Leacul exista, numai vointa sa ai!

Chitu Sebastian este numele meu si in urma unui accident rutier din 22.09.2006 am suferit o tasare vertebrala la T5 si T7, problema mea fiind la T7, din care m-am ales cu paraplegie spastica si fara nici un fel de senzitivitate si motricitate, plus retentie urinara. Am facut doua interventii chirurgicale, una de decompresie si una de fixare a vertebrelor.

Calatoria mea spre China a inceput in momentul in care m-am hotarat sa-mi risc santatea actuala pentru una mai buna sau mai proasta, fiindca sunt o persoana realista si stiu ca lucrurile nu merg asa cum mi-as dori sau isi doreste oricine in situatia asta.

Venise ziua mult asteptata pentru a pleca in China, locul unde avea sa rasara sorele si pe strada mea. Am sosit in aeroport pe data de 02.01.2009 in jurul orei 11.00 dimineata asteptand imbarcare in avionul programat sa decoleze la ora 14.20 spre Amsterdam si dupa aceea spre China. Atat de mult am asteptat ziua respectiva, incat parca mi se parea ceva obisnuit ... dar in acelasi timp eram foarte agitat si trist pentru ca plecam la un drum lung fara jumatatea mea Teodora, mana de care aveam nevoie, asa ca am fost insotit de tatal meu.

In momentul imbarcarii nu am avut nici un fel de probleme, chiar am fost foarte multumit de atentia acordata... am zburat cu compania KLM si chiar o recomand. In fine, am ajuns pe pamantul chinezesc pe data de 03.01.2009 si zborul a durat 15 ore pe care le-am suportat chiar bine spre surprinderea mea.

Am fost asteptat de un sofer al clinicii care s-a comportat ca la carte chiar daca nu stia limba engleza dar romanul cand vrea ceva e inventiv am adoptat tehnica mimului, gesturilor si totul a fost ok. Acum vine partea interesanta dupa drumul de la aeroport care avea 50 km aproximativ pana la clinica situata la periferia Beijingului. La intrarea in curtea spitalului a fost cum a fost dar cand am ajuns in interior am ramas fara cuvinte descrierea clinicii in putine cuvinte SPITAL JUDETEAN de ultima speta, dar totusi trebuie sa recunosc liftul nu se potrivea deoarece era nou si tot am sperat si am zis ca nu judeci o carte dupa copreta pana m-a preluat o asistenta si aratandu-mi camera i-am spus tatalui meu 'Tata m-am ars iar', adica pana si camera era utilata de ce sa fiu rautacios cu tot ce vrei: gen frigider, dozator de apa, tv dvd si aer conditionat vechi desigur dar functionale si prezente, numai zugraveala lasa total de dorit. Deci la contactul vizual totul a fost dezatruos.

A doua zi in clinica, adica luni la ora 7 dimineata, au navalit doctorii si pe urma asistentele foarte curioase poate findca erau tinere... toate m-au luat la puricat la propiu sa vada ce miscari pot sa fac si ce nu pot, iar dupa vizita au inceput testele care erau minutioase si asa si-au mai spalat din prima impresie pe care mi-o facusem. Vreau sa subliniez faptul ca eu de fel am tensiunea mica si doctorii au acordat o impartanta maxima testandu-mi activitatea inimii timp de 24 de ore, nu ca la noi “hai ca merge si asa”. A urmat sa fac din nou un RMN dar spitalul neavand in dotare, am fost dus la un alt spital cu o ambulanta care in descriere simpla arata exact ca o duba de marfa, fiindca nu avea nimic din ce trebuie sa aiba o ambulanta, dar ei chinezii in general nu respecta standardele care sunt cerute in UE, fiindca si la RMN am sesizat ca nu au regulile de protectie la fel, adica sunt mai slabe, dar culmea, pe film se vedea mai bine leziunea medulara ca la noi in Romania, avand in vedere ca aparatul de RMN era mai slab, deci daca vrei sa faci treaba se poate si cu mai putin.

A venit ziua de 08.01.2009 cand a avut loc implantul mult asteptat , iar 3 ore mai tarziu imi reveneam si eram foarte nervos din cauza ochilor care ma usturau groaznic si culmea din nou, nu ma durea taietura pe spate asa cum mi s-a intamplat si in tara de doua ori, eram multumit in sufletul meu ca am trecut cu bine si am sansa de a o lua de la capat.

Au urmat 2 zile de cosmar pentru ca am avut o reactie adversa de voma la un medicament dat de ei care a dus si la iritarea colonului si mai departe va inchipuiti ce a urmat. Dupa ce am trecut peste, am inceput sa imi revin dar am avut probleme cu mancarea deoarece ca nu puteam manca nimic... in general mancarea este o problema pentru toti, fiindca nu se potriveste chiar daca iti alegi ce vrei sa manaci dintr-un meniu pe care il are spitalul.

Dupa operatie trebuie sa stai pe burta 7 zile, ceea ce eu nu am reusit decat o zi, pentru ca nu suport, nu sunt obisnuit... in a cincea zi aveam atata energie ca si cum ar fi fost totul normal, energie care s-a pastrat si azi, abia asteptam sa ma pun in scaun, sa schimb peisajul rezervei si sa ma ocup de recuperare, insa la capitolul recuperare chinezii deocamdata stau prost, dar mai bine ca noi.

Dupa 3 zile am inceput recuperarea la pat printr-un masaj chinezesc foarte bun, bicicleta la pat, acupunctura si electrostimulare, iar in ziua a 7-a am fost ridicat in scaun si dus la verticalizator.

Concluzia este urmatoarea: cine vrea sa merga acolo sa nu se astepte la un lux total ci din contra, in schimb impresia mea despre personal si ingrijire este foarte buna.

Efortul nu a fost in van si suferinta la fel, pentru ca am reusit sa scap de sonda urinara permanenta la 2 luni dupa ce am sosit in tara si am amorteli pe picioare mai intense, cu mersul pot doar la parale dar mai mult din inertie, si ma pot sustine singur intre ele deci... daca vrei se poate.