Drepturile fundamentale in Uniunea EuropeanaIn cadrul sedintei plenare a Parlamentului European (PE) din 15 12 2010, s-a adoptat o Rezolutie referitoare la situatia drepturilor fundamentale in Uniunea Europeana - punerea efectiva in aplicare dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona. Conform acesteia, PE:

Noua arhitectura post-Lisabona a drepturilor fundamentale

1. subliniaza faptul ca protejarea si promovarea eficienta a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reprezinta esenta democratiei si a statului de drept in Uniunea Europeana si o conditie esentiala pentru consolidarea spatiului european de libertate, securitate si justitie, fiind necesare actiuni la diferite niveluri (international, european, national, regional si local); evidentiaza rolul pe care autoritatile regionale si locale il pot avea in punerea concreta in practica si promovarea acestor drepturi; invita prin urmare toate institutiile UE, guvernele si parlamentele statelor membre sa elaboreze in cadrul noului cadru institutional si juridic creat prin Tratatul de la Lisabona o politica interna cuprinzatoare in materie de drepturile omului pentru UE, care sa ofere mecanisme eficiente de responsabilizare, atat la nivel national, cat si la nivelul UE, cu scopul de a combate incalcarile drepturilor omului;

2. atrage atentia asupra rezolutiilor sale, precum si asupra intrebarilor cu solicitare de raspuns oral urmat de dezbateri si asupra constatarilor sale ca urmare a delegatiilor din 2009 cu privire la incalcari concrete ale unor drepturi fundamentale, precum sfera privata, demnitatea personala si protectia datelor, interzicerea torturii, libertatea de gandire, de constiinta si de religie, libertatea de exprimare si de informare, libertatea presei si a mass-media, nediscriminarea si utilizarea limbilor minoritatilor, asupra aspectelor legate de rromi si de libera circulatie, asupra situatiei femeilor rrome, asupra discriminarii cuplurilor casatorite formate din persoane de acelasi sex sau aflate in parteneriat civil, asupra minorilor, asupra centrelor de retinere pentru imigranti si asupra presupusei detentii ilegale a detinutilor in cadrul programului de extradare al CIA; subliniaza ca toate aceste rezolutii reflecta valorile pe care se intemeiaza Carta, demonstreaza angajamentul clar fata de protejarea zilnica a drepturilor fundamentale si trimit mesaje politice catre toti locuitorii Europei, statele membre si institutiile UE si partenerii internationali;

3. regreta faptul ca nici Consiliul si nici Comisia nu au urmat niciuna dintre recomandarile cuprinse in raportul din 2007 al Parlamentului European privind presupusa folosire a tarilor europene de catre CIA pentru transportarea si detentia ilegala a prizonierilor si nici nu au schimbat informatii cu Parlamentul European referitoare la discutiile UE-SUA privind acest subiect;

4. considera ca trebuie reflectat asupra evolutiilor tinand de protectia drepturilor fundamentale in perioada post-Lisabona si, in acest context, spera ca prezenta rezolutie sa clarifice rolul pe care ar trebui sa il aiba fiecare institutie si mecanism in cadrul noii arhitecturi europene a drepturilor fundamentale;

5. reitereaza faptul ca intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 a schimbat in mod fundamental configuratia juridica a UE, aceasta capatand in tot mai mare masura statutul unei comunitati de valori si principii comune; saluta, prin urmare, noul sistem pe mai multe niveluri al UE de protejare a drepturilor fundamentale, care rezulta din resurse multiple si este consolidat printr-o varietate de mecanisme, inclusiv Carta, obligatorie din punct de vedere juridic drepturile garantate de catre CEDO, a caror recunoastere deriva din obligatia Uniunii de a accede la aceasta; si drepturile bazate pe traditiile constitutionale ale statelor membre si interpretarea acestora potrivit jurisprudentei CEDO si a CJ;

6. reafirma opinia potrivit careia Carta are aceeasi valoare juridica precum tratatele si reprezinta codificarea moderna a drepturilor fundamentale, oferind un bun echilibru intre drepturi si solidaritate si cuprinzand drepturi civile, politice, economice, culturale si sociale, precum si drepturi „de a treia generatie” (de exemplu, drepturile la buna administrare, libertatea de informare, accesul la un mediu sanatos si la protectia consumatorilor); considera ca UE ar trebui sa elaboreze un cadru de reglementare pentru a asigura protectia impotriva abuzurilor drepturilor omului de catre societati;

7. subliniaza ca incorporarea Cartei in legislatia primara a UE, desi nu extinde competentele Uniunii si respecta principiul subsidiaritatii asa cum este definit la articolul 51, creeaza noi responsabilitati pentru institutiile cu putere de decizie si punere in aplicare, precum si pentru statele membre, atunci cand acestea implementeaza legislatia UE la nivel national, si ca dispozitiile Cartei au dobandit astfel un caracter executoriu la nivel european si national; solicita institutiilor UE si statelor membre sa confere un plus de coerenta diferitelor organisme responsabile de monitorizare si implementare, in vederea aplicarii eficiente a cadrului cuprinzator stabilit pentru a consolida mecanismele de monitorizare pe teritoriul UE, precum si un sistem rapid de alerta, precum evaluarea periodica universala;

8. reaminteste ca respectul fata de valorile fundamentale ale UE si protectia si promovarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale constituie o abordare comuna in ceea ce priveste relatiile Uniunii cu tarile terte, Carta fiind aplicabila in acest sens; reaminteste, in acest sens, ca promovarea democratiei si a statului de drept merge mana in mana cu respectarea, protectia si promovarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; subliniaza faptul ca, in cadrul noii structuri institutionale a UE, Serviciul european pentru actiune externa (SEAE) poate oferi oportunitatea de a spori coerenta si eficienta eforturilor in domeniul politicii externe de promovare a drepturilor omului si a democratiei numai daca se aplica o abordare bazata pe drepturile omului fata de structura, resursele si activitatea acestui serviciu; subliniaza ca Uniunea joaca un rol esential in promovarea drepturilor omului la nivel mondial; in acest sens, invita UE sa asigure efectivitatea clauzelor privind drepturile omului din acordurile internationale si sa tina seama de principiile Cartei cand incheie acorduri cu tari-terte si sa mentina coerenta intre politica interna si cea externa privind drepturile omului;

9. reafirma ca aderarea UE la CEDO a asigura nivelul minim de protectie a drepturilor omului si libertatilor fundamentale in Europa si va oferi un mecanism suplimentar pentru exercitarea drepturilor omului, si anume posibilitatea de a depune o plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului in legatura cu o incalcare a drepturilor omului derivata dintr-o actiune a unei institutii UE sau a unui stat membru privind punerea in aplicare a legislatiei UE si care se inscrie in domeniul de aplicare al CEDO; reafirma ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului va oferi, astfel, o contributie suplimentara activitatii actuale si viitoare a UE in domeniul respectarii si promovarii libertatilor fundamentale in domeniul libertatilor civile, justitiei si afacerilor interne, in plus fata de jurisprudenta CJ in acest domeniu;

10. solicita tuturor statelor membre ale UE si ale Consiliului Europei sa isi exprime intentia de a sprijini, precum si angajamentul politic clar fata de procesul si acordul de aderare, precum si sa asigure transparenta procesului de aderare, subliniind totodata necesitatea unor consultari adecvate cu actorii relevanti; solicita Comisiei finalizarea consultarilor interne, precum si a negocierilor cu Consiliul Europei, prin gasirea unor solutii adecvate la principalele probleme tehnice, in vederea incheierii procesului de aderare intr-un termen rezonabil, pentru a asigura cel mai inalt nivel posibil de protectie a drepturilor omului in Europa;

11. solicita Comisiei si statelor membre sa sporeasca gradul de constientizare cu privire la beneficiile aderarii la CEDO si ale cerintelor ce urmeaza a fi indeplinite de cei care introduc plangerile, prin dezvoltarea unor orientari privind aplicarea adecvata si efectele acestui mecanism suplimentar, astfel incat sa se asigure ca acesta poate fi utilizat in mod eficient si efectiv de catre cetatenii UE, integrandu-l totodata in formarea profesionistilor in domeniu;

12. saluta, in plus, noile obligatii orizontale create prin Tratatul de la Lisabona si care vizeaza combaterea excluziunii sociale si a discriminarii si promovarea justitiei si protectiei sociale, a egalitatii dintre barbati si femei, a respectului pentru viata privata si de familie, a solidaritatii intre generatii si a protectiei drepturilor copilului, precum si elaborarea unei politici comune in materie de azil si imigrare si combaterea traficului cu persoane, precum si referirea explicita la persoanele apartinand minoritatilor, ce reflecta o alta valoare fundamentala a Uniunii; saluta faptul ca Uniunea a capatat personalitate juridica, fapt ce ii permite sa adere la tratate internationale, imbunatatirea protectiei judiciare prin extinderea jurisdictiei CJ la domenii cu o relevanta evidenta pentru protectia drepturilor fundamentale, cum ar fi cooperarea politieneasca si judiciara in domeniul dreptului penal, rolul consolidat al Parlamentului European si al parlamentelor nationale in procesul decizional la nivel european, in special in evaluarea si implementarea politicilor UE in cadrul spatiului european de libertate, securitate si justitie, precum si rolul mai important al cetatenilor europeni, investiti acum cu puterea de a initia legislatie UE prin intermediul Initiativei cetatenilor europeni si obligatia de a mentine un dialog deschis, transparent si periodic cu asociatiile reprezentative si cu societatea civila [articolul 11 alineatul (2) din TUE];

13. solicita implementarea deplina si consecventa, in conformitate cu standardele internationale si europene privind drepturile omului, a Programului de la Stockholm, care transforma obligatiile si principiile ce deriva din Tratat in practica, stabilind orientarile strategice pentru spatiul european de libertate, securitate si justitie;

Institutiile care implementeaza noua arhitectura a drepturilor fundamentale

14. considera ca institutiile europene au actionat deseori in paralel in domeniul protectiei drepturilor fundamentale si solicita, prin urmare, o reflectie asupra actiunilor ce au avut loc si o cooperare consolidata intre aceste institutii, cum ar fi cooperarea interinstitutionala oficializata pentru monitorizarea anuala a situatiei drepturilor omului in UE, astfel incat fiecare institutie sa se poata baza pe rapoartele elaborate de alte institutii;

15. constata crearea unui nou portofoliu al "justitiei, drepturilor fundamentale si cetateniei" in cadrul Comisiei, ce indica angajamentul acesteia in directia sporirii eforturilor din domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale si ca o reactie pozitiva la solicitarile repetate ale Parlamentului in aceasta privinta; o astfel de diviziune intre justitie si securitate nu ar trebui sa agraveze dihotomia eronata intre nevoia de a proteja drepturile omului ale tuturor persoanelor si necesitatea de a garanta securitatea acestora; noul comisar ar trebui sa acorde o atentie deosebita politicilor UE de combatere a migratiei ilegale si a terorismului, iar sprijinul deplin din partea Colegiului comisarilor este crucial pentru a permite noului comisar sa aiba un cuvant important de spus;

16. invita Comisia sa desemneze 2013 drept Anul european al cetateniei cu scopul de a oferi un impuls dezbaterii privind cetatenia europeana si sa informeze cetatenii UE cu privire la drepturilor lor, in special noile drepturi care rezulta din intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona;

17. se asteapta la actiuni concrete din partea noului comisar responsabil, in sensul intentiilor deja declarate: in special si cel mai important, saluta angajamentul de a introduce o evaluare a impactului tuturor noilor propuneri legislative, din perspectiva drepturilor fundamentale; sa supravegheze procesul legislativ, pentru a garanta ca textele finale ce rezulta din acesta sunt conforme cu Carta; sa aplice o politica de „toleranta zero” fata de incalcari ale Cartei, desfasurand anchete amanuntite si initiind proceduri privind incalcarea dreptului comunitar, atunci cand statele membre isi incalca obligatiile in materie de drepturile omului in aplicarea legislatiei UE; si sa se asigure ca cetatenii UE sunt informati in mod corespunzator cu privire la configuratia noilor drepturi fundamentale; solicita o urmare la comunicarea din 2003 referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeana de definire a unui mod transparent si a unei modalitati coerente de solutionarea a posibilelor incalcari ale drepturilor omului si sa recurga la articolul 7 din TUE pe baza noi configuratii a drepturilor fundamentale;

18. reaminteste Comisiei sa monitorizeze toate propunerile legislative noi din perspectiva respectarii Cartei si sa verifice instrumentele existente in acest sens; sugereaza faptul ca evaluarile de impact ce insotesc propunerile Comisiei ar trebui sa indice in mod clar daca aceste propuneri respecta Carta, astfel incat acest aspect sa devina o parte integranta a prezentarii propunerilor legislative; reaminteste Comisiei sarcina sa explicita de a implica partile interesate sa participe la consultatii ample, pentru a asigura coerenta si transparenta in actiunile Uniunii [articolul 11 alineatul (3) din TUE]; subliniaza, in acest sens, importanta platformei FRA ca o resursa semnificativa pentru indeplinirea acestei sarcini;

19. reaminteste Comisiei sa organizeze investigatii obiective si sa initieze procedura privind incalcarea dreptului comunitar, ori de cate ori un stat membru incalca, la implementarea legislatiei UE, drepturile consacrate in Carta; reaminteste, in plus, Comisiei sa solicite statelor membre furnizarea unor date si fapte fiabile si sa accepte date si din surse neguvernamentale, precum si sa solicite contributia FRA si a altor organisme in domeniul drepturilor omului;

20. atrage atentia asupra revigorarii recente a nationalismului, xenofobiei si discriminarii in unele state membre si subliniaza rolul central pe care ar trebui sa si-l asume Comisia Europeana in vederea prevenirii si combaterii acestor eventuale incalcari a drepturilor fundamentale;

21. subliniaza importanta monitorizarii anuale de catre Comisie a respectarii Cartei si observa ca rapoartele acesteia de monitorizare ar trebui sa contina o evaluare a modului de implementare a drepturilor garantate, o evaluare a celor mai controversate aspecte si a situatiei celor mai vulnerabile grupuri din Uniune, precum si a lacunelor de protectie existente, a tendintelor-cheie si a problemelor structurale la nivel national si al UE, in vederea propunerii de initiative si masuri, recomanda diseminarea bunelor practici in randul statelor membre;

22. saluta Comunicarea Comisiei privind Strategia pentru punerea in aplicare efectiva a Cartei drepturilor fundamentale de catre Uniunea Europeana care se refera, printre altele, la abordarea preventiva a acesteia in ceea ce priveste punerea in aplicare efectiva, importanta formarii interne asupra drepturilor fundamentale, verificarea sistematica de catre Consiliul de evaluare a impactului a aspectului referitor la drepturile fundamentale din cadrul evaluarilor de impact realizate de catre Comisie, precum si masurile de comunicare specifice adaptate la diferite situatii necesare in acest sens saluta, de asemenea, accentul pus pe comunicarea Comisiei mentionata mai sus, privind importanta criteriilor politice de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993, solicitand statelor in curs de aderare sa detina institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului si respectarea si protejarea minoritatilor; mentinerea acestui criteriu sprijina protejarea drepturilor fundamentale in viitoarele state membre;

23. solicita Comisiei sa consolideze valorile si principiile consacrate in Tratat si in Carta si strategia stabilita in Programul de la Stockholm, prin intermediul unor propuneri legislative concrete, avand in vedere, in acelasi timp, jurisprudenta CEDO in momentul desfasurarii acestor activitati; solicita, in plus, „lisabonizarea” actualului acquis din domeniul cooperarii politienesti si judiciare si consolidarea raspunderii democratice in cadrul spatiului european de libertate, securitate si justitie;

24. sugereaza stabilirea unei relatii profesionale intre comisarul responsabil de justitie, drepturile fundamentale si cetatenie si Comisia pentru libertati civile, justitie si afaceri interne, invitand in mod regulat comisarul, in vederea unui schimb de opinii cu privire la aspecte si evolutii actuale in domeniul drepturilor fundamentale;

25. subliniaza, de asemenea, ca Parlamentul European ar trebui sa consolideze evaluarea impactului autonom asupra drepturilor fundamentale in ceea ce priveste propunerile legislative si amendamentele examinate in cursul procesului legislativ, pentru a face ca acesta sa devina mai sistematic, in special prin largirea posibilitatilor prevazute in prezent la articolul 36 din Regulamentul de procedura al Parlamentului cu privire la respectarea Cartei, si sa solicite avizele Serviciului Juridic pe probleme juridice in legatura cu problemele in materie de drepturi fundamentale in UE;

26. solicita Consiliului sa se adapteze la modificarile prevazute de Tratat si sa respecte Carta in actul legislativ; saluta prin urmare instituirea de catre Consiliu a Grupului permanent de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetatenilor si libera circulatie a persoanelor si subliniaza importanta ca acest nou organism sa dispuna de un mandat extins care sa includa aspecte in legatura cu drepturile fundamentale cu relevanta la nivel UE si national si sa serveasca drept forum Consiliului in materie de drepturile omului, precum si importanta desfasurarii activitatii sale in conditii de transparenta si eficienta, inclusiv in relatia sa cu Parlamentul European;

27. reafirma acordul interinstitutional intitulat "Abordarea comuna privind evaluarea impactului", mentionat in Comunicarea Comisiei privind Strategia pentru punerea in aplicare efectiva a Cartei drepturilor fundamentale de catre Uniunea Europeana, care prevede ca Parlamentul si Consiliul sunt responsabile pentru evaluarea impactului propriilor amendamente;

28. invita Consiliul sa se asigure ca Grupul de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetatenilor si libera circulatie a persoanelor (FREMP) dispune de un mandat larg care ar putea include, de exemplu, discutarea si oferirea unui raspuns oficial la rapoartele FRA (in plus fata de recomandarile organismelor conventionale, procedurile speciale si mecanismele ONU), evaluarea externa a impactului asupra drepturilor omului a instrumentelor si politicilor UE, in coordonare cu Grupul de lucru al Consiliului pentru Drepturile Omului (COHOM), din cadrul Consiliului, asigurarea coordonarii cu agentiile care nu dispun de un mandat pentru drepturile omului, dar cu impact asupra acestora (de exemplu, BEI sau FRONTEX), examinarea semnarii, ratificarii si respectarii instrumentelor internationale in domeniul drepturilor omului de catre UE si statele membre, si asigurarea unui forum pentru schimburile Consiliului privind chestiuni in materie de drepturile omului;

29. solicita respectarea dreptului sau de control democratic consfintit in tratate; insista asupra necesitatii asigurarii unui nivel mai ridicat de transparenta si de acces la documente intre institutiile UE, pentru a dezvolta o cooperare interinstitutionala mai eficienta, inclusiv raspunderea in ceea ce priveste aspecte legate de drepturile fundamentale; subliniaza rolul sau in urmarirea rezolutiilor sale referitoare la drepturile fundamentale in UE si rolul sau in evaluarea activitatii celorlalte institutii ale UE in ceea ce priveste actiunile sau lipsa acestora atunci cand sunt analizate evolutiile in acest domeniu (spre exemplu, prin intermediul rapoartelor anuale), activitate in cadrul careia mesajele politice sunt imbinate cu o abordare bazata pe fapte; subliniaza dreptul sau, prevazut la articolul 218 alineatul (10) din TFUE de a fi de indata si pe deplin informat pe parcursul tuturor etapelor procedurii cu privire la acordurile internationale intre Uniune si tari terte sau organizatii internationale;

30. reafirma faptul ca rolul consolidat al CJ in garantarea aplicarii adecvate a Cartei la implementarea legislatiei UE de catre toate institutiile si agentiile UE si statele membre si observa ca acest fapt va permite CJ sa isi consolideze si sa isi dezvolte jurisprudenta pe baza drepturilor fundamentale; subliniaza necesitatea unei cooperari institutionalizate intre instantele nationale, CJ si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in vederea dezvoltarii unui sistem coerent de jurisprudenta in acest domeniu;

31. subliniaza rolul FRA in monitorizarea continua a respectarii drepturilor fundamentale in cadrul Uniunii si implicatiile Tratatului de la Lisabona in acest domeniu, oferind analize, asistenta si expertiza, o sarcina ce necesita calitate, obiectivitate, impartialitate efectiva si transparenta; invita Comisia sa revizuiasca si sa extinda mandatul FRA pentru a armoniza activitatea sa cu noile cerinte in vaza Tratatului de la Lisabona si a Cartei; subliniaza faptul ca, in cadrul mandatului revizuit, rolul de monitorizare al FRA ar trebui extins si pentru tarile in curs de aderare; prin urmare sunt necesare resurse adecvate pentru a-si indeplini sarcinile ce decurg din implementarea Cartei; reitereaza solicitarea sa de a fi asociat pe deplin la revizuirea programului multianual al FRA; saluta includerea unei anexe in raportul anual FRA, indicand ratificarea de catre statele membre a instrumentelor internationale privind drepturile omului;

32. subliniaza ca principala sarcina a FRA consta in punerea la dispozitia institutiilor cu putere de decizie a unor fapte si date privind aspecte legate de drepturile fundamentale si ca aceasta colecteaza si analizeaza in acest scop informatii si date si sporeste gradul de constientizare prin realizarea de cercetari si studii stiintifice, pe baza unor metodologii detaliate, publicarea de rapoarte tematice si anuale, colaborarea in retea si promovarea dialogului cu societatea civila; saluta raportul sau anual 2009 si abordarea privind furnizarea unei prezentari generale comparative si evidentierea bunelor practici in cele 27 de state membre;

33. solicita institutiilor UE cu putere de decizie sa utilizeze datele si faptele furnizate de FRA in timpul etapei preparatorii a activitatii legislative, in cadrul proceselor de luare a deciziilor si/sau de monitorizare si sa se afle in cooperare constanta si stransa cu FRA, implicand in acelasi timp platforma ONG a acesteia;

34. invita toate agentiile europene sa-si respecte angajamentul de protejare a drepturilor fundamentale si sa integreze abordarea drepturilor fundamentale in toate activitatile lor; totodata, invita UE sa asigure raspunderea juridica deplina a agentiilor sale in aceasta privinta;

35. considera ca FRONTEX ar trebui sa stabileasca o cooperare structurata cu agentiile care se ocupa de drepturile fundamentale sau migrantii ori azilul si ICNUR, astfel incat sa faciliteze operatiunile care au implicatii pentru protectia drepturilor omului; saluta acordul de cooperare semnat intre Frontex si FRA in 2010;

36. subliniaza faptul ca UE si statele membre au obligatii comune in domeniul implementarii si/sau asigurarii respectarii drepturilor fundamentale si ale omului, in sferele lor respective de responsabilitate, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, si ca aceasta competenta si responsabilitate partajata reprezinta atat o oportunitate, cat si o obligatie ce revine statelor membre si institutiilor UE; evidentiaza rolul consolidat al parlamentelor nationale conferit prin Tratatul de la Lisabona si sprijina stabilirea unui dialog formal permanent intre Parlamentul European si parlamentele nationale;

37. reaminteste statelor membre datoria pe care o au de a furniza Comisiei, in calitatea de gardian al tratatelor, date si fapte fiabile, atunci cand sunt se solicita astfel de date;

38. subliniaza importanta organismelor judiciare din statele membre, care au un rol major in procesul de asigurare a respectarii si de exercitare a drepturilor omului si indeamna, prin urmare, sprijinirea unui acces facil la instante si proceduri intr-un termen rezonabil, ca un mijloc de consolidare a protectiei drepturilor fundamentale si ale omului; solicita statelor membre sa depuna eforturi in formarea continua a judecatorilor nationali in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale, inclusiv noile aspecte in domeniu dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona;

39. considera ca actiunea UE nu ar trebui doar sa abordeze incalcari ale drepturilor fundamentale dupa ce acestea au avut loc, ci ar trebui sa incerce, de asemenea, sa le previna; prin urmare, solicita o reflectie privind mecanismele pentru detectarea timpurie a potentialelor incalcari ale drepturilor fundamentale in UE si in statele sale membre, inghetarea temporara a masurilor care constituie astfel de incalcari, accelerarea procedurilor legale pentru a determina daca o masura este contrara drepturilor fundamentale ale UE si sanctiuni in cazul in care aceste masuri sunt totusi puse in aplicare contrar dreptului UE;

40. solicita institutiilor UE si statelor membre sa isi dubleze eforturile cu scopul de a informa si spori in mod corespunzator gradul de constientizare al publicului, deoarece drepturile fundamentale pot fi protejate intr-un mod mai eficient daca cetatenii insisi sunt constienti de drepturile pe care le au si de mecanismele disponibile pentru a-i proteja; solicita utilizarea activa a experientei organismelor civice si a ONG-urilor relevante si mentinerea unei relatii de lucru continue cu toate aceste organisme la implementarea noii arhitecturi a drepturilor fundamentale si luarea de masuri in cazuri specifice;

41. isi reafirma dreptul de a elabora anual un raport privind situatia drepturilor fundamentale in UE, abordand aspecte de drepturile omului ce revin institutiilor UE, agentiile sau statele membre ale UE, in cazul in care acest lucru este necesar;

Cooperarea cu organizatiile internationale in cadrul noii arhitecturi a drepturilor fundamentale

42. sugereaza gasirea unor modalitati de cooperare mai buna a institutiilor si agentiilor UE cu organizatiile internationale dedicate protectiei drepturilor si libertatilor fundamentale si utilizarea mai buna si canalizarea mai eficienta a rezultatelor experientei acumulate in acest domeniu;

43. solicita institutiilor UE sa exploateze intregul potential al Memorandului de intelegere dintre Consiliul Europei si UE, in vederea unei mai mari sinergii si consecvente la nivel european si sugereaza ca ar trebui utilizata mai bine expertiza aferenta mecanismelor, standardelor si constatarilor referitoare la monitorizarea drepturilor omului si dezvoltate de catre Consiliul Europei, evitandu-se astfel duplicarea activitatilor; reafirma necesitatea implicarii superioare a Uniunii in activitatea Comisarului pentru drepturile omului; reafirma necesitatea implicarii superioare a Uniunii in activitatea Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei si ca UE sa tina seama mai mult de aceasta activitate atunci cand pune in aplicare politici in domeniul libertatilor, justitiei si securitatii;

44. solicita statelor membre ale UE sa semneze si sa ratifice toate conventiile fundamentale ale Consiliului Europei si ale Organizatiei Natiunilor Unite din domeniul drepturilor omului, alaturi de protocoalele facultative anexate acestora: printre altele, Carta Sociala Europeana (revizuita), Conventia pentru combaterea traficului de persoane, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, Carta europeana a limbilor regionale si minoritare a Consiliului Europei, Conventia ONU pentru prevenirea torturii si a altor tratamente crude, inumane sau degradante, Conventia ONU privind statutul refugiatilor, Conventia ONU privind protectia drepturilor tuturor lucratorilor migranti si ale membrilor familiilor acestora, Conventia ONU privind crima organizata si cele doua protocoale impotriva traficului de persoane si a contrabandei, Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, Conventia ONU privind drepturile copilului si Conventia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; in plus, sugereaza ca, in cadrul procesului legislativ european, sa se tina cont in mai mare masura de documentele internationale si sa se faca referiri mai dese la acestea;

45. subliniaza necesitatea acordarii unei atentii adecvate diferitelor mecanisme de monitorizare ale ONU si constatarilor organismelor ONU din domeniul drepturilor omului si sugereaza ca recomandarile acestora relevante pentru statele membre sa fie urmate indeaproape; subliniaza importanta evaluarii periodice universale (UPR) a Consiliului ONU pentru drepturile omului; recomanda cooperarea cu Biroul Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului si Biroul Inaltului Comisar al ONU pentru Refugiati; si saluta deschiderea, la Bruxelles, a primului Birou regional european al Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului;

46. subliniaza rolul important si activitatea intensa a Biroului pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (BIDDO), a reprezentantilor speciali ai OSCE pentru libertatea mijloacelor de comunicare in masa si pentru combaterea traficului de persoane, si a Inaltului Comisar pentru Minoritati Nationale;

47. invita statele membre care fac parte din Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite sa asigure garantiile drepturilor procedurale in procesul de intocmire a listelor si de eliminare de pe lista a presupuselor grupuri sau persoane teroriste, in conformitate cu jurisprudenta relevanta a CJ;

Cele mai urgente provocari ale noii ere

48. subliniaza faptul ca fiabilitatea noii arhitecturi va fi evaluata in functie de eficienta abordarii de catre institutiile responsabile a celor mai presante aspecte actuale si a celor mai recente incalcari ale dreptului comunitar, atat la nivelul statelor membre, cat si la cel al UE, de asemenea in legatura cu relatiile externe ale acesteia;

49. reaminteste, prin urmare, toate rezolutiile si dezbaterile sale, precum si constatarile in urma delegatiilor din 2009, privind aspecte referitoare la drepturile fundamentale, care au aratat ca exista nenumarate chestiuni nesolutionate si cazuri specifice de incalcare a drepturilor fundamentale, ce necesita masuri urgente si concrete, strategii pe termen mediu si solutii pe termen lung si control din partea institutiilor UE; cum ar fi:

  • protectia celor patru libertati fundamentale, ca realizari de baza ale UE, acordand o atentie deosebita libertatii de circulatie a cetatenilor UE;
  • garantarea drepturilor tuturor persoanelor prezente pe teritoriul UE, indiferent de cetatenie;
  • asigurarea certitudinii juridice si a existentei controalelor si echilibrelor adecvate ale unui sistem democratic sanatos;
  • garantarea protectiei datelor cu caracter personal si a sferei private, inclusiv colectarea, procesarea, transferarea si stocarea datelor financiare si personale, in interiorul si in afara;
  • UE, in conformitate cu principiile scopului, necesitatii si al proportionalitatii si cu drepturile de rectificare si de apel, precum si promovarea unui echilibru just intre libertatile individuale si securitatea colectiva, care este amenintata de noile forme de terorism si crima organizata;
  • combaterea traficului de persoane, in special femei si copii, intrucat constituie o forma de sclavie; constata ca, in ciuda angajamentelor asumate in legislatia nationala si cele politice ale UE asumate pe parcursul unui numar mare de ani, se estimeaza ca mai multe sute de mii de persoane sunt traficate anual inspre UE sau in interiorul zonei UE si evidentiaza necesitatea dublarii eforturilor in lupta impotriva acestei infractiuni, inclusiv prin intermediul noii directive UE propuse, care include numirea de raportori nationali, asa cum s-a sugerat, pentru a monitoriza punerea in aplicare a politicii de lupta impotriva traficului la nivel national;
  • protejarea drepturilor refugiatilor si ale migrantilor, asigurand faptul ca gestionarea de catre UE a fluxurilor de migratie si a negocierilor privind acordurile de readmisie cu tarile terte nu supun astfel de persoane riscului de incalcare a drepturilor omului;
  • protectia drepturilor victimelor actelor de violenta, de criminalitate, de razboi sau ale incalcarilor drepturilor omului, un domeniu de politici in care este nevoie de legislatie la nivelul intregii UE, fara redirectionarea atentiei si a resurselor care sunt alocate in directia prevenirii, a combaterii criminalilor si a teroristilor si a abordarii cauzelor fundamentale; aduce in atentie consultarea publica la nivel european privind augmentarea drepturilor victimelor actelor de criminalitate si violenta, lansata la inceputul anului 2010, si asteapta cu interes propunerea viitoare a Comisiei referitoare la masuri practice pentru asistarea victimelor pe parcursul procesului in justitie; reaminteste initiativa statelor membre pentru un ordin european de protectie in vederea sporirii protectiei acordate victimelor care se deplaseaza intre statele membre ale UE, dar solicita clarificari juridice cu privire la dispozitiile acesteia;
  • dezvoltarea strategiei UE privind drepturile copilului prin intermediul unor masuri practice de combatere a abuzurilor asupra copiilor, a exploatarii sexuale a copiilor si a pornografiei infantile, de promovare a utilizarii sigure a internetului si de eliminare a muncii copiilor si a saraciei infantile, avand in vedere estimarile potrivit carora 10-20 % dintre copii in Europa sunt abuzati sexual in copilarie, ca cercetarile arata ca victimele infantile portretizate in pornografie sunt din ce in ce mai tinere si ca actualele conditii economice mondiale ameninta sa impinga mai multi copii spre forta de munca si/sau saracie;
  • promovarea azilului si a politicilor de imigrare ale UE, in conformitate cu valorile si principiile consacrate in tratate, in Carta si in CEDO;
  • elaborarea unei strategii UE privind drepturile persoanelor cu handicap, care sufera in continuare din cauza discriminarii in viata lor sociala, profesionala si culturala;
  • interzicerea si eliminarea tuturor formelor de discriminare, in temeiul articolului 21 din carta, in toate domeniile de activitate, inclusiv a incadrarii etnice, luand pe deplin in considerare responsabilitatile si competentele juridice in vigoare;
  • protejarea diversitatii lingvistice, ca patrimoniu cultural al Europei, inclusiv a limbilor minoritare;
  • interzicerea sanctionarii folosirii unei limbi diferite de limba oficiala a unui stat membru;
  • combaterea saraciei si a excluziunii sociale;
  • elaborarea unei strategii orientate spre actiune la nivelul UE, pentru a promova incluziunea rromilor si integrarea acestui aspect in procesul de implementare a politicilor europene, nationale, regionale si locale si pentru a institui o cooperare structurata intre statele membre si UE;
  • crearea unui cadru la nivelul UE privind drepturile procedurale pentru suspecti in cadrul procedurilor penale;
  • garantarea si promovarea libertatii presei in Uniunea Europeana, care se deterioreaza de la un an la altul, faptele cele mai notabile fiind concentrarea mass-media, presiunea exercitata asupra jurnalistilor si a activitatilor acestora si trimiterea in judecata a jurnalistilor fara un motiv real sau grav;
  • evaluarea acordurilor de readmisie ale UE existente si evaluarea impactului in materie de drepturi fundamentale al politicii UE asupra acordurilor de readmisie;
  • promovarea incluziunii sociale a persoanelor mai vulnerabile, inclusiv prin masuri active de educatie, sau a fostilor detinuti, a persoanelor aflate in inchisoare, a celor care executa pedepse alternative, alaturi de alte masuri care promoveaza reabilitarea sociala a acestora;
  • dreptul universal la educatie;
  • protejarea migrantilor, in special a solicitantilor de azil;
  • incurajarea societatii civile de a promova o dezbatere transparenta si periodica privind drepturile fundamentale, pentru asigurarea protectiei optime a acestora;
  • combaterea tuturor formelor de rasism, xenofobie si antisemitism;
  • promovarea unei comunicari sporite interconfesionale si interculturale, in vederea imbunatatirii procesului de integrare europeana;
  • protejarea drepturilor migrantilor ilegali in UE;
  • protejarea libertatii de expresie, precum si a libertatii, independentei si pluralismului mass-media si a presei scrise, si a liberei circulatii a informatiilor;
  • protejarea libertatii de gandire, de constiinta si a celei religioase de orice ingerinte, intrucat acesta este unul dintre drepturile fundamentale consacrate prin articolul 10 din Carta si prevede libertatea de manifestare a convingerilor religioase in public sau in sfera privata;

50. incredinteaza Presedintelui sarcina de a transmite prezenta rezolutie Consiliului European, Consiliului si Comisiei, guvernelor si parlamentelor statelor membre si ale tarilor candidate, precum si Natiunilor Unite, Consiliului Europei si Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa

Adauga comentariu

Security code
Refresh