Crioterapia - crioablatia
Incepand cu secolul XX metodele utilizate in crioterapie au evoluat (prin folosirea dioxidului de carbon solid sau a oxidului de azot lichid), insa vizau in continuare numai afectiunile maligne ale tegumentului si mucoaselor. Metoda a luat amploare ca utilizare, prin extinderea aplicarii ei la nivel visceral, din 1961, cand Cooper a inventat un aparat modern de criochirurgie. Mecanismul acestui tip de terapie consta in inducerea unei necroze locale, la nivelul tesuturilor ce urmeaza a se reepiteliza.
Cercetari realizate recent par sa confirme ideile din trecut, si anume ca "inghetarea" tumorilor reduce durerile atroce provocate de cancer, extinzandu-le pe acestea la ameliorarea simptomelor din neoplaziile extinse la nivelului sistemului osos, care nu raspund la radiatii sau alte tratamente.
Procesul de inghetare, crioablatia, este utilizat frecvent in prezent pentru a distruge tumorile renale, prostatice si altele. Conform unui studiu realizat de oamenii de stiinta de la Mayo Clinic, Minnesota, s-a constatat ca aceasta metoda reduce durerile provocate de diverse tipuri de cancer, la 80% din pacientii inclusi intr-un studiu. Efectele benefice ale acesteia se intind pe durata a sase luni.
Deoarece in intreaga lume exista numerosi pacienti care sufera de pe seama mestazelor osoase, Dr. Mathew Callstrom, radiolog, a declarat ca studiul realizat isi propune atat ameliorarea simptomelor din aceste afectiuni, cat si imbunatatirea calitatii vietii in urma tratamentului.
Studiul a inclus pacienti care nu au avut un raspuns pozitiv la protocolul de tratament aplicat in cazul pacientilor cu metastaze osoase, sau au refuzat sa il urmeze pe acesta.
Acestia au fost diagnosticati cu neoplazii primare diferite, intre care cancer colorectal, renal, ovarian, tiroidian si melanom- toate dintre acestea cu extindere la nivelul tesutului osos. Medicii au utilizat imagini realizate prin computerul tomograf pentru a ghida, cu ajutorul acelor mici probe la nivelul tumorilor. Astfel, in acestea, intr-o 'incapere' preexistenta, s-a introdus printr-un tub argon gazos. Acesta a inghetat local, conducand si la inghetarea tumorii.
Tehnica pare sa fie foarte bine tolerata de pacienti si nu a marit durerea nici macar la unul dintre subiectii studiului. Cercetatorii intentioneaza sa realizeze studii mai amanuntite in viitor, pentru a da indicatii sigure de folosire a crioterapiei in reducerea durerilor din metastazele osoase.
Crioterapia determina distrugerea celulara prin anoxie (prin formarea de cristale intracelulare) si afectarea microvascularizatiei. Se utilizeaza 1-3 cicluri inghet-dezghet cu durata de 10-30 de secunde, care se repeta la 20-30 de zile. Leziunile de la nivelul toracelui posterior raspund mai bine decat cele de la nivelul toracelui anterior. Folosita in monoterapie, determina rezolvarea leziunilor in 51-74% dintre cazuri. De asemenea, ajuta si la "inmuierea" leziunilor, usurand administrarea injectiilor intralezionale.
Dintre reactiile adverse, amintim durerea si posibila depigmentare. Deoarece crioterapia de suprafata nu actioneaza si in profunzime (sub 2 cm), s-a incercat si crioterapia intralezionala, care poate penetra pana la 2 cm. Pentru crioterapia intralezionala se introduce un ac de punctie medulara in cheloid, paralel cu suprafata pielii si se conecteaza la un dispozitiv prin care se scurge azotul lichid. Este indicata in cheloidele de mici dimensiuni. Principala reactie adversa a acestei metode este reprezentata de distrugerile tisulare de la nivelul intrarii si iesirii acului. Nu apare depigmentarea reziduala ca in crioterapia de suprafata, pentru ca epidermul nu este afectat. Excizia chirurgicala, de regula, trebuie evitata, pentru ca, atunci cand este folosita ca tratament unic, se insoteste de o rata mare a recidivelor; pentru a scadea frecventa recidivelor, se recomanda incizii paralele cu liniile de tensiune, suturi intradermice sau aplicarea postexcizie de pansamente compresive pentru o durata de cel putin 6 saptamani. Daca se asociaza radioterapia postoperatorie, corticoizi sau interferoni intralezionali sau imiquimod local, rezultatele sunt mult mai bune.
Medicii romani au reusit o premiera absoluta in Europa de Est. Este vorba despre utilizarea crioterapiei in cancerul renal, procedeu realizat cu succes de echipa de medici condusa de prof. dr. Mihai Lucan, seful Institutului Clinic de Urologie si Transplant Cluj.
"De luni am inceput interventiile prin crioterapie in cancerul renal. Am avut programate doua asemenea cazuri, care au constituit un succes. Este adevarat, cancerul trebuie sa fie intr-un stadiu incipient, insa procentul de vindecare este de suta la suta", a declarat prof.dr. Mihai Lucan. Interventiile prin crioterapie au inceput, la Cluj, in septembrie 2006. De atunci, au fost operati 10 pacienti bolnavi de cancer de prostata. Pacientii si-au cumparat doar acele de crioterapie, care au costat circa 3.000-5.000 de euro, interventia in sine fiind gratuita. In Germania, o astfel de operatie costa nu mai putin de 15.000 de euro.
Sursa: MedicalStudent
Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.
