Diabetul zaharat este o tulburare complexa a metabolismului energetic al organismului (centrala atomo-electrica ce produce energie in organism), care include modificari lipidice (obezitate, grasimi crescute in sange, in ficat si in muschi), glucidice (hiperglicemie, depunearea glucidelor pe proteine) si proteice (consumarea proteinelor - organismul se mananca pe el insusi).

In aceasta boala organismul nu produce sau nu poate utiliza insulina. Insulina este necesara organismului pentru a putea folosi zaharul. Insulina ia zaharul din sange si il introduce in celule. Fara insulina zaharul se acumuleaza in sange si nu intra in celule. Fara zahar, celulele se vor infometa si vor suferi de lipsa de energie.

In timp, zaharul crescut acumulat in sange (glicemii mari, hemoglobina glicozilata >7-7,5la suta) va strica ochii, rinichii, nervii, vasele de sange si inima dvs.

Diabetul zaharat este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta in timp si afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange

Aflati in fata unei patologii frecvente si fiind influentati de existenta diabetului in familie precum si de kilogramele in plus exsitente la unii dintre noi poate aparea intrebarea: pot sa am diabet?

Suspiciunea prezentei diabetului apare clasic in prezenta celor trei semne majore: setea exagerata, urinare in exces, apetit crescut. Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vrsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei obezi, pot fi insotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei in timpul unei boli sau dupa o interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent prin mecanism autoimun). In contrast cu aceasta categorie de pacienti la inivizii supraponderali simptomele apar gradat in a doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-dependent fara egatura cu mecanismul autoimun).

Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele doua stari: predispus la a dezvolta cetoacidoza si, respectiv rezistent la cetoacidoza.

Ce fel de diabet am?

In legatura cu cele afirmate mai sus putem sublinia existenta a trei forme majore de diabet primar (pentru care nu exista o boala asociata care sa determine dezvoltarea diabetului):

• A. Diabet imun de tip insulino-dependent (numit si DZID tip 1);
• B. Diabet imun de tip non-insulino-dependent, numit si DZNID tip1 (stadiu intermediar al DZID tip 1 in care exista o capacitate redusa de producere a insulinei care previne coma cetoacidozica dar care nu poate mentine glicemia sanguina la un nivel normal);
• C. Diabet non-imun de tip non-insulino-dependent (numit si DZNID tip 2).

Deasemenea exista si forme secundare de diabet (exista conditii patologice care favorizeaza sau determina aparitia dibetului):

• Boala pancreatica
• Tulburari hormonale
• Indus de medicamente si substante chimice
• Anomalii ale receptorilor insulinei
• Sindroame genetice
• Alte cauze

Care sunt criteriile pentru diagnosticarea diabetului?

Criteriile revizuite pentru diagnosticarea diabetului sunt:

• concentratia glucozei plasmatice dupa postul de peste noapte >140mg/dl (7,8 mmol/l) pentru cel putin doua situatii separate;
• concentratia glucozei plasmatice dupa ingestia a 75 g de glucoza >200mg/dl (11.1 mmol/l) a 2 ore si cel putin inca o determinare in timpul celor doua ore de test (cel putin 2 valori sunt necesare pentru a stabili diagnosticul).

Se mosteneste diabetul zaharat?

Mecanismul prin care se mosteneste diabetul zaharat insulino dependent nu este deslusit iar predispozitia pare a fi mai mult o cauza permisiva decat una cauzala.

Exista factori care cresc probabiltatea aparitie diabetului la descendenti si dintre ei putem mentiona:

• aparitia diabetului inainte de varsta de 10 ani;
• prezenta bolii non-insulino dependente la un parinte creste riscul dezvoltarii diabetului insulino-dependent la urmasi;
• pentru diabetul prin mecanism autoimun riscul este mai mare daca tata are diabet decat daca mama are boala.

Este de mentionat faptul ca studiile pentru depistarea mescanismelor de transmitere ereditara sunt incurajatoare pentru parintii diabetici care doresc sa aiba copii.

Pentru diabetul non-insulino-dependent agregarea familiala este mai frecventa iar factorul patogenic implicat este obezitatea.

Ce factori mai pot influenta aparitia diabetului?

S-a sugerat implicarea virusurilor in aparitia diabetului zaharat iar cele mai frecvent nominalizate sunt episoadele de: oreion, hepatita ,mononocleoza infectioasa, rubeol congenitala, si infectii cu virusul coxsackie. Desi teoria virala este atragatoare trebuie sa mentionam faptul ca dovada serologica a infectiei virale recente la diabetici este neconcludenta.

Ce complicatii pot sa apara la un pacient diabetic?

Prezenta diabetului zaharat face posibila aparitia (pe langa hipoglicemie) a doua complicatii majore ale bolii acute:

• 1. Cetoacidoza diabetica (complicatie obisnuita a DZID) este determinata de deficitul de insulina in paralel cu cresterea concentratiei de glucagon si apare adesea in cazul intreruperii tratamentului cu insulina. Acuzele pacientului includ lipsa poftei de mancare, greata ,varsaturi, urinari frecvente si in cantitate mai mare, dureri abdominale iar in lipsa tratamentului se poate ajunge la alterarea starii de constiinta sau coma. Febra marcheza prezenta unei infectii. Tratamentul se face cu insulina (fara de care coma nu poate fi remisa), fluide intravenos, potasiu, bicarbonat;
• 2. Coma hiperosmolara (complicatie frecventa DZNID) este un sindrom de dehidratare accentuata in conditiile unui aport insuficient de apa. Tratamentul se realizeza urgent cu cantitati mari de lichide intravenos, potasiu, bicarbonat.

Complicatiile tardive includ:

• Anomalii circulatorii: ateroscleroza apare mai devreme si este mai importanta decat in populatia generala. Simptomele includ claudicatie intermitenta, gangrena, impotenta organica la barbati. Apare frecvent boala coronariana si accidentul vascular cerebral. Fumatul este un factor major de risc ce trebuie evitat iar hipertensiunea este de asemenea un factor important de risc;
• Retinopatia implica doua tipuri de leziuni: simple si proliferative. Retinopatia proliferativa poate determina compliacatii serioase ca hemoragia in vitros si dezlipirea de retina. Tratamentul se face cu fotocuagulare, vitrectomia pars plana, analogul experimantal al heparinei;
• Nefropatia diabetica poate determina insuficienta renala si necesitatea instituirii dializei sau a realizarii transplantului renal. Insuficienta renala apare dupa mai mult de 10 ani si se insoteste sau nu de sindrom nefrotic. Tratamentul se realizeaza cu inhibitori ai enzimei de conversie, diete cu continut proteic scazut;
• Neuropatia poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos si este o cauza majora de morbiditate. Exista mai multe sindroame clinice distincte: 1. Polineuropatia periferica cu manifestari de obicei bilaterale: amorteli, parestezii, hiperestezie severa, durere. Sindroamele dureroase extreme sunt de obicei autolimitate si dureaza de la cteva luni la ctiva ani. 2. Mononeuropatia este mai putin rara decat polineuroaptia si are un grad inalt de revesibilitate sponana; 3. Radiculopatiile sunt de asemenea autolimitate si urmeaza distributia mai multor nervi spinali;
• Neuropatia vegetativa poate atinge tractul gastro-intestinal (determinand dificulate la inghitire, evacuare gastrica intrziata, diaree sau constipatie), determina hipotensiune ortostatica, paralizia vezicii urinare, impotenta si ejaculare retrograda;
• Amiotrofia insotita de anorexie si depresie.

Tratamentul se face cu antiinflamatoare nesteroidiene, codeina, amitriptilina si flufenazin, desipramin, difenoxilat si atropina (pentru diaree) in functie de necesitati:

• Ulcerele piciorului diabeticului apar in principal datorita distribuirii anormale a greutatii determinata in urma neuropatiei diabetice. Este necesara instruirea pacientilor pentru prevenirea ulcerului: picioarele trebuie mentinute curate si uscate tot timpul, trebuie evitat mersul descult, utilizarea pacientilor potriviti, inspectia zilnica a piciorului.
• Infectiile nu sunt mai frecvente decat la subiectii normali dar sunt mai severe. Exista infectii care au o relatie specifica cu diabetul: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala, colicistita enfizematoasa, pielonefrita enfizematoasa.

Ce fel de dieta ar trebui sa urmeze un diabetic?

Indicatiile rigide si greu de respectat folosite in trecut au fost inlocuite cu o dieta orientata pe evaluarea nutritei si pe scopul terapeutic, luand in cosiderare si obicieiurile alimentare si alti factori de viata. Foarte importante in aceste conditii sunt monitorizarea glucozei sangvine, hemoglobinei glicozilate, lipidelor, tensiunii arteriale, greutatii corporale.

Se recomanda pentru adultii care indeplinesc o activitate medie un aport caloric care scade cu varsta ce variaza in jurul valorilor de 36kcal/kg (150kj/kg) pentru barbati si 34kcal/kg (140kj/kg) pentru femei.

Necesarul minim de proteine este de 0,9g/kg/zi si trebuie scazut la 0,8g/kg/zi in cazul dezvoltarii insuficientei renale.

Distributia caloriilor intre hidrati de carbon si grasimi trebuie individulizata. Pentru pacintii nonobezi si la cei fara hiperlipidemie este recomandata o cantitate de grasimi egala sau mai mica de 30% din aportul caloric, cu mai putin de 10% grasimi saturate. In cazul pacientilor cu hipercolesterolemie aportul de colesterol trebuie sa fie mai mic de 200mg/zi, iar a grasimilor saturate mai mic de 7% din calorii. Frecvent se recomanda un aport crescut de grasimi polinesaturate.

Dupa alegerea continutului in proteine si grasimi, caloriile ramase se raporteaza la carbohidrati. Este recomandata cresterea continutului de fibre din dieta.

Este important ca dieta stabilita sa fie respectata pe termen lung, iar placerile speciale trebuie sa fie exceptii acceptate in numar redus. O astfel de intelegere a respectarii dietei aduce o cooperare mai buna decat pretentiile rigide chiar si la adulti.

La pacientii aflati in tratament cu insulina repartitia caloriilor trebuie realizata astef incat sa se evite hipoglicemia. Un astfel de regim prevede distributia a 20% din calorii la micul dejun, 35% la pranz, 30% pentru cina si 15% pentru a se consuma seara mai tarziu. Acest regim trebuie modificat in cazul stilurilor de viata diferite (de exemplu pentru o persoana care lucreaza noaptea masa principala va fi decalata in timp). Pentru regimurile cu injectii multiple cu insulina caloriile se impart astfel: 20% la micul dejun, respectiv la cina, 30% la pranz, iar cele 30% ramase sunt rezervate gustarilor de la mijlocul diminetii, mijlocul dupa-amiezei si seara tarziu, in functie de nivelul glicemiei din timpul zilei.

La pacientii cu DZNID respectarea dietei trebuie sa fie mai stricta datorita rezervei diminuate de insulina, in timp ce compozitia dietei nu este de importanta critica la pacientii cu DZID deoarece ajustarile insulinei pot acoperi variatii mari ale ingestiei de alimente.

Cand este necesara insulina in tratamentul diabeticului?

Insulina este necesara pentru tratamentul tuturor pacientilor cu DZID si la multi dintre pacientii cu DZNID (care nu raspund la dieta si/sau la tratamentul cu agentii orali).

Ce tipuri de insulina se folosesc si care sunt schemele de administrare?

Insulina poate fi: rapida, intermediara sau lenta, in functie de durata intrarii in actiune si de perioada de actiune. De exemplu insulina rapida incepe sa actioneze la aproximativ 1h, are efect maxim la 6h si efecte masurabile in medie la 16h dupa administrare, in timp ce insulina intermediara incepe sa actioneze la 2,5h, are un varf la 11h si o durata totala de actiune de 25h.

Terapia conventionala implica administrarea a 1-2 injectii de insulina intermediara pe zi (+/- insulina rapida). Cei mai multi pacienti sunt tratati cu un astfel de amestec de insulina. Insulina extrarapida poate fi administrata inainte de o masa care contine un supliment caloric sau alimente nepermise in mod obisnuit.

Terapia insulinica intensiva se realizeaza prin administrarea insulinei cu actiune intermediara sau lunga seara, alaturi de insulina rapida inainte de fiecare masa.

Administrarea continua subcutanata de insulina presupune folosirea unei pompe actionata de un acumulator electric, cu eliberarea subcutanata a insulinei in peretele abdominal. Insulina este eliberata intr-un flux bazal continuu pe parcursul zilei, cu cresteri programate inainte de mese.

Este de mentionat faptul ca inaintea unui efort fizic sustinut este necesara scaderea dozei de insulina administrate.

Care este obiectivul tratamentului la un pacient diabetic?

Orice pacient cu DZ aflat sub tratament trebuie sa mentina o glicemie normala pe parcursul a 24h.

Aparitia hipoglicemiei poate fi data de lipsa unei mese, de un efort neasteptat, dar si fara a avea o legatura cu acesti factori precipitanti. In timpul zilei hipoglicemia determina transpiratii, nervozitate, tremor si foame, iar in timpul somnului pot aparea transpiratii nocturne, vise neplacute si cefalee dimineata devreme. Daca hipoglicemia se mentine pot aparea confuzii, comportament anormal, pierderea starii de constienta sau convulsii.

Atacurile de hipoglicemie sunt periculoase si daca sunt frecvente prevestesc o evolutie defavorabila.

Daca pacientul este constient i se administreza zahar, bomboane sau bauturi nealcoolice ce contin zahar. Daca pacientul este inconstient se impune administrarea de glucoza intravenos. Este bine ca pacientii sa aiba asupra lor o fiola de glucagon pentru cazurile in care accesul la asistenta medicala este intrziat (1 mg intramuscular).

Care sunt agentii orali folositi in tratamentul diabeticilor?

Principalele clase de medicamente orale sunt:

• Derivatele de sulfoniluree
• Metformin
• Derivati de tiazolidindione

Aparitia hipoglicemiei dupa tratamentul cu agenti orali este mai rara decat in cazul insulinei, dar tinde tinde sa fie mai severa si mai prelungita, iar spitalizarea este obligatorie in acest caz.

La pacientii cu boala relativ blanda agentii orali pot aduce nivelul glicemiei la normal, iar la cei cu boala mai severa glicemia tinde sa se imbunatateasca, dar nu poate atinge nivelul normal. De aceea multi pacienti cu DZNID sunt acum tratati cu insulina.

Sursa: ROmedic

Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.

Adauga comentariu