Scleroza Laterala Amiotrofica (ALS), cunoscuta si ca boala Lou Gehrig, se caracterizeaza printr-o pierdere (reducere) progresiva a anumitor celule nervoase ale creierului si maduvei spinarii denumite neuroni motori. Neuronii motori comanda muschii voluntari, muschi care fac posibila miscarea.
ALS este o boala progresiva, invalidanta, fatala. Mersul, vorbitul, mancatul, inghititul si alte functii fundamentale devin mai dificile cu timpul. Aceste afectiuni pot cauza diferite lezari, boli si alte complicatii.
Unu pana la doi oameni din 100000, dezvolta ALS in fiecare an. Barbatii sunt afectati putin mai des decat femeile. Cu toate ca poate debuta la orice varsta, este mai frecventa la varsta mijlocie si la varstnici.
Cauzele sclerozei laterale amiotrofice sunt necunoscute. Circa 5-10% din oamenii cu ALS prezinta o forma mostenita a bolii. Scleroza laterala amiotrofica nu este contagioasa.
Simptomele sclerozei laterale amiotrofice cuprind:
- slabiciune sau lipsa de precizie (stangacie) la maini si picioare
- pierderea graduala a fortei mainilor si picioarelor
- incapacitatea controlului voluntar al mainilor si picioarelor
- spasme musculare (fasciculatii)
- mers rigid, nesigur
- dificultate la inghitire, vorbit si respirat
- oboseala
- crampe musculare mai frecvente in timpul noptii, care pot debuta tarziu in evolutia bolii
- durere in ultimele stadii ale bolii.
Este important de amintit ca a avea slabiciune musculara, oboseala, rigiditate si spasme musculare asta nu inseamna neaparat ca este prezenta scleroza laterala amiotrofica.
Primul semn al ALS este reprezentat de obicei de o usoara senzatie de slabiciune intr-un picior, mana, fata sau limba. Alte probleme sunt reprezentate de cresterea impreciziei si de dificultatea executarii actiunilor care necesita miscari de precizie ale degetelor si mainilor. Pot apare si spasme musculare. Slabiciunea se extinde (propaga) la maini si picioare timp de luni sau ani. In timp ce neuronii continua sa se piarda si sa se reduca ca numar, celulele musculare care vor fi stimulate in mod normal de acesti nervi, incep de asemenea sa se reduca ca numar si muschii se atrofiaza.
Afectiunile respiratorii sunt cele mai frecvente complicatii grave ale ALS. In timp ce muschii gatului si pieptului devin mai atrofici, inghititul si tusitul devin mai dificile, ceea ce cateodata determina aspirarea mancarii si salivei in trahee. Aceasta determina aparitia pneumoniei (inflamatiei a tesutului pulmonar). Afectiunile respiratorii se inrautatesc pe masura ce boala progreseaza, crescand riscul infectiilor si insuficientei respiratorii.
Pneumonia, embolismul pulmonar, insuficienta respiratorie si insuficienta cardiaca (probabil datorita inexistentei unei respiratii corespunzatoare dupa ce muschii se atrofiaza) sunt cele mai obisnuite cauze de deces printre bolnavii cu ALS.
In majoritatea cazurilor, decesul survine nu mai tarziu de 3 pana la 6 ani de la debutul simptomelor, altfel unii indivizi supravietuiesc multi ani, chiar decade.
Natura progresiva, invalidanta a sclerozei laterale amiotrofice si faptul ca ALS nu are tratament curativ face ca scleroza laterala amiotrofica sa fie o boala dificil de invins. In completarea tratamentului medical, este necesara asigurarea suportului emotional de catre familie, prieteni, medici si alte categorii de persoane. Suportul de grup primit de la alti indivizi cu ALS poate fi foarte folositor ca si consultarea unui psiholog sau psihiatru.
Membrii familiei pacientului au nevoie si ei de sustinere pe masura ce boala acestuia se agraveaza. Terapia de grup sau sfaturile pot fi utile si pentru ei.
Sursa: Sfatul Medicului
Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.
