Numele meu este Girada Marius, sunt din Dorohoi judetul Botosani, am 31 de ani si m-am nascut cu un handicap fizic gradul intai.
Primul lucru major din viata mea sunt cei 10 ani de recuperare la Centru de la Deezna judetul Arad, in perioada 1980 1990. Imi amintesc cu multa placere de acesti ani, deoarece la Dezna nu m-am simtit in spital, ci intr-o mare familie. De la seful spitalului medicul Corneliu Barsan si pana la femeile de serviciu toti iti erau prieteni.
Primul pas in pregatirea mea, l-am facut la logopedie unde imi placea enorm. Desi la acei ani ai mei, nu invatam din materii scolare, am invatat multe lucruri folositoare. Si pe langa asta, am invatat ceea ce invata un copil mic, sa port limba in gura, sa mestec etc. Caci datorita bolii, am invatat mai greu aceste reguli fata de un copil sanatos. Spitalul este cu spatele lipit de munte, ceea ce face sa fie zona superba.
Niciotata parintii mei nu m-au izolat, chiar din contra, am fost impreuna peste tot si poate de asta nici eu n-am fost complexat de handicap si am vrut dintotdeauna sa fiu o persoana cat mai normala si activa la tot ce se intampla in jurul meu.
Din cauza handicapului, nu am reusit sa merg la scoala si pe undeva acum regret, caci as fi putut sa castig propriul meu venit. Dar dorinta de a acumula cat mai multe cunostinte o am de mic. Religia imi place din copilarie si la un moment dat, am dorit sa creez si eu ,asa cum aud ca au facut cei pe care ii ascult mereu. Imi place sa scriu versuri, am scris 30 de poezii majoritatea religioase, sub titlul VIATA ROMANILOR SI CREDINTA LOR, dar inca nu le-am publicat integral. Apoi incerc sa scriu o carte religioasa despre patimile Domnului nostru Iisus Hristos cu titlul SCOALA SAPTAMANII PATIMILOR, ca sa vad daca pot crea ceva si tine pasul cu cei fara handicap.
Mai am un frate mai mic cu 3 ani care a lucrat 5 ani in Spania. Intr-o zi a sunat acasa si i-a spus tatei ca mi-a luat un carut electric. Cand am auzit m-am inegrit de suparare, caci nu credeam vreodata ca-l voi putea conduce. Pe atunci speram sa merg la operatie in China si ziceam ca imi trebuie bani, nu carucior electric. Dar Dumnezeu stie ce face, caci in China n-am mai fost si carutul imi este foarte folositor, ma pot misca singur pe strada mea si-n tot orasul insotit de un parinte.
De mic mi-am dorit sa lucrez in domeniul social si iata, de doi ani sunt membru activ in Asociatia IHTIS, unde noi, cei cu handicap fizic ne auto-reprezentam si vrem sa ne aratam in primul rand noua insine si apoi celorlati, ca putem sa fim parteneri egali cu cei fara handicap in societate. Am incercat sa le spun si altor persoane cu handicap despre IHTIS si m-au intrebat ce le oferim? La vremea aceia eram si eu la inceput si nu stiam ce raspuns sa dau, dar astazi le-as spune ca IHTIS incearca sa spuna lumii ca: "si tu poti sa participi activ in societate cu calitatile si aptitudinile pe care le ai".
Pe 6 Decembrie 2008 IHTIS a organizat la Botosani in parteneriat cu Fundatia SOROS un curs in care am invatat sa devenim bloggeri. Asa am reusit sa-mi fac blog personal unde am posibilitatea sa ma fac cunoscut si sansa de a fi ajutat sa-mi implinesc visele. Tot cu ajutorul Asociatiei IHTIS am reusit sa-mi implinesc un vis, acela de a-mi publica o mica parte din poeziile mele, in cartea cu mai multi tineri autori cu si fara dizabilitati numita RAVAS PENTRU LUMEA DE AZI, lansata pe 3 Decembrie 2009 la prima editie a festivalului SUFLET LANGA SUFLET PRIN COLINDUL ROMANESC. Bucuria mea a fost imensa.
Intr-o zi, m-am intalnit cu o vecina de pe strada mea si mi-a spus ca a vazut la tv un baiat din Iasi care a facut o operatie anti-spastica la Chisinau si sa simte bine. Vin acasa, gasesc baiatul pe net si ii scriu. Imi spune ca a fost la Chisinau prin fundatia IKON din Galati. Nici una, nici doua, scriu si eu la Galati si imi raspunde dandu-mi formularul de inscrire si sa le trimit copie de buletin al meu si ale parintilor, copie dupa certificat de handicap si o iesire din spital pe care le-am scanat si le-am trimis. Si iata ca, Sambata 28 August am fost la Galati unde a venit medicul Marcel Platon de la Clinica Gynesource din Chisinau, un om foarte de treaba. Dupa ce m-a consultat, m-a programat la operatie pe 30 Noiembrie 2010. Operatia este sub-cutanata in punctele spatistice si costa 1850 de euro. Sper ca, cu ajutoul Lui Dumnezeu si cu stiinta medicilor, sa am reusita la aceasta operatie. Deocamdata am generat o campanie pentru strangerea sumei respective, cu sprijinul parintilor, prietenilor si presei judetene – TELE’M BT si STIRI BT.
Eu lucrez la PC cu nasul caci nu am siguranta in mani si niciodata n-am vazut asta ca un dezavantaj ci ca o victorie, caci as fi putut sa nu pot nici atat. Reusita mea a fost pentru unii o curiozitate, caci cineva de la Pro tv, m-a cautat numai sa vada cum scriu la PC si mi-a marturisit ca a incercat sa scrie si el la PC cu nasul, dar n-a putut.
Internetul mi-a dat sansa sa comunic mai usor cu restul lumii, caci din cauza handicapului, nu am contact cu ceilalti, asa ca orice om. Am reusit cu ajutorul internetului sa-mi fac prieteni in tara si strainatate. Am incercat sa le reamintesc autoritatilor statului de problemele persoane cu handicap si chiar o propunere de modificare a legi 448 din 2006, dar din pacate fara rezultate.