Procesul folosit pentru a transforma cunostintele stiintifice in tratamente cu aplicatii reale se numeste translatie clinica.
Inainte de a fi numite sau adoptate ca tratament standard, medicamentele sunt supuse unor teste clinice. Primul test se face pe un esantion mic pentru a se observa siguranta medicamentului. Pe masura ce au loc testele si riscurile sunt evaluate, numarul subiectilor creste treptat si astfel eficienta tratamentului prinde contur. Dupa confirmarea sigurantei si eficientei medicamentului, o agentie din domeniu, cum ar fi Agentia Europeana a Medicamentelor (EMA), sau U.S. Food and Drug Administration (FDA), pot sa aprobe tratamentul pentru un anumit tip de afectiune.