Articole concurs "Fii Activ, Implica-te!"

Lucrari participante la concurs

• In mintea unei tinere de 20 de ani
• Integrare personala
• Solidaritate prin comunicare
• Aleg DIZABILITATEA si nu IGNORANTA
• Viata merge inainte, dar altfel
• Dorinta de a face cat mai mult
• Lupta pentru viata

Integrare personala

"Some men see things as they are and say why - I dream things that never were and say why not." George Bernard Shaw

"De ce sa ne dorim picioare cand avem aripi sa zburam?" Frida Kahlo

Cu multi ani in urma, una din prietenele mele s-a decis sa ma aleaga drept subiect pentru testele de psihologie din cadrul unui seminar al facultatii pe care-l frecventa. Printre ele si desenarea clasicului copac. Pe care l-am facut fara podoaba, dar cu o mica umflatura pe trunchi. Din intepretare reiesea ca eram o persoana cu o deficienta, dar peste care am trecut si m-am integrat perfect in societate. Sau in plan social, nu-mi mai amintesc exact exprimarea. Lucru care m-a facut tare mandra si m-a multumit. Atunci chiar asta simteam. Ca eram perfect integrata.

Solidaritate prin comunicare

Viata este un dar. Irepetabil. Suntem fericiti ca traim!

Lumina si caldura Soarelui ne lumineaza pe toti. Primavara o asteptam majoritatea dintre noi cu dorinta de a recladii o speranta in mai binele nostru. Un slagar drag al sufletului ne aminteste ca "suntem musafiri in marea vietii". Fiecare om este o entitate.

Aleg Dizabilitatea si nu Ignoranta

Sunt zile cand inchid ochii si imi imaginez ca peste 90% din populatia lumii se deplaseaza in scaun rulant, iar restul de 10% sunt persoane valide si stau si ma intreb: care este «diferitul»? Raspunsul l-am gasit traind pe pielea mea ambele situatii. NIMENI !

Oamenii indiferent de situatia lor materiala, sociala sau de starea de sanatate simt la fel tristetea, bucuria, amaraciunea, gelozia, durerea, etc. Toti alergam zilnic pentru a ne indeplini diverse sarcini interminabile ce ne confera un minim de confort cat de cat decent si in goana noastra spre acel ceva, pierdem esenta vietii.

Nu mai suntem capabili sa spunem privind in ochii pe celalalt ceea ce simtim si ceea ce credem, nu suntem capabil sa ne privim nici macar in suflet si sa ne recunoastem propriile greseli. In loc sa traim ne pierdem vremea judecand fiecare cuvant a celuilalt ,uitand de fapt ca noi nu am trait in locul celuilalt niciodata.

Viata merge inainte, dar altfel!

Singur, bolnav, neputincios. Familie destramata, copii care abia ma saluta si pe care nu-i pot ajuta, prieteni care m-au uitat. Spitale, tratamente, suferinta, izolare, frustrare. Frica continua ca o sa fie si mai rau.

Cam asta este povestea esecului vietii mele care de 25 de ani merge mereu in jos. Fiecare zi pare mai rea decat cea de dinainte, fiecare an este mai urat decat cel precedent...

"Omul este neputincios doar daca nu se bazeaza pe propriile puteri" spus cineva. Mai sunt eu bun la ceva? Mai am ceva de oferit? Mai am puterea sa ma implic in ceva, mai pot sa ma simt intre oameni?

Am descoperit ca exista o multime de oameni care, asemeni mie, au fost loviti de soarta. Am inceput sa pretuiesc si sa admir. Mi-am dat seama ca pot face parte dintr-o comunitate, ca am multe de invatat de la altii si ca am de oferit.

Dorinta de a face cat mai mult

Numele meu este Girada Marius, sunt din Dorohoi judetul Botosani, am 31 de ani si m-am nascut cu un handicap fizic gradul intai.

Primul lucru major din viata mea sunt cei 10 ani de recuperare la Centru de la Deezna judetul Arad, in perioada 1980 1990. Imi amintesc cu multa placere de acesti ani, deoarece la Dezna nu m-am simtit in spital, ci intr-o mare familie. De la seful spitalului medicul Corneliu Barsan si pana la femeile de serviciu toti iti erau prieteni.

Lupta pentru viata

Il mai tineti minte pe Mogli din Cartea Junglei? De multe ori in viata aceasta m-am simtit aruncat in viata ca intr-o jungla, cand stiu ca mi s-a spus dupa fiecare  operatie ca trebuie sa o iau de la capat si sa sper mereu ca va fi bine si voi bine. De fiecare data cautam o liana precum Mogli fara sa ma simt suspendat in aer si fara sa imi fie frica. Am luptat pentru viata asa cum am stiut mai bine si am incercat sa ma bucur de tot ce este in jurul meu chiar daca mi s-a spus ca eu trebuie sa linistesc spiritele. In timpul asta il cautam cu disperare pe Baloo si  pe Baghera sa ma calauzeasca dar nu i-am gasit.