Miraculoasa “scara a Sfantului Iosif”
Exista undeva, în America, un loc de pelerinaj mai putin cunoscut dincoace de Ocean. E vorba despre Capela Loretto din Santa Fe, statul New Mexico. Ceea ce atrage curiosii si credinciosii aici nu este vreo relicva pretioasa, ci…o scara, care duce la loja corului. Felul cum s-a construit aceasta scara elicoidala în timp record, dintr-un lemn neîntalnit în zona si, mai ales, fara pilon central de sprijin ramane pana astazi un mare mister.
* “Francisc, mergi si repara casa mea”…
În anul 1610, colonistii spanioli puneau bazele asezarii cunoscute astazi sub numele de Santa Fe, capitala statului american New Mexico. La vremea aceea, oraselul a fost botezat Royal City of the Holy Faith of St. Francis of Assisi (adica La Villa Real de la Santa Fe de San Francisco de Assisi – în spaniola), închinand practic localitatea Sfantului Francisc din Assisi, întemeietorul Ordinului Fratilor Minori (Ordo Fratrum Minorum), cunoscut si sub numele de Ordinul franciscan. Întamplator sau poate nu, alegerea acestui patron spiritual -cel caruia i s-a revelat în bisericuta San Damiano (Sf. Damian) însusi Iisus, care i-a zis: “Francisc, mergi si repara casa mea, care se ruineaza”- avea sa prefigureze cumva miracolul din capela Loretto, petrecut peste mai bine de doua secole. Revenind la începuturile orasului, trebuie spus ca acesta s-a aflat sub control spaniol multa vreme, pana cand, în urma unui conflict militar, a ajuns parte a noii republici mexicane. Dupa 25 de ani de apartenenta la Mexic, asezarea a fost cedata Statelor Unite, în 1848, tot ca urmare a unui razboi. Între timp, orasul se dezvoltase, iar populatia capatase o coloratura etnica diversa, îmbogatindu-se cu indivizi de origine engleza, amerindiana si mexicana. Povestea care avea sa aduca faima asezarii va începe în anul 1850, cand episcopul Jean Baptisite Lamy primeste din partea Bisericii însarcinarea de a raspandi învatatura crestina pe teritoriul statului New Mexico. Lamy scrie mai multor preoti si ordine calugaresti, invitandu-i sa se alature eforturilor sale. Iar primele care raspund sunt membrele congregatiei Surorile din Loretto.
* O capela gotica, dupa model parizian, în Santa Fe
“Avem aici 6000 de catolici si 300 de americani”, le scria episcopul Lamy calugaritelor, referindu-se la comunitatea pe care o pastorea. Iar Surorile din Loretto i-au trimis în ajutor 7 reprezentante, ca sa contribuie la raspandirea cuvantului Domnului, dar si la educarea localnicilor din Santa Fe în spiritul crestin. Calatoria calugaritelor n-a fost deloc usoara, ba dimpotriva. Sora superioara a murit pe drum, de holera, iar alta sora n-a mai putut nici ea continua misiunea, fiind nevoita sa se întoarca în Kentucky. Restul grupului a parcurs o buna distanta în conditii grele, pe jos sau în caruta, pe o vreme neprielnica si prin locuri pline de primejdii. Ajunse la destinatie, surorile din Loretto deschid, în 1853, o scoala catolica purtand hramul “Maicii Luminii”. Treptat, scoala ajunge sa aiba 300 de elevi, în ciuda dificultatilor de tot felul, de la boli precum varsatul de vant si tuberculoza, care fac ravagii, pana la luptele din timpul Razboiului Civil. Cu ajutorul banilor strasi din donatii, calugaritele se gandesc sa ridice o capela. Episcopul Jean Baptiste Lamy îl adusese din Franta pe arhitectul Antoine Mouly împreuna cu fiul sau, pentru a ridica în Santa Fe catedrala Sf. Francisc, a carei constructie avea sa dureze 10 ani. Lamy le sfatuieste pe surorile întru credinta sa apeleze la acelasi arhitect, pentru a le proiecta capela dorita. Mouly - care fusese implicat în renovarea Sainte Chapelle, localizata în interiorul complexului Palatului de Justitie aflat în centrul Parisului - decide sa ia lacasul parizian drept model pentru noua capela. Lucrarile la Loretto Chapel încep în 1973, iar calugaritele pun la bataie si economiile proprii, pentru a ajunge la suma de 30.000 de dolari necesara. Capela de inspiratie gotica va fi terminata în 1878, dar va suferi îmbunatatiri si renovari în ultimul deceniu al secolului. Elementul care o va face însa faimoasa va aparea în perioada 1877-1881. Nimeni nu stie exact cand si cum.
* Cum s-a nascut scara “care pluteste în aer”
Legenda spune ca arhitectul Antoine Mouly a murit în timpul lucrarilor la capela, iar calugaritele si-au dat seama ca lipseste o scara care sa permita accesul în loja corului. Nu puteau recurge la una mobila, din cauza ca vestimentatia ordinului lor le îngreuna urcusul pe treptele înguste. În disperare de cauza, s-au rugat încontinuu, vreme de 9 zile, Sfantului Iosif, patronul dulgerilor, iar rugile le-au fost ascultate. În a zecea zi, la poarta le-a batut un necunoscut, care s-a oferit sa le faca o scara, cu conditia sa-l lase singur sa lucreze. Omul nu avea decat instrumente simple – un ferastrau, un teu si cam atat- dar în 6 luni a reusit sa ridice o scara eliptica senzationala! Fara pilon central de sustinere (pare ca se tine singura în aer!), cu doua rotiri complete de 360 de grade si fara niciun cui în ea! Are 6 metri înaltime si e cu totul si cu totul din lemn, mai exact dintr-un lemn care nu se gaseste în zona. De unde si-a procurat straniul meserias materia prima, cum a ansamblat singur bucatile si, mai ales, cum a conceput o scara atat de sofisticata si de rezistenta fara cuie si lipituri si fara suport central, asta îi nedumereste deopotriva pe constructori si pe fizicieni. Si mai ciudat este ca, potrivit legendei, lemnarul a disparut brusc dupa terminarea lucrarii, fara a mai astepta plata si fara a lasa vreun indiciu în privinta identitatii sale. De aici s-a dus vorba ca meseriasul cu pricina ar fi fost însusi Sf. Iosif, tatal lui Iisus si fost dulgher în viata pamanteana. Iar o tulburatoare coincidenta face ca numarul treptelor scarii (egale ca înaltime) sa fie de…33, exact numarul anilor avuti de Mantuitor la rastignire.
* Recompensa pentru gasirea meseriasului
În varianta sa initiala, miraculoasa “scara a sfantului Iosif”, cum a fost supranumita, nu se sprijinea pe niciun perete sau stalp. Abia ulterior, cand i-a fost adaugat un grilaj, tot din lemn, s-a pus un pilon adiacent. Unii specialisti au presupus ca spirala centrala a scarii e suficient de stramta pentru a echilibra cumva constructia. Dar pana acum, nimeni n-a putut explica stiintific cum s-a realizat constructia cu pricina si-nca într-un timp record si de catre un singur om! Se spune ca, dupa plecarea strainului, calugaritele au încercat sa-i dea de urma, oferind si recompensa oricui le va da indicii despre el. Fara succes, însa. În 1970, ziarul “The Sante Fe New Mexican” a scris ca germanul Johann (Yohon) Hadwiger ar fi fost cel care a confectionat scara, bazandu-se pe marturia nepotului sau, Oscar. Însa acesta n-a putut aduce dovezi.
* Se pare ca dulgherul era francez
Mai recent, istoricul local Mary Jean Straw Cook a reusit sa gaseasca niste înscrisuri care ar dovedi ca mesterul care a realizat scara ar fi francezul de origine Francois-Jean Rochas, venit în SUA ca membru al unui ordin de celibatari si stabilit în New Mexico. Ar exista în acest sens marturia arhitectului Quintus Monier, care a lucrat la catedrala St. Francis, ca si un anunt de deces publicat în 1895 de “The Santa Fe New Mexican”, în care e deplansa disparitia lui Rochas, “mester lemnar care a construit scara din capela Loretto”. Straw Cook a descoperit si o notita în registrul Surorilor, datand din martie 1881: "Plata pentru lemn dl. Rochas, $150.00". Aceasta însemnare ar demonstra, sustine istoricul, faptul ca scara ar fi fost confectionata în Franta si apoi doar fixata în capela de Rochas. Asta ar explica aparitia sa brusca, care a coincis cu rugaciunile calugaritelor, dand nastere legendei. Si totusi, de ce nu s-a stiut atata timp de Rochas? Mary Straw Cook spune ca s-a preferat perpetuarea legendei, mult mai atragatoare (si mai profitabila) pentru localnici.
* Scoala Surorilor din Loretto a fost închisa în 1968, iar proprietatea a fost scoasa la vanzare. Nascuta în Santa Fe în 1917 (si decedata în 2005), Mary Frances Hill (fosta Julian) a urcat de cele mai multe ori miraculoasa scara, întrucat a fost timp de 15 ani membra a corului scolii. Astazi, capela “Maicii Luminii functioneaza ca muzeu, iar biletul de intrare costa 2,50 dolari. Desi nu mai este lacas de cult, în capela se pot oficia nunti.
https://www.trilulilu.ro/titus56/ff8c303918ce80?video_google_com=