Povestea mea din Beijing... un chin enorm!

Salut, ma numesc Buharu Victoras am 29 ani sunt din Urziceni jud Ialomita. In data de 6 iulie 2004 am suferit un accident de circulatie care s-a soldat cu fractura de coloana la L1. Dupa 6 zile de la accident pe 12 iulie am fost operat la spitalul Floreasca si mi sa pus placute la coloana, in februarie 2005 m-am reinternat la Floreasca pentru a scoate placutele.

In 2006 am aflat de clinica din Beijing si nu am mai stat deloc pe ganduri am facut un RMN si l-am trimis, mi-au zis ca ma pot ajuta si daca vreau sa ma programeze pentru un transplant cu celule OEC.

Le-am spus sa ma programeze cat mai repede, asta era in mai 2006 si m-au programat in noiembrie 2007. Mi s-a spus ca am 70% sanse de mai bine, va dati seama ca am asteptat sa vina noiembrie 2007 cu sufletul la gura.

In sfirsit a venit si ziua in care am plecat, dupa un drum de 13 ore cu avionul am ajuns si in Beijing, acolo m-a asteptat soferul de la spital, ne-a luat pe mine si pe mama si ne-a cazat o noapte la hotel deoarece nu aveau nici o rezerva libera in ziua aceea si ne-a zis ca ne intalnim a doua zi dimineata la receptia hotelului, eu neavand voie sa mananc sau sa beau ceva deoarece urma sa ajung la spital si sa mi se recolteze sange.

Am ajuns si la spital, iar acolo am avut surprinderea sa intalnesc foarte multe familii de romanii mi s-a recoltat sange, urina, a urmat vreo 2 zile de diferite analize (EKG, radiografii, anumite teste) dupa care m-au intrebat la ce ma astept eu de la acest implant. Le-am spus ca nu ma astept la minuni dar ma astept la unele imbunatatiri semnificative. Mi s-a spus ca nu garanteaza nimic dar ca sunt sanse de 70% mai bine, 20% sa nu se schimbe nimic si 10% sa fie mai rau. Auzind acestea am acceptat implantul si am semnat ca sunt de acord. Nu isi asuma nici un risc, semnezi pentru orice. Mie mi-au zis de cand le-am trimis RMN-ul prin email ca mai am cateva fragmente de os care intepau maduva si ca le indeparteaza ei si tot in acelasi timp fac si implantul cu celule OEC.

A patra zi de cand am ajuns acolo m-au luat pentru operatie, a durat aproximativ 6 ore operatia. Au spus ca a decurs bine operatia si ca o sa fie bine, deabia ma trezisem din anestezie si profesorul Huang imi verifica sensibilitatea pe picioare sperand sa fie mai bine. Dupa 7 zile cand sa imi scoata firele, surpriza, infectie la operatie si operatia nu se prinsese, a urmat o decizie grea pentru mine, urma sa ma suie din nou pe masa de operatie sa imi preleveze de pe pulpa, piele cu tesut si sa imi puna la operatie in speranta ca o sa se inchida. Asa am facut, am semnat din nou si m-au operat iarasi, asigurandu-ma ca acum o sa fie bine. La cateva zile, cand sa imi scoata din nou firele, iarasi probleme, operatia supura ambundent si a trebuit sa indeparteze tesutul si pielea care o prelevase de pe picior si sa lase operatia mai mult de jumatate deschisa pentru a putea ei sa curete mereu. Ma pansau de 4-5 ori pe zi si stateau cate o ora si ceva de fiecare data... veneau cate 5-6 medici mereu, nu mai stiau ce sa imi faca, cred ca erau complet lipsiti de experienta pentru ca in afara de profesorul Huang nici un medic nu avea mai mult de 30 ani si erau in jur de 10 medici.

Am stat 5 saptamini in pat numai pe burta si pe parti, mancarea era groaznica iar ei imi spuneau sa stau linistit, sa ma simt ca acasa. In tot acest timp am mai facut masaj, acupunctura, electrice si bioenergie, acestea fiind un fel de recuperare. Timpul trecea si eu nu mai suportam sa stau numai in pat... le-am zis ca oricare ar fi riscul, eu plec acasa. Toti veneau si dupa 3 saptamani majoritatea plecau acasa, iar eu nici nu ma ridicasem in fund.

In sfarsit dupa 6 saptamani, pe 20 decembrie am plecat acasa cu operatia deschisa. Zborul cu escala la Amsterdam si drumul pana si de la aeroport a durat aproape 26 ore, am stat numai pe carut si pe scaunul din avion cu operatia mai mult de jumatate deschisa. A fost greu, dar nu mai puteam sta acolo, v-am spus ca si mancarea era groaznica; intr-un timp vroiau sa imi bage sange pentru ca nu ma hraneam cum trebuie si au venit sa semnez. Am semnat si la urma mi-au prezentat riscurile, era posibil sa iau HIV, hepatita sau sifilis si i-am intrebat cum e posibil, ce suntem in lumea a treia, e o clinica particulara nu se poate asa ceva si au zis ca e posibil ca testele de sange sa mai dea erori. Auzind astea am refuzat sa imi mai bage sange, iar doctorul mi-a rupt hartia care o semnasem, dupa care mi-a zis sa mananc mai bine daca refuz sangele ,si eu i-am zis secretarei doctorului sa imi faca rezervare la avion pentru a pleca acasa.

Intre timp am continuat sa ma pansez la operatie, deoarece trebuia sa se umple, sa creasca carne acolo unde au lasat ei deschisa operatia... si acum la 11 luni de la interventie, tot ma mai pansez, deoarece se mai face din cand in cand ca un cos si sparge, iar rezultatele inca se lasa asteptate. Sincer sa va spun, regret ca am fost in China, cu banii aceia stateam 2 ani in cele mai bune statiuni de recuperare si va garantez, eram cu mult mai bine.

Va multumesc ca ati avut rabdarea sa imi cititi povestea.

Victoras/p>