Legea persoanelor cu handicap, Legea nr. 448/2006 (actualizata) prevede ca, pentru a deveni unitate protejata, este obligatoriu ca 30% din personalul angajat sa fie angajati cu dizabilitati.

Insa, aceeasi lege acorda si o serie de facilitati patronilor care sprijina astfel integrarea pe piata muncii a acestei categorii defavorizate in Romania: sunt scutiti de la plata taxelor de autotizare la infiintare si de reautorizare si nici nu platesc impozitul pe profit, cu conditia ca cel putin 75% din fondul obtinut prin scutire sa fie reinvestit in unitatea protejata. La acestea se mai adauga si "alte drepturi si facilitati acordate de autoritatile administratiei publice locale, finantate din fondurile proprii ale acestora", potrivit legii.

Integrarea persoanelor cu dizabilitati in piata muncii este o problema spinoasa in Romania, unde majoritatea directorilor de companie sunt foarte reticenti in a angaja astfel de oameni. Exista o metoda prin care toata lumea castiga, insa despre care se stiu foarte putine lucruri, anume apelarea la unitatile protejate.

Care sunt avantajele unei unitati protejate atat pentru angajatori, cat si pentru persoanele cu dizabilitati.

Dana Ioana Mazilu, Corporate Relationship Manager si Mihaela Ana Maria Modrogan, Business Unit Manager de la compania de recrutare UPA Solutions au precizat, intr-un interviu, care sunt avantajele unei unitati protejate atat pentru angajatori, cat si pentru persoanele cu dizabilitati.

Ce inseamna o unitate protejata?

Legea 448 din 2006, republicata in 2008 si actualizata, spune ca orice companie care are pese 50 de angajati este obligata sa plateasca la stat o taxa, care se percepe daca nu are printre muncitori o persoana cu dizabilitati.

Optiunile pentru deductibilitatea taxei sunt fie sa angajeze persoane cu handicap, lucru care nu se prea intampla in Romania, fie sa plateasca lunar contributia sau sa colaboreze cu unitati protejate. Acestea sunt societati sau ONG-uri ce au ca si numar de angajati o proportie de cel putin 30% persoane cu dizabilitati. Ele trebuie sa realizeze integral sau partial serviciile sau produsele pe care le face unitatea protejata si le vinde catre companii. Adica pot lucra fie full-time, fie part-time.

Unitatile protejate sunt sub umbrela Ministerului Muncii, iar institutia care se ocupa de supravegherea si controlul lor, precum si de integrarea persoanelor cu handicap in campul muncii este ANPH.

Cum se deduce lunar taxa pe dizabilitate?

Se pot deduce legal de la orice unitate protejata DOAR produsele/serviciile proprii. Pentru produse/servicii intermediate, sunt elegibile doar achizitiile de la unitatile protejate din cadrul organizatiilor non profit.

Lege nr. 207/2009 din 02/06/2009 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2008 pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Publicat in MOF nr. 391 - 10/06/2009, Partea I nr. 391 din 10/06/2009 la ultimul paragraf prevede:

“4. La articolul 78, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41 ), cu următorul cuprins: «(41 ) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) lit. b) unităţile protejate înfiinţate în cadrul organizaţiilor persoanelor cu handicap care pot desfăşura şi activităţi de vânzări/intermedieri, cu condiţia ca minimum 75% din profitul obţinut să fie destinat programelor de integrare socioprofesională pentru persoanele cu handicap din organizaţiile respective. Aceste unităţi au obligaţia prezentării unui raport financiar la fiecare început de an, din care să rezulte cum au fost utilizate fondurile obţinute prin activitatea comercială.”

Orice produs sau serviciu care este realizat de catre unitatea protejata, poate fi dedus in cuantumul taxei pe dizabilitate. Daca produsele sau serviciile achizitionate sunt intermediate, atunci unitatea protejata trebuie sa fie de tip ONG si sa aiba obiectul de activitate autorizat de ANPD. Atentie: nu toate achizitiile de la unitatile protejate sunt deductibile din taxa pe dizabilitate! Diferenta se face in functie de obiectul de activitate autorizat.

Cu ce poate veni o unitate protejata in ajutorul unei persoane cu dizabilitati care vrea sa se angajeze?

In primul rand, o astfel de unitate protejata are o obligate in plus fata de persoanele cu dizabilitati, comparativ cu celelalte companii, deoarece ea trebuie sa le ofere servicii de formare profesionala. Asta inseamna ca in permanenta, o unitate protejata investeste in angajati si incearca integrarea acestor oameni pe piata muncii. Sunt unele unitati protejate care promoveaza participarea persoanelor cu dizabilitati la intalnirea cu clientii si la alte lucruri utile, astfel incat sa devina viabile spre angajare.

Cat de mare este taxa si cum se calculeaza?

Taxa se plateste de la al 51-lea angajat. Conform legii, o companie trebuie sa aiba minim 4% din totalul de angajati o persoana cu dizabilitati. Daca nu, atunci in cuantumul acestui procent trebuie sa plateasca pentru fiecare angajat jumatate din salariul minim pe economie. Adica, daca dintre cei 51 de angajati ai unei societati unul dintre ei nu este o persoana cu dizabilitati, atunci compania respectiva va plati 725 de lei la stat (valabil din iulie 2017).

Si ce face mai exact o unitate protejata? Sa inteleg ca daca o companie se decida sa colaboreze cu ea, atunci banii care i-ar fi dat statului pe aceasta taxa va reveni unitatii protejate, care va presta niste servicii pentru respectiva companie?

Da. Sa zicem ca un client nu angajeaza persoane cu dizabilitati si nu mai vrea sa plateasca taxa la stat, pentru ca nu stie exact daca banii vor fi folostiti pentru ajutorarea lor, astfel ca ajunge sa colaboreze cu unitatea protejata, pe un serviciu de recrutare, de exemplu. Practic, unitatea respectiva ii presteaza acest serviciu cap-coada, diferenta fiind faptul ca de toate procesele se va ocupa o persoana cu handicap, ceea ce garanteaza o deductibilitate integrala a serviciului.

E important de stiut ca aceste servicii sunt deductibile integral doar daca persoanele cu dizabilitati sunt implicate in tot procesul. Altfel, daca ele asigura doar o anume parte, atunci va fi deductibila doar partial.

De ce sunt reticente companiile fata de angajarea unei persoane cu dizabilitati?

Exista o reticenta a companiilor fata de angajarea unor persoane cu dizabilitati in primul rand din cauza timpului mai mare de adaptare. E pusa deja o eticheta. Insa prin legea care le permite unitatilor protejate sa recupereze taxa altfel platibila la stat, pot sa spun ca am intalnit foarte multe companii care cumva isi alina responsabilitatea asta de a angaja persoane cu dizabilitati prin faptul ca se gaseste o solutie pentru a le oferi si lor siguranta unui job.

Am gasit multi oameni din firme care au venit si cu intrebari de genul: "Ce fac persoanele cu handicap? Ce fel de contracte se semneaza cu ele? Ce conditii le oferiti pentru a le integra in piata muncii?" si chiar pot sa spun ca in ultimii doi ani a crescut foarte mult interesul fata de implicarea acestor persoane in realizarea serviciilor sau produselor pe care unitatile protejate le livreaza.

Macar e bine ca se intereseaza putin de soarta lor...

Da, dar interesul a crescut si din cauza ca acele companii care foloseau persoane cu dizabilitati ca paravan, acum nu mai au incredere in aceasta practica si prefera sa vada persoana in carne si oase, sa stie clar ca exista si ca este prezenta in companie.

Insa persoanele cu dizabilitati nu sunt singura categorie defavorizata, aceeasi reticenta sa regaseste si in cazul persoanelor dupa o anumita varsta. Companiilor le este greu sa ii angajeze pe cei care au mai mult de 35-40 de ani, chiar daca sunt buni in meseria respectiva, nu pentru ca nu si-ar permite ca si buget sa ii plateasca sau pe cel cu handicap pentru ca nu vor sa-l integreze, ci pentru ca se gandesc ca sunt mai greu de format si ca le e mai greu sa se adapteze.

Majoritatea sefilor din companii se transpun in persoanele respective fara sa le invite la un interviu si sa le descopere care le sunt, de fapt, abilitatile.

De unde vine reticenta romanilor fata de persoanele cu handicap, mai ales in randul sefilor de companie, de la care te astepti sa aiba o alta mentalitate, avand in vedere ca au o educatie superioara si o experienta mare de viata?

Cred ca ai pus punctul pe "i", reticenta vine tocmai din educatie. Trebuie sa analizam putin problema scolarizarii si sa vedem ce se intampla in scolile normale si in cele pentru persoane cu handicap. Sa nu ii luam in calcul insa pe cei cu probleme mentale, pentru ca pentru ei e o situatie speciala, deoarece au nevoie de o ingrijire mai mare.

In scolile cu nevoi speciale vei descoperi copii cu handicap locomotor. Nu ii impiedica nimic sa aiba aceeasi dezvoltare intelectuala ca a unui copil normal. Cu toate acestea, ei sa afla acolo din cauza parintilor, care au senzatia ca le creeaza un grup de normalitate.

Din momentul ala, practic i-au deviat de la un curs normal, le-au schimbat complet viata. Pe de alta parte, suntem obisnuiti sa crestem printre cei ca noi. In plus, cei cu dizabilitati nu ies din casa. Este o grija exagerata la nivel mondial. Nu pot sa-mi imaginez pana la capat ce suferinta trebuie sa reprezinte o astfel de situatie asupra unui parinte, insa totusi nu e corect sa decizi in locul copilului daca vrea si daca poate sa fie unul normal.

Deci de vina pentru discriminare sunt parintii?

Parintele e de vina pentru orice fel de discriminare, el ii spune copilului: "nu vorbi cu el pentru ca este tigan, negru sau chinez, nu pune mana pe el pentru are buba". E adevarat ca o parte din ei se schimba cand ajung sa aiba contact cu cei cu dizabilitati, insa majoritatea nu. Nu inteleg cum un om in carucior poate sa gandesca la fel sau poate mai bine ca el. Sau mai grav e cand observa cu o persoana cu sindrom Down sau autism este geniala la ceea ce poate face.

In plus, e o problema si cu sistemul de invatamant, ca nu le ofera copiilor cu dizabilitati conditiile necesare, cum ar fi mobilier special.

Foarte negativ ne influenteaza si televizorul, avand in vedere ce "modele" se promoveaza. Va intreb cate persoane cu dizabilitati ati vazut voi la televizor? Foarte putine, nu-i asa? Asta nu pentru ca un om in carucior nu poate prezenta stirile de la un pupitru de stiri. Asta e societatea din ziua de azi care reflecta ce e pe sticla. Ei sunt cei care ne vor plati pensiile.

Este o problema si la persoanele cu dizabilitati, ca se ascund de restul lumii?

Intr-adevar, problema mai este si la persoanele cu dizabilitati, pentru ca au o teama de cum vor fi perceputi si se inhiba, sunt mai retrasi, pentru ca nu vor sa se arate. Din experienta mea in recrutare, cu parere de rau spun ca nu am intalnit decat 3 sau 4 persoane cu dizabilitati care au venit la interviu. Le e teama sa aplice, sa mearga la o intalnire, pentru ca nu vor sa fie respinsi. In plus, acest lucru ni se intampla si noua, persoanelor considerate normale. Am intalnit si firme care nu doreau sa colaboreze cu oameni cu handicap si chiar precizau acest lucru, motivand ca nu le pot oferi conditiile necesare.

De asemenea, de-a lungul timpului, lor li s-a intiparit in minte si ideea ca firmele se folosesc de ei si chiar mi s-a intamplat la cateva interviuri sa mi se spuna "luati certificatul meu, ca stiu ca de asta aveti nevoie", cand eu chiar voiam sa o angajez efectiv, sa lucram impreuna.

Cum sta, de fapt, Romania la ponderea persoanelor total dependente de ajutorul societatii: pondere in populatia reala, in buget, in comparatie cu celelalte tari din Uniunea Europeana?

Romania are 1,25 milioane inactive pe motiv de diverse dizabilitati, potrivit datelor centralizate pe 2012 de Institutul National de Statistica, ceea ce este echivalent cu 6% din populatia totala a tarii. Cam doua treimi dintre aceste persoane (64,1%) au varsta intre 55 si 64 ani, 60,2% sunt femei si 65,1% locuiesc in mediul urban.

Cu toate acestea, contrar perceptiei comune, o parte semnificativa dintre persoanele cu dizabilitati desfasoara o activitate (circa 405 mii) iar 40 de mii dintre ele figureaza drept someri in acceptiunea Biroului International al Muncii. Daca facem totalul, obtinem impresionantul numar de 1,7 milioane persoane cu dizabilitati, adica aproape 9% din populatia tarii.

Cifra poate parea exagerata iar unele incadrari sunt discutabile, dar se pliaza pe media UE. Daca se intra, insa, in amanunte, se constata cu surpriza ca, de fapt, doar 76 de mii de persoane (4,5% din total !!) au indicat drept sursa a restrictiilor de participare la viata profesionala, exclusiv limitari functionale. Cea mai mare parte (61,5%), peste un milion de persoane, au invocat atat problemele de sanatate cat si limitarile functionale.

Pentru 575 mii persoane (reprezentand peste o treime - 34,0%) sursa restrictiilor de participare la activitatea profesionala o constituie, exclusiv, problemele de sanatate. Adica cei cu sanatate declarata precara pe baza de acte oficiale sunt de opt ori mai multi decat persoanele sanatoase cu limitari functionale, ceea ce apare drept destul de ciudat.

Si mai ciudat este, insa, ca rata de ocupare a celor cu dizabilitati la grupa de varsta 25 - 34 de ani este mai mare decat rata de ocupare a celor fara dizabilitati la grupa de varsta 15 - 24 de ani. Se vede treaba ca tineretea este un handicap mai mare decat dizabilitatile. Iar stimulentele pentru a munci sunt destul de slabe, in pofida nivelului de trai redus fata de standardele europene.

In interiorul aceleiasi categorii de varsta, raportul dintre ratele de ocupare arata ca nici tinerii (25 - 34ani) cu dizabilitati nu se inghesuie (in termeni relativi) sa lucreze pana cand nu au neaparata nevoie (de la peste obisnuitul 2,7 - 2,8, raportul creste la 3 pentru ca sa scada la doar 2 la mijlocul perioadei de activitate).

De retinut, din cele 405 mii persoane ocupate cu dizabilitati, doar 122 mii (reprezentand 30 %) beneficiau efectiv la locul de munca de una sau mai multe forme de asistenta speciala menita a-i ajuta in desfasurarea activitatii profesionale si mai putin de 12 mii (sub 3%) beneficiau de echipamente speciale sau adaptari la locul de munca.

De asemeni, doar 58 de mii de persoane cu dizabilitati (14,4% dintre cele ocupate) au beneficiat de conditii speciale la locul de munca (munca sedentara, lucru la domiciliu, program flexibil, etc.). Ceea ce justifica oarecum numarul foarte mare (1287 mii) de persoane cu dizabilitati neocupate (in somaj sau inactivitate), din care aproape 60% solicita conditii speciale la locul de munca iar 30% adaptari sau echipamente speciale.

Este o zona, daca nu cumva chiar cea mai importanta zona din piata muncii, in care interventia statului ar fi foarte utila si cu efect spectaculos pe bugetele de protectie sociala. Adica se pot obtine, cu investitii relativ reduse si facilitati fiscale sporite, intrari de bani si nu simpla perpetuare a platilor care trebuie efectuate pentru sustinerea celor dezavantajati in competitia cu alti potentiali salariati.

De altfel, Articolul 26 din Carta drepturilor fundamentale a UE prevede ca "Uniunea recunoaste si respecta dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de masuri care sa le asigure autonomia, integrarea sociala si profesionala, precum si participarea la viata comunitatii." In plus, articolul 21 interzice orice discriminare pe motiv de handicap.

Ar fi si in spiritul strategiei UE cu orizontul 2020 referitoare la persoanele cu diverse grade de handicap, care vine cu o serie de opt directii de acțiune (accesibilitate, participare, egalitate, ocuparea fortei de munca, educatie si formare, protecție sociala, sanatate si acțiune externa) a caror aplicare este menita sa le imbunatateasca calitatea vietii.

**

In UE, o persoana din sase sufera de handicap, de la o forma usoara pana la o forma grava, iar in total, aproximativ 80 de milioane de persoane nu pot, deseori, sa participe din plin la viața sociala si economica din cauza barierelor fizice si comportamentale. Nivelul de saracie a persoanelor cu handicap este cu 70% superior mediei inregistrate , fapt care se datoreaza partial accesului lor limitat la ocuparea fortei de munca.