Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeuticFitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic

Prin definitie, fitoterapia, reprezinta o ramura a terapiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si vindecare a bolilor, prin intermediul plantelor. Are o vechime de mii de ani si o eficienta deja dovedita. Ea foloseste plantele sub forma de extracte totale, spre deosebire de medicina alopata care recomanda doar substante extrase din plante.

Printre avantajele ei se numara accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si ieftine), actiunea blanda si lipsa efectelor adverse (cand se respecta dozele adecvate), tratarea bolnavului ca intreg (plantele au efecte fizice si psiho-emotionale si echilibreaza organismul la toate nivelele).

Plantele medicinale se pot folosi in paralel cu medicamentele alopate (cu cateva mici exceptii, la care trebuie sa se tina seama de antagonismul dintre unele medicamente - de exemplu anticoagulantele - si unele plante).

Fitoterapia moderna studiaza compozitia chimica a plantelor in laboratoarele farmaceutice si argumenteaza stiintific utilizarile traditionale ale unor plante.

Tratamentul cu plante medicinale da rezultate foarte bune in afectiunile usoare, functionale sau in stadiile incipiente ale bolilor. In bolile cronice, in care a aparut deja afectarea organica, fitoterapia are un rol adjuvant si poate contribui la o partiala reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.

Aceste afirmatii se aplica la modul general, deoarece se constata in practica medicala ca important este pacientul si nu boala (diagnosticul), caci adeseori dorinta bolnavului de a se vindeca poate face adevarate minuni, in pofida statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta sufera.

De asemenea, exista practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin studii efectuate in clinici, ca bolile grave pot fi vindecate; a se consulta in aceasta directie cartea doctorului Dean Ornish - Revolutie in terapia bolilor de inima (aparuta si la noi in tara), in care acesta arata cum leziunile coronariene grave sau ateroscleroza sunt fenomene reversibile daca se urmeaza un program de tratament naturist, sau lucrarea doctorului Max Gerson 'Terapia cancerului'. Exista si practicieni naturopati nemedici care aduc numeroase marturii ale unor cazuri vindecate prin terapii naturale (ex. Rudolf Breuss – Modalitati de tratare a cancerului, leucemiei si a altor boli aparent incurabile s.a.m.d.).

In general, raspund bine la tratamentul fitoterapeutic urmatoarele boli:

  • alergiile, astmul bronsic, reumatismul (unele forme), bolile de piele;
  • bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburarile de memorie la varstnici;
  • infectiile cronice microbiene, parazitozele, unele afectiuni virale;
  • starile de stres si epuizare, carentele in anumite vitamine si minerale;
  • intoxicatiile cronice, hipercolesterolemia;
  • ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliara, enterocolita, colonul iritabil.

Atentie! Efectele plantelor se instaleaza in timp si necesita o administrare prelungita - de la 2-3 saptamani la cateva luni, in functie de gravitatea si vechimea bolii, reactivitatea organismului si perseverenta bolnavului in a urma tratamentul. In cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura si 2-3 ani, urmand o schema terapeutica indicata de medic.

Contraindicatiile fitoterapiei

Nu vom apela la fitoterapie in situatiile urgentelor medicale (cu foarte mici exceptii) sau chirurgicale si nici in cazul bolilor infectioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).

Masuri orientative:

1 lingurita=5 ml lichid sau 1-3 g planta uscat? (cca. 1 g flori si frunze subtiri, 2 g frunze si ramuri, 3 g scoarte si rizomi)
1 lingura=15 ml lichid sau 5-10 g planta uscata
1 varf de cutit=0,5-1 g planta uscata
1 cana =200-250 ml lichid.
20 picaturi apa distilata=1 g
50-60 picaturi tinctura (in functie de concentratia de alcool)=1 g

Pentru a obtine efectul maxim al substantelor care se gasesc in plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazeaza pe extractia principiului sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanti ca apa, vinul, alcoolul, otetul sau uleiul. Impreuna cu principiul activ al plantei se extrag si unele substante secundare, care au proprietatea de a mari efectul terapeutic al plantelor.

Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simpla si mai utilizata de a extrage substantele active din plantele medicinale. Infuzia se obtine din mentinerea plantei medicinale in contact cu apa clocotita timp de 15 minute. Intr-un vas smaltuit sau de portelan se pun 1 - 2 lingurite din planta maruntita, peste care se toarna 250 ml de apa clocotita. Vasul se acopera si se lasa 15 minute. Dupa aceea ceaiul se strecoara si se indulceste. Unele plante se prepara numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate disparea. Este cazul florilor de musetel, de tei, al frunzelor de menta sau de roinita.

Decoctul este procedeul prin care planta se amesteca cu cantitatea indicata de apa rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa calda, cat este necesar. Frunzele, florile si planta intreaga se fierb 10 - 15 minute, iar cojile si radacinile se fierb 30 - 40 de minute. Dupa fierbere decoctul se strecoara. Prin decoct se prepara plantele a caror consistenta este lemnoasa. Maceratul se foloseste la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, pentru ca unele principii active se extrag printr-un contact mai indelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca radacina de nalba sau semintele de in, se prepara numai prin macerare cu apa rece, fara a se fierbe. Plantele maruntite ce urmeaza a fi macerate cu apa se spala in prealabil. Maceratul se prepara cu apa la temperatura camerei (15 - 25 de grade). In timpul extragerii, lichidul se agita de cateva ori. Dupa trecerea timpului indicat, maceratul se strecoara prin tifon. Preparatul se consuma in timp de 24 de ore si se pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa.

Cataplasma este un preparat de consistenta moale, care se obtine din planta macinata, amestecata cu apa pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apa rece (cataplasma de mustar) sau cu apa fierbinte (cataplasma de in).

Tinctura se obtine prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Tincturile sunt solutii extractive alcoolice, mai concentrate in principii active decat infuziile. Se administreaza intern, in putina apa sau ceai sau pe zahar.

Siropurile sunt solutii extractive apoase la care se adauga zahar (640 g de zahar la 360 ml de lichid). In general siropurile se prepara dizolvand zaharul intr-o solutie ce contine substantele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe in baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat in reteta. Siropurile se prepara in vase smaltuite. Se strecoara fierbinti prin tifon, direct in sticle uscate, de capacitate mica. Dopurile se fierb in prealabil si se fixeaza imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se pastreaza la rece.

Vinurile se prepara prin macerarea plantelor maruntite, folosindu-se 30 - 40 g de planta pentru un litru de vin vechi de buna calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. Dupa 7 - 8 zile se strecoara. Se lasa 24 de ore, apoi se filtreaza printr-o panza deasa sau printr-un filtru de hartie. Se adauga zahar dupa gust si se completeaza cu vin pana la un litru.

Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor maruntite cu otet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 - 8 zile. Dupa trecerea acestui timp intregul continut se strecoara printr-o panza deasa, apoi se completeaza cu lichid. Pentru prepararea oteturilor aromatice se folosesc plante in proportie de 5 - 10 g la 100 ml de otet. Se intrebuinteaza numai extern.

Uleiurile medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei, timp de 4 - 6 saptamani. Peste plantele maruntite se adauga ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de masline). Sticla se tine intr-un loc racoros si intunecat, astupata cu un dop de pluta. O data la 2 - 3 zile se agita preparatul, iar dupa 3 saptamani se strecoara. Se pastreaza in sticle de culoare inchisa, ferite de caldura sau lumina.

Inhalatiile se obtin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta maruntita sau uleiul volatil, puse intr-un vas smaltuit sau de portelan, se toarna apa fierbinte. Vaporii de apa antreneaza uleiul volatil care este inhalat odata cu acestia, actionand la nivelul cailor respiratorii.

Baile din plante medicinale sunt utilizate in scop terapeutic. Se obtin fie prin turnarea unei infuzii concentrate in apa de baie, fie prin introducerea plantelor maruntite, puse intr-un saculet de tifon, direct in apa.

Sursa: ApiFitoterapie

Nota editorului: Acest articol nu este destinat sa ofere sfaturi medicale, diagnostic sau tratament.