Stimularea electrica a maduvei spinarii faciliteaza mersulPersoanele cu leziuni ale maduvei spinarii, care nu prezinta miscari voluntare sau functii sfincteriene sub nivelul leziunii, dar care includ retinerea unei anumite senzatii, nu recupereaza mersul independent.

Totusi, un mic grup de persoane cu paraplegie au reusit sa faca din nou cativa pasi dupa ce le-au fost implantate dispozitive ce stimuleaza electric maduva spinarii.

Doua echipe separate de cercetatori au dezvaluit, in premiera, ca tehnica impreuna cu antrenamentele fizice au permis unui numar de doua din patru persoane sa mearga din nou dupa ce si-au pierdut capacitatea de miscare voluntara din cauza unei leziuni.

"Este incredibil ca am putut fi prezenti atunci cand au facut primi pasi", a declarat coautorul unuia dintre studii, Claudia Angeli, din cadrul Universitatii din Louisville, Kentucky (SUA). "Este un moment emotionant pentru ei deoarece stiau ca nu vor mai putea merge niciodata", a adaugat ea.

Intr-un studiu publicat in New England Journal of Medicine, Angeli si colegii sai au afirmat ca au implantat 16 electrozi in zona lombara (T11-S2) a patru pacienti, paralizati in urma accidentelor cu bicicleta pe munte sau in accidente rutiere. Aceste dispozitive, dezvoltate in urma cu multi ani pentru ameliorarea durerilor, au fost amplasate sub zona ranii pentru a acoperi o zona ce transmite semnale senzomotorii catre picioare. De asemenea, o baterie a fost implantata in peretele abdominal ce regla frecventa stimulatiilor, intensitatea si durata. Activitatea electrica produsa de muschii din picioare a fost monitorizata in timpul testelor.

Tehnica numita stimulare epidurala functioneaza pe baza principiului ca ar mai exista mici semnale de la creier ce tranziteaza leziunea, chiar daca acestea nu pot genera singure miscare voluntara. "Stim ca maduva spinarii are abilitatea sa organizeze, in detaliu, activitatea motorie", afirma Angeli.
Ea a adaugat ca in momentul activarii dispozitivului stimularea electrica rezultata creste excitabilitatea maduvei pentru a fi mai alerta. "Este ca si cum ar fi mult mai constienta la semnalele creierului, ce au fost intrerupte de leziune", a afirmat Angeli.

Implantul se face la nivelul coloanei vertebrale si trimite semnale electrice catre aceasta. Semnalele sunt setate la anumite frecvente, iar prin exercitii fizice, pacientii pot recapata posibilitatea de a-si misca membrele. La inceput, acestia primesc exercitii speciale care sa ii invete din nou sa isi miste membrele, apoi primesc antrenament pentru stat in picioare, iar in cele din urma un antrenament pentru mersul asistat cu un cadru sau un baston.

Procesul este de durata, insa ofera rezultate reale. Echipa de cercetatori responsabila cu acest proiect spune ca nu este necesara o linie directa intre creier si coloana vertebrala pentru functii motorii. Coloana poate sa preia aceste functii si sa le aplice atat timp cat este stimulata intr-un anume fel. Momentan, cativa pacienti au reusit sa mearga pe picioarele lor pe distante scurte, iar altii pot merge acum folosind echipament ajutator, sau cu ajutorul altor persoane.

Dupa implantarea dispozitivelor si a antrenamentelor locomotorii, doi dintre ei au reusit sa mearga din nou neasistati. Kelly Thomas a reusit sa mearga dupa 81 de sesiuni de stimulare timp de 15 saptamani, desi a fost nevoita sa utilizeze un cadru. Jeff Marquis a reusit sa mearga doar 90 de metri fara cadru, dupa 278 de sedinte realizate timp de 85 de saptamani. Celelalte doua persoane au reusit sa stea din nou in picioare si sa se aseze fara asistenta - ClinicalTrials.gov

In 2014, aceeasi echipa se lauda cu faptul ca dispozitivul lor a reusit sa repare terminatiile nervoase pentru catorva pacienti, acestia putand din nou sa simta cu membrele paralizate. In numai 4 ani, deja exista persoane care si-au recapatat partial capacitatea de a merge in picioare. Este posibil ca in cativa ani, cu imbunatatirea implanturilor si cu un proces de recuperare accelerat, sa avem parte de un adevarat „leac” pentru paralizie.

Se pare insa ca tratamentul si exercitiile ar trebui sa fie aplicate cat mai devreme, pacientii care au suferit accidente cu mai mult timp in urma fiind mai greu de tratat.

O lucrare separata a cercetatorilor de la Clinica Mayo din Minnesota si UCLA, publicata in revista Nature Medicine, raporteaza, de asemenea, succesul cu aceeasi tehnica. Echipa dezvaluie ca, dupa 43 de saptamani de antrenament cu implantul dispozitivului epidural, Jered Chinnock, de 29 de ani, paralizat dupa un accident de ski si lasat fara senzatie sau miscare voluntara sub leziune, ar putea sa mearga fara ajutor pe o banda de alergat - tinandu-se pe bare - si de-a lungul solului, cu un cadru de mers si o mica asistenta umana pentru mentinerea echilibrului. Cu toate acestea, nu si-a redobandit senzatia in picioare.

"Mintea sau gandul pacientului au fost capabile sa conduca miscarea in picioare", a spus dr. Kendall Lee de la Clinica Mayo, unul dintre investigatorii principali ai studiului, dar a subliniat ca multe mecanisme au ramas necunoscute. "Trebuiesc furnizate metode specifice ale parametrilor de stimulare. O stimulare aleatorie nu functioneaza", a adaugat ea.

Niciunul dintre participanti nu au reusit sa realizeze astfel de actiuni atunci cand stimulatorul a fost oprit.

Rezultate studiu

Angeli a spus ca programarea dispozitivului pentru a da cele mai bune rezultate necesita timp si ca exista un echilibru care trebuie activat atunci cand se regleaza intensitatea stimularii. Daca este prea scazuta, semnalele creierului nu vor fi "auzite" in timp ce, daca este prea mare, pot declansa miscari involuntare ale picioarelor.

Insa a specificat ca exista sperante ca tehnica stimularii epidurale ar putea ajuta mai mult decat miscarea piciorului (Lokomat). "O directie viitoare pe care o facem de fapt in prezent, este de a vedea daca vizeaza stimularea epidurala vezica in sine, daca putem imbunatati de fapt controlul vezicii urinare".

Profesorul Grégoire Courtine de la institutul de cercetare EPFL din Elvetia, care nu a fost implicat in nici un studiu, a declarat ca felicita cercetarea. El a spus ca o problema esentiala este ca curentul aplicat la electrozi sa fie continuu, adica poate fi de mica intensitate - ceea ce nu poate duce ca "soapta" din creier sa fie auzita destul de tare de catre picioare. Courtine a spus ca lucreaza pentru a rezolva aceasta problema prin sincronizarea stimularii electrice cu miscarile intentionate - lucrarea sa anterioara efectuata la maimute a folosit implanturi cerebrale pentru a ridica semnalele de miscare din creier si a le trimite la picioare, trecand pe locul leziunii si permitand o amplificare mai mare a semnalului pentru a produce o activitate musculara mai robusta.

Mike Milner, CEO al Fundatiei Nicholls Spinal Injury Foundation, a fost de asemenea precaut, spunand ca, in timp ce cercetarea pare promitatoare, cercetatorii sprijina o alta abordare pentru combaterea leziunii spinale, folosind celule speciale (OEC) luate din nasul pacientului, precum si fibrele nervoase, lezate.
"Cautam nu numai un tratament natural sau biologic pentru paralizie - ci unul permanent", a spus el.

Sursa: The Guardian

Adauga comentariu

Codul de securitate
Actualizează