacient a reusit pana la urma sa se vindece, sa se roage cu bucurie pentru acea „scorpie“. In cele din urma a inceput sa vada ca nu era chiar asa de scorpie cum credea el, si ca numai incarcatura lui de ura o facea pe fosta lui sotie sa para atat de rea.

O doza de agresivitate inconstienta avem cu totii, sa stiti. Ne nastem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconstient, vrei sa-l elimini pe semenul tau. Omul se simte bine daca elimina un om. Subconstientul se simte bine cand lichideaza pe cineva, cand extermina. Ce inseamna acest lucru? Sa ne gandim la serviciu, de exemplu. Toti colegii iti par rai si uraciosi. Te-ai simti bine daca ai reusi zilnic sa elimini cate unul… Inconstient, deci, purtam in noi complexul Cain — unii mai puternic, altii mai slab. Cert este ca acest complex produce in noi o anumita vulnerabilitate. Cum dispare agresivitatea inconstienta? La modul practic, aceasta agresivitate dispare mancand mai des verdeturi. E un lucru la indemana noastra. Daca mananci verdeturi, descreste agresivitatea inconstienta — foarte simplu. E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simturile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dam seama, mancam asemenea hrana spre imputinarea vietii noastre si spre uratirea ei.
Dar mai ales terapia iertarii si ofranda remediaza agresivitatea inconstienta. „Impaca-te cu aproapele tau… cu fratele tau, cu parasul tau“. (Matei 5:23-25). Daca ai o aversiune fata de cineva, atunci la rugaciune evoca-i fata senina si „daruieste-i“ mental: pace, sanatate si Har. Agresivitatea inconstienta se imparte si ea in 3 categorii: impotriva ta, impotriva semenului tau si impotriva spatiului in care traiesti. Conflictul psihic cu spatiul predispune la boli de piele, dar si la dizarmonii nervoase.

Cei agresivi impotriva lor insisi sunt foarte multi. Poate tu crezi despre tine ca esti bland. Adesea cei blanzi ii iarta pe toti ceilalti si se ataca pe ei insisi. Asta este o agresivitate impotriva ta. Sa nu spui niciodata: „Nu merit sa traiesc“. Aceasta agresivitate naste predispozitii maladive in zona bazala, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la aceasta atitudine, de la aceasta auto-depreciere, de la aceasta auto-ieftinire a femeii. Daca aveti probleme in zona bazala, la aparatul uretral, sa stiti deci, ca prima masura pe care trebuie s-o luati este sa va schimbati atitudinea fata de voi. Orice alta depreciere naste aici vulnerabilitate.
Multumesc, Vasile Andru"

(Primit prin email)

Afirmatii pentru Autovindecare

"Afirmatia reprezinta formularea unui adevar pe care incerci sa ti-l insusesti in viata. S-a spus ca suntem ceea ce mancam. Ar fi mai adevarat sa spun: “Suntem ceea ce gandim.” Pentru ca mintile noastre exprima si, de asemenea, influenteaza realitatea a ceea ce suntem, mult mai mult decat o fac trupurile noastre. Gandurile noastre ne influenteaza, intr-o mare masura, pana si starea de sanatate fizica. Nici un mare progres in viata nu se produce intamplator. Sportivul trebuie sa exerseze indelung pentru a stapani tehnicile de care are nevoie: aruncarea mingii, coborarea pe schiuri pe o panta dificila, saltul la o distanta cat mai mare. Iar pianistul trebuie sa munceasca cel putin la fel de mult pentru a ajunge la stapanirea miscarilor degetelor sale, pentru a putea interpreta cu usurinta cele mai complexe pasaje muzicale.
Si viata este o arta. Din nefericire, este o arta careia multi oameni ii dedica prea putina energie. Oamenii iau viata asa cum este si se tot intreaba de ce lucrurile se incapataneaza sa mearga prost.
Gandurile sunt lucruri. Cuvintele, care sunt ganduri cristalizate, au o putere incomensurabila, mai ales daca le rostim concentrandu-ne. Simplul fapt ca te gandesti la oboseala iti poate submina energia. Intarind acest gand prin cuvinte, “sunt extenuat”, definesti si prin aceasta conferi forta gandului respectiv. Este valabil si invers. Daca te simti obosit dar, brusc, atentia iti este captata de ceva, oboseala va disparea cu totul! “Esti” ceea ce gandesti. Daca, in plus fata de acest interes brusc, il si verbalizezi prin cuvintele “ma simt minunat”, este posibil sa descoperi ca, in afara faptului de a te simti doar cu putin mai bine, te simti, de fapt, ca si cum ai fi dobandit o noua definitie a propriei persoane.
Atat de multe din esecurile din viata noastra – legate de stapanirea unei limbi straine, de incercarile de a relationa cu ceilalti, de a face asa cum trebuie tot ceea ce ne propunem – se datoresc numai gandului ca ceea ce vrem sa facem este un lucru complet strain noua. Pe de alta parte, multe dintre succesele din viata noastra sunt rezultatul acceptarii noului ca apartinandu-ne. Limba franceza, de exemplu, poate fi invatata mult mai usor de catre cel care se lasa patruns de gandul “sunt francez”, decat de cel care isi spune (cum fac, adeseori, elevii la ora) “oamenii astia vorbesc “ciudat”!” Dificultatea rezida in faptul ca obiceiurile noastre sunt inradacinate adanc in subconstient. Prin urmare, chiar si atunci cand incercam sa le schimbam, ne trezim trasi inapoi in mod repetat si chiar impotriva vointei noastre, potrivit vechilor obiceiuri. Pe de alta parte, afirmatiile, atunci cand sunt repetate intr-o stare de concentrare profunda iar, apoi, ajung in subconstient, ne pot schimba la niste niveluri ale mintii asupra carora majoritatea noastra are un control constient redus.
Suntem ceea ce gandim. Insa suntem si mult mai mult decat ceea ce gandim in mod constient. Suntem multitudinea infinita de tipare conflictuale de sentimente, obiceiuri si reactii pe care le-am acumulat de-a lungul unei intregi vieti – fara nici o exagerare, pe parcursul intregii noastre vieti – in subconstientul mintii noastre. Pentru a ne vindeca, trebuie sa punem ordine si in aceste conflicte interioare. Nu este suficient, pe de alta parte, nici sa afirmam schimbarea la nivelurile constient si subconstient. Pentru ca suntem parte a unei realitati cu mult mai ample, cu care trebuie, de asemenea, sa traim in armonie. In spatele mintii noastre omenesti se afla constiinta divina.
Atunci cand incercam sa ne transformam numai prin efortul propriu, ne limitam potentialul de vindecare si de dezvoltare. Afirmatia trebuie sa fie ridicata de la nivelul inchis in sine al mintii la nivelul realitatii superioare a superconstiintei. A te vindeca inseamna a te “descotorosi de imperfectiuni”. A fi perfect inseamna a oferi expresie superconstiintei surse – creativitatii si a solutiilor. Prin urmare, in folosirea afirmatiilor, ne concentram asupra proprietatilor pozitive care reprezinta solutia pentru boala si imperfectiunile noastre.
Superconstiinta este acel nivel al constiintei care este adeseori descris drept Eul superior. Acesta este nivelul de la care vin, de exemplu, marile inspiratii. Prin intermediul superconstiintei se pogoara asupra noastra calauzirea divina si adevarata tamaduire. In absenta unei aderari la superconstiinta, afirmatiile, asemenea oricarei alte incercari de ridicare a eului, limitate la conditia umana, nu aduc decat beneficii temporare.
Afirmatiile trebuie repetate intr-un asemenea mod incat sa inalte constiinta catre superconstiinta. Afirmatiile pot atinge acest obiectiv atunci cand le repetam intr-o stare de profunda concentrare, in salasul constiintei divine din corpul omenesc, in centrul lui Hristos, care este un punct de pe frunte, situat exact intre sprancene. Repeta afirmatiile din aceasta carte mai intai cu glas tare, pentru a mobiliza intreaga atentie a mintii constiente. Pe urma, repeta-le in tacere, pentru a-ti insusi mai profund semnificatia cuvintelor.
Apoi, rosteste-le in soapta, purtandu-le semnificatiile in subconstient. Repeta-le din nou, in tacere, pentru a-ti adanci insusirea lor la nivelul subconstientului. In cele din urma, pe masura inaltarii aspiratiilor, repeta-le in centrul lui Hristos. La fiecare nivel, repeta-le de mai multe ori, lasa-te patruns tot mai profund de semnificatiile lor. Prin afirmarea repetata, iti intaresti si, ulterior, iti spiritualizezi constientizarea oricarei calitati pe care vrei sa ti-o dezvolti. Afirmatiile reprezinta doar primul pas pe calea autovindecarii. Trebuie sa ne indeplinim menirea omeneasca. Fara puterea venia de la Dumnezeu, eforturile noastre sunt, de-a pururea, in zadar. Cu alte cuvinte, afirmatiile trebuie sa se incheie prin rugaciune.
De ce sa te rogi de-abia dupa ce ai repetat afirmatiile? De ce nu inainte? Cu siguranta, rugaciunile sunt intotdeauna folositoare. Insa, daca este rostita in absenta unei constiinte afirmative, rugaciunea poate sa fie slaba si saraca: o pledoarie pentru ca Dumnezeu sa faca, El singur, totul, fara participarea activa a omului. Rugaciunea eficienta nu este niciodata pasiva. Ea este incarcata de credinta si ajunge
la maturitate printr-o atitudine afirmativa. Pentru a-ti aprofunda noua calitate, la inceput iti este de ajutor sa o afirmi, urmand apoi succesiunea pe care am descris-o. Pe urma, insa, inalta aceasta afirmatie printr-o rugaciune plina de iubire cate Dumnezeu.
In acest moment al celei mai profunde si mai afirmative armonizari cu Dumnezeu, El ne ajuta cel mai mult. Prin armonizarea cu divinitatea, rezistenta pe care o opunem devine minima, iar cooperarea noastra cu mila lui Dumnezeu este complet deschisa, plina de disponibilitate si constienta fata de superconstient."

Sursa J.Donald Walters (Swami Kriyananda)

ARSENIE BOCA - SFATURI PENTRU BOLI

CAUZELE SPIRITUALE ALE BOLILOR

Fiecare tip de cancer este generat de un conflict, de un şoc care activează un program biologic precis

Păcatul aduce boală!!! Fiecare tip de cancer este generat de un conflict, de un şoc care activează un program biologic precis:

Boala, această preocupare aproape permanentă a noastră, fie prin grija să scăpăm de ea, fie prin frica de a nu ne atinge, este un subiect tratat diferit în funcţie de cultură, credinţe religioase, timpuri. Un om de ştiinţă german, doctorul Ryke Geerd Hamer, a cercetat legătura dintre şocurile emoţionale şi declanşarea unor forme de cancer şi a făcut descoperiri care au fost luate serios în considerare de lumea psihoterapiei.

Chinezii din vechime erau preocupaţi în mare măsură de profilaxie. Familiile bogate aveau medic de familie, iar acesta era plătit atât timp cât nu se îmbolnăvea nimeni. Desigur, membrii familiei îl şi ascultau, în încercarea de a-şi păstra o bună stare de sănătate. Dar dacă apărea boala, medicul nu mai era plătit. Boala era privită ca un dezechilibru al energiilor subtile din organism, energii ce trec prin canale speciale, aşa cum trece sângele prin vene şi artere. Introducând ace de acupunctură în diverse puncte, medicul chinez încerca fie aducerea energiei la nivelul unui organ slăbit, fie eliminarea unui surplus.

În combinaţie cu diete speciale şi tratamente de tip fitoterapeutic, medicul repunea organismul în starea lui firească. În India, suferinţa cauzată de îmbolnăvire era privită prin prisma teoriei karmice – a legii acţiunii şi reacţiunii, a efectelor pe care le are asupra omului orice gând şi orice faptă. Astfel, anumiţi înţelepţi ai vremurilor de demult nu se tratau când apărea o boală, ci duceau suferinţa până la capăt, convinşi de faptul că astfel scapă de alte urmări ale unor fapte rele din trecut şi va urma o reîncarnare favorabilă evoluţiei. Tot aşa, în anumite triburi africane, boala era pusă pe seama influenţei spiritelor celor decedaţi pe care cei vii le-au supărat cu ceva şi şamanul încerca medierea între lumi pentru a le împăca şi a obţine sănătatea şi prosperitatea pentru cei vii.

Boala, ca plată a păcatului

Din perspectiva noastră, a creştinilor, boala este îngăduită de Dumnezeu pentru mântuirea omului. Pe de altă parte, ştim că omul nu a fost creat de la început să aibă dureri şi boli, dar odată cu păcatul a intrat şi moartea, iar boala este o prevestire şi un început al morţii. Omul care crede în Hristos Domnul nu se înspăimântă de boală, ci, după sfatul Sfinţilor Părinţi, o consideră fie o mustrare pentru păcatele săvârşite, fie un mijloc de încercare a răbdării, fie un prilej de smerire, ori un mod de preaslăvire a lui Dumnezeu.

Căci Doctorul sufletelor şi al trupurilor dăruieşte fiecărui om ceea ce îi este de folos pentru înaintarea în virtuţi şi câştigarea fericirii veşnice. Importantă este în primul rând sănătatea sufletului, starea noastră de împăcare cu Dumnezeu şi cu semenii. Iar dacă sufletul este rănit de păcate, nepocăite, nespovedite, atunci nici trupul nu poate fi sănătos. Vorbind despre suferinţele omului, Nicodim Aghioritul a arătat că „există o interacţiune între suflet şi trup, fiecare dintre părţi acţionând una asupra celeilalte, comunicând între ele”.

Ce a descoperit doctorul Hamer

Şi anumite direcţii ale medicinei contemporane sunt preocupate de felul în care boala apare ca un efect al unui anumit comportament (social, culinar) şi al unor stări sufleteşti. Psihosomatica, o ramură a psihologiei foarte importantă, este interesată să descopere cauzele sufleteşti ale diferitelor forme de cancer. Noua medicină germană (GNM), o adevărată revoluţie în medicină, se bazează pe teoria fundamentată de doctorul Ryke Geerd Hamer. În anul 1978, doctorul Hamer era internist-şef la Clinica de oncologie a Universităţii din München.

Într-o zi a aflat că fiul său a fost împuşcat şi după scurtă vreme a murit. La numai câteva luni de la acest episod dramatic, doctorul Hamer a descoperit că i-a apărut un cancer testicular. Imediat i s-a părut foarte stranie legătura dintre suferinţa lui în urma morţii băiatului şi apariţia cancerului, ceea ce l-a făcut să studieze istoricul pacienţilor săi bolnavi de cancer.

A remarcat că toţi aveau în biografia lor anumite şocuri puternice, evenimente traumatizante la care fuseseră supuşi cu destul de puţină vreme înainte de apariţia cancerului. Apoi a mers mai departe cu cercetările şi, cu ajutorul tomografului, a remarcat că fiecare boală este regăsită sub formă de leziune a unei părţi a creierului care controlează organul afectat. Explicaţia, pe scurt, este următoarea. În procesul embrionar, creierul şi anumite organe se formează ca nişte „surori”, avându-şi originea în aceeaşi foaie embrionară. Cerebelul şi zona amigdaliană se ocupă de supravieţuire, reproducere, respiraţie, iar creierul mare guvernează lucruri mai avansate, laturi care ţin de o dezvoltare mai complexă a omului, cum ar fi autoaprecierea, respectul de sine şi altele.

Doctorul Hamer a remarcat că atât organele care derivă din endoderm, cât şi cele care derivă din mezoderm, cum sunt colonul, prostata, plămânii, ficatul, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, generează o proliferare celulară (cancer) atunci când un şoc psihoemoţional impactează o anumită zonă din creier (corespunzătoare organului pe care o controlează). Pentru o mai bună înţelegere se dă exemplul cancerului la plămân. Din punct de vedere biofiziologic, frica de moarte este asociată cu incapacitatea de a respira.

Astfel că un şoc psihoemoţional de tipul „frică de moarte” (care poate apărea, spre exemplu, la pierderea cuiva drag) poate genera un cancer la plămân, dar un lucru foarte interesant este că acest cancer (proliferare celulară) este ca un fel de adaptare, de pregătire pentru supravieţuire (te temi, inconştient, de moarte, plămânii se măresc, pentru a putea respira mai bine şi deci a trăi). Cancerul la sân este generat de conflicte interioare de tipul „mamă-copil” sau „probleme cu partenerul”.

Mecanismul este următorul: când mama îşi face foarte multe griji atunci când copilul ei este rănit sau grav bolnav, organismul mamei generează o tumoară la sân, ca o expresie a nevoii de a mări capacitatea de lactaţie pentru copil, adică de a proteja copilul. Sunt procese inconştiente şi arhaice, fiecare femelă se naşte cu acest mecanism prin care asigură perpetuarea speciei. Cancerul osos, unde se pierde masă osoasă şi nu proliferează celule, este pus în legătură cu sentimente de devalorizare – n-ai valoare, te desconsideri, deci scheletul se subţiază, îşi pierde şi el consistenţa. Deci fiecare tip de cancer este generat de un conflict, de un şoc care activează un program biologic precis.

Sunt nişte programe de urgenţă, de supravieţuire, care în medicina actuală sunt înţelese cu totul altfel. Iată cum observăm foarte clar ce temeiuri adânci există în teologie, unde se consideră că păcatul este originea bolii. Căci ce altceva decât păcatul nelăsării în voia lui Dumnezeu este frica de moarte sau prea multele griji cu privire la orice? Ce altceva decât mândria şi orgoliul rănit sunt la baza sentimentului de devalorizare? Pe o femeie o părăseşte bărbatul şi ea face un cancer osos pornit de la faptul că ea crede că nu mai valorează nimic, fiind părăsită pentru o femeie mai tânără sau mai frumoasă. Nu-i o lipsă de smerenie aici şi o neîmpăcare? Iată cum ştiinţele cele mai moderne întăresc adevărurile milenare ale credinţei.

„Nu suntem obişnuiţi să judecăm cu aceeaşi măsură suferinţele noastre şi suferinţele altora; suferinţele altora le cunoaştem numai din văzute şi din auzite, pe când pe ale noastre le cunoaştem prin experienţa proprie, prin simţuri şi le privim cu toată înţelegerea noastră. Din pricina aceasta ni se par mai greu de răbdat decât suferinţele altora, chiar atunci când sunt foarte uşoare. Dar dacă ai cerceta natura acestor boli liberat de toate aceste prejudecăţi, atunci ai privi cu alţi ochi pe cei cuprinşi de aceste boli şi le vei judeca drept.” Sfântul Ioan Gură de Aur

Sursa: ziarullumina.ro