Boala este considerata de numerosi specialisti cat si de pacientii insisi, ca fiind un moment de pierdere a echilibrului de pana atunci, considerat de catre cei mai multi ca fiind un puternic impas. Gradul de stres psihic sporeste considerabil, daca aceasta perioada a restrictiilor si modificarilor aparute in modul de viata, este de lunga durata.

Individul realizeaza pe plan psihologic boala ca pe o agresiune, ca pe un stres contra propriei persoane, ca o stare de insecuritate sau dezastru. Pacientul poate reactiona la boala prin optimism, pesimism, negare, indiferenta sau independenta, el poate accepta sau refuza ideea de boala, fenomen care se exprima prin momentul si felul adresabilitatii sale la medic. Reactia bolnavului dupa stabilirea diagnosticului va depinde de natura lui si caracteristicile psihologice ale individului.

Sub aspect comportamental, mai ales in cazul bolilor cronice, se observa adoptarea de catre bolnavi a unui comportament "infantil" caracterizat prin exteriorizarea exagerata a suferintei sau atitudine poruncitoare (ori plangareata) cu care cer ajutorul celor din jur.

Componenta emotionala a bolii este rezultatul trairii in plan psihic, a suferintei somatice si tensiunii psihice generate de situatia speciala de bolnav cronic care-i confera un statut ce tinde sa-l antreneze spre o regresie in planuri multiple ale personalitatii, aceasta antrenand o suferinta morala poate mai grea decat cea fizica. Bolnavii sunt coplesiti de emotii intense, exprimate prin izbucniri de plans, furie, agresivitate si sunt stapaniti de neliniste si anxietate. Aceste simptome, initial reactive, complica si mai mult tabloul clinic al bolii de baza, complicatia majora fiind suicidul.

Afectiunile locomotorii si neurologice supun bolnavul limitelor si privatiunilor unui regim igieno-dietetic sever, dependentei de tratament sau de o alta persoana, efectelor secundare determinate de tratamentul medicamentos, alterarii capacitatilor fizice si psiho-sociale, frustrarilor generate de neputinta functionarii depline. Toate aceste aspecte generatoare de stres psihic construiesc premisele unui comportament particular, adaptativ.

Frecvent apare regresia in stare de boala, considerata utila din doua puncte de vedere: pentru ca bolnavul isi concentreaza fortele asupra lui insusi, nemaifiind preocupat de altceva, si pentru ca accepta ajutorul si sustinerea fara a se opune vindecarii/tolerarii situatiei. Refuzul regresiei condamna pacientul la o supraadaptare costisitoare pentru propria lui stare, dar, in acelasi timp si atitudinea care incurajeaza regresia, are consecinte negative asupra evolutiei favorabile (sau vindecarii).

Adauga comentariu