SUBIECT: Sa credem in horoscop?

Asezati comod in fotolii, langa o ceasca de cafea, multi dintre noi ne incepem ziua ascultand horoscopul sau rasfoind gazetele si citind cu nerabdare rubricile destinate credintei in astre.
De ce repetam zilnic acest exercitiu atat de daunator sanatatii noastre sufletesti? Ce dorim sa aflam despre viitorul nostru?



Ca vom incheia o afacere profitabila, ca ne vom gasi perechea, ca vom petrece o vacanta de vis, ca vom avea succes... In general, vrem sa credem ca ni se vor intampla lucruri minunate. De aceea, dam cu atat de multa usurinta si naivitate crezare horoscopului, fara sa ne gandim ca ne inchinam unui idol mincinos si perfid.

Caci horoscopul imparte artificial toti oamenii de pe pamant in 12 grupe, iar toate persoanele dintr-o grupa trebuie sa treaca obligatoriu prin aceleasi intamplari...

Scriitorul britanic David McRaney observa, in cartea sa "You are not so smart" ("Nu esti chiar atat de destept"), ca afirmatiile pe care le gasim adesea in horoscop se potrivesc, de fapt, tuturor.
Fraze de genul "Simti nevoia sa fii admirat de cei din jurul tau si ai tendinta sa fii critic cu tine insuti" sau "Uneori esti extrovertit si vesel, alteori esti introvertit si trist" sunt tipice horoscopului zilnic, iar oamenii si le insusesc in totalitate.

Pentru a-si sustine afirmatiile, scriitorul invoca un experiment realizat de psihologul Bertram Forer.

Acesta le-a spus studentilor sai ca fiecare in parte a fost obiectul unei analize psihologice temeinice, apoi le-a inmanat cate o "fisa individuala" care continea concluziile analizei respective. 85% din studenti au declarat ca afirmatiile din fisa se potrivesc perfect cu personalitatea lor, laudand acuratetea analizei.

Totusi, Bertram Forer nu facuse altceva decat sa amestece la intamplare fraze din mai multe horoscoape si zodii. In plus, fiecare „fisa personala“ continea acelasi text.

"Se pare ca atunci cand vrem ca ceva sa fie real, creierul nostru cauta un tipar, ignora anomaliile si se concentreaza pe coincidente", mai scrie McRaney.

Cu toate ca horoscoapele contin informatii contradictorii, confirmand faptul ca nu sunt decat un amestec de sarlatanie si superstitie, credinta in astre a cuprins azi omenirea intreaga.

In Anglia, potrivit statisticilor, doua treimi din adulti citesc sau rasfoiesc horoscoapele, in timp ce in Germania 28% din populatie consulta previziunile astrologice.

Nici in tara noastra lucrurile nu stau mai bine. Rezultatele unui sondaj IRES realizat recent arata ca 45% dintre romani isi consulta horoscopul. Dintre acestia, 16% chiar tin cont in activitatea zilnica de ceea ce le spun astrele, in timp ce 20% dintre romani au un talisman norocos.

Iata cum aproape jumatate dintre romani isi pun nadejdea in horoscop, ca si cum stelele de pe cer i-ar scoate din necaz, si nu Dumnezeu cel Atotputernic !

Ca si cum in previziunile astrologice ar gasi cheia pentru a-si recapata serviciul pierdut, a-si plati datoriile la banci sau a-si salva familia de la dezastru. Horoscopul apare ca o oaza de speranta si binefacere.

In el ne vedem asa cum ne-am dori sa fim: frumosi, destepti, bogati si iubiti.

De fapt, prin el ne hranim patimile sufletesti: slava desarta, mandria, iubirea de arginti etc. Cercetarea acestui oracol nu reprezinta decat o inchinare la puterile intunericului si un afront adus lui Dumnezeu.

Caci cei ce-si pun nadejdea in horoscop (sau in alte credinte oculte, de tipul ghicitului in carti, chiromantiei etc.) pornesc pe un drum ce duce, incet-incet, la pierderea sufletului.

Pe fondul lipsei de credinta (dublata de curiozitate, prostie sau naivitate), ajungem sa traim ca si cum Dumnezeu n-ar exista, vrem sa fim independenti, iar lucrurile sa decurga asa cum ne dorim noi.
Horoscopul ne dǎ falsa impresie cǎ putem detine controlul deplin asupra propriei vieti si cǎ ne putem cunoaste destinul.

In realitate, ne indreptam spre o alta credinta, si anume superstitia, care reprezinta inchinare la Satana.

In Biblie, conceptia potrivit careia viata omului este dependenta de conjunctura in care se afla corpurile ceresti la un moment dat este considerata idolatrie: "Deserti sunt din fire toti oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu si care n-au stiut, plecand de la bunatatile vazute, sa vada pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale sa inteleaga pe mester; ci au socotit ca sunt dumnezei carmuitori ai lumii: sau focul, sau vantul sau arcul cel iute, sau mersul stelelor, sau apa navalnica sau luminatorii cerului" (Intelepciunea lui Sirah 13:1-2).

Daca planetele ne influenteaza viata inseamna ca toate deciziile noastre sunt premeditate. Atunci unde este vointa noastra libera? "Caci noi am fost facuti liberi de Creator si suntem stapanii faptelor noastre." (Sf. Ioan Damaschin)

Sfintii Parinti ne invata ca nu exista nicio legatura intre nasterea omului si zodia de pe cer, iar necazurile si rautatile sunt rodul pacatelor noastre, si nu al constelatiilor.

"Omule nebun, ce legatura poate sa aiba zodia de pe cer, cu nasterea ta pe pamant? Niciodata nu are legatura steaua ta de pe cer cu nasterea ta.
Ne-am facut rai din cauza rautatii noastre. Am dat vointa noastra in mana satanei, ne-am facut rai de bunavoie, nu de sila. Nu ne-a silit nici luna la rau, nici zodiile, nici constelatiile cerului, ci rautatea noastra si voia noastra proprie, iar aceasta aduce munca vesnica." (Sfantul Vasile cel Mare)

Potrivit invataturii crestine, suntem mai presus de astre. Dumnezeu ne-a inzestrat cu demnitate, insa noi preferam adesea sa renuntam la acest dar divin, recurgand la tot felul de practici oculte, de dragul carora suntem in stare sa ne vindem bunul cel mai de pret: sufletul.

"Mai sunt si astazi oameni care dau vina pe luna si pe zodii. Ei zic: eu n-as fi asa de rau daca as fi fost nascut intr-o zodie buna. Sau: e zodia mea, m-am nascut in zodia Racului, trebuie sa merg inapoi ca racul. Iar altul: m-am nascut in zodia Taurului si trebuie sa fiu bataus.

Sau altul: M-am nascut in zodia Scorpiei si trebuie sa fiu viclean ca ea, si sa intep pe altii cu cuvantul. In sfarsit altii: eu m-am nascut in martie, sau zodia Pestelui, sau a Varsatorului, Cumpenei si de aceea sunt nehotarat. Ce nebunie!" (Parintele Cleopa).

Irina Nastasiu - Doxologia

Deci... ce parere aveti? Sa credem ori ba?

Pentru mine ,ioanahope, horoscopul este o distractie, amuzament,nu se potriveste prezicerile sale.

Pentru mine, ciseraru dan , horoscopul este fantezie suta la suta.
O INVENTIE LITERARA SI ATAT.

Luna neagra, casa a 7 a, retogradarea mercurului...

Ce sa spun ?! Bau-bau, balaurul, fat frumos, basme, basme si atat.


Si mai este ceva sinistru ;

Ascultam zilele trecute pe horoscopistii televizati, "Excelenta Sa, Mariana Cojocaru" ;

Are tupeul sa spuna ca Atacul Terorist, catastrofa aviatica din Ucraina era scrisa in stele.

Acum intreb si eu; afirmatia asta este altceva decat nebunie curata ?!

Si pentru mine ca si pentru ioanahope horoscopul este un amuzament . Nu ai sa auzi sa zica la horoscop ca cutare o sa isi rupa vreo mana sau ca, cutarica se casatoreste sau ca va naste cineva sau ca o sa te doara burta sau...........si lista ar putea cooooooontinua mult si bine )))).

Horoscop = vremea

Câtă ştiinţă este în astrologie?



Cu mii de ani în urmă, oamenii au început să se întrebe ce sunt de fapt punctele luminoase care apar pe cer în fiecare noapte şi de ce Luna îşi schimbă mereu forma. Din această curiozitate s-au născut astrologia şi astronomia.

Între aceste două domenii există însă o deosebire esenţială: astronomia cercetează prin metode ştiinţifice obiectele din spaţiul cosmic, în vreme ce astrologia caută să explice modul în care aceste corpuri cereşti şi mişcarea lor influenţează viaţa terestră, caracterul şi destinul oamenilor.

Timp de mii de ani, dorinţa de a afla influenţa astrelor asupra evenimentelor şi a vieţii de zi cu zi a dus la observaţii astronomice importante.

Abia în anii 1600, cele două ramuri s-au separat, după ce Isaac Newton a demonstrat procesele fizice prin care corpurile cereşti se influenţează reciproc.

Din acest moment, astronomia a evoluat separat, bazându-se pe teorii riguroase, iar predicţiile astrale au rămas în sfera astrologiei, fiind considerate acum o pseudoştiinţă, un simplu divertisment.

Cu toate acestea, în întreaga lume, mii de oameni consultă zilnic horoscopul şi vor să afle neapărat care este zodia persoanei pe care tocmai au cunoscut-o.



Primele observaţii astronomice

Primele observaţii astronomice au fost făcute în Mesopotamia, în jurul anului 3.000 î.e.n. Aici au fost identificate principalele constelaţii, care sunt de fapt tipare formate de cer de anumite stele din galaxie.

La rândul lor, babilonienii şi-au adus contribuţia în acest domeniu, inventând sistemul numeric, care a făcut posibil măsurarea minutelor şi secundelor, esenţiale în astronomia modernă. Tot ei au inventat conceptul de zodiac.

Zodiacul este secvenţa constelaţiilor prin care planetele şi Soarele par să se deplaseze pe cer. Acest zodiac a fost împărţit în 12 segmente egale, care au primit numele unor animale.



Numele zodiac provine din limba greacă şi înseamnă "cerc de animale" (zōdiakos kyklos). Tot grecii au stabilit ulterior şi simbolurile folosite pentru a desemna fiecare zodie în parte.

Zodiile sunt:

♈ Aries (Berbec): 21 martie – 19 aprilie

♉ Taurus (Taur): 20 aprilie – 20 mai

♊ Gemini (Gemeni): 21 mai – 21 iunie

♋ Cancer (Rac): 22 iunie – 22 iulie

♌ Leo (Leu): 23 iulie – 22 august

♍ Virgo (Fecioara): 23 august – 22 septembrie

♎ Libra (Balanţă): 23 septembrie – 23 octombrie

♏ Scorpius (Scorpion): 24 octombrie – 21 noiembrie

♐ Sagittarius (Săgetător): 22 noiembrie – 21 decembrie

♑ Capricornus (Capricorn): 22 decembrie – 19 ianuarie

♒ Aquarius (Vărsătorr): 20 ianuarie – 18 februarie

♓ Pisces (Peşti): 19 februarie – 20 martie



Constelaţiile erau legate de anumite perioade din an şi de anumiţi zei, care influenţau soarta oamenilor.

În Egiptul antic, religia şi astronomia erau imposibil de separat. Toate festivalurile religioase şi alte date importante erau stabilite în funcţie de un calendar.

Arheologii au descoperit mai multe cărţi care descriu mişcările stelelor, Lunii şi Soarelui. Data la care răsărea steaua Sirius era esenţială, pentru că marca începutul perioadei anuale de inundaţie, când Nilul se revărsa şi asigura astfel o recoltă bogată.

În privinţa observaţiilor astronomice, grecii antici au avut un sistem mult mai elaborat. Primele teorii au fost formulate în secolul al V-lea î.e.n, de adepţii lui Pitagora. Ei au fost primii care au considerat Pământul un corp ceresc circular, care se roteşte în jurul axei sale şi în jurul Soarelui.

Dar aceşti primi astronomi credeau în mod greşit că oamenii trăiesc pe o singură jumătate a sferei Pământului, pentru că pe cealaltă jumătate ar fi fost arşi de flăcările soarelui. Tot ei credeau că dincolo de planeta noastră se află Luna, Soarele, apoi planetele şi mai departe stelele, care sunt fixate pe o sferă.



Această idee a sferelor a dat naştere ulterior sistemului Ptolemaic, complet greşit, dar care a fost considerat valabil până în Evul Mediu.

Formulat în secolul al II-lea î.e.n. de Claudius Ptolemaeus, acest sistem susţinea că Pământul este un corp ceresc fix, care nu se mişcă, aflat în centrul Universului.

Ptolemeu a scris 13 cărţi, în care prezintă mişcarea altor corpuri cereşti, printre care Luna şi Soarele, plus alte 5 planete, toate fiind ataşate de o sferă de cristal.

Pentru greci, cu excepţia pitagoreicilor, Pământul era fix, iar cerul, toate stele şi planetele, inclusiv Soarele, se învârteau în jurul planetei noastre. Teoria pitagoreică va fi reluată abia de Nicolaus Copernicus, în jurul anului 1500.

Din această epocă datează şi un bizar dispozitiv mecanic, numit Mecanismul Antikythera, descoperit pe epava unei corăbii naufragiate lângă insula Antikythera.

Arheologii cred că dispozitivul, realizat în jurul anilor 150-100 î.e.n., era de fapt un mecanism de calculare a poziţiei planetelor şi stelelor, fiind practic strămoşul calculatoarelor astronomice.



În Asia, primele observaţii au fost realizate în China, unde au fost găsite documente din secolul al VI-lea î.e.n. Astronomii chinezi reuşeau să prevadă cu mare exactitate eclipsele. În anul 185 e.n. a fost înregistrată de astronomii chinezi prima observare a unei supernove.

O altă supernovă, explozie care a dus la formarea Nebuloasei Crabul în anul 1054, a fost de asemenea notată în documente, deşi nu are apare menţionată şi de astronomii europeni.

Şi în America Centrală şi de Sud a existat un mare interes pentru studierea astrelor. Mayaşii calculau corect fazele Lunii, periodicitatea eclipselor şi apariţia planetei Venus seara sau dimineaţa.

Arabii ne-au lăsat documente despre poziţia, strălucirea şi culorile stelelor. Abd al-Rahman al-Sufi a observat în secolul X „un mic nor”, cunoscut acum drept Galaxia Andromeda. Tot el a menţionat şi Marele Nor Magelanic.

În această perioadă, lângă Teheran a fost construit un mare observator astronomic, unde specialiştii au putut calcula înclinarea axei Pământului în raport cu Soarele.

Tot în Persia (actualul Iran), poetul, filosoful şi matematicianul Omar Khayyam a conceput un calendar nou, care era mai exact decât calendarul iulian şi foarte apropiat de cel gregorian.

În Europa, astronomia a evoluat odată cu folosirea telescopului, primul care a utilizat acest dispozitiv fiind Galileo Galilei.

În anul 1610, el a descoperit cele patru luni ale planetei Jupiter. Era pentru prima dată când în jurul unei alte planete erau observaţi sateliţi naturali. Tot Galilei a explicat corect existenţa petelor solare şi a observat că Luna este plină de cratere.

O importanţă deosebită a avut-o şi contribuţia lui Nicolaus Copernicus, care a respins modelul ptolemaic, observând că Pământul este cel care se învârte în jurul Soarelui.

Astronomul polonez a greşit însă, considerând că orbitele planetelor sunt perfect circulare, eroare care avea să fie corectată abia ulterior, de Kepler.



Cu toate acestea, Copernicus este cel care a pus practic bazele astronomiei moderne, identificând corect poziţia planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn.

Tot el a explicat mişcările prograde şi retrograde ale planetelor (planetele retrograde sunt cele care, aparent, orbitează în sens invers stelei lor, ca şi când s-ar întoarce din drum, dar este o simplă iluzie optică).

Johannes Kepler este primul astronom care a reuşit să formuleze legea mişcării planetelor, care acum îi poartă numele. Iar Isaac Newton, cel care a enunţat legea gravitaţiei, a precizat că această forţă, care ţine obiectele pe Pământ, determină Luna să orbiteze în jurul planetei noastre.



De ce este astrologia o pseudoştiinţă?

Începând cu secolul al XVII-lea, astrologia a început să piardă tot mai mult din credibilitatea ştiinţifică de care se bucura în Antichitate şi ulterior. Astronomii şi fizicienii au contestat capacitatea ei de a explica fenomenele din univers, iar de atunci este considerată o psuedoştiinţă.

În primul rând, astrologia nu poate explica mecanismul prin care mişcarea planetelor şi stelelor ar influenţa viaţa oamenilor.

În urmarea unor teste ştiinţifice, astrologii nu au putut potrivi datele obţinute de ei prin calcule specifice cu profilul real al unor persoane care au fost analizate.

Cu toate acestea, chiar şi acum există multe persoane care cred în horoscop şi în zodiac.

Cele 12 semne ale zodiacului



Horoscopul este o diagramă astrologică reprezentând poziţiile Soarelui, Lunii şi planetelor la un anumit moment în timp, într-un loc anume, de exemplu la naşterea unei persoane, în oraşul X.

Cuvântul provine din limba greacă şi înseamnă "observator al orei". Astrologii susţin că această hartă astrologică determină personalitatea oamenilor.

Uneori, multe persoane se recunosc caracteristicile zodiei pe care o reprezintă, dar acest lucru poate fi explicat prin efectul Forer sau Barnum.

Testele psihologilor au arătat că este posibil ca descrierile legate de personalitarea cuiva sau anticipările unor evenimente generice să fie corecte simultan în cazul mai multor oameni. Explicaţia este simplă: aceste descrieri sunt foarte generale, foarte vagi, astfel că se potrivesc multor persoane.

De exemplu, mulţi bărbaţi din zodia Leu sunt ambiţioşi, temperamentali şi pasionali. Nu există însă o legătură cauză-efect între zodie şi trăsături, ci este o simplă corelaţie.



Prima pagină › Cultura
vezi toate articolele din Cultura › Cultura
Câtă ştiinţă este în astrologie?
Trimite pe email
Roxana Ruscior | 13.11.2014 |
0 Comentarii
Câtă ştiinţă este în astrologie? (Foto: Shutterstock) + zoom Câtă ştiinţă este în astrologie?
Galerie foto (

Cu mii de ani în urmă, oamenii au început să se întrebe ce sunt de fapt punctele luminoase care apar pe cer în fiecare noapte şi de ce Luna îşi schimbă mereu forma. Din această curiozitate s-au născut astrologia şi astronomia.

Între aceste două domenii există însă o deosebire esenţială: astronomia cercetează prin metode ştiinţifice obiectele din spaţiul cosmic, în vreme ce astrologia caută să explice modul în care aceste corpuri cereşti şi mişcarea lor influenţează viaţa terestră, caracterul şi destinul oamenilor.

Timp de mii de ani, dorinţa de a afla influenţa astrelor asupra evenimentelor şi a vieţii de zi cu zi a dus la observaţii astronomice importante.

Abia în anii 1600, cele două ramuri s-au separat, după ce Isaac Newton a demonstrat procesele fizice prin care corpurile cereşti se influenţează reciproc.

Din acest moment, astronomia a evoluat separat, bazându-se pe teorii riguroase, iar predicţiile astrale au rămas în sfera astrologiei, fiind considerate acum o pseudoştiinţă, un simplu divertisment.

Cu toate acestea, în întreaga lume, mii de oameni consultă zilnic horoscopul şi vor să afle neapărat care este zodia persoanei pe care tocmai au cunoscut-o.



Primele observaţii astronomice

Primele observaţii astronomice au fost făcute în Mesopotamia, în jurul anului 3.000 î.e.n. Aici au fost identificate principalele constelaţii, care sunt de fapt tipare formate de cer de anumite stele din galaxie.

La rândul lor, babilonienii şi-au adus contribuţia în acest domeniu, inventând sistemul numeric, care a făcut posibil măsurarea minutelor şi secundelor, esenţiale în astronomia modernă. Tot ei au inventat conceptul de zodiac.

Zodiacul este secvenţa constelaţiilor prin care planetele şi Soarele par să se deplaseze pe cer. Acest zodiac a fost împărţit în 12 segmente egale, care au primit numele unor animale.

Hartă reprezentând constelaţiile, realizată în China (Foto: Wikipedia)Hartă reprezentând constelaţiile, realizată în China

Numele zodiac provine din limba greacă şi înseamnă "cerc de animale" (zōdiakos kyklos). Tot grecii au stabilit ulterior şi simbolurile folosite pentru a desemna fiecare zodie în parte.

Zodiile sunt:

♈ Aries (Berbec): 21 martie – 19 aprilie

♉ Taurus (Taur): 20 aprilie – 20 mai

♊ Gemini (Gemeni): 21 mai – 21 iunie

♋ Cancer (Rac): 22 iunie – 22 iulie

♌ Leo (Leu): 23 iulie – 22 august

♍ Virgo (Fecioara): 23 august – 22 septembrie

♎ Libra (Balanţă): 23 septembrie – 23 octombrie

♏ Scorpius (Scorpion): 24 octombrie – 21 noiembrie

♐ Sagittarius (Săgetător): 22 noiembrie – 21 decembrie

♑ Capricornus (Capricorn): 22 decembrie – 19 ianuarie

♒ Aquarius (Vărsătorr): 20 ianuarie – 18 februarie

♓ Pisces (Peşti): 19 februarie – 20 martie



Constelaţiile erau legate de anumite perioade din an şi de anumiţi zei, care influenţau soarta oamenilor.

În Egiptul antic, religia şi astronomia erau imposibil de separat. Toate festivalurile religioase şi alte date importante erau stabilite în funcţie de un calendar.

Arheologii au descoperit mai multe cărţi care descriu mişcările stelelor, Lunii şi Soarelui. Data la care răsărea steaua Sirius era esenţială, pentru că marca începutul perioadei anuale de inundaţie, când Nilul se revărsa şi asigura astfel o recoltă bogată.

În privinţa observaţiilor astronomice, grecii antici au avut un sistem mult mai elaborat. Primele teorii au fost formulate în secolul al V-lea î.e.n, de adepţii lui Pitagora. Ei au fost primii care au considerat Pământul un corp ceresc circular, care se roteşte în jurul axei sale şi în jurul Soarelui.

Dar aceşti primi astronomi credeau în mod greşit că oamenii trăiesc pe o singură jumătate a sferei Pământului, pentru că pe cealaltă jumătate ar fi fost arşi de flăcările soarelui. Tot ei credeau că dincolo de planeta noastră se află Luna, Soarele, apoi planetele şi mai departe stelele, care sunt fixate pe o sferă.

Desen într-un mormânt egiptean, reprezentând constelaţiile (Foto: Wikipedia)Desen într-un mormânt egiptean, reprezentând constelaţiile

Această idee a sferelor a dat naştere ulterior sistemului Ptolemaic, complet greşit, dar care a fost considerat valabil până în Evul Mediu.

Formulat în secolul al II-lea î.e.n. de Claudius Ptolemaeus, acest sistem susţinea că Pământul este un corp ceresc fix, care nu se mişcă, aflat în centrul Universului.

Ptolemeu a scris 13 cărţi, în care prezintă mişcarea altor corpuri cereşti, printre care Luna şi Soarele, plus alte 5 planete, toate fiind ataşate de o sferă de cristal.

Pentru greci, cu excepţia pitagoreicilor, Pământul era fix, iar cerul, toate stele şi planetele, inclusiv Soarele, se învârteau în jurul planetei noastre. Teoria pitagoreică va fi reluată abia de Nicolaus Copernicus, în jurul anului 1500.

Din această epocă datează şi un bizar dispozitiv mecanic, numit Mecanismul Antikythera, descoperit pe epava unei corăbii naufragiate lângă insula Antikythera.

Arheologii cred că dispozitivul, realizat în jurul anilor 150-100 î.e.n., era de fapt un mecanism de calculare a poziţiei planetelor şi stelelor, fiind practic strămoşul calculatoarelor astronomice.

Mecanismul Antikythera este considerat primul calculator astronomic din lume (Foto: Wikipedia)Mecanismul Antikythera este considerat primul calculator astronomic din lume

În Asia, primele observaţii au fost realizate în China, unde au fost găsite documente din secolul al VI-lea î.e.n. Astronomii chinezi reuşeau să prevadă cu mare exactitate eclipsele. În anul 185 e.n. a fost înregistrată de astronomii chinezi prima observare a unei supernove.

O altă supernovă, explozie care a dus la formarea Nebuloasei Crabul în anul 1054, a fost de asemenea notată în documente, deşi nu are apare menţionată şi de astronomii europeni.

Şi în America Centrală şi de Sud a existat un mare interes pentru studierea astrelor. Mayaşii calculau corect fazele Lunii, periodicitatea eclipselor şi apariţia planetei Venus seara sau dimineaţa.

Arabii ne-au lăsat documente despre poziţia, strălucirea şi culorile stelelor. Abd al-Rahman al-Sufi a observat în secolul X „un mic nor”, cunoscut acum drept Galaxia Andromeda. Tot el a menţionat şi Marele Nor Magelanic.

În această perioadă, lângă Teheran a fost construit un mare observator astronomic, unde specialiştii au putut calcula înclinarea axei Pământului în raport cu Soarele.

Tot în Persia (actualul Iran), poetul, filosoful şi matematicianul Omar Khayyam a conceput un calendar nou, care era mai exact decât calendarul iulian şi foarte apropiat de cel gregorian.

În Europa, astronomia a evoluat odată cu folosirea telescopului, primul care a utilizat acest dispozitiv fiind Galileo Galilei.

În anul 1610, el a descoperit cele patru luni ale planetei Jupiter. Era pentru prima dată când în jurul unei alte planete erau observaţi sateliţi naturali. Tot Galilei a explicat corect existenţa petelor solare şi a observat că Luna este plină de cratere.

O importanţă deosebită a avut-o şi contribuţia lui Nicolaus Copernicus, care a respins modelul ptolemaic, observând că Pământul este cel care se învârte în jurul Soarelui.

Astronomul polonez a greşit însă, considerând că orbitele planetelor sunt perfect circulare, eroare care avea să fie corectată abia ulterior, de Kepler.

Observatorul astronomic de la Chichen Itza (Foto: Wikipedia)Observatorul astronomic de la Chichen Itza

Cu toate acestea, Copernicus este cel care a pus practic bazele astronomiei moderne, identificând corect poziţia planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn.

Tot el a explicat mişcările prograde şi retrograde ale planetelor (planetele retrograde sunt cele care, aparent, orbitează în sens invers stelei lor, ca şi când s-ar întoarce din drum, dar este o simplă iluzie optică).

Johannes Kepler este primul astronom care a reuşit să formuleze legea mişcării planetelor, care acum îi poartă numele. Iar Isaac Newton, cel care a enunţat legea gravitaţiei, a precizat că această forţă, care ţine obiectele pe Pământ, determină Luna să orbiteze în jurul planetei noastre.



De ce este astrologia o pseudoştiinţă?

Începând cu secolul al XVII-lea, astrologia a început să piardă tot mai mult din credibilitatea ştiinţifică de care se bucura în Antichitate şi ulterior. Astronomii şi fizicienii au contestat capacitatea ei de a explica fenomenele din univers, iar de atunci este considerată o psuedoştiinţă.

În primul rând, astrologia nu poate explica mecanismul prin care mişcarea planetelor şi stelelor ar influenţa viaţa oamenilor.

În urmarea unor teste ştiinţifice, astrologii nu au putut potrivi datele obţinute de ei prin calcule specifice cu profilul real al unor persoane care au fost analizate.

Cu toate acestea, chiar şi acum există multe persoane care cred în horoscop şi în zodiac.

Cele 12 semne ale zodiacului (Foto: Wikipedia)Cele 12 semne ale zodiacului

Horoscopul este o diagramă astrologică reprezentând poziţiile Soarelui, Lunii şi planetelor la un anumit moment în timp, într-un loc anume, de exemplu la naşterea unei persoane, în oraşul X.

Cuvântul provine din limba greacă şi înseamnă "observator al orei". Astrologii susţin că această hartă astrologică determină personalitatea oamenilor.

Uneori, multe persoane se recunosc caracteristicile zodiei pe care o reprezintă, dar acest lucru poate fi explicat prin efectul Forer sau Barnum.

Testele psihologilor au arătat că este posibil ca descrierile legate de personalitarea cuiva sau anticipările unor evenimente generice să fie corecte simultan în cazul mai multor oameni. Explicaţia este simplă: aceste descrieri sunt foarte generale, foarte vagi, astfel că se potrivesc multor persoane.

De exemplu, mulţi bărbaţi din zodia Leu sunt ambiţioşi, temperamentali şi pasionali. Nu există însă o legătură cauză-efect între zodie şi trăsături, ci este o simplă corelaţie.

Diagramă astrologică unde pot fi văzute casele, clar delimitate (Foto: Wikipedia)Diagramă astrologică unde pot fi văzute casele, clar delimitate

Un alt fenomen care explică succesul de care încă se bucură astrologia este validarea subiectivă. Ea are loc atunci când două evenimente care nu au legătură între ele sunt considerate corelate, din cauza credinţei sau a aşteptării unei persoane, care crede că există această legătură. Astfel, oamenii vor găsi imediat corespondenţe între trăsăturile lor de personalitate şi descrierile din horoscop.

La realizarea horoscopului, astrologul ia în calcul nu doar poziţia corpurilor cereşti, ci şi unghiurile primare, sau punctele cardinale. Astfel, există 4 puncte cardinale: ascendentul (prima casă - răsăritul), casa a zecea (nordul), descendentul (casa a şaptea - vestul) şi casa a patra (sudul).

Ascendentul este constelaţia zodiacală aflată la răsărit în momentul naşterii unei persoane. Astrologii cred că acest ascendent influenţează personalitatea cuiva în a doua parte a vieţii, în timp ce zodia contează mai mult pentru prima parte a vieţii.

De aceea, pentru un horoscop personalizat, astrologul trebuie să calculeze ascendentul şi casa a zecea. Horoscopul conţine 12 sectoare în jurul cercului (ecliptic), numite case.

[/IMG]

Calculele sunt extrem de complicate şi de durată, iar acest tip de horoscop personalizat diferă foarte mult de horoscopul zilnic, publicat de regulă în reviste şi ziare.

Acesta din urmă încearcă să prezică evenimentele importante din acea zi pentru fiecare zodie în parte, fără să ţină cont de alte detalii specifice.

De obicei, aceste estimări sunt foarte generale şi optimiste, prezentând viitoare câştiguri financiare, promovări profesionale sau întâlnirea cu marea iubire.

Desigur, pentru unii dintre cei care citesc acele rânduri, evenimentul dorit chiar va avea loc. Din nou, efectul Forer poate explica aceste fericite coincidenţe.

Surse:

Space.com, History World, Princeton.edu, Encyclopedia Britannica, Sky and Telescope

Gândire rațională

Efectul Forer Barnum

Efectul Barnum - se refera la faptul ca o descriere generala despre cineva, descriere care s-ar potrivi pentru oricine, ar putea convinge un individ ca este personala, el cautand sa adapteze datele oferite, situatiei lui.
Acest efect a trezit si interesul psihologilor si primul a fost renumitul Forer care a executat un experiment în care unui grup de 39 de studenti li s-a dat cate o descriere personala. Chiar daca ei credeau ca descrierile lor sunt diferite acestea erau de fapt identice. Studentii au fost rugati sa noteze acuratetea descrierilor pe o scara de la 1 la 5. Din cei 39 de studenti doar 5 l-au notat sub 4 si nimeni sub 2, media fiind 4,3.

Efectul Forer – tendinta de a descrie detaliat particularitati ale personalitatii ca si cum ar fi specifice unei anumite persoane cand de fapt prin generalitatea lor se potrivesc mai la mai multe.


Atunci când ţi se pare că horoscopul sau intuiţia vrăjitoarei (ce cauţi la vrăjitoare, totuşi?) e extraordinar de exactă, e de fapt vorba doar de banalul Efect Forer.


"Predicţiile" lui Nostradamus sau predicţiile din biblie/alte cărţi sfinte, etc sunt şi ele în aceeaşi situaţie.
Sunt suficient de vagi încât să poţi citi orice vrei acolo după ce ştii deja ce trebuie să cauţi, însă nu suficient de precise încât să nimereşti dinainte.
Vorba lui Penn, ca ceva să fie predicţie, trebuie făcută înainte ca evenimentul să aibă loc, nu după.

Dacă întâmplător o interpretare a unei predicţii nimereşte, asta poate fi o simplă consecinţă a legii numerelor mari, selectată însă prin selecţie observaţională.

Departe de a fi miracole, aceste întâmplări sunt doar instanţe ale Efectului Forer.