SUBIECT: Saptamana Patimilor

Astazi intram in Saptamana Mare, ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si Saptamana Patimilor sau Saptamana Neagra, ce are menirea de a ne pregati pe noi crestinii ortodocsi pentru Invierea Domnului. In timpul ei ne reamintim si retraim ultimele zile din viata Mantuitorului, cu intreaga lor tensiune si drama launtrica, intr-o stare de sobrietate si maretie in acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocainta, dar si de nadejde.

Pentru a simti bucuria pascala trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana atat sufletul, cat si trupul, inasprind postul pe cat ne sta in putinta macar in aceste ultime zile, care sunt si cele mai importante din Post. Dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intai la Hristos.

Luni in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii.

Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.

Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar:

"Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi".

Orice comentariu este binevenit. Doamne ajuta!

In Sfanta Marti din Saptamana Patimilor, facem pomenirea celor zece fecioare: cinci intelepte, cinci neintelepte. Cele neintelepte n-aveau untdelemn, adica nu erau purtatoare de lumina dumnezeiasca sau mai bine zis nu devenisera lumina. Cand ele au intarziat si au cerut sa intre: "Doamne deschide-ne noua", Mantuitorul le raspunde: "Adevarat va spun voua, nu va cunosc pe voi". Cu alte cuvinte le spune: "Nu recunosc chipul Meu in voi".

Astazi lumina deranjeaza. Poate si pentru faptul ca petrecem prea mult in intuneric. E o bucurie sa vezi ca oamenii vin in noaptea de Inviere sa primesca lumina. Insa, e trist ca se despart de ea doar dupa cateva clipe. Multi din cei care iau lumina, nici nu cunosc cu adevarat ce se petrece. Ei stiu doar ca de la un asemenea eveniment nu trebuie sa lipsesti. Putini stiu ca dupa primirea acestei lumini, slujba nu se termina, ci continua cu Sfanta Liturghie. In aceasta noapte, desi se spune ca nu trebuie sa mai existe in noi nici un motiv de intristare, am o usoara amaraciune a faptului ca oamenii prezenti sa ia lumina, nu raman sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos. Desi parasesc Biserica spre dimineata, nu ma simt obosit. Ajuns acasa, nu adorm cu greu si nici nu ma trezesc obosit, chiar daca dorm doar cateva ore. Cat de adevarate sunt cuvintele "Veniti la Mine toti cei ostenti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi".

Omul care in seara de Pasti pleaca nehranit din Biserica, adica nu se impartaseste, se aseamana fecioarelor neintelepte. Dupa cum acestora nu le-a fost de ajuns fecioria, pentru a fi impreuna cu Hristos, nici celor care vin doar sa ia lumina, nu le este de ajuns sa vietuiasca impreuna cu Hristos.

In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos.

"Doamne", zicem noi catre Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul".

Ucenicii inteleg acum ca gestul Mariei constitue o adevarata profetie si ca iubirea ei simbolizeaza cultul pe care toti crestinii il datoram lui Iisus. Numai Iuda gandeste inca altfel, desaproband in inima lui si gestul Mariei, Si cuvintele Domnului.

Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida.

Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Nu intamplator in fata Sfantului Potir, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".



In aceasta zi, Biserica a hotarat citirea celor 12 Evanghelii la slujba deniei. Joia sfanta incepe cu amintirea faptului ca Mantuitorul Iisus a spalat, in semn de smerenie picioarele apostolilor Sai. De asemenea, tot astazi la ultima sa cina cu apostolii, numita si Cina cea de Taina a sarbatorit si a prefigurat Pastele crestin si a instituit Sfanta Taina a Euharistiei: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru voi. Beti dintru aceasta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor". Dupa aceea Domnul a mers in Gradina Ghetsimani unde s-a rugat cu lacrimi de sange. Aici a fost predat de Iuda arhiereilor printr-un sarut in mijlocul noptii. Ghetsimani - (presa de masline) este acea gradina in Valea Chedronului din Ierusalim, aproape de M. Maslinilor.

In aceasta zi, cei mai multi dintre cei care s-au spovedit se vor impartasi. Incepand cu aceasta zi, pana la Inviere, in biserici nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.

Hristos a murit pentru pacatele noastre!

In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat".

VINERI - In aceasta zi credinciosii tin post negru (nu se consuma nici un fel de mancare si nu se bea apa). Este o zi de profunda tristete, intrucat este ziua rastignirii Mantuitorului, a mortii si a ingroparii Lui. Din acest motiv, in aceasta zi nu se savarseste Liturghie (este o zi aliturgica). Denia de vineri seara sau slujba prohodului, ne poarta in procesiune alaturi de cei care l-au ingropat pe Mantuitorul (femeile mironosite si Iosif al Arimateii), zi in care toti credinciosii canta: "In mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase..."

La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.

In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile.

Prohodul Domnului

In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.

Astfel, noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie".

Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.

Invierea Domnului - Iubirea care invinge moartea

Sfanta si Marea Sambata este zi de meditatie, rugaciune si reculegere, deoarece ea rememoreaza timpul cat a stat in mormant trupul Domnului Iisus. Este un timp de tacere si repaos. Astazi, credinciosii se pregatesc pentru majestoasa slujba pascala ce incepe la miezul noptii. Traditia bisericeasca afirma ca in timpul cat trupul lui Iisus a stat in mormant, Iisus s-a cogorat pana in iad, de unde i-a eliberat pe Adam si Eva si pe dreptii Vechiului Testament, ca inceput al invierii si al mantuirii tuturor dreptilor, lucru prezentat in icoanele dedicate Invierii Domnului

Primirea Sfintei Lumini de la Ierusalim

Pregatirile pentru intampinarea Sfintei Lumini incep din noaptea de vineri spre sambata de dinainte de Sfintele Pasti. Imediat dupa terminarea cantarii Prohodului, usile capelei Sfantului mormant sunt sigilate, dar nu inainte ca autoritatile sa controleze amanuntit interiorul pentru a nu exista nici o sursa de foc. Toate candelele sunt stinse si Sfantul Mormant este pazit de soldati de alte confesiuni. Mii de credinciosi ortodocsi veniti din toata lumea raman peste noapte în Biserica cea mare confesionala ce are in centru biserica ortodocsilor numita si Biserica Invierii iar în fata ei, deci in centru Capela Sfantului Mormant acum sigilata si pazita. Dupa o lunga si sfanta asteptare in ziua de sambata dimineata credinciosii si autoritatile locale se pregatesc sa intampine Patriarhul Ierusalimului impreuna cu intreaga procesiune de nenumarati episcopi si preoti ortodocsi din toata lumea. Este deosebit de important de retinut ca Sfanta Lumina de la Ierusalim coboara din cer numai la rugaciunile crestinilor ortodocsi, indiferent de nationalitate, lucru care arata unitatea si universalitatea credintei ortodoxe precum si prezenta lui Dumnezeu.

Multumesc , Daniel. Ai scris niste <posturi> tare bune Sa ai parte de un Paste cat mai fericit, cu multa veselie, muuulta sanatate si lumina in suflet!

Pentru aprecieri, multumesc si eu asemenea posturi interesante si placute in continuare, Sarbatori cu bucurie, Lumina si traditionala urare...

Canalul rusesc de televiziune NTV a transmis in direct procesul de pregatire a patriarhului Teofil pentru primirea Luminei Sfinte, precum si relatarea situatiei din Biserica Sfantului Mormant, Ierusalim. La 14.50 s-a pogorît Lumina Sfanta! Imaginile sunt impresionante... 2009

https://news.ntv.ru/157292/