Aventura mea in China
Salut, ma numesc Cosmin, sunt din Braila, am o boala numita "Strumppel-Lorrain", iar ca efect are simptome de parapareza spastica. In continuare incerc sa povestesc aventura mea in China, din anul 2006.
La inceputul anului 2006 am urmarit o emisiune in care era un caz, ce urma sa plece la un tratament cu celule stem, in China. Am reusit sa gasesc pe net clinica respectiva si am luat legatura cu ei. Am pastrat legatura cu ei 4 luni, timp in care faceam schimb de email-uri fara nici o relevanta sau vreo concluzie pertinenta.
Prin luna iulie mi-au propus sa vin la un tratament in clinica lor. Am uitat sa precizez faptul ca traiam cu impresia ca foarte greu se ajunge acolo.
Am avut de ales intre 2 clinici, una aproape de Hong Kong si cealalta in Shenzen, in nord-estul tarii ; am optat pentru cea dea doua. A urmat o perioada grea, in care a trebuit sa fac rost de bani.
Am gasit foarte putin sprijin la oamenii din jur sau firme, asa ca a trebuit sa vand ce aveam si am reusit sa adun intreaga suma – 17.000 $, plus bilete de avion si alte cheltuieli. Asta se intampla prin septembrie, atunci am luat legatura cu ei si am facut o programare pentru luna octombrie.
Am plecat pe data de 5.10.2006, calatoria a fost buna, nu era prima data cand zburam cu avionul .
Am urmat ruta Braila - Bucuresti - Munchen - Beijing - Shenzen, asa ca dupa 24 de ore eram ajuns pe aeroportul din Shenzen, unde m-am intalnit o domnisoara si soferul care ne-au condus la clinica.
Clinica era un spital militar nou, am urcat la etajul 8, unde am fost cazati in camere moderne, cu toate utilitatile .
Au urmat asa zisele investigatii, analize si RMN. S-a stabilit ziua pentru primul implant, dupa care am mai facut 3. Am facut un implant pe saptamana, de 4 ori, oricum nu am aflat ce continea lichidul care mi-l introduceau. Primele 3 implanturi au fost facute in coloana, intravertebral in zona lombara, iar al 4-lea in mana, prin perfuzie.
Am resimtit ceva imbunatatiri senzoriale dupa primul implant si credeam ca va fi un succes interventia. Procedura implantului se facea intr-un salon separat, putin utilat, curat, in general conditii bune. Sala de recuperare era curata, putin utilata, cu personal numeros, se lucra individual cu fiecare pacient. Aveam un salon in care era amenajat un club, destul de placut si o sala cu 2 calculatoare si acces permanent la net.
Personalul a fost foarte amabil, cat si locuitorii orasului, am avut ocazia sa ma plimb, chiar a fost organizata o excursie interesanta. Ma duceam cel putin o data la 2 zile la cumparaturi, pentru ca nu asigura masa. Produsele alimentare erau foarte ieftine, puteai gasi orice si din belsug. Am optat foarte mult pentru mancare chinezeasca, imi place mult, se cumpara din restauranta modeste, gen cantina studenteasca, iar cu 10 lei mancam 2 persoane, chiar si ramanea.
Hainele erau scumpe, mai scumpe decat la noi dar de calitate, nu ce se gaseste in bazarul bucurestean Europa!
Oamenii destul de amabili si intelegatori, asa ca nu au fost probleme de nici un fel.
Pe palier mai erau veniti la tratament 3 americani, un australian si o familie din Romania care avea un baietel cu tetrapareza spastica din nastere. Ceilalti aveau probleme ca Parkinson, pareza, coloana fracturata.
M-am intors in tara o luna mai tarziu, pe 04.11.2006, cu speranta ca vor apare primele semne de vindecare .
A fost o experienta placuta, dar destul de scumpa, avand in vedere faptul ca ulterior au disparut acele imbunatatiri si nu avut absolut nici o evolutie in bine. Mentionez faptul ca am pastrat legatura cu toti pacientii din seria mea si nici unul nu a avut imbunatatiri, sa nu mai vorbim de vindecare.
Va stau la dispozitie cu orice informatie prin e-mail la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau la telefon : 0721612036.
Cosmin
