Nick Vujicic: "Nu are rost sa te plangi pentru ceea ce n-ai, ci sa vezi ce ai"

Nascut cu sindromul Tetra-Amelia, o boala genetica rara, Nick Vujicic a avut o copilarie chinuita din cauza rautatilor pe care i le spuneau colegii de clasa si a faptului ca oamenii mari ii vorbeau ca unei persoane cu handicap psihic.

Parintii l-au sprijinit sa depaseasca limitele, sa nu se descurajeze si sa incerce sa faca tot ceea ce isi doreste. L-au invatat sa scrie improvizand un sistem de tinere a creionului, sa inoate, sa calareasca si chiar sa joace fotbal cu capul. Si, mai ales, l-au invatat ca imposibilul nu exista.

Doua maini si doua picioare nu sunt o garantie a fericirii.

Exemplul lui Nick Vujicic este cea mai clara dovada ca un handicap fizic nu reprezinta o condamnare la nefericire. Nick se declara un om fericit si de succes. Familia il iubeste si il apreciaza, are afaceri care ii aduc bani, primeste saptamanal cereri in casatorie si este invitat sa tina discursuri motivationale in orase din toata lumea.

"Viata merita traita!"

Povestea lui Nick a impresionat multa lume, biletele la evenimentul de la Universitatea Romano-Americana epuizandu-se la scurt timp dupa anuntarea conferintei.

Mai multe discutii si poze de la eveniment in forum - Nick Vujicic: Viata merita traita

Oratorul motivational Nick Vujicic are un mesaj pentru romani: sa fie recunoscatori pentru viata lor.

Drumul pe care trebuie sa-l parcurga Romania in materie de respectare a drepturilor personelor cu dizabilitati este lung. "Dar am vazut tari in care situatia e mai grava", zice intr-un interviu pentru EVZ oratorul motivational Nick Vujicic. "N-are rost sa te plangi pentru ceea ce nu ai, ci sa vezi ceea ce ai", indeamna Nick Vujicic.

Care sunt diferentele intre problemele pe care le intampina persoanele cu dizabilitati din Romania fata de cele ale oamenilor cu handicap din alte tari?

Nick Vujicic: Cu siguranta exista diferente in fiecare cultura. Este vorba in primul rand despre nivelul de constientizare de catre societate, despre cat de confortabil se simt oamenii vazandu-i pe cei in scaune cu rotile. Unii spun ca tot ceea ce e necesar sunt mai multe politici sociale si legi guvernamentale, dar astea nu schimba totul, asa cum nici banii nu schimba totul. la fel, daca faci companiile sa angajeze persoane cu dizabilitati e grozav, dar nici asta nu schimba pe deplin situatia.

La toate nivelurile trebuie sa incercam sa facem in asa fel incat societatea sa constientizeze aceste probleme. Guvernele trebuie sa gaseasca resurse si organizatii nonprofit care sa doneze scaune cu rotile. Dar chiar daca ii dai unui om scaun cu rotile si-i spui ca o anumita companie il va angaja, nu este suficient: trebuie sa-l faci sa-si simta valoarea.

De aceea, eu sper ca reusesc sa inspir oamenii, atat pe cei cu dizabilitati, cat si pe cei fara. Drumul pe care trebuie sa-l parcurga Romania e lung, insa am vazut tari in care situatia este mai grava. America nu e pavata cu aur. Si nici Australia. Fiecare tara are dificultatile ei.

Care este cea mai dificila perioada din viata unei persoane cu dizabilitati?

Pentru mine, cea mai dificila perioada a fost copilaria, cand mergeam la scoala si ma tachinau copiii. Ma intrebam ce fel de viata voi trai, daca voi fi o povara pentru parinti toata viata, daca voi putea merge la o universitate, daca voi avea o slujba si daca ma voi casatori.

De ce crezi ca mesajele tale ii motiveaza pe oamenii de afaceri?

Multi patroni vor ca angajatii lor sa nu se mai planga atat de mult. Ne putem orienta gandurile spre ceea ce nu avem sau spre ceea ce avem. Nu are rost sa te plangi pentru ceea ce nu ai, ci sa vezi ceea ce ai. Chiar si atunci cand nu vorbesc, daca urc pe sce na oamenii ma vad zambind si ma intreaba cum de radiez.

Zambesti tot timpul, de parca ai avea un secret care te face fericit. Care este secretul?

Stiu adevarul despre trei lucruri: valorile mele, scopul meu si destinul meu. Unii oamenii spun ca tot ceea ce am eu este atitudinea pozitiva. Nu, nu cred ca doar optimismul te ajuta. Nu poti sa gandesti pozitiv cand esti pe moarte, pentru ca nu stii unde ajungi dupa moarte. Dar eu stiu. Am incredere in Dumnezeu, stiu ca e cu mine. Iar acesta este marele meu secret.

Stiu ca atunci cand erai mai tanar te tot intrebai de ce ti s-a intamplat asta. Ai primit un raspuns?

Da, stiu raspunsul. Aveam 15 ani cand am citit povestea unui om care s-a nascut orb si nu stia nimeni de ce s-a nascut asa. Dar Hristos a spus ca prin omul respectiv se va dezvalui lucrarea lui Dumnezeu. Iar acest lucru m-a inspirat.

Daca Dumnezeu a avut un plan pentru un om orb, atunci are un plan si pentru mine. Am vazut miracole. Si chiar am o pereche de pantofi in debara (rade). Nu poti cumpara speranta, dar poti inspira cu dragoste si sper ca reusesc sa fac acest lucru cu discursurile mele.

"Daca ii dai unui om cu handicap scaun cu rotile si-i spui ca o anumita companie il va angaja, trebuie sa-l faci sa-si simta valoarea. De aceea, eu sper ca reusesc sa inspir oamenii."
NICK VUJICIC

Sursa: EVZ

Adauga comentariu