Ma numesc Vlad Sorinel, am 44 ani, sunt casatorit, am doua fete, dintre care una este casatorita si am un nepot de 2 ani. Sunt din orasul Bumbesti - Jiu, satul Curtisoara, judetul Gorj. Sunt imobilizat la pat si am handicap gradul unu, grav.
Dar sa va spun cum am ajuns in situatia asta. De meserie sunt tamplar, dar nevoia de bani si, mai ales, nevoia de a cunoaste si de a invata tot mai mult, am ajuns sa invat si sa lucrez in constructii prin Bucuresti, fara carte de munca, invatand tot ce se poate, de la zidarie la sudura, gresie, faianta, electricitate, etc.
In luna februarie 2011 am plecat din Bucuresti si am decis sa vin acasa pentru ca in apropiere se construia o statie de epurare a apei reziduale si am zis ca ar fi bine sa lucrez si eu cu carte de munca si cu forme legale. M-am angajat la o firma din Petrosani, jud. Hunedoara, firma care construia pavilionul administrativ.
Toate bune si frumoase. Eram o echipa de 6 muncitori, dar nici unul nu aveam vreo calificare in constructii si am luat cladirea de la fundatie, cu armatura de fier, placa de beton, zidaria si cofragul pentru centura.
In ziua de 23 august 2011 trebuia sa turnam betonul in centura de rezistenta a zidului cu pompa de beton. Am inceput lucrul la ora 6, pe la ora 7 a venit pompa, a calat si pe la ora 8 au venit doua masini cu beton, eu fiind repartizat la dirijarea furtunului pentru a turna betonul in cofrag. M-am urcat pe cofrag, deoarece nu aveam schela si nici un fel de echipament de protectie. Am inceput turnarea si dirijarea furtunului de beton. La ora 9 mai ramasese de turnat aproximativ 10 m lineari de beton si o masina a plecat la Tg-Jiu sa aduca 2 m de beton. Dupa aproape 30-40 de minute a venit masina cu beton, eu m-am urcat pe o scara si apoi pe cofrag. Am prins furtunul cu mainile goale si, in aceeasi secunda, am fost aruncat jos de la 3,5 m. Pentru cateva secunde mi-am pierdut cunostinta.
Cand mi-am revenit, eram cazut pe burta si colegii ma tineau nemiscat. Atunci am scuipat jos doua masele. Atunci a inceput calvarul meu, nenorocirea mea si a familiei mele. Am fost dus la Spitalul de Urgenta cu ambulanta si dupa investigatiile ce mi s-au facut acolo, m-au trimis cu un helicopter la Spitalul Bagdasar - Arsenie din Bucuresti, secia neurochirurgie II, la domnul profesor Exergian.
Dupa mai multe analize si investigatii medicale mi s-a dat urmatorul diagnostic: "Paraplegie vertebro-medulara T4-T5". M-au trimis la sectia de recuperare.
Dragi prieteni, de atunci am fost pe la mai multe spitale din Bucuresti, Tg-Jiu si Spitalul de recuperare Neuro-musculara din Arad. Toti medicii mi-au dat sanse si se vede ca am sanse sa ma recuperez, dar am ajuns la fundul sacului, pentru ca fostul meu patron nu m-a ajutat in nici un fel, nu mi-a dat nici un telefon sa ma intrebe daca mai traiesc. La insistentele primarului din Bumbeti-Jiu si a fiicei mele, mi-a scos ochii cu 1.000 lei.
Am cumparat pe banii mei o gramada de accesorii medicale, corset pe care l-am purtat 3 luni, orteze care m-au costat o gramada de bani, sonde pentru a putea sa urinez si multe altele. Fiind declarat accident de munca, Casa de Sanatate nu mi-a dat nimic, toate acestea trebuia sa le suporte firma la care am fost angajat. Patronul nici nu a vrut sa auda de asa ceva, ba cand a auzit ca i-am facut reclamatie la procuratura si fiind dat in urmarire penala de catre I.T.M. Gorj, mi-a inchis telefonul in nas. Am avut nevoie de niste medicamente din Germania si Spania si le-am procurat foarte greu.
Ancheta impotriva patronului avanseaza foarte greu, pentru ca este un om influent si are foarte multe relatii, iar eu am ajuns la limita saraciei. Iarna trecuta acoperisul improvizat era sa cada pe noi, acum nu stiu ce o sa facem. Am ajuns si o povara pentru familia mea. Cred ca as putea intitula povestea de viata "Nenorocirea unei familii", pentru ca familia mea s-a distrus. Fata cea mica a inceput scoala la postliceala, deoarece nu a putut da la facultate din cauza mea. Cand a facut 18 ani, nu am putut sa ii facem o masa de majorat pentru ca nu am avut bani. Am ajuns si o povara pentru familia mea.
Dragi cititori, am nevoie de ajutor din partea d-voastra, mai ales de bani pentru acoperis la casa, pentru lemne, pentru a merge la recuperare, pampers, medicamente si multe altele. Cand am cazut, m-am facut praf: am avut capul spart si umflat, fractura de piramida nazala dreapta, 2 masele, mana stanga rupta, sange in pleura plamanului stang si lovitura la coloana. Nopti intregi am plans si mi-am dorit moartea, intrebandu-ma: De ce eu? De ce mie?
Legat de bani, am scris la fundatii, asociatii... insa nimic. Nu mi-a mai ramas decat Bunul Dumnezeu la care ma rog si dimineata si seara.
Cine vrea sa ma ajute cu cat de putin, ma poate contacta la telefon 0762.040.742.
- Titular cont - SORINEL VLAD
- Banca Transilvania - Sucursala Tg-Jiu
- Cont Lei: RO25BTRLRONCRT0208015901
In speranta ca glasul meu va fi auzit de catre cineva, eu si ce a mai ramas din familia mea, va multumim din suflet!
