SUBIECT: Tu crezi in Dumnezeu?

La fel cum nu poti masura volumul unui corp cu termometrul si pentru a-L intelege pe Dumnezeu iti trebuie 'unitatea de masura' potrivita. Cineva care nu crede in El nu are cum sa-L vada sau sa-L perceapa... atata vreme cat nu folosim aceeasi 'unitate de masura' nu avem cum sa ne intelegem... Sa nu incercam sa demonstram cu Biblia existenta lui Dumnezeu, pentru ca asta ar insemna ca pornim cu avantaj... o demonstram cu chestiile evidente din jur

"Fara Credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui"... si nici nu-L putem cunoaste cu adevarat fara Credinta... deci, de ce si cum credeti in Dumnezeu?

Intrebare: Există Dumnezeu? Există dovezi în sprijinul existenţei lui Dumnezeu?

Răspuns: Există Dumnezeu? Am găsit foarte interesant faptul că se acordă atât de multă atenţie acestui subiect. Ultimile statistici spun că peste 90% din populaţia lumii de astăzi crede în existenţa lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuşi, discuţia este cumva generată de cei care cred că Dumnezeu există în dorinţa de a demonstra că El există cu adevărat. În ceea ce mă priveşte, cred că discuţia ar trebui să aibă o direcţie cu totul opusă.

În orice caz, existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată sau negată. Chiar Biblia spune că noi trebuie să acceptăm prin credinţă că Dumnezeu există: “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă dacă ar face acest lucru, nu am mai avea nevoie de credinţă. " 'Tomo' i-a zis Iisus, 'pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut” (Ioan 20:29).

Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu sunt dovezi cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Biblia spune: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge pană la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui” (Psalmul 19:1-4). Privind la stele, înţelegând mărimea universului, văzând minunăţiile naturii, şi frumuseţea unui asfinţit de soare – toate acestea arată către un Dumnezeu Creator. Şi dacă aceste motive nu sunt de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu în propriile noastre inimi. Eclesiastul 3:11 ne spune: “…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei…”. Există ceva în adâncul fiinţei noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru totdeauna. La nivelul intelectului, putem respinge aceasta cunoaştere, însă prezenţa lui Dumnezeu în noi şi prin noi îşi face încă simţită influenţa în interiorul nostru. Biblia ne avertizează că, în ciuda acestui lucru, unii oameni vor nega totuşi existenţa lui Dumnezeu: “Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”.” (Psalmul 14:1). Întrucât peste 98% din oamenii care au trăit de-a lungul istoriei pe pământ, din toate culturile, toate popoarele şi de pe toate continentele, au crezut în existenţa lui Dumnezeu sub diferite forme, trebuie să existe ceva (sau cineva) care să fi generat această credinţă.

În plus faţă de argumentele Bibliei cu privire la existenţa lui Dumnezeu, există şi argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai cunoscută formă a argumentului ontologic utilizează conceptul de Dumnezeu pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Se începe prin definirea lui Dumnezeu drept “cineva sau ceva mai presus de care nimic nu poate fi conceput”. Apoi este clar că a exista înseamnă mai mult decât a nu exista, şi astfel cel mai mare lucru care se poate concepe trebuie să existe. Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci El nu ar fi cea mai mare fiinţă care ar putea exista – însă asta ar intra în contradicţie chiar cu definiţia lui Dumnezeu. Cel de-al doilea argument este cel teleologic. Argumentul teleologic constă în aceea că întrucât universul ne arată o concepţie atât de uimitoare, încât trebuie să existe o Persoană Divină care să îl fi conceput. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar fi în măsură să aibă viaţă pe el aşa cum se întâmplă acum. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Probabilitatea de apariţie a unei singure molecule de proteină este de 1 la 10243 (adică 10 urmat de 243 zerouri). Pe de altă parte, o singură celula este formată din milioane de molecule de proteine.

Al treilea argument logic cu privire la existenţa lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul şi orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariţia şi existenţa acestuia. În sfârşit în acest şir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut şi există. Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu. Al patrulea argument este cunoscut şi sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toţi au avut o percepţie asupra binelui sau răului. Crimele, minciuna, hoţia şi imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simţ al binelui şi răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?

În ciuda a tot ce am prezentat mai sus, Biblia ne spune că există şi vor exista oameni vor refuza aceste argumente clare şi de netăgăduit cu privire la Dumnezeu şi vor crede minciuni în locul lor. Romani 1:25 declară: “căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.” Biblia arată de asemenea că oamenii nu au nici o scuză pentru necredinţa în Dumnezeu: “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20).

Oamenii îşi justifică lipsa credinţei în Dumnezeu pentru că nu ar fi “ştiinţific” sau pentru că “nu ar exista dovezi”. Adevăratul motiv este că odată ce oamenii ar recunoaşte că Dumnezeu există, ei ar trebui să recunoască şi că există şi o relaţie de responsabilitate faţă de Dumnezeu, şi în felul acesta că au nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili pentru faptele noastre înaintea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, atunci noi am putea să facem orice dorim fără să fie cazul să ne îngrijorăm în privinţa judecăţii lui Dumnezeu. Eu cred că acesta este motivul pentru care evoluţionismul este atât de puternic promovat de către atât de multe persoane din vremurile noastre – pentru a le da oamenilor o alternativă la credinţa într-un Dumnezeu Creator. Dumnezeu există şi toţi ştim la urma urmei că El există. Simplul fapt că unele persoane promovează atât de agresiv necredinţa în existenţa lui Dumnezeu este de fapt un argument al existenţei Sale.

Dă-mi voie să îţi ofer un ultim argument pentru a arăta că Dumnezeu există. Cum ştiu eu că Dumnezeu există? Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi. Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine, Îi doresc harul. Au existat lucruri care s-au petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la Dumnezeu. Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a schimbat viaţa într-un mod atât de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa Lui. Totuşi, nici unul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar. În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă (Evrei 11:6). Credinţa în Dumnezeu nu reprezintă un salt în întuneric, ci este un pas sigur într-o zonă bine luminată unde 90% din oameni deja locuiesc.

sal all, eu cred cu tarie in Dumnezeu deoarece am simtit ca m-a ajutat in multe situatii iar unele lucruri El le randuirste in asa fel incat sa ne fie noua cat mai bine. Doamne ajuta


Dumnezeule iti multumesc...

Pe Dumnezeu il iubesc, pe Dumnezeu il slujesc
Pe Dumnezeu alaturi sa-mi fie il doresc,
Lui ma rog sa ma ierte cand gresesc
Si momentele grele sa le depasesc.

Dumnezeu iti arata mereu drumul cel bun
Dar tu decizi daca-l urmezi sau nu,
Fiti atenti, la ce va spun
.Ca cel mai de pret este sufletu'

Rugandu-te, linistea sufleteasca ti-o gasesti
In pace si in bucurii, traiesti
Alaturi daca iti este Dumnezeu,
Birui orice necaz ce ti se pare foarte greu.

Cand am strigat, Tu mi-ai facut dreptate
Cand m-am primejduit tu m-ai scapat de moarte.
Dar ruga mea nu s-a-ncheiat
Iar inima-mi s-a ingreuiat.
E om cel care umbla cu minciuna
Fara motiv asupra altora ridica mana?
Se manie in orice-mprejurare
Si nu mai are vrere de strigare:
Iertare, Bunule, Iertare!
Arata-le Tu , Doamne, dovada rautatii
Si ca intr-o oglinda puterea bunatatii.
Vazand lumina Ta si ei sa vada
Puterea prin credinta si sa creada.
Ca roada gralui s vinul
Sunt trup din trupul celui pe care l-ai iubit
Sipentru omul pacatos el s-a jertfit
Va invata si pacatosul pe Domnul a iubi
Si poate vreodata si el se va jertfi...

Inteleg ca toti care au postat aici cred in Dumnezeu. Daca sunteti tintuiti in scaun cu rotile explicati-mi cum va impacati cu ideea ca D-zeu nu v-a ridicat pana acum ? Nu va-ti pus intrebarea de ce nu a facut-o pana acum? Ati gasit ce anume a vrut D-zeu sa intelegeti prin aplicarea acestei palme parintesti? Nu ati pus niciodata in balanta pacatele voastre pentru care ati fost pedepsiti cu tintuirea in scaun cu a altora care nu au fost pedepsiti deloc pentru pacate mult mai grave? Va rog dati-mi exemple si convingeri personale si nu-mi dati citate din Biblie ca adevaruri absolute, asupra carora nu avem dreptul sa ne exprimam.
Inteleg sa sunteti linistiti si impacati cu starea asta, va simtiti in siguranta si chiar fericiti. Va-ti gandit vreodata ca depindeti de altii chinuindu-i astfel si pe cei dragi? Nu vi se rupe sufletul cand va sterge altul la fund? Cum va impacati cu neputinta de a fi independend 100%. Asteptati un miracol si de ce el nu mai vine?.Daca ne iubeste pe toti la fel de ce nu ne pedepseste la fel pe toti D-zeu pentru pacate identice. Cum puteti sa demonstrati ca ati inteles greselile facute daca nu va mai puteti deplasa pentru a corecta ce ati gresit?
Daca nu sunteti posesorul unui scaun cu rotile va rog nu postati ca nu aveti cum sa intelegeti un fenomen pe care nu-l traiti.
Astept cu nerabdare convingerile voastre.

Mie mi se pare discutia destul de lipsita de obiectivitate.

Cand cineva afirma despre el "ca-L vade sau i-L perceape" e subiectiv. Nu exista nici o alta posibilitate de verificare decat cuvantul celui care-l afirma.

In ciuda acestei evidente s-au folosit intens aberatiile de genul "eu cred mai tare decat tine" sau " credinta mea e cea adevarata , a ta e falsa". De aici pana la conflicte purtate in numele credintei e doar un pas.
Istoria ne arata ca toate conflictele purtate in numele credintei au avut obiective cat se poate de lumesti.

Fiecare are dreptul sa creada ce vrea si cum vrea.
Nu are nimeni dreptul sa-si impuna credinta, experientele si trairile proprii.

Credinta este ceva intim, personal, asa cum este orice traire care tine de persoana propie.
A te apuca sa dai din tine si sa te lauzi "ia uite ce credincios sunt eu" este penibil.

Dumnezeu e un Dumnezeu bun .Tot ce m am rugaT mi sa indeplinit .Trebuie doar sa crezi .Sunt fericit si multumesc Domnului pentru ..Tot ce ma rog e vreau sa fiu mai bun sa iau decizii drepte si corecte ..Ma m rugat sa nu mai beau sa nu mai fumez sa nu ma mai droghez si sa indeplinit ..Am sa ma rod sa merg din nou si mi se va indeplini daca am suficienta credintza sa cred in el .E un Dumnezeu bun si iertataor ..Trebuie doar sa crezi ..Si sigur el ne va ierta de pacate si ne va rasplati ..Domane iarta a si ajuta[img] a si ajuta

daniel a scris:Pai... la randul ei... credinta este definita ca fiind o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad... Asa ca nu prea am cum sa demonstrez decat prin a spune cum am fost, inainte sa-L cunosc, si cum sunt acum! Se pune?
Avand in vedere lucrurile din jur aici pot spune ca prin modul cum sunt acestea te provoaca la a te gandi ca au fost create de o forta care le-a facut de-asa natura incat se vede interdependenta intre ele. Aceasi forta ne arata ca noi oamenii suntem rai si acea forta este buna. De ce? Pt. ca in esenta noi oamenii nu ne dam chiar in cap una doua, dar nici nu suntem capabili sa facem binele... ori undeva in noi este ceva care ne tine sa nu ne sinucidem toti...si ne tine in situatia sa ne dorim sa facem binele... si atunci unde este acel bine? Si uite asa din aproape in aproape cautand sursa binelui... Asa ca in ceea ce ma priveste am gasit acea forta in persoana Domnului Dumnezeu si cred in El! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

DA

Petru a scris:Orice discutie isi are doza ei de lipsa de obiectivitate sau altfel spus partea ei de subiectivism!De acord cu tineSigur nu Dumnezeu ii pune pe respectivii sa se comporte cum se comporta! El ii invata exact invers pe oameni.De ce percepi parerea celorlalti ca o impunere? Nu te poate obliga nimeni sa faci ceva impotriva vointei tale mai ales intr-o situatie atat de importanta cum e credinta in Dumnezeu. Cel care te-ar obliga sa faci asa ceva, nu crede in Dumnezeul Bibliei ci intr-un dumnezeu inventat de el.Sunt de acord cu ceea ce spui in conditiile in care respectivul se bate cu caramida in piept, dar daca Il prezinta pe Dumnezeu cu onestitate si bucurie, aceeasi Sf. Scriptura ne spune ca totul e in regula. Iata o mostra: Marcu 8:38: "Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri." Cum iti explici acest pasaj? Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

Cu toate ca sunt posesorul a doua scaune cu rotile (unul pentru afara altul pentru interior) nu voi posta (in sensul cerut de tine) pentru ca am inteles ideea. Asta nu inseamna ca nu suna a discriminare si privire de sus: undeva intr-un lant trofic al suferintei ne esti superioara noua celorlalti! Totusi cateva nedumeriri la cele afirmate pot sa postez:
Paula a scris:Tu de unde spui ceea ce spui? De unde stii ca ceea ce ni s-a intamplat rau (consideram noi) este in urma pacatelor? De asemenea, unde scrie ca nu avem voie sa ne exprimam asupra adevarurilor absolute? Fara suparare, dar daca ai constatat ca respectivii sunt linistiti, fericiti, etc. de ce cauti sa-i faci sa se simta mizerabil si vinovati ca au langa ei persoane care-i iubesc, astfel "chinul" (care nici nu mai e perceput ca si chin daca-i iubesc) acelor persoane, fiind mai usor de trecut? Exista asa ceva? Chiar pentru persoane sanatoase! Eu vad altceva: ca mai mult sau mai putin suntem dependenti unii de altii si cu totii dependenti de Domnul Dumnezeu (care daca ne-ar face dupa modul in care-L judecam... dar El e atat de bun ) Pot spune ca multe persoane sanatoase depind in unele momente ale vietii lor de mine. Nu intru in amanunte ca sa nu para ca ma laud. De asemenea, cunosc persoane foarte sanatoase care depind teribil de tare de banii care le intra in casa pt. ca au bolnavi pe care-i sterg la fund. Cum poate fi corectata o greseala? Poti sa fi mai explicita? Daca din cauza ta cineva si-a pierdut mana (ca sa nu mai vorbesc de crima)? Cum e? Sper ca nu te referi la a-i zgaria masina vecinului si a i-o repara.Chiar asa sa fie? Delfinasu este intr-o situatie ceruta de tine (ca sa spun asa) ori se pare, din cele postate de tine, ca nu prea ti-a placut ce a scris. S-ar putea sa gresesc, asa ca de pe acum imi cer scuze!
Astept sa-mi raspunzi nedumeririlor prezentate mai sus, dar astept si parerile tuturor celorlalti (fara discriminare de suferinta si fara numar ) Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

ihdsimmeu a scris:

Faptul ca in scoli religia este obligatorie nu e ceva impus?
Faptul ca se dau bani de la buget (adica si de la mine) pentru constructia de biserici, pentru Catedrala Neamului, etc nu e ceva hotarat impotriva vointei mele ?

Poate cei care ma obliga la asa ceva nu cred in Dumnezeul Bibliei dar asta nu ma incalzeste.
In ultimii ani s-au dat miliarde de la stat in numele credintei dar nu se gasesc bani pentru centre de recuperare.

In numele credintei se fac in continuare abuzuri, matrapazlacuri si au loc conflicte cu batai la usa bisericii.

Eu sunt sictirit si mi-e lehamite.

Petru a scris:Acu' am inteles de fapt care-i problema! Nu te contrazic! Pentru ca nu am cu ce! Multa sanatate si... Doamne-ajuta!

sal all, Paula vreau sa-mi spui dc Dumnezeu este vinovat ca eu am sarit in apa si mi-am rupt gatu? daca Dumnezeu te-ar riidica din carut ar fi Bun fiinca i-ai cerut asta dar gandeste-te El de cate ori te-a rugat sa te schimbi in bine, sa-i acorzi putin din timpul tau spunand o rugaciune, mergand o data p saptamana la biserica etc tu L-ai ascultat? Pt unii oameni Dumnezeu ar fi bun sa ne ajute mereu, sa ne vindece de oriice boala fara ca noi sa facem ceva.Nu stiu dc nu m-a vindecat pana acum (poate nu merit) dar stiu are ceva mai bun pt mine findca de la accident pana acum puteam muri de cateva ori dar m-a ajutat sa traiesc sa invat sa ma bucur de lucruri mici care innainte mi se pareeau normale banale.Nu zic ca tot timpul e numai roz si frumos dar Dumnezeu ne incearca " Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.( Apocalipsa cap 3 19-20 ) si trebuie sa luptam cu greutatile, necaazurile, neputintele etc si poate ca rasplata vom primi mantuirea. bafta all multa rabdare si staruinta in credinta

sal all, Petru cei care fac ce ai zis tu "ia uite ce credincios sunt eu" "eu cred mai tare decat tine" sau " sunt fatarnicii, pt ochii lumii dar toti vom plati pt pacatele noastre, noi incercam(nu impunem) prin exemplele noastre sa-i aducem pe toti oamenii pe calea cea dreapta " 13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. " (Matei cap 7 13-14)
Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru, ca sa decidem singuri ce cale sa urmam cum vrem sa fim buni sau rai etc