Europa, lovita de saracie
80 de milioane europeni sunt amenintati de saracie iar peste 8 la suta din populatia UE nu are acces la resurse de baza. Datele au fost prezentate de Eurostat - Biroul European de Statistica. Prin urmare, Uniunea Europeana a venit cu o noua strategie prin care 20 de milioane de oameni ar urma sa scape de saracie pana in 2020.
Obiectiv ambitios in conditiile in care un sfert din populatia Uniunii Europene era amenintata de saracie sau excludere sociala. Datele se regasesc intr-un studiu publicat de Eurostat si care analizeaza situatia din spatiul comunitar de acum doi ani.
Cele mai multe persoane aflate in pragul saraciei sunt din Romania, Bulgaria si Letonia. Acestea aveau un venit situat sub pragul lor national al saraciei, luand in calcul inclusiv ajutoarele sociale.
Saracia atinge nu doar noile state membre ci si tari puternice ale Uniunii. Astfel, in Franta peste 13 la suta din populatie e amenintata de saracie in timp ce in Germania procentul trece de 15. Procente mai ridicate se inregistreaza in Spania, aproape 20 la suta, Italia si Marea Britanie - aproape 19 procente.
Comisarul european pentru afaceri sociale Laszlo Andor explica: "astazi peste 80 de milioane de persoane traiesc in Uniunea Europeana sub riscul saraciei. 1 din 5 tineri europeni nu-si gaseste o slujba, ceea ce creste posibilitatea unei exluziuni sociale pe termen lung iar 1 din 10 angajatii tineri traieste in saracie. Copiii in particular, tinerii, imigrantii, cei in varsta dar si alte grupuri vulnerabile trebui sa faca fata diverselor provocari. Peste 20 de milioane de copii traiesc astazi sub riscul saraciei in Uniunea Europeana".
In plus, 42 de milioane de europeni se aflau, in 2008, in situatia unor lipsuri materiale grave, conditiile de trai fiind limitate de o lipsa a resurselor. Mai exact aceste persoane nu isi permit sa isi achite facturile, sa isi incalzeasca locuintele iar despre cumparatul unui telefon sau unei masini nici nu poate fi vorba.
Practic, la nivelul Uniunii Europene aproximativ 116 milioane de oameni intra sub spectrul saraciei regasindu-se in cel putin unul din criteriile: risc de saracie dupa prestatii sociale, privatiune materiala grava, apartenenta la o gospodarie cu o intensitate foarte slaba a muncii.
Bifeaza toate cele trei criterii aproximativ sapte milioane de europeni: cei mai multi si de aceasta data se regasesc in Romania, Bulgaria si Ungaria.
Comisarul Laszo Andor atrage atentia: "aceasta situatie este categoric inacceptabila din punct de vedere etic, dar in acelasi timp este si o pierdere economica. In timp ce statele se lupta cu consencintele crizei, un numar atat de mare de europeni plasati la marginea societatii reprezonta de asemenea o pierdere masiva de resurse umane si potential."
Ingrijorata de aceste date, Comisia Europeana isi propune sa reduca numarul celor afectati de saracie cu 20 de milioane in urmatorii zece ani. A fost redactata o strategie in acest sens in conditiile in care in prezent nu se poate vorbi de o alocare mai mare a resurselor. Ideea e insa ca banii disponibili sa fie folositi mai eficient, prin promovarea actiunilor de voluntariat si prin sustinerea proiectelor ce propun experimente sociale sau inovare.
Cu ce ramane in istorie anul 2010?
Iata o intrebare pe care si-a pus-o Matei Visniec, prilej pentru un bilant politic, economic si ecologic al anului care se incheie. An rotund fara glorie, 2010 ramane pentru milioane de oameni unul cu gust amar, un an al crizei si al incertitudinilor. Europenilor, in orice caz, anul 2010 le-a adus multa bataie de cap si surprize neplacute.
Grecii nu vor uita niciodata acest an in care au aflat ca au o datorie publica uriasa si ca vor trebui sa faca niste sacrificii enorme pentru a-si echilibra bugetul. O pilula amara a inghitit si Irlanda. Inainte de criza i se spunea "tigrul celtic", pentru ca in limbajul euforiei mediatice orice tara care consuma mai mult decat produce si isi impinge cetatenii la datorii enorme este numita "tigru". Ei bine, anul 2010 este anul "detigrizarii" definitive a Irlandei si a irlandezilor care au acceptat sa fie platiti mai prost si sa munceasca mai mult pentru a iesi din criza.
Pentru Franta anul 2010 inseamna pierderea unui simbol: iesirea la pensie la 60 de ani. Privilegiu extraordinar, simbol al unor vremuri cand lumea chiar credea ca exista progres si ca acumularea de bogatie nationala inseamna si o viata mai buna pentru oameni, iesirea la pensie la 60 de ani a insemnat un imens cadou acordat de presedintele socialist François Mitterrand, in 1981, concetatenilor sai.
El este cel care a redus, la acea ora, varsta de pensionare de la 65 la 60 de ani, si milioane de francezi s-au bucurat ceva mai mult de viata in acest rastimp. Ei bine, acest model de bunastare, de care francezii erau foarte mandri de altfel, este si el sacrificat pe altarul ultraliberalismului, religie dominanta in acest moment pe planeta.
Europa politica
Din punct de vedere politic, anul 2010 mai inseamna, in Europa, cresterea tetantiei populiste in unele tari. Extrema dreapta a castigat teren in Suedia, Olanda si Ungaria, iar Germania nu este nici ea ocolita de fenomen.
De notat insa ca 2010 ar putea insemna, pentru Marea Britanie, anul trezirii din amorteala sociala: pentru prima data dupa foarte multi ani studentii s-au mobilizat ca sa protesteze impotriva maririi taxelor universitare. Daca in Franta un an fara demonstratii studentesti este aproape de neconceput, in Marea Britanie surpriza este atunci cand ies studentii pe strazi.
Pe ansamblul ei, Europa mai poate considera ca anul 2010 este unul care a acentuat marginalizarea ei fata de Asia si mai ales a accentuat dependenta sa economica fata de China. La inceputul lunii decembrie puterea de la Pekin ii califica drept "clovni" pe membrii Comitetului care acordase premiul Nobel pentru pace dizidentului chinez Liu Xiaobo.
Ziarul Le Monde denunta in context "aroganta imperiala a Chinei" care are acum puterea de a-i sanctiona economic pe toti "vasalii" ei recalcitranti. Uluitoare palma data Europei si lumii democratice careia China ii comunica de fapt un adevar obiectiv si personal: bunastarea poate fi obtinuta si fara democratie, economia poate inflori si fara libertatea cuvantului, milioane de oameni se pot imbogati si pot deveni consumatori inveterati si fara sa ceara pluralism politic.
Iata de ce putem spune ca anul 2010 este aproape integral unul al Chinei, un an care a permis acestei tari sa mai faca un pas in directia obiectivului ei declarat, de a deveni lider mondial in toate privintele. 2010 este anul Expozitiei Universale de la Shanghai, un succes in materie de organizare, dar mai ales anul cand China a trecut de pe locul trei pe locul doi in ierarhia economica mondiala.
Dupa Statele Unite, China a devenit deci a doua economie mondiala intrecand de fapt Japonia, care detinea de ani de zile acest trofeu. China progreseaza si in alte domenii, cum ar fi piata artei, pentru ca anul acesta ea a intrecut Franta si se plaseaza de acum inainte, la acest capitol, pe locul al treilea, dupa Statele Unite si Marea Britanie.
2010 pentru Africa
Anul 2010 inseamna, pentru continentul african, mandria de a fi organizat in conditii bune Campionatul Mondial de Fotbal. Africa de Sud in special a profitat din punct de vedere economic si mediatic de aceasta manifestare sportiva. Tot anul acesta, 17 din cele 53 de state africane si-au sarbatorit 50 de ani de la obtinerea independentei, iar unele dintre ceremonii au fost gazduite de Franta, fosta putere coloniala.
La capitolul democratiei anul 2010 le aduce africanilor o reusita: Guineea a pus capat unui regim dictatorial care dura de 50 de ani. In schimb Coasta de Fildes a dat un exemplu negativ in acest final de an: alegerile s-au tinut in mod democratic, presedintele Laurent Gbagbo a fost invins in mod democratic dar, cum s-a intamplat deseori in istoria tarilor africane, invinsul nu are intentia de transmite puterea rivalului sau, iar tara se afla in situatia paradoxala de a avea doi presedinti si doua guverne.
Tot la capitolul african pe 2010 mai trebuie inclus un bilant negativ la capitolul terorismului: in Africa subsahariana diversele grupuri legate de Al qaida au fost extrem de active.
Un 2010 amar pentru SUA
Anul 2010 mai este unul extrem de amar pentru presedintele american Barak Obama care a pierdut alegerile de la jumatatea mandatului, dar si-a pierdut si popularitatea si se vede obligat sa dea inapoi in privinta unora dintre reformele sale precum si pe cateva fronturi diplomatice cum ar fi cel din Orientul Apropiat.
2010 ramane un an negru pentru Haiti, unde 2010 a inceput cu un cutremur care a provocat moartea a 250 000 de oameni si se incheie cu o epidemie de holera.
2010 si schimbarile climatice
La capitolul ecologie, anul se incheie cu o firava speranta: summit-ul pe tema schimbarilor climaterice de la Cancun a permis semnarea unui acord si s-a decis crearea unui fond "verde". Nu am asistat chiar la o mare victorie mondiala in materie de mobilizare in lupta impotriva poluarii, dar nu a fost nici un esec al egoismului precum summit-ul de anul trecut de la Coopenhaga.
In perspectiva larga a istoriei, s-ar putea insa ca anul 2010 sa ramana in special cunoscut ca "anul Wikileaks", anul cand a fost data publicitatii o cantitate enorma de telegrame si de note diplomatice secrete.
Poate ca 2010 va purta, in viitor, titulatura de an al adevarului: milioane de oameni de pe planeta au aflat ce gandesc de fapt cu adevarat sefii de stat si de guvern unii despre altii.
Baletul ipocrit al diplomatiei mondiale a primit o lovitura destul de rasunatoare. Sigur, mai marii acestei lumi vor continua sa se vada si sa se prefaca in continuare ca nu se detesta si ca se pretuiesc reciproc, dar informatiile dezvaluite de site-ul Wikileaks vor continua sa contrazica gesturile de circumstanta.
Pentru a rezuma, am putea spune ca nu avem nici un motiv sa fim tristi ca ne despartim de anul 2010. Dar, cum capitalismul a deraiat pe planeta iar oamenii politici ne conduc din ce in ce mai prost, nu este exclus ca peste o vreme sa spunem "ce bine a fost totusi in 2010!".
Sursa: rfi
